Plângere contravenţională. Sentința nr. 3374/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3374/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 3374/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3374/2015
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -C. E. D.
Grefier -D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul V. O. - C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI - BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru 24.02.2015, ulterior pentru 03.03.2015, apoi pentru astăzi, 06.03.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20.10.2014 petentul V. O. - C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. IAȘI a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/07.10.2014.
În motivarea plângerii sale petentul a arătat în esență că nu este vinovat pentru abaterea contravențională reținută în sarcina sa.
La data respectivă, fiind în trafic, a acordat prioritate pietonilor care traversau de la dreapta către stânga pe sensul său de mers iar după acest moment și-a continuat deplasarea și, ajuns pe marcajul pietonal a observat un pieton care cu viteză alerga de la stânga la dreapta vorbind la telefonul mobil. Față de acest pieton petentul nu avea nicio obligație.
Ulterior petentul a fost oprit și sancționat nelegal.
În drept s-au invocat dispozițiile s-au invocat dispozițiile art.100 alin.b litera b) din OUG nr.195/2002.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri și s-a solicitat ca intimatul să depună dovada abaterii.
Plângerea a fost legal timbrată conform dispozițiilor OUG nr.80/2013, cu taxă de timbru in cuantum de 20 lei.
S-au anexat in copii certificate: procesul verbal contestat, dovada de circulație eliberată petentului, copia cartii de identitate a petentului, autorizație de circulație provizorie.
În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea plângerii petentului către intimat.
În termenul acordat aceasta a depus întâmpinare (f.14 dosar).
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, după rezumarea conținutului procesului verbal, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată arătând că sancțiunea a fost legal aplicată.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 204,315,148 Codul de procedură civilă, OUG nr.195/2002, HG nr.1391/2006.
În temeiul art.411 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Întâmpinarea formulată a fost comunicată petentului.
În termenul de 10 zile, prevăzut de lege, acesta a depus un răspuns scris la întâmpinare (f.27,28 dosar).
În motivare s-a arătat în plus față de motivele de netemeinicie invocate inițial că procesul verbal este nul deoarece agentul care a aplicat sancțiunea nu este unul și același cu cel care a constatat fapta iar procesul verbal nu a fost întocmit conform modelului din Anexa 1 D.
În cursul cercetării judecătorești s-a încuviințat de către instanță și administrat probe cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrarea video a abaterii contravenționale (f.21 dosar).
Cauza s-a judecat cu prezența în instanță a petentului.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/07.10.2014 petentul din cauza de față a fost sancționat cu:
- sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei (4 p.a.) și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce un număr de 30 zile, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de dispozițiile art.100 alin.3 litera b) din O.U.G. nr.195/2002 coroborat cu art 135 lit. h) din Hg 1391/2006.
S-a reținut în sarcina petentului că la data de 07.10.2014 orele 10.19 in un Iași pe bvd N. I. a condus autoturismul marca Volkswagen cu număr de înmatriculare SV049213 dinspre P. de Piatră către Gara N. iar la trecerea de pietoni marcată corespunzător din dreptul TNT Imobiliare nu a oprit și nu a acordat prioritate unui pieton angajat regulamentar în traversare străzii pe banda 3 de circulație de la stânga la dreapta. conducătorului auto pe sensul său de deplasare. S-a menționat faptul că pe banda 3 se afla oprită o autoutilitară care acorda prioritate de trecere pietonului aflat in deplasare.
Fapta a fost filmată pe caseta video 1599 auto_ operator radar D. S. aspect consemnat in procesul verbal.
Procesul verbal a fost semnat de petent spre luare la cunoștință și înmânare a unui exemplar iar la rubrica mențiuni s-a inserat: „Nu sunt de acord cu cele menționate Am oprit auto pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor care traversau de la dreapata către stânga”.
