Plângere contravenţională. Sentința nr. 5450/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5450/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 5450/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5450/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. R.
Grefier: A.-E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul P. M.. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 07.04.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus la data de 20.03.2014, petenta .. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția C. Intern și Managementul Calității – Serviciul C. Intern, modificarea procesului-verbal nr._/28.02.2014, în sensul înlocuirii amenzii aplicate cu avertisment.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că a fost sancționată contravențional pentru desfășurarea unei activități de alimentație publică(bar), fără a deține autorizație de funcționare eliberată de municipiul Iași. Societatea este un comerciant serios și responsabil în circuitul comercial, are un umăr mare de salariați și un volum semnificativ de activitate, respectă legea și nu este implicată în nici un litigiu civil, comercial ori de muncă, excepție făcând o dispută mai veche cu reprezentanții Primăriei Iași în legătură cu condițiile legale pentru eliberarea autorizațiilor de funcționare pentru desfășurarea unor activități de alimentație publică. Pentru locația menționată în procesul-verbal, petenta a susținut că în mod nelegal i se refuză eliberarea autorizației de funcționare, sub pretextul că ar avea nevoie de acordul locatarilor cu viza asociației de proprietari, deși nu sunt incidente disp. art. 42 din Legea 230/2007 și nici ale pct.2.5.6 din Anexa 1 a Legii 50/1991.
Petenta a invocat că nici până în prezent nu a primit un refuz clar de la Serviciul Avize M. Întreprinzători din cadrul Primăriei Iași, însă inspectorii din cadrul DCIMC – Serviciul de C. Intern al Primăriei Iași au efectuat controale la mai multe puncte de lucru ale petentei cu intenția fățișă de a amenda din nou petenta, deși li s-a comunicat că societatea se află în derularea procedurii de obținere a autorizațiilor de funcționare. Petenta a arătat că se află în curs de promovare a unei acțiuni în contencios administrativ în sensul obligării la emiterea autorizației de funcționare.
De asemenea, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, motivând că nu există culpa societății în solicitarea de obținere a autorizației de funcționare pentru desfășurarea unor activități de alimentație publică.
În drept, au fost invocate disp. art.31, 7 alin.3 și 21 alin.5 din OG 2/2001.
În susținere, au fost atașate înscrisuri (f.7-8).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 20 lei.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal, intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, învederând, în esență, că petenta a mai fost sancționată pentru lipsa autorizației de funcționare atât în această locație cât și pentru altele, așa cum se poate observa din documentația anexată, instanța constatând vinovăția petentei întrucât săvârșirea contravenției durează în timp, petenta neluând măsurile necesare intrării în legalitate, deși a fost notificată de nenumărate ori. Efectuarea demersurilor necesare pentru obținere și eventuala obținere a autorizației de funcționare nu poate justifica buna credință a petentei.
Intimata a precizat că sancțiunea a fost corect individualizată și corespunde gradului de pericol social concret al contravenției reținute.
În drept, au fost invocate disp. C.p.c., OG 99/2000.
Odată cu întâmpinarea, a fost anexată documentația aferentă procesului-verbal.
La termenul din 20.01.2015, instanța pus în discuție calitatea de organ constatator a DCIMC – Serviciul C. Intern și, potrivit art. 33 din OG 2/2001, a dispus citarea în calitate de intimat – organ constatator a Primarului M.. Iași, pronunțându-se în sensul lipsei calității procesuale pasive a DCIMC – Serviciul C. Intern.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a reiterat apărările expuse în întâmpinarea formulată de DCIMC –Serviciul C. Intern.
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatului.
Analizând probatoriul existent, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 28.02.2014, în localitatea Iași, un agent constatator din cadrul Primăriei Iași, împuternicit prin dispoziția Primarului M.. Iași a încheiat procesul-verbal nr._, aplicând petentei o amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 5 alin.1 din OG 99/2000. S-a consemnat că, la data de 26.02.2014, ora 10.50, în localitatea Iași, în urma controlului efectuat în Iași, ., .-au constatat următoarele: desfășurarea activității de alimentație publică(bar) fără a deține autorizație de funcționare eliberată de Municipiul Iași.
