Pretenţii. Sentința nr. 3740/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3740/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 3740/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3740
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul I.I. C. C. I. și pe pârâtul I. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23 Februarie 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 09 Martie 2015 și ulterior pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 18.06.2014 sub nr._, reclamanta I.I. C. C. I. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului I. A. la plata sumei de 2100 lei, achitată cu titlul de garanție pentru spațiul comercial situat în Iași, ., . a cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 06.06.2013, a încheiat cu pârâtul contractul de închiriere nr. 1, înregistrat la ANAF Iași sub nr._ /10.06.2013, având ca obiect spațiu comercial situat în Iași, ., . desfășurarea unei activități comerciale cu haine și produse second-hand. Durata contractului a fost stabilită pentru o perioadă de 12 luni, cu posibilitatea de prelungire cu acordul ambelor părți, iar prețul contractului era de 500 Iei/ lunar. Cu prilejul încheierii contractului sus menționat, reclamanta a achitat cu titlul de garanție, suma de 2100 lei, solicitată de pârât, neconsemnată în contract, dar recunoscută de acesta într-o convorbire telefonică din data de 22.05.2014. La expirarea termenului contractual, respectiv 06.06.2014, reclamanta i-a solicitat pârâtului să-i restituie garanția achitată la data de 06.06.2013 în cuantum de 2100 lei, însă pârâtul a refuzat, aducându-i injurii și amenințări.
S –a mai arătat prin cererea de chemare în judecată că, în data de 26.05.2014, reclamanta a formulat o notificare prin intermediul B. D. C. și T. V. B., prin care i-a propus pârâtului încheierea unui act adițional la contractul de închiriere, arătând că va institui un drept de retenție asupra spațiului comercial, în sensul că îl va folosi pentru acoperirea prejudiciului timp de 4 luni, și anume de la data de 06.06.2014 până la data de 06.10.2014, fără a achita chiria lunară de 500 lei. Pârâtul a refuzat, cu rea-credință, să restituie reclamantei suma de 2100 lei, achitată cu titlul de garanție.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1516 Cod civil.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie, contractul de închiriere nr.1 din 06.06.2013 și notificarea nr. 143 din 26.05.2014 emisă de B.E.J.A. D. C. și T. V. B..
Pârâtul I. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că, prin contractul de închiriere nr.1 din 06.06.2013, reclamanta, în calitate de chiriaș, s-a obligat să achite valoarea facturii fiscale aferente utilităților (cale de acces, energie electrică, gaze naturale, consum de apă, cheltuielile de întreținere de la asociația de proprietari) și să folosească bunul potrivit destinației sale. Separat de chiria solicitată pentru folosința spațiului, pârâtul a solicitat și plata unei garanții în cuantum de 2.100 lei, justificată de asigurarea eventualelor stricăciuni produse de chiriaș, facturi neplătite sau chirii neachitate, sumă ce urma a fi restituită chiriașului la încetarea contractului de închiriere, după verificarea stării în care a fost lăsat spațiul închiriat și a plăților efectuate la zi pentru utilități, în concordanță cu prevederile art. 1831 alin.2 Cod civil.
A mai arătat pârâtul că reclamanta trebuia să elibereze spațiul la data de 07.06.2014, însă a refuzat să părăsească imobilul și să predea cheile, condiționând predarea imobilului de restituirea garanției, având un limbaj violent și reușind să se calmeze abia atunci când au sosit agenții de poliție din cadrul Secției 1 de Poliție. Pârâtul a contestat susținerea reclamantei conform căreia ar fi refuzat restituirea garanției arătând că i-a adus la cunoștință că îi va restitui garanția după ce vor fi comunicate facturile fiscale din ultima lună de chirie, după ce va face curățenie și va repara stricăciunile provocate. Ca urmare a faptului că reclamanta nu a efectuat reparații și curățenie în imobil, având în vedere că urma să predea imobilul altor chiriași, pârâtul a fost cel care a efectuat reparațiile și igienizarea bunului. Pârâtul a mai susținut că a achitat facturile fiscale aferente utilităților care cădeau în sarcina reclamantei. Scăzând din garanția de 2.100 lei contravaloarea reparațiilor și curățeniei (în cuantum de 1.249,54 lei) și valoarea facturilor restante la utilități (în cuantum de 602,45 lei), rămâne de restituit o diferență de 248,01 lei, pe care pârâtul este de acord să o achite.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205, art. 453, art. 454 Cod procedură civilă, ale art. 1831 Cod civil.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare, pârâtul a depus, în copie certificată, înscrisuri (chitanțe, facturi, liste cuprinzând cantități de lucrări, consumuri de resurse materiale, consumuri cu mâna de lucru) și planșe fotografice.
Reclamanta I.I. C. C. I. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile formulate prin cererea de chemare în judecată.
Reclamanta a arătat că nu este de acord să fie compensată suma de 396 lei reprezentând taxa aferentă folosirii căii de acces întrucât este taxa pentru anul 2014 integral, iar reclamanta a folosit spațiul până la data de 06.06.2014 când a fost evacuată cu forța de către pârât. A mai susținut că nu există niciun proces-verbal din care să rezulte starea spațiului care a făcut obiectul contractului de închiriere și nici nu a existat o convenție prin care să se prevadă că restituirea garanției se va face după efectuarea lucrărilor de curățenie în spațiul comercial. Imobilul se afla în aceeași stare când s-a întocmit contractul de închiriere.
