Plângere contravenţională. Sentința nr. 5086/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5086/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 5086/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5086/2015
Ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: C. E. D.
Grefier: D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul D. C. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra excepției lipsei calității procesual pasive a intimatei și asupra fondului plângerii contravenționale au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru 07.04.2015, ulterior pentru astăzi, 14,04,2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe petentul D. C. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. IAȘI a solicitat instanței să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/23.09.2014 întocmit de agentul constatator al intimatei prin care i s-a aplicat sancțiunea avertismentului si sancțiunea complementară constând într-un număr de 3 puncte de penalizare și restituirea sumei de 430 lei achitată pentru ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului său, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale petentul a învederat în esență următoarele: în dimineața zilei de 23.09.2014 orele 01.30 din motive obiective a parcat autoturismul proprietate personală marca VW cu numărul_ pe . de lângă Catedrala catolică la aproximativ 25-30 de metri de trecerea pietonală iar când a revenit la autoturism în aceeași zi la orele 08.30 a constatat lipsa mașinii.
La sediul Servicii Publice SA i s-a confirmat faptul că autoturismul său a fost ridicat la lucrătorii acestei instituții la indicația unui agent constatator al intimatei iar la sediul Servicii Publice un al agent i-a încheiat petentului un proces verbal de contravenție ._ prin care a fost sancționat contravențional.
Procesul verbal încheiat de agentul intimatei este lovit de nulitate absolută deoarece contravenția a fost constatată la fața locului de un agent constatator iar un alt agent constatator al intimatei i-a aplicat sancțiunea întocmind actul contestat deși nu avea acest drept întrucât nu el a constatat fapta.
Petentul a arătat că suma de 430 lei constituie un prejudiciu adus acestuia de intimată.
În drept s-au invocat dispozițiile O.G. nr.2/2001, art.1381, 1385 ,1386 Codul civil.
Cererea a fost legal timbrată conform dispozițiilor OUG nr.80/2013, cu taxă de timbru in cuantum de 54 lei (f.7,30 dosar).
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri fiind atașate plângerii copia actului de sancționare, a procesului verbal de predare primire (f.8,9 dosar)
În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea cererii reclamantei către pârâtă; în termenul acordat aceasta a depus întâmpinare (f.16, 17 dosar).
În cuprinsul întâmpinării intimata a invocat în apărare faptul că prin procesul verbal petentul a fost sancționat pentru faptul că în ziua de 23.09.2014 orele 08.00 a staționat neregulamentar cu autoturismul său marca VW cu numărul_ pe . puțin de 25 metri de metri de trecerea pietonală, pe scuarul de interzicere a staționării de lângă Catedrala Catolică. Fapta sa este prevăzută de dispozițiile art.108 alin.1 lit. b pct.7 din OUG nr.195/2002. Agenții intimatei au dreptul de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis conform art.7 litera h) din legea nr.155/2010 iar activitatea de ridicare transport și depozitare a autovehiculelor este în sarcina Sercivii Publice SA conform dispozițiilor HCL 107/2005 coroborate cu ale HG nr.147/1992, motiv pentru care intimata a invocat lipsa calității sale procesual pasive in capătul de cerere privind restituirea sumei de 430 de lei.
Intimata a arătat că petentul a fost legal sancționat prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională iar în privința actului nu există motive de nulitate absolută sau netemeinicie, sancțiunea fiind legal aplicată și corect individualizată.
Încheierea actului de sancționare de un alt agent constatator decât cel care a constatat fapta nemijlocit nu atrage nulitatea procesului verbal în lipsa unei dispoziții exprese care să instituie obligația întocmirii actului de agentul care a constatat fapta în mod direct.
În drept s-au invocat dispozițiile OUG nr.195/2002, Legii 155/2010, HCL 107/2005, HG nr.147/1992, HG nr.1391/2006, 205 Codul de procedură civilă.
În temeiul art.411 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Atașat întâmpinării la dosarul cauzei intimata a depus planșe fotografice (f.18 dosar).
Întâmpinarea formulată a fost comunicată reclamantului; în termenul de 10 zile, prevăzut de lege, acesta a depus un răspuns scris la întâmpinare (f.22 dosar).
În cuprinsul acestuia petentul a reiterat susținerile din plângerea introductivă și a subliniat faptul că a parcat la o distanța de aproximativ 25.30 de metri de trecerea de pietoni iar autoturismul nu reprezenta un obstacol pentru circulatie.