În drept potrivit dispozițiilor art.34 din O.G. nr.2/2001 procesul-verbal de contravenție în privința căruia s-a formulat contestație în termen, este supus unui control de legalitate și temeinicie de către instanță, atât în ceea ce privește stare de fapt reținută cât și în ceea ce privește sancțiunea aplicată.
Examinând cu prioritate legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată faptul că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.15-19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.180 din H.G. nr,1391/2006, fiind încheiat de către un agent constatator competent - agent al poliției rutiere și conținând mențiunile obligatorii necesare corectei individualizări a persoanei trase la răspundere contravențională și a faptei reținute în sarcina sa.
Văzând și dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța reține faptul că în privința procesului verbal dedus judecății, nu este incidentă niciuna din cauzele de nulitate ce ar putea fi constatată din oficiu.
Critica de nelegalitate adusă de petent actului de sancționare, care privește faptul că actul nu a fost întocmit pe Anexa 1D conform disp.art. 181 din HG nr.1391/2006 nu este întemeiată.
Potrivit art.109 al.2 din OUG nr. 195/2002, contravenția se poate constata și cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic. În acest caz, potrivit alin.3 al aceluiași articol, procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Acest text de lege trebuie coroborat cu art.181 din HG nr. 1391/2006, potrivit căruia „In situatia in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, politistul rutier incheie un proces-verbal de constatare a contraventiei, potrivit modelului prevazut in anexa nr.1D, dupa prelucrarea inregistrarilor si stabilirea identitatii conducatorului de vehicul. Datele de identificare a contravenientului care se consemneaza in procesul-verbal de constatare a contraventiei sunt cele comunicate, in scris, sub semnatura proprietarului sau detinatorului legal al vehiculului.”.
Din aceste dispoziții legale rezultă că procesul verbal va trebui completat potrivit anexei 1D numai în situația în care acesta este întocmit după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul, ceea ca presupune că identitate conducătorului auto nu este stabilită la momentul constatării faptei.
În cazul în care imediat după efectuarea înregistrării cu aparatul radar, petentul este oprit în trafic și identificat, în mod evident nu este necesară prelucrarea înregistrărilor și comunicarea datelor conducătorului de vehicul de către proprietarul sau deținătorul acestuia, potrivit art.181 alin.2 din HG nr. 1391/2006 iar procesul verbal se va încheia pe loc conform art.180 alin.1 din același act normativ.
Mai arată instanța și faptul că stabilirea de către legiuitor a unor modele de formulare pentru procesele verbale încheiate în cazul anumitor tipuri de contravenții cum sunt cele în materie rutieră, nu este o condiție de formă prevăzută sub sancțiunea nulității absolute nici prin art.181, alin.1 din H.G. nr.1391/2006 și prin de art.17 din O.G.nr.2/2001.
Ca atare, față de caracterul imperativ-limitativ al cazurilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, când nulitatea se ia în considerare și din oficiu, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv tipul de formular ce trebuie folosit, atrage sancțiunea nulității numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (aspecte statuate prin Decizia nr.XXII/19.03.2007, pronunțată de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii).
În ceea ce privește critica de nelegalitate adusă actului de sancționare constând în faptul că actul a fost întocmit de un alt agent constatator decât operatorul radar instanța reține că ea nu este întemeiată.
Agentul care a aplicat sancțiunea a fost sesizat de agentul constatator cu privire la abaterea săvârșită de petent. Ambii agenți avea calitatea de polițiști rutieri cu drept de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea conform dispozițiilor art.109 din OUG nr.1905/2002.
În ceea ce privește temeinicia actului, instanța reține că, în măsura în care cuprinde constatări nemijlocite ale agentului constatator cu privire la situația de fapt reținută, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, încheiat cu respectarea exigențelor de formă cerute de lege, de un agent constatator având competență atribuită prin lege, se bucură de prezumția de veridicitate și face dovadă până la proba contrară asupra situației de fapt, sarcina dovedirii unei situații de fapt contrarii sau diferite de cea menționată în actul de sancționare, revenind petentului, prezumția amintită fiind una relativă.
