Pretenţii. Sentința nr. 5068/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5068/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 5068/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 14 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Z. L. F. M.
GREFIER Z. N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5068/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. IAȘI-PRIN PRIMAR, reclamant C. L. IAȘI și pe pârât B. C., având ca obiect pretenții.
Instanța a reținut cauza spre soluționare la termenul de judecată din data de 07.04.2015 în baza art. 394 N.C.P.C, față de solicitarea părților de judecare a cauzelor în lipsă, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
I. Susținerile părților
1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 20.08.2012, sub nr. mai sus menționat, în antet, reclamanții M. Iași, prin Primar, și C. L. Iași au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu pârâtul B. C., prin care să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2948 lei, reprezentând chirie restantă pentru perioada 01.09._13, precum și a sumei de 852 lei, reprezentând majorări de întârziere perioada iunie 2010 - ianuarie 2013, precum și a sumei reprezentând chirie și penalități de întârziere până la evacuarea efectivă din imobil, calculate între ziua imediat următoare termenului de scadență și data plății efective.
În motivare, a arătat următoarele:
Pârâtul a ocupat locuința respectivă în baza contractului de închiriere nr.1128/03.03.2005.
Prin sentința civilă nr._/04.10.2011, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere, evacuarea pârâtului din imobil și obligarea la plata debitelor restante. Sentința a fost atacată cu recurs de pârât și se află în prezent pe rolul Tribunalului Iași.
Ulterior pronunțării acesteia, chiriașul a mai acumulat și alte debite, deși a fost tolerat în spațiul respectiv și a fost somat să achite debitul în mai multe rânduri, însă nu s-a conformat, acumulând restanța menționată.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art.969 și 970 C.Civ.etc..
În dovedirea celor afirmate, au solicitat proba cu înscrisurile anexate, adică: contractul de închiriere nr.1128/03.03.2005 (f.4), anexa la contract (f.5), corespondență internă, situația privind debitele restante.
2. Pârâtul nu a formulat o întâmpinare propriu-zisă, dar a depus precizări la 23.02.2014 (f.24), prin care a arătat că solicită un avocat de drept și amânarea cauzei, anexând o copie de buletin și chitanțe de plată, dar și o . precizări (f.28), în care a detaliat situația materială a familiei și a pretins să fie lăsat să plătească datoriile.
3. La data de 07.04.2014, reclamantul a depus precizări (f.35), prin care a arătat următoarele:
Sentința anterioară nu a fost pusă în executare, astfel încât solicită recuperarea contravalorii chiriri acumulate ulterior perioadei indicate în aceasta. Penalitățile de 2% au fost stabilite în temeiul art.1241 din OUG 39/2010.
A anexat un nou calcul, sentința civilă nr._/04.10.2011, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ (f.39), extras de pe portal (f.40-43).
4. Avocatul curator pentru pârât D. A.-M.-O. a depus întâmpinare la 19.01.2015 (f.81), prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că sentința anterioară constituie titlu executoriu pentru o parte din pretențiile reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, arătând următoarele:
Reclamantul a încălcat principiul bunei-credințe atunci când a calculat nelegal penalități de întârziere de 0,06% pe zi, nu de 2%, așa cum se prevede în cerere și în fișa de debit. De asemenea, nu a arătat cum a scăzut din debit sumele deja achitate.
Prin urmare, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, astfel încât pretențiile reclamantei sunt nefondate.
A pretins proba cu înscrisuri și cu expertiză contabilă, precum și mărirea remunerației sale.
5. La data de 27.03.2015, reclamantul a depus precizări (f.100), prin care a arătat următoarele:
Pârâtul a achitat debitul solicitat la primul capăt de cerere cu chitanța nr._/10.11.2014, adică suma de 1011 lei și apoi suma de 2059 lei cu chitanța nr._/04.02.2015, dar el își menține acțiunea introductivă cu privire la capătul al doilea de cerere, întrucât pârâtul are obligația legală de a achita chiria până la evacuarea din imobil (art.25 alin.2 din legea 114/1996).
