Plângere contravenţională. Sentința nr. 4580/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4580/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 16343/245/2014
Acesta nu este document finalizat
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4580/2015
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. Z.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent . SRL și pe intimat C. J. IASI - DIRECTIA JUDETEANA DE ADMINISTRARE A DRUMURILOR SI PODURILOR IASI, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 23.02.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 09.03.2015, apoi pentru data de 23.03.2015 și ulterior pentru astăzi, 01.04.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA:
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 12.06.2014, petenta . SRL, în contradictoriu cu intimata C. J. IASI - DIRECTIA JUDETEANA DE ADMINISTRARE A DRUMURILOR SI PODURILOR IASI, a solicitat instanței admiterea plângerii și anularea procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale nr. 5 din 09.04.2014, încheiat de către intimata.
În motivarea plangerii, petenta a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate motivat de faptul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent, nefiind respectate prev art 19 din OG nr 2/2001.In plus, nu au fost consemnate obiectiunile sale, nefiind respectate nici prev art 16 al 7 din Og nr 2/2001 . Pe fondul plângerii, arata ca nu se face vinovat de contraventia respectiva in conditiile in care incărcătura nu depășea cu tot cu masina 40 T, masina fiind cântărita de către furnizor la momentul incărcării, ocazie in care s-a stabilit ca nu depășea limita maxima admisă, fiindu-i intocmit un bon pentru un camion gol si incărcat . In ceea ce priveste modalitatea de cântărire, arata ca aceasta nu a fost una legala, locul in care s-a efectuat cântărirea nefiind unul drept, ci unul inclinat, nefiind respectate normele metodologice in ceea ce priveste modalitatea de cântărire.
Petenta a mai arătat ca situatia materiala a societătii este un critică si amenda este impovărătoare, fiindu-le practic imposibil să achite aceasta amenda, situatie in care nu ar rămâne decât să li se declare falimentul.
În drept au fost invocate prevederile OG 2/2001 .
În sustinerea plangerii petenta a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat, dovada comunicării către petent, adresa emisă de către intimata către petenta si, in cursul judecătii, s-a depus si nota de cântar nr. 886/08.04.2014 .
Plângerea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 20 lei, in temeiul art. 19 din OUG nr. 80/2013.
La data de 14 iulie 2014, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, motivat de următoarele aspecte: referitor la nulitatea absolută indicată de petentă pentru lipsa descrierii corespunzătoare a faptei, intimata arată că în procesul verbal au fost inserate detaliile necesare corectei încadrări,detalii susținute de tichetul de cântărire la care se și face trimitere astfel,art.. 41 prevede că este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei maxime admise, maselor admise pe axe.
A mai precizat ca drumurile județene se încadrează în categoria drumuri modernizate, iar cu privire la instalația de cântărire, aceasta este omologată, mobilă, fiind verificată metrologic, iar cântărirea ansamblului fiind realizată pe un teren fără înclinații. Se mai arată că sancțiunea a fost aplicată proprietarului ce a rezultat din actele prezentate de conducătorul auto.
Întâmpinarea a fost motivata in drept pe prev art 205 din Cod proc civ.
In cadrul intâmpinării, s-a mai invocat si exceptia tardivității care a fost respinsă ca neintemeiata de către instanță, pentru considerentele expuse in cadrul incheierii de sedinta pronuntata la data de 17.11.2014 .
Au fost anexate întâmpinării: dovada de comunicare, tichetul de cântărire, declarația de conformitate CE instalație, adresa emisă către petent .
Instanta a admis pentru ambele părti proba cu inscrisuri si ,in plus, pentru petenta proba testimonială, fiind audiat pentru petent martorul A. G., a cărui declaratie se afla consemnata si atasata la dosarul cauzei.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal numărul nr. 5 din 09.04.2014, petenta a fost sancționată contravențional pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 08.04.2014, pe drumul județean DJ 248 Iasi-V., km 11-12,a fost cântărit ansamblul de autovehicule cu numărul de înmatriculare_ /_, încărcat cu îngrășământ, depășind masa maximă admisă pe axe, conform tichetului nr. 24/2014.
Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 41 alin. 1 și anexa 2 pct. 3.4.1 din OG 43/1997 actualizată și sancționată în temeiul art. 61 litera c ) prin aplicarea unei amenzi în cuantum de_ lei.
Instanta mai constata ca procesul verbal nu a fost semnat de societatea petentă, fiind comunicat acesteia în termenul legal, astfel cum rezulta din dovada de comunicare depuse la dosar ( fila 25 ds).
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța a procedat la verificarea, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, a legalității procesului-verbal de constatare și de sancționare a contravenției contestat, în acest sens constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității procesului verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanta arata urmatoarele:.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, pentru stabilirea situației de fapt, instanța va reține pe de o parte procesul-verbal de constatare a contravenției, iar pe de altă parte susținerile petentului conform căruia detine certificat de conformitate al dispozitivelor de iluminat .
