Plângere contravenţională. Sentința nr. 8292/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8292/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 8292/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. E.
Grefier L. Irimița
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 8292/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent . și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI - SECTIA 3 POLIȚIE, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 15.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 22.06.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe acestei instanțe la data de 18.02.2015 sub nr._, petenta . a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.02.2015 încheiat de către un agent din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române – Poliția Iași, solicitând anularea acestuia.
În motivare, petenta a arătat, în esență, faptul că societatea desfășoară activitate într-un număr de 23 de puncte de lucru pe teritoriul Municipiului Iași, spații ce aparțin societății ., iar bunurile necesare desfășurării activității aparțin acestei din urmă societăți, cu excepția aparatelor și licențelor pentru jocuri. Novotronic SRL, în calitate de deținătoare a spațiilor și bunurilor a organizat activitatea de pază, arătând că toate punctele de lucru sunt prevăzute cu seifuri pentru valorile monetare, au montate butoane de panică și telecomenzi mobile, de panică.
Petenta arată că la data de 04.06.2014 la punctul de lucru din .-a prezentat un echipaj de poliție, care, în urma controlului efectuat, a impus instalarea unei pedale de panică, într-un termen de 60 de zile.
Ulterior, la data de 06.02.2015 același echipaj s-a prezentat la același punct de lucru, iar ca urmare a acestui contro, la data de 09.02.2015 a întocmit procesul-verbal contestat, sancționând societatea deoarece nu a achiziționat un seif agrementat cu clasa de rezistență la efracție determinată.
Astfel, petenta invocă, în raport de procesul-verbal din data de 04.06.2014 excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4, alin. 1 din Legea 554/2004.
Față de procesul-verbal din data de 09.02.2015 invocă excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea, deoarece a fost întocmit la mai mult de 6 luni față de data împlinirii celor 60 de zile în care trebuiau remediate cele puse în vedere.
De asemenea, petenta invocă faptul că procesul-verbal este lovit de nulitate ca urmare a faptului că sancțiunea a fost aplicată persoanei juridice și nu conducătorului unității așa cum prevăd dispozițiile legale. Totodată, se arată că fapta descrisă în procesul-verbal nu este conformă cu ce s-a pus în vedere prin actul administrativ cu caracter individual.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, ținând cont de buna-credință a societății în respectarea dispozițiilor privind paza obiectivelor.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, art. 4 din Legea 554/2004, Legea 333/2003, HG 301/2012 și Codul de procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă de timbru conform OUG 80/2013 și a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 31 din O.G. 2/2001.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, acesta a arătat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate și temeinicie.
În dovedire, a depus înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001 și HG 301/2012.
Instanța a încuviințat pentru părți proba înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei următoarele: proces-verbal din data de 04.06.2014, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.02.2015, dovada de comunicare, extrase ORC, aviz nr._ din data de 09.12.2011, proiectul subsistemelor de alarmă și televiziune cu circuit închis, declarații și certificate de conformitate, factură fiscală.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma tuturor mijloacelor de probă administrate, instanța, în temeiul art. 248, alin. 1 Cod Procedură Civilă, analizează cu prioritate excepțiile invocate de petentă:
În fapt, la data de 04.06.2014 un agent din cadrul Poliției Municipiului Iași, Secția 3, C. Sisteme de Securitate Private s-a prezentat la punctul de lucru al . situat în Iași, .. 2A, jud. Iași, unde a întocmit un proces-verbal de constatare (filele 71-73), în cadrul căruia s-a reținut:
- Se va efectua analiza de risc la securitatea fizică a obiectivului, prin structuri de specialitate sau prin experți abilitați, care dețin competențe profesionale dobândite pentru ocupația de evaluator de risc la securitate fizică, până la data de 01.01.2015;
- Se va monta o pedală de panică în termen de 60 de zile;
- Se vor găsi la punctul de lucru următoarele documente: certificatul (agrementul tehnic) din care să rezulte clasa de4 rezistență la efracție a seifului, cât și certificatul descriptiv din care să rezulte modul de blocare a seifului așa cum a stabilit producătorul; planul de pază aprobat de conducerea Secției 3 Poliție.