În data de 29.04.2014, B. D. și Asociații a incheiat procesul-verbal de evacuare silită a pârâtului și a familiei acestuia, el datorând chirie până la această dată și penalități de întârziere până la data plății.
Pentru perioada de 01.03._14, pârâtul a înregistrat un debit restant de 1904 lei, din care 1476 lei chirie și 428 lei penalități aferente aceleiași perioade, calculate la 28.02.2015.
A anexat procesul-verbal de evacuare din 29.04.2014 întocmit în dosarul de executare nr.2379/2014 de B. D. și Asociații (f.101) și situația debitelor (f.102).
II. Aspecte procesuale
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru.
Instanța, prin încheierea de la termenul din 25.02.2014, a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f.30).
Prin încheierea din 08.04.2014, a suspendat judecarea cauzei (f.45). Pentru soluționarea cererii de repunere pe rol a reclamantului, a dispus citarea prin publicitate a pârâtului și a desemnat ca avocat curator pentru acesta pe C. Noretta R. (f.61), apoi pe D. A.-M.-O. (f.77), ca urmare a cererii de înlocuire formulate de prima (f.71).
Reclamantul a făcut dovada plății onorariului provizoriu de 50 de lei (f.92).
Prin încheierea din 17.02.2015, instanța a repus cauza pe rol (f.97).
III. Situația de fapt
Pârâtul și familia sa au ocupat locuința respectivă în baza contractului de închiriere nr.1128/03.03.2005.
Prin sentința civilă nr._/04.10.2011, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ (f.39), s-a dispus rezilierea contractului de închiriere, evacuarea pârâtului din imobil și obligarea la plata debitelor restante din perioada 01.02._10, plus penalități aferente (calculate până la 31.10.2010) și cheltuieli de întreținere. După cum reiese din copia respectivei acțiuni extrasă din aplicația SAE (f.94), se pretinseseră exact sumele acordate.
Conform extrasului de pe portalul Tribunalului Iași (f.40-43), această instanță a menținut sentința în discuție.
Pârâtul nu a dovedit achitarea chiriei, însă reclamantul a recunoscut că acesta a achitat o parte din debite, adică suma de 1011 lei și apoi suma de 2059 lei, deci un total de 3070 lei, care depășește cu 86 lei suma totală pretinsă inițial, adică 2984 lei.
În procesul-verbal de evacuare din 29.04.2014 întocmit în dosarul de executare nr.2379/2014 de B. D. și Asociații (f.101), s-a consemnat operațiunea de evacuare a familiei pârâtului din imobilul în discuție.
IV. Analiza excepției autorității de lucru judecat
Având în vedere modul cum a fost formulată acțiunea inițială, prin care se pretinsese sumei de 852 lei, reprezentând majorări de întârziere perioada iunie 2010 - ianuarie 2013, rezultă că sub acest aspect exista o suprapunere cu perioada debitului pretins și acordat în dosarul nr._ .
Față de precizarea cererii făcută în data de 27.03.2015, însă, și mai ales față de împrejurarea că debitul pretins inițial a fost achitat în întregime, rezultă că obiectul actual al cererii nu se mai suprapune cu cel din dosarul anterior.
Prin urmare, instanța va respinge ca fiind rămasă fără obiect excepția autorității de lucru judecat, ridicată de pârât prin avocat curator D. A.-M.-O..
V. Analiza fondului
Potrivit art. 969 C.Civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Totodată, potrivit art.1073 C. Civ., creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației, ceea ce înseamnă în speță că pârâta este obligată să-i achite reclamantei toate ratele restante.
În fine, art.1087 C. Civ. prevede că atunci când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare, în speță fiind vorba de coeficientul de 2 % pe zi de întârziere, trecut în contract și reglementat de art.1241 din OUG 39/2010.
