Plângere contravenţională. Sentința nr. 3074/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3074/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 3074/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 03 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Z. L. F. M.
GREFIER Z. N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3074/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent C. D. și pe intimat I. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care relevă instanței faptul că pentru acest termen de judecată procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
I. Susținerile părților
1. Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 24.04.2014, cu nr. mai sus menționat, petenta C. D. a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 22.03.2014, întocmit de un agent constatator din cadrul intimatului I.P.J. Iași, solicitând anularea acestuia.
În motivare, a arătat următoarele:
Prin actul respectiv, i s-a aplicat o amendă de 500 lei, care este nefondată.
La sfârșitul anului 2013, a primit să locuiască în casa ei o persoană împreună cu fiica sa, însă după un timp a constatat că nu primește niciun fel de sprijin în gospodărie de la aceasta. În luna martie 2014, aceasta a încercat să părăsească locuința în forță fără să își achite obligațiile privind plata utilităților.
A apelat telefonic la niște rude, care au venit imediat și au participat la toate discuțiile, lovirile și îmbrâncelile care s-au produs cu acea ocazie, la care au fost supuși de acele două persoane și fiul, respectiv fratele lor.
Deoarece s-a opus plecării înainte de achitarea datoriilor, așa zisul fiu s-a adresat Secției VI de poliție, iar la fața locului s-a prezentat un polițist care nici nu s-a recomandat și de a cărui identitate a aflat abia cu ocazia transmiterii procesului-verbal de contravenție. Abuzând de funcția pe care o avea și fără să cunoască situația reală, acesta i-a aplicat amenda maximă pe motiv că nu a prezentat cartea de identitate, lucru pe care l-a aflat tot la primirea actului.
În realitate, i-a furnizat datele de identitate, el fiind cel care nu s-a legitimat.
În drept, a invocat legea 61/1991.
În dovedirea celor arătate, a solicitat proba cu înscrisuri și martori, anexând actul de sancționare (f.6).
2. Intimatul a formulat întâmpinare, înregistrată la 30.05.2014 (f.14), prin care a solicitat respingerea plângerii, apreciind că actul a fost legal și temeinic întocmit, reiterând descrierea faptei și încadrarea juridică.
A anexat ulterior raportul agentului constatator (f.17), fișa de intervenție la eveniment (f.18) și a propus audierea martorului asistent.
3. Petenta a depus răspuns la întâmpinare la 20.06.2014 (f.21), prin care a arătat că martorul indicat în procesul-verbal nu a fost prezent la fața locului și că trebuie citat.
La data de 02.10.2014, a formulat o așa-numită "completare la întâmpinare" (f.25), arătând că a văzut că sesizarea a fost făcută de S. M. T., pe care nu îl cunoaște, și că cearta respectivă nu necesita intervenția organelor de poliție, care au de făcut lucruri mai importante, cu atât mai mult cu cât cele petrecute au avut loc în curtea sa, nu pe stradă.
II. Aspecte procesuale
Plângerea a fost legal timbrată.
Prin încheierea de la 07.10.2014 (f.29), instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu martorul S. M., care avea să fie înlocuit cu martorul S. M. T. la 27.10.2015 (f.45), din cauza imposibilității audierii primei.
Prin încheierea de la 18.11.2014 (f.34), instanța a încuviințat proba cu martorul B. E., precum și proba cu înscrisuri.
La ultimul termen, au fost audiați ambii martori, declarația acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
III. Situația de fapt
Prin procesul-verbal . nr._ din 22.03.2014, agentul intimatului a sancționat petentul cu amendă contravențională în cuantum total de 500 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.2 pct.31 din legea 61/1991.
La secțiunea privind descrierea faptei, s-a reținut că petenta, la data respectivă și la ora 09:40, în timp ce se afla în Iași, ..28, a refuzat să se legitimeze la cererea agenților de poliție, neprezentând cartea de identitate sau datele sale de identitate.
Petenta a refuzat să semneze procesul-verbal, acesta fiind semnat de martorul asistent S. M., care nu a putut fi audiată.