Procesul-verbal a fost încheiat în absența reprezentantului legal al petentei, aspect neconfirmat de un martor-asistent întrucât actul a fost încheiat la sediul Primăriei Iași, de față aflându-se numai agenți constatatori, fiindu-i comunicat un exemplar prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la 04.03.2014(f.31).
În termen legal, petenta a formulat plângere contravențională.
Analizând, în acest context, procesul-verbal atacat, sub aspectul legalității, instanța constată că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, precum și că petenta nu a invocat cauze de nulitate relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța observă că petenta a susținut că nu se află în culpă la săvârșirea faptei reținute însă a solicitat numai înlocuirea sancțiunii amenzii de 1000 lei cu cea a avertismentului.
Prin urmare, instanța reține că în prezenta cauză, nefiind incidente motive de nulitate și nefiind probată o altă situație de fapt decât cea constatată prin procesul-verbal, acesta continuă să se bucure de forța probantă recunoscută de art.34 din O.G. 2/2001 în favoarea sa.
În aplicarea art. 34 coroborat cu art. 5(5), 21(3) și 38(3) din OG nr. 2/2001 - care permit instanței să aprecieze în soluționarea plângerii inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată, astfel încât aceasta să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, și să reflecte împrejurările, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmările produse și circumstanțele personale ale contravenientului – instanța consideră că amenda contravențională în cuantum de 1000 de lei reprezintă o sancțiune adecvată, singura în măsură să realizeze funcția de educație și prevenție avute în vedere de OG 99/2000.
Motivele expuse de petentă, prin care încearcă să contureze ideea unei gravități reduse a faptei și a unui pericol social concret nesemnificativ, sunt nefondate. Fiind necontestat că la data efectuării controlului, în locația menționată în procesul-verbal, petenta desfășura activitatea de alimentație publică, deși nu avea autorizație de funcționare în condițiile art. 6 alin.2 din OG 99/2000, rezultă în continuare din probatoriul administrat la solicitarea intimatului că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru săvârșirea unei fapte prev. de art. 5 și art.73 pct.1 lit.a din OG 99/2000 privind aceeași locație, la data de 14.03.2013(f.34). Așadar, petenta a persistat în conduita sa ilicită, menținând în activitate spațiul comercial(bar), deși nu a obținut autorizație de funcționare și nici o hotărâre judecătorească prin care să fie constatat refuzul nejustificat de eliberare a autorizație (așa cum s-a apărat în motivarea plângerii) și să fie obligat serviciul abilitat din cadrul Primăriei Iași la emiterea autorizației. În lipsa unei asemenea autorizații sau măcar a unei hotărâri judecătorești în sensul arătat, instanța reține că sancțiunea aplicată la maximul special prevăzut de actul normativ incident reflectă împrejurările și circumstanțele personale ale petentei și întrunește cerința proporționalității sancțiunii, potrivit art. 21 alin.3 din OG 2/2001.
De altfel, interogatoriul administrat intimatului, la solicitarea petentei, nu relevă alte circumstanțe ale speței decât cele stabilite pe baza înscrisurilor concludente aflate la dosar, instanța neținând seama de întrebările și răspunsurile legate de motivul lipsei autorizației de funcționare, întrucât exced limitelor sesizării în cadrul plângerii contravenționale.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată în contradictoriu cu intimatul P. M.. Iași. Față de intimata DCIMC – Serviciul C. Intern, instanța va respinge plângerea contravențională, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în ., ., cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat ”C. U.”, cu sediul în Iași, .. 24, .. D, ., împotriva procesului-verbal seria_/28.08.2014 întocmit de către intimatul - organ constatator P. M.. IAȘI, cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr. 11, Jud. Iași, ca neîntemeiată.
Respinge plângerea contravențională formulată în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA C. INTERN ȘI MANAGEMENTUL CALITĂȚII – SERVICIUL C. INTERN, cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr. 11, Jud. Iași, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.04.2015.
Președinte, Grefier,
R. R. B. A.-E.
Red./tehnored. R.R.
5 ex./11.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5386/2015. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5378/2015. Judecătoria... → |
|---|