Ulterior, la data de 06.02.2015, la același punct de lucru al societății același agent constatator a efectuat un nou control, în urma căruia a întocmit un nou proces-verbal de constatare în cadrul căruia a reținut faptul că se va achiziționa un seif în care se păstrează și depozitează valorile monetare care să fie agrementat tehnic cu clasă de rezistență la efracție, cât și certificatul descriptiv din care să rezulte modul de blocare a seifului așa cum a stabilit producătorul.
La data de 09.02.2015 agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a constatat că petenta ., reprezentată prin administrator A. M. nu a remediat deficiențele constatate de poliție pe linia pazei prin procesul-verbal de constatare din data de 04.06.2014, pentru punctul de lucru din Municipiul Iași, .. 2A, constând în faptul că nu s-a achiziționat un seif agrementat cu clasă de rezistență la efracție determinată. Fapta reținută este prevăzută de art. 99, alin. 9 și art. 3, pct. 28 din HG 301/2012, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate a procesului-verbal din data de 04.06.2014, instanța constată următoarele:
Conform art. 4 din Legea 554/2004: „excepția de nelegalitate: (1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. (2) Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul. (3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată. (4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege”.
Petenta își fundamentează această excepție pe împrejurarea că procesul-verbal din data de 04.06.2014 este nelegal ca urmare a faptului că organul de control reține existența unui plan de pază întocmit de ., dar impune în sarcina . anumite sarcini; precum și pentru faptul că stabilește măsuri abuzive prin pretenția de a instala o pedală de panică, în condițiile în care în legislație nu se impune în mod obligatoriu pedala de panică.
În raport de criticile invocate, instanța consideră neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată. Astfel, împrejurarea că se reține existența unui plan de pază întocmit de Novotronic SRL, dar se impune o obligație în sarcina petentei nu atrage nulitatea acestui act, întrucât agentul constatator nu a făcut decât să consemneze faptul că pentru punctul de lucru la care s-a efectuat controlul există un plan de pază (întocmit de . deoarece aceasta este societatea care deține spațiul și bunurile), însă obligația de a instala o pedală de panică a fost impusă în sarcina petentei ca urmare a faptului că această societate își desfășoară efectiv activitatea în acest spațiu, fiind răspunzătoare pentru asigurarea pazei în acel loc. Mai mult de atât, instanța nu poate identifica interesul petentei în susținerea acestei apărări în condițiile în care, în cadrul plângerii formulate, petenta însăși a arătat faptul că planul de pază a fost întocmit de societatea care deține spațiul și bunurile, însă a arătat că în acel spațiu ea își desfășoară efectiv activitatea.
Împrejurarea că agentul constatator a impus societății obligația de a instala o pedală de panică nu conduce la admiterea excepției de nelegalitate, întrucât, în baza competențelor oferite de lege agentul constatator are îndatorirea de a stabili măsurile de pază ce trebuie asigurate, raportat la situația concretă constatată la fața locului, așa cum de altfel stabilește și art. 99, alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003. Pe de altă parte, acest aspect nu a fundamentat sancționarea petentei.
Având în vedere împrejurarea că nu s-a identificat niciun alt motiv de viciu de fond sau de formă a procesului-verbal din data de 04.06.2014, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de petentă prin plângere.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, constată instanța că aceasta este motivată de petentă pe aceea că prin procesul-verbal din data de 04.06.2014 s-au stabilit anumite obligații în sarcina societății, obligații ce trebuiau îndeplinite în termen de 60 de zile, adică până la data de 04.08.2014. Față de această dată, consideră petenta că agentul constatator avea dreptul, în temeiul art. 13 din OG 2/2001 să aplice sancțiunea în termen de 6 luni, termen care se împlinise la data de 06.02.2015 – atunci când a fost sancționată.
În primul rând, instanța observă faptul că în procesul-verbal din data de 04.06.2015 s-a impus petentei ca în termen de 60 de zile să instaleze o pedală de panică. Totodată, s-a prevăzut că: se vor găsi la punctul de lucru următoarele documente: certificatul (agrementul tehnic) din care să rezulte clasa de4 rezistență la efracție a seifului, cât și certificatul descriptiv din care să rezulte modul de blocare a seifului așa cum a stabilit producătorul; planul de pază aprobat de conducerea Secției 3 Poliție; fără însă a se impune un termen până la care trebuie găsite aceste documente la punctul de lucru al societății.
Chiar și în situația în care s-ar accepta faptul că și această obligație cu privire la procurarea certificatului de agrementare tehnică a seifului ar fi trebuit îndeplinită în termen de 60 de zile, consideră instanța că excepția invocată este nefondată, raportat la faptul că acest termen este unul de recomandare, stabilit de agentul constatator, în favoarea societății.
