Plângere contravenţională. Sentința nr. 9425/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9425/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 9425/2015
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 9425/2015
Ședința publică de la 15 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent T. L. în contradictoriu cu intimat I.P.J. IAȘI - S.R. - B.D.N.E., având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 01.07.2015, pentru 08.07.2015 și pentru astăzi 15.07.2015 când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale, reține:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04.11.2014 petentul T. L. a contestat în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI procesul-verbal contravențional . nr._/27.10.2014.
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat pentru că a depășit viteza maxim admisă în localitatea Schitu D., săvârșind astfel contravenția prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002.
Arată petentul că s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice fără a se indica durata suspendării.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petentul arată că acesta nu cuprinde mențiuni cu privire la ocupația și locul de muncă ale contravenientului, locul exact unde a fost săvârșită contravenția. De asemenea, nu sunt precizate toate împrejurările care pot servi la apreciaerea gravității faptei.
Cu privire la temeinicia actului de sancționare, petentul a formulat critici cu privire la coresctitudinea procesului de măsurare a vitezei sale de deplasare, arătând că sectorul de drum unde a fost surprins era în pantă și că în ziua respectivă își schimbase cauciucurile cu unele cu diametrul mai mare decât cele inițiale, aspect care ar fi putut influența viteza înregistrată.
În probațiune petentul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu declarația martorului U.-B. A. și cu înregistrarea video a faptei.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 și cele ale Codului de procedură civilă.
La dosarul cauzei petentul a depus înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În argumentare, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 27.10.2014, a condus auto marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 24, în localitatea Schitu D., din direcția Iași – V., și a fost înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 104 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h.
În probațiune, petentul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, planșe foto și cu înregistrarea video a contravenției.
Instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisuri, planșe foto și cu înregistrarea video a pretinsei contravenții.
A fost respinsă ca nefiind utilă cauzei proba cu declarația martorului solicitat de petent.
Au fost depuse relații de către societatea autorizată care a efectuat verificarea metrologică a cinemometrului cu care a fost constatată fapta contravențională.
Petentul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise și practică judiciară.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 27.10.2014, a condus auto marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 24, în localitatea Schitu D., din direcția Iași – V., și a fost înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 104 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, petentul a formulat o . critici care, în viziunea sa, ar atrage nulitatea acestuia.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu”.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută și expresă ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește cauzele de nulitate virtuală, condiționată, instanța reține că petentul a invocat faptul că procesul-verbal contestat nu cuprinde mențiuni cu privire la ocupația și locul de muncă ale contravenientului, locul exact unde a fost săvârșită contravenția și că nu sunt precizate toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei.
În privința acestor critici, instanța reține că acestea pot constitui cel mult motive de nulitate relativă, situație în care petentului îi revenea sarcina invocării și dovedirii vătămării suferite, precum și a faptului că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anulare procesului-verbal.
Or, nu numai că petentul nu a invocat și dovedit vătămarea pe care a suferit-o și faptul că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de sancționare, dar, mai mult decât atât criticile sale sunt parțial neîntemeiate.
Astfel, locul săvârșirii faptei este menționat cu precizie, respectiv localitatea Schitu D., fiind lipsit de relevanță kilometru exact al DN 24 unde a fost surprins petentul cât timp viteza de deplasare în interiorul localităților este, conform art. 49 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, de 50 km/h.
Revenea petentul sarcina să invoce și să devească faptul că, în temeiul art. 49 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, au fost stabilite limite superioare de viteză. În condițiile în care petentul nu a invocat o asemenea împrejurare de fapt, instanța reține că este lipsit de relevanță pentru reținerea contravenției menționarea kilometruului exact unde a fost depistat petentul, cât timp a fost specificat faptul că acesta a fost surpins în localitatea S..
De asemenea, contrar susținerilor petentului, instanța apreciază că descrierea faptei conține suficiente elemente pentru a aprecia asupra gradului de pericol social concret al contravenției. Astfel, este indicat locul și momentul săvârșirii faptei, viteza cu care se deplasa petentul, elemente suficiente pentru a stabili gravitatea faptei și, în raport de aceasta, proporționalitatea sancțiunilor aplicate.
