Plângere contravenţională. Sentința nr. 6511/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6511/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 6511/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 13.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6511
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta ., în contradictoriu cu intimata POLITIA L. IASI, având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 22.04.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 06.05.2015, când, din aceleași considerente si in aceeași compunere, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi,13.05.2015, când:
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 18.09.2014 sub număr de dosar_, petentul S. I. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . OP nr._/26.08.2014, în contradictoriu cu intimatul Poliția L. Iași, solicitând anularea acestuia.
În fapt, petentul a contestat temeinicia procesului-verbal afirmând că nu se face vinovat de contravenția reținută.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe OG nr. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001. A mai arătat intimatul că motivele de netemeinicie invocate de către petent nu sunt întemeiate, sancțiunea fiind aplicată în mod legal.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . OP nr._/26.08.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei reținându-se că, în data de 26.08.2014, ora 10:55, aflându-se pe . fi depozitat mai multe ambalaje pe trotuar și mărfuri, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de Cap II pct 2 și cap XII pct 5 din HCL nr. 172/2002.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
În ceea ce privește întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că prin modalitatea de întocmire nu s-a adus nicio vătămare petentului, prin urmare nu poate fi atrasă nicio sancțiune potrivit dispozițiilor din Codul de procedură civilă.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general ( O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda cât și punctele de penalizare (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmăresc un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, în momentul comunicării procesului-verbal acuzația reținută în sarcina sa de către agentul constatator, în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea în fața instanței. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Fapta reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat a fost constatată în mod nemijlocit și direct de către agentul constatator prin propriile simțuri, făcând astfel dovada până la proba contrară. Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană (cauzele Salabiaku contra Franței - Hotărârea din_ ) a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri poate fi combătută prin probatoriul administrat, sarcina probei revenind în obligația petentului.
Martorul C. I., fiind audiat, a declarat faptul că este vecin cu petentul și în data de 26.08.2014, în jurul orei 11 îl ajuta pe petent la descărcarea produselor din autoturism, pentru a le aranja în toneta sa. Martorul a precizat că petentul nu depozitează pe trotuar mărfuri, ci toate produsele pe care le comercializează le depozitează în tonetă.
Față de probatoriul administrat, având în vedere că cele constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator, necoroborate cu alte dovezi, sunt combătute de către declarația martorului audiat în mod nemijlocit, instanța constată că nu se poate reține fără dubiu și cu certitudine săvârșirea faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției IS OP nr._/26.08.2014de către petent.
De asemenea, instanța constată că noțiunea de depozitare presupune scurgerea unui anumit interval de timp având ca drept scop păstrarea. Or, din probatoriul administrat instanța nu poate reține dovedirea elementelor constitutive ale contravenției prevăzută de Capitolul II pct 2 din HCL nr. 172/2002, petentul nefolosindu-se de spațiul public în scop de păstrare a bunurilor, ci doar pentru a le transfera în magazin spre comercializare.
Într-un stat de drept, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor reprezintă valori supreme și sunt garantate (art. 1 alin. 3 din Constituția României), stat de drept definit prin preeminența dreptului, cetățeanul, individul trebuie apărat de către stat, dar și în fața statului și a instituțiilor sale. Aceasta este esența teoriei drepturilor omului. Statul și instituțiile sale se află într-o evidentă poziție de superioritate față de individ care, dacă nu ar fi protejat în drepturile sale, ar putea fi prejudiciat prin eventualele abuzuri ale statului. Teoria drepturilor omului, jurisprudența Curții de la Strasbourg pleacă de la prezumția că statul este în poziția privilegiată din care poate săvârși abuzuri în lipsa garanțiilor acordate persoanelor fizice.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului-verbal . OP nr._/26.08.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul S. I., având CNP_, domiciliat in Iasi, ., ., ., judetul Iasi, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . OP nr._/26.08.2014, în contradictoriu cu intimatul Poliția L. Iași.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . OP nr._/26.08.2014.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.05.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
4 ex/08.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6516/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6495/2015. Judecătoria... → |
|---|