În cauză, după cum rezultă din raportul agentului constatator depus la fila 22 dosar, agentul constatator care a încheiat procesul verbal și a aplicat sancțiunea nu a constatat fapta personal fapta contravențională imputată petentului aceasta fiindu-i comunicată de un alt agent al politiei rutiere prin stația de emisie recepție.
Însă fapta petentului a fost filmată cu ajutorul camerei video a cinemometrului iar la dosarul cauzei intimatul a depus această înregistrare.
Administrarea probei video conduce instanța la concluzia că actul de sancționare reflectă în mod corect situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul verbal iar criticile petentului sunt nefondate.
Astfel înregistrare video a abaterii demonstrează fără putință de tăgadă că în momentul în care autoturismul petentului a ajuns în dreptul trecerii pentru pietoni, pietonul era angajat în traversarea regulamentară a străzii pe sensul de mers pe care rula și petentul (pietonul străbătea banda trei a sensului de mers al petentului însă de la stânga la dreapta iar petentul circula pe banda doi a sensului de mers.)
Din înregistrarea video a abaterii (cadrele 5080 - 5133) rezultă că autoutilitara care circula în același sens cu petentului, pe banda trei, a încetinit și apoi a oprit pentru a acorda pietonului prioritate de trecere.
Rezultă foarte clar faptul că petentul avea la rândul său posibilitatea de a opri având în vedere faptul că autoutilitara oprise în dreptul trecerii de pietoni înainte ca petentul să ajungă la rândul său în fața marcajului pietonal.
Dacă petentul nu avea vizibilitate integrală asupra trecerii de pietoni de pe sensul său de mers avea obligația, să reducă viteza până la limita evitării oricărui pericol, având în vedere că a putut observa manevra celuilalt conducător auto și intui prezența unui pieton (art.48 din OUG nr.195/2002 prevede :„Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță”).
Potrivit prevederilor art.135 lit.h) din H.G. 1391/2006 ,,Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”
Conform art.100 alin.3 lit.b) din O.U.G. nr.195/2002 ,,Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte(...)neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.”
În mod greșit a apreciat petentul că „nu avea nicio obligație” față de acest pieton doar pentru că se deplasa de la stânga la dreapta.
Din prevederile legale incidente, rezultă că, fapta contravențională există în situația în care, pietonul se află pe sensul de mers al conducătorului auto, sens de mers care, nu este unul și același lucru cu banda de deplasare.
De asemenea, textul de lege nu condiționează existența abaterii de direcția din care vine pietonul: dreapta către stânga sau invers.
Cum un sens de mers poate avea mai multe benzi, rezultă că, fapta contravențională există ori de câte ori, un pieton se află pe oricare dintre benzile de circulație ale acelui sens de deplasare și oricare ar fi direcția sa de deplasare.
Reține instanța așadar că fapta de natură contravențională a petentului a fost dovedită de intimat cu mijloace de probă dincolo de orice dubiu rezonabil.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționateinstanța constată că sunt întrunite toate elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul.
În baza acelorași texte de lege, raportat la circumstanțele anterior descrise precum și la starea de pericol indusă prin nerespectarea de petent a dispozițiilor legale instanța notează că sancțiunile aplicate acestuia sunt legale și proporționale, apte să răspundă scopului urmărit de legiuitor prin contravenționalizarea faptei și anume prevenția incidentelor rutiere ce pot avea ca urmare pierderi de vieți omenești și pagube materiale, astfel încât plângerea va fi respinsă ca neîntemeiată, iar procesul-verbal va fi menținut ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V. O. C. CNP_ cu domiciliul în mun Iași ..2 . jud Iași, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI cu sediul în mun Iași ..6 jud Iași, împotriva procesului verbal de constatare si sanctionare contraventională . nr._/07.10.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 6 martie 2015.
Președinte, C. E. D. | ||
Grefier, D. V. |
Red/teh/ced
24.07.2015,4ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1173/2015. Judecătoria IAŞI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3371/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