S-a arătat în plus că in procesul verbal fapta nu e descrisă corespunzător nefiind precizat dacă autoturismul petentului reprezenta pentru circulația auto un obsacol.
În cursul cercetării judecătorești instanța a administrat la cererea părților probe cu înscrisuri judecătorești instanța a încuviințat probe cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de cele două părți și a unit cu fondul excepția invocată de pârâtă.
Proba cu înscrisuri a fost completată de intimată prin depunerea la dosar a procesului verbal de constatare A 1543 din 23.09.2014.
Analizând cererea formulată, probele administrate, apărările formulate si dispozițiile legale incidente instanța reține următoarele:
În fapt, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ la data de 23.09.2014 petentul din cauza de față a fost sancționat cu sancțiunea principală a avertismentului scris și cu 3 puncte penalizare fiind reținută în sarcina acestuia săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată prin art.100/2, 108/1/b/7 din O.U.G. nr.195/2002 rap. la art. 143/a din HG 1391/2006.
În temeiul art.7 litera h din Legea nr.155/2000 s-a inserat în procesul verbal ca măsură complementară ridicarea autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ .
S-a reținut de către agentul constatator ca situație de fapt împrejurarea că la data de 23.09.2014, orele 08.00, petentul a staționat neregulamentar autoturismul marca Volkwagen număr de înmatriculare_ pe . puțin de 25 de metri de trecerea pentru pietoni pe scuarul de interzicere a staționării de lângă Catedrala Catolică .
Procesul verbal de constatare și sancționare contravențională a fost încheiat de agent constatator Z. D. în timp ce procesul verbal de constatare nemijlocită a faptei . nr.1543 din aceeași dată, 23.09.2014 a fost întocmit de agent S. R.. De asemenea măsura tehnico administrativă a ridicării autovehiculului găsit staționat a fost dispusă și dusă la îndeplinire d e agentul constatator al intimatei S. R. după cum rezultă din același proces verbal A 1543/23.09.2014.
Procesul verbal de constatare și sancționare contravențională a fost semnat de petent spre luare la cunoștință și în vederea înmânării unui exemplar.
Potrivit procesului verbal de predare primire depus la fila 9 dosar și bonului fiscal emis de S.C. Servicii Publice S.A. depus in copie la fila 9 dosar, petentul a ridicat în aceeași zi autoturismul ridicat, achitând contravaloarea tarifului de 430 lei aferent ridicării, transportului și depozitării acestuia în locul special amenajat.
În drept potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Conform art.17 din O.G. nr. 2/2001 „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu”.
Potrivit art.7 litera h) din Legea nr.155/2010, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are ca atribuție constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru încãlcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
De asemenea potrivit art.63 din O.U.G. nr.195/2002 coroborat cu art.142 lit.e) și 143 din H.G. nr.1391/2006 privind regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195 se interzice stationarea voluntara a vehiculelor pe trecerile pentru pietoni ori la mai putin de 25 m inainte si după acestea iar potrivit art.108 alin.1 pct.7 coroborat cu art.100 alineat 2 din O.U.G. nr.195/2002 staționarea neregulamentară constituie contravenție și atrage sancțiunea amenzii din clasa a II–a de sancțiuni (4-5 puncte amendă), și sancțiunea aplicării unui număr de 3 puncte penalizare.
Analizând cu prioritate legalitatea sub aspect formal a actului de sancționare instanța constată că la întocmirea acestuia agentul constatator a respectat condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art.16 și următoarele din O.G. nr.2/2001, în cuprinsul său fiind inserate mențiunile necesare individualizării faptei contravenționale sub aspectul situației de fapt, a încadrării juridice, au fost inserate datele de identificare ale petentului, datele de identificare ale agentului constatator, instituția din cadrul căruia face parte, semnătura agentului constatator, mențiuni obligatorii și a căror lipsă ar atrage nulitatea absolută a actului de sancționare.
În raport de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 instanța constată așadar că sub aspect formal actul răspunde exigențelor legale, nefiind constatate lipsuri de natură să atragă nulitatea sa absolută.
Petentul susține că actul de sancționare s-a întocmit în timp ce acesta efectuat formalitățile de ridicare auto de la S.C. Servicii Publice, de un alt agent constatator decât cel care a perceput fapta nemijlocit, că nu a fost complet și corespunzător descrisă fapta.
