Pretenţii. Sentința nr. 3741/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3741/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 3741/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3741
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . ROMÂNIA SA și pe pârâtul S. F. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23 Februarie 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 09 Martie 2015 și ulterior pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 03.07.2014, sub numărul_, reclamanta S.C. E.ON E. România S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului S. F. C. la plata sumei de 11.147,67 lei din care suma de 9.765,77 lei reprezintă contravaloarea energiei electrice aferente perioadei octombrie 2010 – februarie 2013, iar suma de 1.381,90 lei reprezintă penalități de întârziere calculate în perioada octombrie 2010 – februarie 2013. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul S. F. C. contractul de furnizare a energiei electrice în baza căruia a furnizat energie electrică la locul de consum din contract, însă pârâtul nu a mai achitat valoarea facturilor acumulând un debit de 9.765,77 lei. Totodată, au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 1.381,90 lei.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile Codului civil, ale art. 148 Cod procedură civilă, ale Ordinului ANRE nr.5/2003, ale H.G. nr. 1007/2004.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
În temeiul dispozițiilor art. 223 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr._ 2 din 04.07.2005, calculul penalităților de întârziere, facturi fiscale.
Pârâtul S. F. C. nu a depus întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală.
Instanța, din oficiu, potrivit art. 22 alin.2 Cod procedură civilă, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele mai vechi de 3 ani, aferente perioadei octombrie 2010 – aprilie 2011.
Analizând susținerile reclamantei coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta S.C. E.ON E. România S.A. (fostă S.C. ELECTRICA M. S.A.), în calitate de furnizor (vânzător), și pârâta .., în calitate de consumator (client) au încheiat, pe perioadă nedeterminată, contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr._ 2 din 04.07.2005 având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice.
În schimbul energiei electrice consumate, pârâtul și-a asumat obligația de a achita integral și la termen contravaloarea acesteia (art. 7 lit. c din contract).
Părțile au convenit că, în caz de neachitare a contravalorii facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței (15 zile de la data emiterii facturii), se vor aplica penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare (art. 11 alin.2).
În temeiul contractului au fost emise facturile fiscale (filele 18-67), fiind calculate și penalități de întârziere.
Potrivit art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța, analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta S.C. E.ON E. ROMÂNIA S.A. a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumelor datorate cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate în perioada octombrie 2010 – februarie 2013 și a penalităților de întârziere calculate pentru aceeași perioadă de timp.
Potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Instanța constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reține că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 03.07.2014.
Analizând calculul penalităților de întârziere (fila 9), având în vedere și data scadenței menționată în art. 11 alin.1 din contractul părților și evidențiată în centralizatorul de calcul al penalităților de întârziere, instanța constată că suma de 112,49 lei, reprezentând valoarea facturilor emise în perioada octombrie 2010 – aprilie 2011 și suma de 36,37 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada octombrie 2010 – aprilie 2011 sunt prescrise, motiv pentru care va admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu și va respinge ca prescrisă cererea reclamantei având ca obiect plata sumelor menționate mai sus.
Pe fondul cauzei, în drept, sunt incidente prevederile art. 1073 din Codul civil din 1864, în vigoare la data încheierii contractului (art.1516 din Noul Cod Civil), potrivit cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Față de cele arătate mai sus, instanța reține că reclamanta deține împotriva pârâtului o creanță certă, lichidă și exigibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 662 alin.2 – alin.4 Cod procedură civilă în cuantum de 10.998,81 lei reprezentând debit și penalități.
Având în vedere faptul că pârâtul nu a probat îndeplinirea obligației de plată asumată prin contractul încheiat cu reclamanta, instanța, în temeiul prevederilor art. 1073 din Codul civil din 1864, în vigoare la data încheierii contractului (art.1516 din Noul Cod civil), va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 9.653,28 lei reprezentând valoarea facturilor emise în perioada iunie 2011 – februarie 2013 și a sumei de 1.345,53 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada iunie 2011 – februarie 2013.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, pârâtul pierzând în parte procesul, instanța urmează a-l obliga la plata către reclamantă a sumei de 663,38 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 906 lei reprezentând cuantumul taxei judiciare de timbru.
Așadar, instanța va admite în parte acțiunea exercitată de către reclamantă și va dispune potrivi celor arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, pentru suma de 112,49 lei, reprezentând valoarea facturilor emise în perioada octombrie 2010 – aprilie 2011 și suma de 36,37 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada octombrie 2010 – aprilie 2011.
Admite în parte acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. E.ON E. ROMÂNIA S.A., CUI RO_, cu sediul procedural ales în Iași, Piața Ș. cel mare și Sfânt nr. 1A, județul Iași în contradictoriu cu pârâtul S. F. C., CNP_, cu domiciliul în ., județul Iași.
Obligă pe pârâtul S. F. C. să achite reclamantei suma de 9.653,28 lei reprezentând valoarea facturilor emise în perioada iunie 2011 – februarie 2013 și suma de 1.345,53 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada iunie 2011 – februarie 2013.
Respinge ca prescrisă acțiunea reclamantei pentru suma de 112,49 lei, reprezentând valoarea facturilor emise în perioada octombrie 2010 – aprilie 2011 și suma de 36,37 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada octombrie 2010 – aprilie 2011.
Obligă pe pârât să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 663,38 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./21.04.2015, 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3740/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 3744/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