În ceea ce privește susținerile petentului referitoare la împrejurarea că drumul pe care se deplasa era în pantă și că în ziua respectivă montase pe autoturism cauciucuri de dimensiuni superioare celor inițiale, acestea nu sunt în mod cert împrejurări care să influențeze procesul de măsurare a vitezei de deplasare de către cinemometrul utilizat de intimat. Cel mult aceste elemente puteau influența viteza cu care se deplasa petentul sau corectitudinea măsurătorilor realizate de instrumentele cu care era dotat autoturismul condus de petent.
În niciun caz, gradul de înclinare a drumului sau dimensiunile cauciucurilor autoturismului țintă nu pot influența viteza înregistrată de un cinemomentru verificat și atestat metrologic.
În raport de argumentele reținute mai sus, instnața conchide că procesul-verbal contestat a fost legal întocmit.
Cu privire la temeinicia actului de sancționare, instanța reține că fapta reținută în sarcina petentului a fost deplin dovedită de intimat.
Astfel, săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat petentul rezultă din înregistrarea video administrată în cauză.
Imaginile vizionate permit identificarea autoturismului țintă, a vitezei de deplasare a acestuia, precum și a locului unde a fost surprins acesta.
Viteza de deplasare a autoturismului țintă a fost depistată cu ajutorul unui cinemometru verificat și atestat metrologic (f. 23) și utilizat de un operator atestat (f. 22).
În ceea ce privește locul săvârșirii contravenției, acesta a fost perceput cu propriile simțuri de către agentul constatator, situație în care, dacă petentul înțelegea să conteste acest element de fapt, era obligat să se înscrie în fals împotriva constatărilor personale ale agentului polției rutiere.
De asemenea, petentul a invocat aplicarea în favoarea sa a prevederilor legale referitoare la marja de eroare a aparatului radar.
În legătură cu această apărare, petentul interpretează eronat dispozițiile legale referitoare la marja de eroare tolerată. Această marjă de eroare este specifică fiecărui cinemomentru în parte, însă, ceea ce este important este ca această marjă să nu o depășească pe cea prevăzută de legiuitor în normele de metrologie legală. Tocmai de aceea fiecare cinemometru este testat metrologic de laboratoare autorizate și se stabilște marja de eroare înregistrată de fiecare în parte, iar dacă această marjă se încadrează în limitele stabilite normele de metrologie, cinemometrul primește aviz favorabil pentru a fi utilizat în trafic.
În prezenta cauză, intimatul a utilizat pentru stabilirea vietezei petentului un cinemometru verificat metrologic și care a înregistrat o marjă de eroare de - 2, 2 km/h în regim staționar și de – 3, 0 km/h în regim de deplasare în ceea ce privește viteza autoturismului țintă. Întrucât verificatorul metroligic a constatat că aceste marje de eroare se încadrează în limitele tolerate de normele de metrologie legală, a emis buletinul de verificare metrologică prin care a atestat faptul că cinemomentrul poate fi utilizat în trafic de agenții de poliție rutieră.
Aplicând marja concretă a cinemometrului utilizat pentru stabilirea vitezei de deplasare a autoturismului condus de petent, instanța reține că viteza înregistrată poate fi de fapt cu maxim 3 km/h mai mare decât cea înregistrată, pentru că aparatul radar poate stabili o viteză cu până la cel mult 3 km/h mai mică decât cea reală a țintei.
În aceste condiții este mai mult decât evident că fapta pentru care a fost sancționat petentul există și a fost săvârșită de acesta, motiv pentru care instanța concluzionează că actul de sancționare a fost temeinic întocmit.
O altă critică a petentului se referă la faptul că agentul constatator, deși i-a reținut permisul de conducere și a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul, nu a indicat durata măsurii.
Analizând mențiunile procesului-verbal contestat, instanța reține că, într-adevăr, în cuprinsul acestuia nu este menționată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce și, evident, nu este menționată nici durata pentru care a fost dispusă această măsură.
Ceea ce este menționat în cuprinsul actului sancțioantor este de fapt măsura tehnico-administrativă a reținerii fizice a permisului de conducere și nu sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce un autovehicul.