Instanța reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința acestei prezumții și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța reține că pentru ca prezumția de temeinicie a procesului verbal să acționeze este necesar ca fapta reținută în sarcina petentului să fie constatată personal de către agent. Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
Față de criteriile anterior precizate, reținând că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată personal de către agentul intimatei la data de 09 aprilie 2014, instanța apreciază că procesul verbal contestat se bucură de prezumția de temeinicie recunoscută actelor administrative.
În drept, instanța reține faptul că faptul că domeniul contravențional este supus aplicabilității art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală” atrăgând astfel incidența tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56). Astfel, faptul că în dreptul intern faptele care constituie contravenții au fost scoase în afara ilicitului penal, nu poate avea ca efect lipsirea petenților de dreptul de a beneficia de garanțiile oferite de art. 6 CEDO, în latura sa penală.
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
În speță se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, acuzația care este adusă petentului este o acuzație în materie penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului"dincolo de orice îndoială rezonabilă, acesta fiind standardul Curții EDO în materie penală.
În aplicarea disp. art. 15 al. 1 și al. 2 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal prin care un agent constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea de către o persoană a unei fapte contravenționale și prin care i s-a aplicat acesteia o sancțiune contravențională beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, agentul constatator exercitând atribuții ale puterii de stat. În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea EDO a arătat că în principiu astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută și exclusivă. O hotărâre prin care se stabilește vinovăția unei persoane, nu poate să se întemeieze exclusiv pe prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Totuși, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție trebuie sa fie analizată nu în abstract, ci în concret, față de natura contravenției, precum și față de posibilitățile reale ale agentului constatator de a administra probatoriu suplimentar. Astfel, instanța reține că fapta reținută în sarcina petenților nu este de natură a lăsa urme materiale, se consumă instantaneu.
Instanța constată că procesul-verbal întocmit de intimat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, a cărei răsturnare îi incumbă petentului, în calitatea sa de parte care, în temeiul art. 249 NCPC, face o propunere înaintea instanței.
De asemenea, jurisprudența Curții EDO nu se opune nici aplicării principiului disponibilității în materie contravențională, atât timp cât se respectă prezumția de nevinovăție a petentului, conf. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), prezumție menită să îl protejeze de posibile abuzuri din partea autorităților naționale.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de petentă, instanța reține caracterul neîntemeiat al acestora .
În ceea ce privește susținerile petentului in sensul că nu s-au consemnat obiectiuni, instanța precizează următoarele. În ceea ce privește nesocotirea dispozițiilor legale care obligă agentul constatator să aducă la cunoștința contravenientei dreptul de formula obiecțiuni, respectiv de a consemna eventualele obiectiuni formulate de petent, instanța reține că în această situație suntem în prezența unui caz de nulitate expresă, dar relativă, astfel cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, nesocotirea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, astfel încât, s-a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În cauza de față, nu numai că petentul nu a invocat existența unei vătămări cauzate de neaducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni și a împrejurării că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat, ci, mai mult decât atât, instanța apreciază că petentul avea posibilitatea să prezinte în fața instanței toate obiecțiunile pe care nu a avut posibilitatea să le formuleze cu ocazia întocmirii procesului-verbal sau care au fost formulate, dar nu au fost consemnate.
În ceea ce privește susținerile petentului din cadrul plângerii cu referire la necesitatea existentei si semnării procesului verbal de către un martor asistent, instanta arata ca, . legale, procesul verbal trebuia să fi fost semnat de un martor, intimata precizând in cadrul intâmpinării ca procesul verbal a fost intocmit pe baza actelor la sediul intimatei . In orice caz, si in aceasta situatie, petentul trebuia să faca dovada că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, dovezi ce nu au fost făcute .
Apreciind de asemenea, nu există motive de nelegalitate care să poată fi analizate și din oficiu, de către instanță. instanța va proceda la analiza celui de-al doilea aspect al actului contestat prin intermediul prezentei plângeri - temeinicia.
Analizând fapta prevăzută de art. 41 alin. 1 din OG 43/1997, instanța reține că potrivit textului de lege indicat: „Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3”. Excepțiile prevăzute de la această obligație legală sunt de strictă interpretare și se regăsesc în alineatele următoare ale aceluiași articol, petenta neindicând nici un fel de situații apte a determina analiza incidenței vreunei excepții dintre cele statuate.
De asemenea, în acord cu prevederile art. 40 din același act normativ, masele totale maxime admise, masele maxime admise pe axe, dimensiunile maxime admise și caracteristicile conexe pentru vehiculele rutiere admise în circulație pe fiecare categorie de drum public sunt prevăzute în anexele nr. 2 și 3. Masele si dimensiunile maxime admise se aplică și pe sectoarele de drumuri pe care se execută lucrări de întreținere, reparații, modernizare, reabilitare sau consolidare. Lista drumurilor publice cu masele maxime pe axe admise în circulație pentru vehiculele rutiere de transport marfă și lista drumurilor publice care fac parte din rețeaua secundară nereabilitată, prevăzută în anexa VII la Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, pentru care valorile maselor și/sau dimensiunilor maxime admise sunt cele pentru categoria de drum reabilitat, prevăzute în anexele nr. 2 și 3, se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor sau ordin al ministrului delegat pentru proiecte de infrastructură de interes național și investiții străine pentru drumurile de interes național, respectiv prin ordin al ministrului administrației și internelor pentru drumurile de interes județean și de interes local și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Caracterul de contravenție a faptei descrise de art. 41 este statuat de art. 61 litera c din OG 43/1997, în următoarea formulare: „încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor fără AST și ale art. 41 alin. (8), cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei”.