Mai mult de atât, așa cum și petenta a arătat, termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii curge de la data săvârșirii faptei, dată care se raportează la momentul epuizării acesteia. Ori, fapta de a nu deține certificatul de agrementare tehnică a seifului este una continuă, care se epuizează la momentul sancționării sau la cel al dobândirii certificatului în discuție, în condițiile în care acest moment este anterior sancționării.
Față de cele de mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională.
În ceea ce privește procesul-verbal de sancționare . nr._ din data de 09.02.2015:
Potrivit art. 3, pct. 28 din HG 301/2012, constituie contravenție încălcarea prevederilor din normele metodologice, după cum urmează: nerespectarea prevederilor art. 99 alin. (4) din anexă.
Totodată, potrivit art. 99, alin. 1 și 4 din Anexă: cu ocazia controalelor efectuate de poliție pentru verificarea modului de respectare a prevederilor legale privind măsurile de asigurare a securității unităților, personalul abilitat pentru efectuarea controlului încheie un proces-verbal de constatare, în care se înscriu măsurile și termenele de remediere a deficiențelor. Conducătorii unităților răspund de soluționarea în termen a măsurilor stabilite în procesul-verbal prevăzut la alin. (1).
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, referitor la susținerea petentei conform căreia procesul-verbal este lovit de nulitate ca urmare a faptului că sancțiunea a fost aplicată unei persoane fără calitate în această situație, respectiv persoanei juridice și nu conducătorului unității așa cum stabilește art. 99, alin. 4 din HG 301/2012, se arată următoarele. Deși art. 99, alin. 4 stabilește faptul că pentru soluționarea în termen a măsurilor stabilite este răspunzător conducătorul unității, art. 4, alin. 2 din același act normativ stabilește că sancțiunile pot fi aplicate și persoanei juridice, după caz, așa încât motivul de nulitate invocat de petentă apare a fi neîntemeiat.
S-a invocat prin plângerea formulată faptul că nu există concordanță între procesul-verbal atacat și cele puse în vedere prin actul administrativ cu caracter individual; constând în aceea că prin procesul-verbal din data de 04.06.2014 s-a pus în vedere instalarea unei pedale de panică și prezentarea unor documente, iar prin actul de sancționare s-a reținut că nu s-a achiziționat un anume tip de seif.
Așa cum instanța a reținut mai sus, în cadrul analizei situației de fapt, prin procesul-verbal din data de 04.06.2014 agentul constatator a pus în vedere petentei să instaleze o pedală de panică; dar a consemnat și faptul că „se vor găsi la punctul de lucru următoarele: certificatul (agrementul tehnic) din care să rezulte clasa de rezistență la efracție a seifului, cât și certificatul descriptiv din care să rezulte modul de blocare a seifului așa cum a stabilit producătorul”.
În procesul-verbal din data de 06.02.2015, agentul constatator a impus petentei următoarea obligație: „se va achiziționa un seif în care se păstrează și depozitează valorile monetare care să fie agrementat tehnic cu clasă de rezistență la efracție, cât și certificatul descriptiv din care să rezulte modul de blocare a seifului așa cum a stabilit producătorul”.
În fine, prin actul sancționator atacat în prezenta cauză, la descrierea situației de fapt agentul constatator a consemnat faptul că: „nu a remediat deficiențele constatate de poliție pe linia pazei prin procesul-verbal de constatare din data de 04.06.2014, pentru punctul de lucru din Municipiul Iași, .. 2A, constând în faptul că nu s-a achiziționat un seif agrementat cu clasă de rezistență la efracție determinată”.
Astfel, conform art. 99, alin. 1 din HG 301/2012 „cu ocazia controalelor efectuate de poliție pentru verificarea modului de respectare a prevederilor legale privind măsurile de asigurare a securității unităților, personalul abilitat pentru efectuarea controlului încheie un proces-verbal de constatare, în care se înscriu măsurile și termenele de remediere a deficiențelor”. Totodată, alin. 4 al aceleiași dispoziții legale stabilește astfel: „conducătorii unităților răspund de soluționarea în termen a măsurilor stabilite în procesul-verbal prevăzut la alin. (1)”.