Potrivit art. 109 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, „constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac direct de catre politistul rutier, iar in punctele de trecere a frontierei de stat a Romaniei, de catre politistii de frontiera”.
Conform art. 21 alin. (1) din OG nr. 2/2001, „în cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica și sancțiunea”.
De asemenea, art. 210 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 prevede că, „în situația în care conducătorul de autovehicul săvârșește o faptă pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii”.
Art. 111 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 195/2002, stabilește că „permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține la sãvârșirea uneia dintre contravențiile prevãzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și în situația prevãzutã la art. 115 alin. (1)”.
Interpretând dispozițiile mai sus-enunțate, instanța reține că agentul constatator care a constatat contravenția și a întocmit procesul-verbal contravențional este obligat să aplice și sancțiunea corespunzătoare.
Legiuitorul utilizează noțiunea de „sancțiune”, la singular, însă, în mod evident, întrucât nu distinge după natura acelei sancțiuni, principală sau complementară, legea are în vedere toate sancțiunile care pot fi aplicate contravenientului, indiferent de natura acestora.
Un alt argument în favoarea obligației agentului constatator de a aplica și sancțiunea complementară prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este reprezentat de textul art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, potrivit cu care „controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1)”.
Deci, în mod cert, legiuitorul a prevăzut faptul că instanța va exercita în procedura plângerii contravenționale un control cu privire la aplicarea sancțiunilor complementare, ceea ce presupune, în mod necesar, că agentul constatator a aplicat această sancțiune, or, în materie administrativă manifestarea de voință a autorității publice trebuie consemnată în scris, cu excepția situației în care contravenientului, prezent la momentul constatării faptei, i se aplică sancțiunea avertismentului în condițiile art. 38 alin. (1) din OG nr. 2/2001.
Rezultă, deci, că agentul constatator este obligat să consemneze în scris în cuprinsul procesului-verbal și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul, cu indicarea temeiului, duratei, momentului de la care începe executarea sancțiunii, tocmai pentru ca instanța să poată analiza, în situația formulării unei plângeri contravenționale, legalitatea aplicării sancțiunii complementare.
Cu alte cuvinte, nu este suficientă reținerea fizică a permisului de conducere, coroborată cu mențiunile art. 210 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, pentru a aprecia că sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce a fost aplicată unui contravenient.
Pentru a întări această concluzie trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 96 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, conform cărora, „sanctiunile contraventionale complementare au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin acelasi proces-verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului”.
De asemenea, nu trebuie confundată măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, cele două instituții fiind, în mod evident, distincte și nu întotdeauna reținerea permisului de conducere se realizează în vederea suspendării dreptului de a conduce, e.g., reținerea permisului de conducere se poate realiza și în condițiile art. 189 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Întreaga argumentație de mai sus a condus instanța spre concluzia că este necesară menționarea în cuprinsul procesului-verbal contravențional a aplicării sancțiunii complementare și a duratei pentru care această măsură a fost dispusă, neindicarea acestor elemente atrâgând inexistența sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce cu consecința că dreptul petentului de a conduce un autoturism pe drumurile publice nu a fost suspendat prin procesul-verbal . nr._/27.10.2014.
Nu este atributul acestei instanțe să dispună cu privire la măsura tehnico-administrativă a reținerii în aceste condiții a permisului de conducere, astfel încât instanța va constata doar inexistența sancțiunii cu consecința firească a nesuspendării dreptului petentului de a conduce un autoturism.
Ia act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. L., C.N.P._, cu domiciliul în V., ., ., . domiciliul procedural ales la cabinet avocat R. A. H. din Iași, .. 4, . Office Center, biroul 11 în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI, cod fiscal_, cu sediul în Iași, .. 6, numai în ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.
Constată inexistența sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce cu consecința că dreptul petentului de a conduce un autoturism pe drumurile publice nu a fost suspendat prin procesul-verbal . nr._/27.10.2014.
Menține restul dispozițiilor procesului-verbal contestat.
Ia act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.07.2015.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored.G.T./4ex./07.12.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9524/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 9896/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