Cu privire la motivul de nelegalitate constând în incompleta descrierea a faptei contravenționale instanța reține că fapta unui conducător auto de oprire a unui autovehicul în loc interzis nu impune o descriere mai amplă decât cea făcută de agentul constatator; descrierea din procesul verbal contestat este suficientă și de natură să permită instanței a identifica elementele constitutive ale contravenției reținută în sarcina acestuia.
Petentul a susținut că agentul care a consemnat fapta nu este agentul constatator al faptei și că actul este lovit din acest motiv de nulitate .
Instanța reține că nici un text al O.G. nr.2/2001 nu impune ca procesul verbal de sancționare să fie încheiat de agentul constatator direct al faptei sau/și numai pentru o faptă constatată personal de agentul care întocmește actul sau/și chiar în locul și în momentul constatării .Desigur o atare modalitate de stabilire a răspunderii administrative este preferabilă deoarece pe de o parte asigură reacția imediată a societății la o abatere și în plus garantează, mai mult decât oricare alta, o reacție corectă, diminuând șansele unor erori.
Cu toate acestea în realitate trebuie admis că nu este posibil obiectiv ca orice faptă contravențională să fie constatată direct de agentul statului prin propriile sale simțuri având în vedere specificul faptelor contravenționale: fapte care cel mai adesea presupun o consumare imediată, de pericol social redus, cu varii forma de manifestare iar, ca număr, cu mult mai numeroase decât faptele de natura ilicitului penal
Așadar constatarea unei fapte poate fi directă dar și indirectă, bazată pe probe, contemporană cu săvârșirea ei sau culese post factum. Pe cale de consecință și sancționarea faptei prin încheierea procesului verbal va avea loc după momentul constatării acesteia, esențial fiind ca sancțiunea să fie aplicată de un agent competent conform legii în domeniul respectiv.
În acest sens dispozițiile art.13 și art.14 din OG nr.2/2001 care prevăd faptul că procesul verbal poate fi încheiat în 6 luni de la data săvârșirii faptei și comunicat în 1 lună de la data aplicării amenzii sunt relevante.
Așadar se va reține că încheierea procesului verbal după momentul constatărilor și de către un alt agent decât cel care a fost prezent la fața locului nu reprezintă motive de nulitate a actului de sancționare.
Cel mult această modalitate de încheiere a actului poate influența forța probantă a acestuia .
În ceea ce privește temeinicia actului de sancționare instanța reține că, sub aspectul situației de fapt, procesul verbal se bucură de o prezumție de adevăr în condițiile în care fapta contravențională a fost percepută direct de agentul constatator intimatei care a consemnat-o ca atare în actul de sancționare.
Dacă fapta este constată direct de agent și descrisă de acesta în actul de sancționare actul se bucură de o prezumție de adevăr, relativă. Dacă fapta descrisă în procesul verbal nu a fost stabilită pe baza constatărilor făcute de agent cu propriile simțuri atunci se impune ca actul de sancționare să fie susținut (de organul care l-a emis) cu probe de natură să formeze convingerea dincolo de orice dubiu rezonabil cu privire la realitatea faptei și culpa persoanei chemată să răspundă.
În cazul de față instanța reține în primul faptul că petentul nu neagă împrejurarea că a staționat voluntar auto pe . din fața Bisericii Catolice, însă ceea ce contestă petentul este faptul că prin aceasta staționarea a produs obstacularea circulației. De asemenea în timp ce intimatul susține că autoturismul era la mai puțin de 25 m de trecerea de pietoni, petentul susține că autoturismul a fost lăsat la 25-30 de metri de trecerea pentru pietoni.
Din planșa fotografică depusă la dosar de intimat, fila 18 dosar, instanța reține că rezultă cu claritate faptul că autoturismul petentului era staționat în fața trecerii de pietoni la o distanță mai mică de 25 de metri de această trecere pentru pietoni și în plus era staționat pe o zonă de carosabil care, în conformitate cu dispozițiile art.80 alin.3 din H.G. nr.1391/2006, era marcată cât se poate de vizibil ca fiind zonă interzisă staționării.
Realitatea faptei consemnate in procesul verbal încheiat pe numele petentului este dovedită cu o probă dincolo de orice dubiu rezonabil iar faptul că agentul constatator care a întocmit formal actul de sancționare nu este același cu cea care a fost prezent la fața locului și a constatat nemijlocit starea de fapt, nu afectează temeinicia pe fond a celor consemnate in act câtă vreme acesta a fost susținut cu proba cu planșa fotografică depusă la dosar. De asemenea instanța reține că prin plângerea formulată petentul a recunoscut faptul că a staționat personal autoturismul in zona respectivă la orele 01.30 noaptea și l-a lăsat acolo până în dimineața aceleiași zile, când a constatat faptul că acesta fusese ridicat. Petentul a susținut faptul că a avut un motiv obiectiv care l-a determinat să staționeze astfel autoturismul însă nu l-a învederat și nici nu l-a dovedit.
