Plângere contravenţională. Sentința nr. 8573/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8573/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 8573/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8573/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. G.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de petentul V. L. I. în contradictoriu cu intimata Poliția L. Iași, având ca obiect plângere contravențională .-OP, nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2015, susținerile petentului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.03.2015, pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ petentul V. L. I. a solicitat anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor .-OP nr._/20.02.2015 întocmit la data de 20.02.2015 de intimata Politia Locala Iași.
In motivare petentul ca in noaptea de 19 spre 120 februarie se deplasa spre casa însoțit de numitul I. Ș., care având in vedere absenta toaletelor publice din municipiul Iași, a urinat .. Susține petentul ca imediat a apărut o patrula a politiei locale care le-a cerut actele de identitate in vederea sancționării. Arata petentul ca a prezentat legitimația de serviciu pe care sunt menționate . numărul actului de identitate fiind sigurul act pe care îl avea asupra sa. Susține petentul in continuare ca si-a susținut nevinovăția verbal in fata polițiștilor locali si ca a însoțit organele de politie la sediul lor unde a cerut sa i se întocmească procesul verbal pentru a formula obiecțiuni agenții de politie refuzând acest lucru, spunând ca procesul verbal va fi expediat prin posta.
Ulterior, pe data de 02.03.2015 a primit prin posta procesul verbal prin care a fost sancționat pe motiv ca ar fi refuzat sa se legitimeze si ar fi adresat cuvinte jignitoare la adresa organelor de ordine.
A solicitat petentul anularea procesului verbal pentru inexistenta faptei invocând si împrejurarea ca procesul verbal a fost întocmit in lipsa sa fără a i se da posibilitatea de a formula obiecțiuni, fapt contrar O.G. 2/2001.
In drept au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare in termenul prevăzut de lege dar pentru termenul de judecata din data de 18.06.2015 a depus la dosar precizări solicitând respingerea plângerii ca nefondata.
A susținut intimata ca sancțiunea aplicata petentului a fost corect individualizata si ca in cuprinsul procesului verbal s-a menționat ca petentul a refuzat semnarea acestuia agentul constatator menționând lipsa unui martor care sa confirme acest aspect precizând motivul pentru care a încheiat procesul verbal in acest mod - ora târzie la care a fost constata incidentul.
In cauza a fost încuviințata administrarea probei cu înscrisuri pentru ambele parți .
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal .-OP numărul_, încheiat la data de 20.02.2015, petentul a fost sancționat întrucât pe data de 20.02.2015 a fost depistat in Piața Unirii in spatele blocului nr. 11, iar la cererea îndreptățita a agenților de ordine a refuzat sa dea relații cu privire la stabilirea identității sale totodată a adresat cuvinte jignitoare la adresa agenților de ordine. S-a reținut ca faptele sunt prevăzute de art. 2 pct. 31 si art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Pentru faptele săvârșite petentului i-a fost aplica sancțiunea amenzii in cuantum total de 500 lei.
Petentul nu a semnat procesul verbal in cuprinsul actului constatator făcându-se mențiunea ca acesta a refuzat semnarea acestuia si ca data fiind ora târzie de fata nu a fost nici un martor.
Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 si 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, instanța retine ca agentul constatator a respectat dispozițiile legale și au întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile normative în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, respectiv completându-se atât numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator cât și numele și prenumele petentului a cărei lipsă atrage sancțiunea nulității absolute .
Petentul a invocat faptul ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ar fi lovit de nulitate întrucât nu i s-a acordat dreptul de a formula obiecțiuni. Potrivit art.16 alin. 7 din O.G. 2/2001 În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Instanța retine insa ca sancțiunea care intervine in cazul încălcării acestui text de lege nu este cea a nulității absolute ci sancțiunea nulității relative, petentul fiind ținut sa facă dovada unei vătămări care i s-a produs prin încălcarea textului de lege, proba care nu a fost făcuta in cauza.
De altfel, acest aspect a fost reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia nr. XXII din 19.02.2007, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.”
In ce privește temeinicia procesului verbal, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal.
În acest sens, instanța reține că O.G. nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Instanța reține că petentului i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, acordându-i-se posibilitatea de a propune probe.
În speță, petentul nu a dovedit o situație de fapt contară celei reținute prin procesul verbal. Astfel, petentul nu a administrat nicio proba in cauza din care sa rezulte ca a comunicat agenților constatatori datele necesare pentru stabilirea identității sale. Deși a susținut prin plângerea formulata ca ar fi avut asupra sa doar legitimația de serviciu, act care permitea stabilirea identității sale întrucât cuprindea mențiunile vizând . numărul actului de identitate, acesta nu a depus la dosar copia acestui înscris. Nici in ce privește cea de a doua fapta reținuta in sarcina sa petentul nu a administrat nicio proba din care sa rezulte ca nu a săvârșit acea fapta.
Analizând sancțiunea aplicată prin procesul verbal contestat, instanța constată că aceasta respecta dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr.2/2001, conform cărora la aplicarea sancțiunii se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă, astfel încât sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, petentului fiindu-i aplicata sancțiunea amenzii in cuantumul minim prevăzut de lege.
În aceste condiții, ținând cont de faptul că, pe de o parte, petentul nu a făcut contradovadă asupra celor reținute în procesul verbal, iar pe de alta parte, fata de dispozițiile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de către petenta.
Având in vedere si dispozițiile art. 453 Cod procedura civila instanța va respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulata de petentul V. L. I., având domiciliul in Iași, .. 9, ., ., jud. Iași, împotriva procesului verbal .-OP nr._ încheiat la data de 20.02.2015, plângere formulata in contradictoriu cu intimata Politia Locala Iași, cu sediul in Iași, ., jud. Iași.
Respinge cererea petentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțata in ședința publica, azi, 25.06.2015.
Președinte, Grefier,
G.E . P.M.
RED./TEHNORED. G.E.
4 EX./31.08.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8543/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8455/2015.... → |
|---|
