Pretenţii. Sentința nr. 5386/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5386/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 5386/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 5386/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier D.-G. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. "S." S.A. și pe pârâtul B. C., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că pricina se află la primul termen de judecată. La data de 11 martie 2015, reclamanta a depus precizări la dosar.
Față de exigențele art. 131 din Codul de procedură civilă, verificându-se competența de soluționare a cauzei, instanța stabilește că este competentă material, raportat la dispozițiile art. 94 lit. j codul de procedură civilă și teritorial, față de prevederile art. 107 din Codul de procedură civilă, în soluționarea prezentei cauze.
Instanța reține faptul că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă în ceea ce privește estimarea duratei necesare soluționării procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța ia act că reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri. Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă este admisibilă și utilă soluționării cauzei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 255 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța o încuviințează. Constată administrată proba cu înscrisurile depuse de către reclamantă.
Având în vedere că pârâtul nu a înțeles să formuleze întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 208 Codul de procedură civilă, instanța constată decăderea acestuia din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, altele decât cele de ordine publică.
După care, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile deschise, și având în vedere că a fost solicitată judecata cauzei și în lipsă, în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta S.C. S. S.A. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâtul B. C. la plata sumelor de 156,29 lei, cu titlu de preț și de 15,29 lei, cu titlu de penalități, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Pârâtul nu a înțeles să-și achite obligațiile izvorâte din contractul de salubritate nr._/2008 privind plata prețului, astfel încât s-a acumulat debitul menționat, reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada august 2013- martie 2014.
Penalitățile solicitate sunt datorate în temeiul art. 8 punctul 4 din contract, în coeficient egal cu cel utilizat pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat.
Pârâtului i-a fost trimisă o adresă în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, dar fără rezultat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1516 C. civ., art. 42 alin.10 lit. b din Legea 51/2006.
În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri, anexând: convocator la conciliere; contractul de salubritate nr._/2008; grafic cu calculul penalităților; facturi emise în perioada invocată.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală față de acțiunea reclamantei, deși a fost legal citat.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Instanța, la ultimul termen, a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între reclamantă (în calitate de prestator) și pârât (în calitate de beneficiar) a intervenit contractul de prestări servicii de salubritate nr._/2008, încheiat pe perioadă nedeterminată, prin care pârâtul se obligau să achite lunar contravaloarea facturilor emise de către reclamantă, în schimbul prestării serviciilor de salubritate.
Cu privire la tarif s-a stabilit că acesta nu poate face obiectul negocierii, modificându-se „prin negociere directă cu organele abilitate” .
Potrivit art. 8.4, „întârzierea în achitarea sumelor achitate, după expirarea termenului de 30 de zile, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare”.
În perioada arătată, reclamanta a emis mai multe facturi, în cuantumul indicat. Pârâtul nu a dovedit plata acestora, deși a fost citat legal.
Verificând graficul de penalități depus de reclamantă, instanța a constatat că acesta a fost corect întocmit, pe bază de calcul matematic.
În aceste condiții, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar în cazul de față s-a reținut încheierea între părți a unui contract valabil de prestări servicii. Totodată, potrivit art. 1073 C. civ., creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației.
Potrivit art. 43 alin. 5 din Legea 51/2006, prețurile și tarifele pentru plata serviciilor de utilități publice se propun de operatori și se stabilesc, se ajustează sau se modifică prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale. Având în vedere această prevedere legală, apare ca fiind justificată clauza contractuală menționată anterior potrivit căreia tarifele nu se negociază cu beneficiarul.
În fine, art. 1087 C. civ. prevede că atunci când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare, nici mai mică, acesta fiind textul cu caracter general aplicabil.
În cazul de față, părțile au stabilit rata dobânzii la nivelul dobânzii în cazul obligațiilor bugetare, prevăzut de art. 120 alin. 7 C. pr. fiscală.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt, din care a rezultat că beneficiarul nu și-a achitat obligațiile contractuale față de furnizoare, instanța îl va obliga la plata acestor sume, admițând acțiunea.
Văzând și disp. art. 453 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. S. S.A., cu sediul în Iași, . în contradictoriu cu pârâtul B. C., domiciliat în Iași ., ., apt. 2.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 156,29 lei, reprezentând c/v servicii de salubrizare prestate și neachitate pentru perioada 08._, suma de 15,29 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului pentru aceeași perioadă și suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând c/v taxa judiciară de timbru.
Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2015.
Președinte, Grefier,
M. B. D.-G. M.
Red./tehnored. M.B./ M.D.G.
4 ex. / 07.05.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7180/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5450/2015.... → |
|---|