Cercetând dispozițiile legale anterior menționate, constată instanța că acestea stabilesc ca și obiect material al contravenției „soluționarea în termen a măsurilor stabilite în procesul-verbal prevăzut la alin. (1)”.
Ori, în condițiile în care în cele două procese-verbale de constatare au fost stabilite obligații distincte în sarcina petentei, împrejurare ce reiese fără dubiu din modul în care au fost întocmite cele două procese-verbale de constatare, în primul reținându-se faptul că se vor găsi unele documente la punctul de lucru, iar în cel de-al doilea s-a impus persoanei juridice obligația de a achiziționa un nou seif, procesul-verbal de sancționare ar fi trebuit să fie foarte explicit în arătarea obligației ce nu a fost remediată, cu indicarea corectă a procesului-verbal de constatare în care a s-a impus acea obligație.
Cum însă în cauză, fapta pentru care s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale a fost impusă acesteia prin procesul-verbal din data de 06.02.2015, pe când în procesul-verbal de sancționare se face trimitere la procesul-verbal din data de 04.06.2014, consideră instanța faptul că nu se poate stabili dincolo de orice dubiu fapta pentru care a fost sancționată aceasta. Astfel, instanța nu poate individualiza fără nicio îndoială dacă petenta a fost sancționată pentru că nu a prezentat certificatul de agrement tehnic, ori pentru că nu a achiziționat un seif.
Cu alte cuvinte, în condițiile în care agentul constatator a făcut trimitere în procesul-verbal de sancționare la actul întocmit în data de 04.06.2014, între cele două înscrisuri ar fi trebuit să existe o concordanță între obligațiile și faptele reținute, deoarece procesul-verbal de constatare, în care se înscriu măsurile și termenele de remediere a deficiențelor, face parte integrantă din actul sancționator, fiind necesar să se coroboreze în stabilirea deficiențelor constatate și a sancțiunilor ce se impun.
Mai mult de atât, singurul înscris în care s-a impus petentei obligația de a achiziționa un seif care să fie agrementat tehnic cu clasă de rezistență la efracție este cel din data de 06.02.2015, iar în acesta a fost stabilit ca și termen de remediere data de 01.01.2016. Ori, procesul-verbal de sancționare, întocmit la data de 09.02.2015 (deci la trei zile distanță) sancționează petenta pentru neachiziționarea unui seif, măsură impusă prin procesul-verbal din data de 06.02.2015, deși în cadrul actului sancționator se face trimitere la procesul-verbal de constatare din 04.06.2014.
Rezumând, în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat în prezenta cauză, petenta a fost sancționată pentru neremedierea deficiențelor constatate de poliție pe linia pazei prin procesul-verbal de constatare din data de 04.06.2014, pentru punctul de lucru din Municipiul Iași, .. 2A, reținându-se în mod expres că aceasta nu a achiziționat un seif agrementat cu clasă de rezistență la efracție determinată, această din urmă obligație fiindu-i impusă însă prin procesul-verbal de control din data de 06.02.2015, obligație ce nu se regăsește și printre cele stabilite prin actul constatator din 04.06.2015.
Or, față de principiul legalității dedus din art. 1 și 5 ale O.G. nr. 2/2001, existența contravenției trebuie dovedită în mod temeinic, printr-un proces-verbal care să cuprindă descrierea completă și exactă a faptei și a tuturor împrejurărilor în care aceasta a fost săvârșită, fără a exista neconcordanțe.
Având în vedere cele de mai sus, consideră instanța faptul că în cauza de față nu se poate stabili dincolo de orice dubiu fapta contravențională pentru care a fost sancționată petenta, așa încât, făcând aplicarea principiului in dubio pro reo, instanța urmează a admite plângerea contravențională și a anula procesul-verbal de sancționare ., nr._ din data de 09.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a actului administrativ-individual – procesul-verbal din data de 04.06.2014, invocată de petentă, ca neîntemeiată.
Respinge excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, invocată de petentă, ca neîntemeiată.
Admite plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în Iași, ., jud. Iași și sediul ales în Iași, .. 24, .. D, parter, la Cabinet Avocat C. U., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, cu sediul în Iași, .. 6, jud. Iași.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.02.2015.
Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei aplicată prin procesul-verbal anterior menționat.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac a apelului se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
E. C. L. Irimița
Red/Teh.E.C
5ex-08.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6744/2015. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8293/2015. Judecătoria... → |
|---|