Reclamanta a mai susținut că pârâtul a fost nevoit să facă anumite investiții întrucât a închiriat imobilul unei societăți care are ca obiect de activitate „carmangerie – măcelărie” fiind necesară asigurarea anumitor condiții de igienă.
Au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
Totodată, instanța a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a propune proba testimonială și a respins cererea de administrare a probei cu administrarea ambientală și cererea de înscriere în fals cu privire la înscrisurile depuse de către pârât.
Analizând susținerile părților coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză instanța reține următoarele:
Pârâtul I. A., în calitate de proprietar, și reclamanta I.I. C. C. I., în calitate de chiriaș, au încheiat, pentru o perioadă de 12 luni, contractul de închiriere nr.1 din 06.06.2013, înregistrat la .NA.F.-D.G.F.P. Iași, având ca obiect spațiul comercial 3 situat în municipiul Iași, ., . Iași.
Prin acest contract, pârâtul s-a obligat să predea spațiul comercial în stare bună de funcționare, iar chiriașul s-a obligat, printre altele, să achite contravaloarea căii de acces, să achite lunar, după primirea facturilor, consumul de energie electrică, gaz, apă și cheltuieli de întreținere de la asociația de proprietari și să plătească o chirie lunară de 500 lei, plata acesteia trebuind a fi efectuată în data de 06 a fiecărei luni.
În drept, sunt aplicabile prevederile art. 1802 Cod civil, în lipsă de stipulație contrară, reparațiile de întreținere curentă sunt în sarcina locatarului.
Totodată, potrivit art. 1821 alin.1 și alin.2 Cod civil, la încetarea locațiunii, locatarul este obligat să restituie bunul luat în locațiune în starea în care l-a primit, în afară de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii. Până la proba contrară, locatarul este prezumat că a primit bunul în stare corespunzătoare de întrebuințare potrivit destinației stabilite.
Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante (at. 1270 alin.1 Cod civil), creditorul având dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației (art. 1516 alin.1 Cod civil).
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 24-28), instanța reține că pârâtul a efectuat, prin intermediul S.C. AGRO DANCRIS NORD EST S.R.L., lucrări de reparații de întreținere curentă, în valoare totală de 1.249,54 lei, lucrări ce erau în sarcina reclamantei locatare. De asemenea, pârâtul a achitat întreținerea aferentă lunilor aprilie și mai 2014 (în valoare totală de 142,45 lei, conform chitanței nr. 2652 din 09.07.2014 eliberate de către S.C. Adminis Locuințe S.R.L.) și contravaloarea energiei electrice (filele 31,33), aceste cheltuieli fiind stabilite tot în sarcina locatarei (art. 2 din contractul de închiriere nr.1 din 06.06.2013).
Prin contractul de închiriere nr.1 din 06.06.2013, reclamanta și-a asumat obligația de a achita contravaloarea căii de acces, taxa fiind plătită de către pârât conform chitanței nr. ISXUC_ din 16.06.2014 eliberate de către Direcția Economică și Finanțe Publice Locale Iași. Prin contract nu a fost stabilită obligația locatarei de a achita taxa reprezentând cale de acces numai pentru o anumită perioadă. De altfel, reclamanta nu a probat îndeplinirea acestei obligații ulterior încheierii contractului de închiriere.
Față de situația de fapt menționată mai sus, instanța apreciază ca întemeiată reținerea de către pârâtul proprietar, din garanția achitată de către reclamantă (în cuantum de 2.100 lei) a sumelor reprezentând cheltuieli pe care reclamanta trebuia să le suporte în calitate de chiriaș și care decurg din folosința normală a bunului imobil.
Astfel cum s-a arătat prin întâmpinare, valoarea cheltuielilor efectuate de către pârât și care trebuiau suportate de către reclamantă este de 1.851,99 lei, rămânând o diferență de 248,01 lei pe care pârâtul urmează a o restitui reclamantei.
Așadar, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pe pârât să achite reclamantei suma de 248,01 lei reprezentând rest garanție, respingând ca neîntemeiată cererea pentru restul pretențiilor (reprezentate de suma de 1.851,99 lei arătată mai sus și suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată, față de poziția procesuală exprimată prin întâmpinare și de prevederile art. 454 Cod procedură civilă conform cărora pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere).
Totodată, constatând că pârâtul nu a probat cheltuielile de judecată suportate în prezenta cauză, astfel cum impun dispozițiile art. 10 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea acestuia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea exercitată de către reclamanta I.I. C. C. I., CUI_, cu sediul procedural ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați „M. M.” – SCPA, din Iași, ., ., județul Iași în contradictoriu cu pârâtul I. A., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat C. A. A. din Iași, ., ., județul Iași.
Obligă pe pârât să achite reclamantei suma de 248,01 lei reprezentând rest garanție.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei privind restul pretențiilor.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./05.05.2015, 4 ex.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 3675/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 3741/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