Definițiile legale referitoare la drumurile cărora le este aplicabil textul normativ la care face trimitere intimata sunt în următorul sens: Drumurile fac parte din sistemul național de transport. Drumurile sunt cai de comunicație terestra special amenajate pentru circulația vehiculelor și pietonilor. Fac parte integrantă din drum: ampriza și zonele de siguranță, podurile, podețele, viaductele, pasajele denivelate, zonele de sub pasajele rutiere, tunelurile, construcțiile de apărare și consolidare, trotuarele, pistele pentru cicliști, locurile de parcare, oprire și staționare, bretelele de acces, indicatoarele de semnalizare rutieră și alte dotări pentru siguranța circulației, spațiile de serviciu sau control, spațiile cuprinse în triunghiul de vizibilitate din intersecții, spațiile cuprinse între autostradă și/sau drum și bretelele de acces, terenurile și plantațiile din zona drumului, mai puțin zonele de protecție. Din punct de vedere al destinației drumurile se împart in: a) drumuri publice - drumuri de utilitate publică și/sau de interes public destinate circulației rutiere și pietonale, în scopul satisfacerii cerințelor generale de transport ale economiei, ale populației și de apărare a țării; acestea sunt proprietate publică și sunt întreținute din fonduri publice, precum și din alte surse legal constituite; drumuri de utilitate privată - drumuri destinate satisfacerii cerințelor proprii de transport rutier și pietonal spre obiective economice, forestiere, petroliere, miniere, agricole, energetice, industriale și altele asemenea, de acces în incinte, ca și cele din interiorul acestora, precum și cele pentru organizarile de șantier; ele sunt administrate de persoanele fizice sau juridice care le au în proprietate sau în administrare. Drumurile de interes județean fac parte din proprietatea publica a județului și cuprind drumurile județene, care asigura legătura între: a) resedintele de județ cu municipiile, cu orașele, cu resedintele de . și turistice, cu porturile și aeroporturile, cu obiectivele importante legate de apărarea tarii și cu obiectivele istorice importante; b) orașe și municipii, precum și între acestea și resedintele de . . analiza coroborată a tuturor dispozițiilor anterior expuse, se poate concluziona, cu certitudine faptul că dispozițiile legale se aplică inclusiv pentru drumurile județene, pe care a fost identificat vehiculul societății petente ( indicat în PV DJ 248 km 11- 12).
De altfel, petenta nici nu a făcut dovada sustinerilor sale cu privire la modul ilegal in care ar fi fost efectuată cântărirea. In ceea ce priveste tichetul care a fost depus in dovedire de către petentă ( a se vedea fila 14 ds- nota de cântărire nr. 886/08.04.2014 ) se observa ca cântărirea a fost făcuta la ora 10:11, adică înainte de cântărirea făcuta la momentul săvârsirii contravenției ( ora 10:57-fila 24 ds), instanța arătând si ca cântărirea prezentata de către petent se refera doar la imobilul cu număr de înmatriculare_ pe când in procesul verbal de contravenție se face vorbire cântărirea unui ansamblu de vehicule cu număr de înmatriculare_ /_ . Cu alte cuvinte, nu s-a făcut dovada de către persoana interesata, adica de către petent, că cele retinute in procesul verbal de contraventie nr 5/2014 si in tichetul nr. 24/2014 nu corespund adevărului .
În plus, instanța considera că s-a făcut o individualizare corecta a sancțiunii de către agentul constatator în conformitate cu prev art 21 din OG 2/2001, neexistând motive de inlocuire a sanctiunii amenzii cu avertisment, observându-se si faptul că s-a aplicat petentului sanctiunea minima a amenzii.
F. de aceste împrejurări, instanța apreciază ca plângerea formulata de catre petenta este neintemeiata, urmand sa o respinga in consecintă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiata plângerea contravențională formulata de petentul . SRL cu sediul în V., .. 17 BIS, J. V. in contradictoriu cu intimata C. J. IASI - DIRECTIA JUDETEANA DE ADMINISTRARE A DRUMURILOR SI PODURILOR IASI cu sediul în IAȘI, Ș. CEL M. ȘI SFÂNT, nr. 13, J. IAȘI.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iasi .
Pronunțată în ședință publică azi 01.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Tehnored. Z.I./4 ex/22.06.2015
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4214/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4563/2015. Judecătoria... → |
|---|
