Partaj judiciar. Sentința nr. 4436/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4436/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 4436/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4436/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. R.
Grefier: A.-E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul J. C. în contradictoriu cu pârâții B. M., J. C., J. F., J. D., J. C., JITĂRIȚĂ D., având ca obiect partaj judiciar ieșire din indiviziune; hotărâre care ține loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare cu pârâta B. M. este nelegal îndeplinită întrucât dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu aceasta s-a întors cu mențiunea „destinatar necunoscut”; procedura de citare cu pârâții J. D., J. C. și Jităriță D. este nelegal îndeplinită întrucât dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu aceștia s-au întors cu mențiunea „destinatar decedat”, precum și faptul că reclamantul a depus la data de 30.03.2015, prin compartimentul Registratură, cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod de Procedură Civilă, declară dezbaterile deschise și având in vedere că s-a solicitat judecata cauzei in lipsă, in temeiul art. 394 Cod de Procedură Civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre deliberare și soluționare cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu.
INSTANȚA,
Deliberând asupra excepției invocate, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.08.2014 sub nr._, reclamantul J. C. a chemat în judecată pe pârâții B. M., Jităriță C., Jităriță F., J. D. și J. C., solicitând ieșirea din indiviziune a pârâților față de suprafața de teren de 800 mp casă și teren, situat în ., județ V.; perfectarea convenției de vânzare-cumpărare încheiată cu pârâta B. M. la data de 25.06.2003 prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, conform art. 117 C.p.c., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.
Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul.
Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.
Potrivit art. 118 C.p.c., în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului:
1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare;
2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar.
(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți.
În ceea ce privește primul capăt al cererii – partaj la cererea unui creditor – instanța reține din motivarea în fapt că imobilul în discuție ar face parte din masa succesorală rămasă pârâților de pe urma părinților pârâtei B. M., pentru care nu s-a dezbătut succesiunea. În consecință, este aplicabil alin.2 al art.118 C.p.c., ultimul domiciliu al titularului titlului de proprietate aflat la fila 7, M. M. fiind, conform certificatului de deces de la fila 20, localitatea Zăpodeni, județul V.. În consecință, Judecătoria V. are competență teritorială exclusivă privind soluționarea cererii de partaj de creditor.
În ceea ce privește cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic, având în vedere Decizia ÎCCJ nr. 8 din 10 iunie 2013, dată în recurs în interesul legii, instanța reține caracterul alternativ al competenței teritoriale a instanței, cu aplicabilitatea art. 107 (instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul) și a art. 113 pct.3 C.p.c. (instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract), ceea ce presupune că reclamantul are alegerea între două instanțe deopotrivă competente. În speță, în etapa scrisă, reclamantul a solicitat declinarea soluționării întregii cauze către Judecătoria V., cu toate că inițial, a înțeles să învestească instanța de la domiciliul pârâtei B. M.. Din cuprinsul actului sub semnătură privată aflat la fila 5 din dosar reiese încheierea acestuia în localitatea Zăpodeni, județul Iași, însă nu s-a specificat locul executării.
Cu toate acestea, existând o strânsă legătură între cele două capete de cerere(soluția dată celui de-al doilea depinzând de soluția dată cererii principale de partaj) și întrucât în cazul primului, competența teritorială este exclusivă, instanța are în vedere că potrivit art. 123 (1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120. Aceste motive reclamă soluționarea integrală a cererii de către instanța determinată mai sus – instanța ultimului domiciliu al autorului pârâților, Judecătoria V..
În consecință, în temeiul art. 132 alin.3 C.p.c., instanța va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei V..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.03.2015.
Președinte, Grefier,
R. R. B. A.-E.
Red./tehnored. R.R.
9 EX./08.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4443/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4387/2015.... → |
|---|