Conform acestuia, cu nota marginală "Majorări de întârziere în cazul creanțelor datorate bugetelor locale", prin excepție de la prevederile art. 119 alin.1 și art.1201, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere. A..2 stabilește că nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Chiar dacă a fost reziliată convenția dintre părți, aceste text este în continuare aplicabil, deoarece pârâtul datorează cu titlu de despăgubiri contravaloarea chiriei contractuale, iar cum aceasta este o datorie la bugetul local, se aplică și textul anterior menționat.
Instanța nu are motive să pună la îndoială precizările constante ale reclamantului privind nivelul debitelor, în condițiile în care pârâtul a depus dovezi ale efectuării unor plăți, iar creditorul a recunoscut apoi achitarea debitului inițial. Se mai reține că probele de la dosar indică faptul că evacuarea familiei pârâtului din imobilul în discuție s-a produs abia la 29.04.2014, moment până la care trebuie să achite chirie (sau, mai exact, despăgubiri pentru contravaloarea lipsei de folosință, echivalente cu chiria lunară).
După cum s-a reținut în descrierea situației de fapt, însă, reclamantul a recunoscut că pârâtul a achitat suma de 3070 lei, care depășește cu 86 lei suma totală pretinsă inițial, adică 2984 lei.
Prin urmare, din debitul pretins ulterior trebuie scăzută această sumă, pârâtul urmând să fie obligat să achite suma de 1390 lei, reprezentând chirie aferentă perioadei 01.03._14, suma de 428 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru aceeași perioadă, calculate până la 28.02.2015, precum și penalitățile de întârziere de 2% aferente debitului principal, calculate între 28.02.2015 (momentul ultimului calcul) și data plății efective.
Fața de modul cum a fost formulată inițial cererea, instanța va și constata ca fiind rămasă fără obiect cererea reclamantului privind debitele anterioare lunii martie 2013, atât cu titlu de chirie, cât și cu titlu de penalități.
Nu pot fi considerate întemeiate aspectele învederate de curatorul pârâtului prin întâmpinarea depusă, cu privire la pretinsul calcul greșit al penalităților, deoarece apare ca fiind corect calculul avansat de reclamant, pe care avocatul curator l-a interpretat greșit.
VI. Cheltuieli de judecată
Potrivit art.58 alin.4 teza a II-a, la cererea curatorului, odată cu încetarea calității sale, ținându-se seama de activitatea desfășurată, remunerația va putea fi majorată. Față de munca prestată de acesta, instanța consideră că se impune admiterea cererii acestuia, în temeiul textului anterior.
Subsecvent, instanța va obliga reclamantul M. Iași la plata către avocatul curator D. A.-M.-O. a sumei de 150 lei, reprezentând diferență remunerație.
În temeiul art.453 C.pr.civ., instanța va obliga pârâtul B. C. la plata către reclamantul M. Iași a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea remunerației avocatului curator D. A.-M.-O. (atât cea achutată deja, cât și cea la plata căreia a fost obligat reclamantul prin prezenta sentință).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul M. Iași, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul B. C. (cu ultimul domiciliu cunoscut în Iași, ., ., .).
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1390 lei, reprezentând chirie aferentă perioadei 01.03._14, a sumei de 428 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru aceeași perioadă, calculate până la 28.02.2015, precum și a penalităților de întârziere de 2% aferente debitului principal, calculate între 28.02.2015 și data plății efective.
Respinge ca fiind rămasă fără obiect excepția autorității de lucru judecat, ridicată de pârât prin avocat curator D. A.-M.-O..
Constată ca fiind rămasă fără obiect cererea reclamantului privind debitele anterioare lunii martie 2013, atât cu titlu de chirie, cât și cu titlu de penalități.
Obligă reclamantul M. Iași la plata către avocatul curator D. A.-M.-O. a sumei de 150 lei, reprezentând diferență remunerație.
Obligă pârâtul B. C. la plata către reclamantul M. Iași a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea remunerației avocatului curator D. A.-M.-O..
Cu apel la Tribunalul Iași (care se depune la Judecătoria Iași), în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2015.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. N.Z.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
4 ex./19.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5067/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5086/2015.... → |
|---|