În atare condiții instanța va reține că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de adevăr, el fiind un act corect întocmit de agentul intimatei, fiind întrunite cumlativ elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art.108 alin.1 lit b) pct.7 coroborat cu art.100 alineat 2 din O.U.G. nr.195/2002.
Opțiunea petentului de a lăsa autoturismul în acel loc, chiar în fața trecerii de pietoni (nu după marcaj), pe tot timpul nopții, aspect de natură să obtureze și mia mult vizibilitatea asupra trecerii de pietoni, a fost de natură să pună în pericol siguranța pietonilor și a traficului, lucru pe care inclusiv petentul în calitate de conducător auto trebuie să îl admită.
Pe cale de consecință, în contextul realității faptei, măsura tehnico administrativă a ridicării autoturismului din locul respectiv putea și trebuia să fie dispusă, rațiunea fiind aceea de a îndepărta autoturismul din locul supus interdicției și, odată cu acesta, și starea de pericol pentru circulația publică
Măsura tehnico administrativă, reprezintă o dispoziție a organului constatator, complementară sancțiunii.Conform dispozițiilor art.64 din O.U.G. nr.195/2002 costurile presupuse de luarea măsurii se suportă de contravenient. Contravaloarea tarifului de ridicare, transport și depozitare a autoturismului nu reprezintă o amendă ci o despăgubire pentru faptul că persoana care a generat prin conduita sa nevoia luării măsurii, fapt ce implică unele costuri de transport, astfel încât petentul trebuie să o achite administrației sau după caz operatorului serviciului.
Pentru motivele expuse instanța va reține că măsura s-a dispus în mod legal și temeinic iar petentul avea obligația de a suporta costul ridicării, transportului și depozitării autoturismului parcat neregulamentar.
În ceea ce privește cererea de obligare a intimatei la plata sumei de 430 lei, instanța reține că intimata Poliția L. a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive în privința acestui capăt de cerere, excepție pe care instanța o găsește neîntemeiată și o va respinge în consecință, având în vedere că temeiul legal al cererii petentului l-a reprezentat răspunderea de tip delictual, în care fapta delictuală pretinsă de petent o constituie sancționarea, greșită din perspectiva sa, prin procesul verbal contestat în cauză.
Pe fondul cererii de despăgubire a petentului, instanța va reține însă caracterul neîntemeiat al acesteia, având în vedere că angajarea răspunderii civile delictuale presupune dovedirea îndeplinirii condițiilor cumulative constând în: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate și prejudiciul creat.
Or, câtă vreme instanța a reținut în cele ce au precedat că fapta contravențională a petentului există iar procesul verbal prin care s-a dispus măsura a fost legal întocmit, măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului său s-a făcut cu temei legal, se va concluziona în sensul că nu există o faptă ilicită în sarcina intimatei de natură să antreneze răspundere civilă delictuală a acesteia.
Pentru motivele expuse în fapt și drept plângerea petentului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art.451-453 codul de procedură civilă și de soluția dată acțiunii petentului și cererea petentului de obligare a intimatei la cheltuieli va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocată de intimata Poliția L. Iași, ca neîntemeiată.
Respinge plângerea formulată de petentul D. C. CNP_ cu domiciliul în mun Iași ., . etaj 9 ., în contradictoriu cu intimata Poliția L. Iași cu sediul în mun Iași . județ Iași, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/23.09.2014, ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de petentul D. C. în contradictoriu cu intimata de obligare a acesteia la restituirea sumei de 430 lei, ca neîntemeiată.
Respinge cererea petentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei sentințe, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 14.04.2015.
Pentru judecător aflat în CO,
semnează judecător F. C.,
căruia i-au fost delegate atribuțiile specifice
funcției de președinte al instanței Pentru grefier aflat în CO,
semnează grefier desemnat cu,
atribuțiile grefierului șef secție civilă,
A. M. B.
Red/teh/ced
20.08.2015,5ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5068/2015. Judecătoria IAŞI | Validare poprire. Sentința nr. 4952/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