Din raportul agentului constatator (f.17) și din fișa de intervenție la eveniment (f.18), a reieșit că acesta s-a prezentat la fața locului după ce numitul S. M. T. apelase la serviciul 112 pe fondul unui conflict între mama acestuia (S. M.) și petenta, care refuza să îi returneze bunurile din casa unde locuise cu chirie. Ulterior, petenta ar fi refuzat să se legitimeze în fața agentului.
Audiat de instanță, martorul S. M. T. a confirmat această ipoteză și a afirmat că le-au solicitat lui și d-nei C. să se legitimeze, că el s-a conformat, însă petenta a refuzat să facă acest lucru deoarece considera că el este „în cârdășie” cu agenții de poliție.
Din chiar declarația martorei B. E. (propusă de petentă), a reieșit că unul dintre bărbați aflați la poarta casei îi cerea d-nei C. să se legitimeze, iar doamna îi spunea că va face acest lucru după ce se va legitima cel care venise cu bărbatul care îi cerea să se legitimeze, deoarece nu îi cunoștea.
De altfel, însăși petenta a recunoscut că nu s-a legitimat, motivând că nu avea certitudinea că persoana care îi cerea să facă acest lucru era agent de poliție.
IV. Analiza fondului
Verificând, potrivit art.34 al. 1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale imperative incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută enumerate de art.17 din O.G. 2/2001.
Potrivit art.2 pct.31 din legea 61/1991, constituie contravenție refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Conform art.3 alin.1 lit.a, aceasta faptă se sancționează cu amendă de la 100 lei la 500 lei.
Analizând textele și observând fapta reținută în sarcina petentei, se constată că aceasta a fost corect încadrată și că sancțiunea a fost legal aplicată.
Sub aspectul temeiniciei, nu sunt dubii cu privire la situația de fapt, care a fost confirmată inclusiv de petentă și de martorul propus de aceasta, probe care au întărit valoarea probatorie a afirmațiilor agenților, coroborată cu declarația martorului indicat de aceștia.
Ce trebuie subliniat în speță este că apare ca având o relevanță redusă fondul conflictului dintre petentă și fosta sa chiriașă, în condițiile în care nu a fost sancționată pentru tulburarea liniștii publice în acel context, ci pentru simplul refuz de legitimare.
În ceea ce privește presupusele dubii pe care le avea petenta cu privire la calitatea agenților constatatori, trebuie de asemenea arătat că acestea puteau fi lămurite într-o altă manieră, chiar dacă ar fi credibilă varianta sa, potrivit căreia agenții nu s-au legitimat. Într-o astfel de situație, petenta ar fi putut apela ea însăși serviciul 112 pentru a denunța bănuielile sale că persoane necunoscute pretind că sunt agenți de poliție și îi cer să se legitimeze. Din probele administrate, din împrejurarea că petenta a forțat cu ocazia respectivă limitele lipsirii de libertate în mod nelegal față de chiriașii săi, precum și din atitudinea acesteia afișată în sala de judecată, nu a reieșit sub nicio formă că ar fi fost mult prea intimidată pentru a proceda în mod corespunzător.
De altfel, din ansamblul probatoriu rezultă mai degrabă faptul că singurul element pe baza căruia petenta ar fi pus la îndoială calitatea agentului era împrejurarea că aceștia nu considerau îndreptățit demersul ei de a împiedica foștii chiriași să părăsească locuința cu tot cu bunurile lor, înainte de a-i achita datoriile.
Prin urmare, se poate reține dincolo de orice dubiu rezonabil că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.
Aplicând criteriile generale prevăzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța va menține sancțiunea aplicată, neexistând motive pentru înlocuirea ei cu avertisment sau cu o amendă mai mică. Astfel, este adevărat că a fost aplicată amenda maximă, însă acest lucru este justificat de atitudinea petentei, care a refuzat să se identifice și continuă să creadă că atitudinea sa este una justificată, fiindu-i suficient că se afla în curtea propriei case atunci când a refuzat să se legitimeze și vădind astfel o lipsă de respect față de autoritatea agenților de poliție.
Pentru aceste considerente, va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta C. D. (domiciliată în Iași, ..28, jud.Iași) în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Iași.
Cu apel la Tribunalul Iași (care se depune la Judecătoria Iași), în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2015.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. N.Z.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
4 ex./11.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1711/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3072/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
