Pretenţii. Sentința nr. 3879/2015. Judecătoria IAŞI

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 03.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 10.03.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, în rejudecare, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 24.08.2012 sub nr._, reclamanta Asociația de P. . în judecată pe pârâții U. M., U. D. C., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 911,21 lei reprezentând cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada septembrie 2009-aprilie 2012 si a sumei de 1124,64 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada noiembrie 2008-aprilie 2012; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că pârâtele au cunoștință de suma datorată fiind puse de altfel în întârziere prin somațiile trimise prin poștă și că nu s-au prezentat la sediul asociației pentru achitarea debitelor, motiv pentru care au fost calculate și penalități de întârziere. S-a mai arătat ca obligația de plată a cheltuielilor de întreținere este consacrată prin lege iar refuzul de a achita aceste cheltuieli nu poate fi justificat în nici un fel, considerentele de ordin social neavând relevanță.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 998 C.civ., Legea nr. 114/1996 șii Legea nr. 230/2007.

Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu art. 50 al. 2 din Legea nr. 230/2007.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar: fișa de cont pentru operații diverse a pârâtei, tabel de calcul al penalităților, decizii cu privire la penalitățile de întârziere, copii de pe listele de plată aferente fiecărei luni din perioada solicitată.

Pârâta U. D. C., legal citată, a formulat întâmpinare în termenul legal, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. M., mama sa, arătând ca aceasta nu locuiește în imobil, ci apartamentul este ocupat de ea și copiii săi minori, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere calculate pentru perioada noiembrie 2008-august 2009. Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că nu au fost notificate prealabil, înainte de introducerea acțiunii.

La data de 16.11.2012, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, în temeiul disp. art. 132 C.p.c., în sensul introducerii în cauză, în calitate de pârâți a numiților: H. (fosta U.) N. M., U. M. și P. M. D..

La data de 06.03.2013, prin serviciul Registratură, pârâta U. D. C. a depus la dosarul cauzei precizări, prin care a învederat instanței că a achitat cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere, în valoare de 1500 lei, respectiv 355, 21 lei, astfel cum rezultă din chitanțele de plată eliberate de asociație, dar că solicita respingerea acțiunii pentru obligarea la plata penalităților în valoare de 1124 lei ca fiind prescrise. Cererea a fost însoțită de înscrisuri reprezentând chitanțele de plată nr._ din 28.01.2013 și nr._ din 05.03.2013(f. 148-149).

Reclamanta a depus la dosarul cauzei la data de 01.04.2013, precizări prin care solicită instanței obligarea pârâtelor doar la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecata, învederând totodată ca debitul principal a fost achitat integral.

La termenul de judecată din 22.04.2013 instanța a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere de obligare a pârâților la plata penalităților de întârziere pentru perioada noiembrie 2008-august 2009, excepție invocată de către pârâți prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 6913/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect penalitățile pentru perioada noiembrie 2008 - august 2009 și s-a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamanta Asociația de P. . cu pârâții U. M., U. D. C., U. M., H. (fosta U.) N.-M. și P. M. D. pentru acest debit ; s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare in judecata formulatăa de reclamanta Asociația de P. . cu pârâții U. M., U. D. C., U. M., H. (fosta U.) N.-M. si P. M. D., pentru restul capetelor de cerere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Asociația de P. . pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 902/05.06.2014 a Tribunalului Iași a fost admis recursul formulat de reclamanta recurentă, cu casarea în tot a sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut:

În raport de consecințele pe care le-ar produce admiterea motivelor de recurs invocate, tribunalul notează că se impune a se analiza cu prioritate critica recurentei ce vizează nepronunțarea hotărârii instanței de fond în contradictoriu cu toți pârâții chemați în judecată.

Se reține astfel că, dând eficiență cererii de modificare a cadrului procesual prin introducerea în cauză la 19.11.2012 a pârâților U. N. M., U. M. și P. M., instanța de fond a dispus menționarea acestora în citativ. Deși acești pârâți au fost citați în cauză pe tot parcursul judecății, instanța de fond nu s-a mai pronunțat, prin hotărârea contestată, și în contradictoriu cu pârâtul U. M..

Reclamanta este cea care stabilește cadrul procesual, iar instanța de judecată este obligată să se pronunțe în limitele învestirii conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.

Nesoluționarea cauzei în contradictoriu cu toți pârâții indicați în cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost modificată, face ca demersul juridic inițiat de reclamantă să fie lipsit de eficiență juridică în raport cu pârâtul U. M., în condițiile în care acțiunea ar primi o soluție favorabilă reclamantei. Pronunțarea hotărârii în condițiile arătate echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, situație ce atrage incidența art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.

În considerarea celor expuse și a dispozițiilor legale menționate, tribunalul va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea soluționării cauzei în contradictoriu cu toate părțile implicate în procedura judiciară.

Raportat la motivul de casare reținut, tribunalul a notat că analiza celorlalte critici aduse de reclamantă sentinței atacate devine superfluă, ele urmând a fi avute în vedere de instanța de fond în rejudecare.

În rejudecare, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.

Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capatul de cerere de obligare a paraților la plata penalităților de întârziere pentru perioada noiembrie 2008-august 2009, instanța reține următoarele:

Potrivit disp. art. 137 C.pr.civ., instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Astfel, pârâții au calitate de proprietari în indiviziune ai imobilului situat în mun. Iași, ., ., . atrage aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 230/2007 privind înființarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

Din analizarea listelor de plată coroborate cu fișa de cont a pârâților, astfel cum au fost depuse la dosar de către reclamantă, rezultă că aceștia au înregistrat în perioada noiembrie 2008-aprilie 2012 un debit în cuantum de 1124,64 lei reprezentând penalități de întârziere.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 6 alin. 4 C.civ. și art. 201 din Legea 71/2011, prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării in vigoare a legii noi sunt in întregime suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Prin urmare, legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte ), este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă. Astfel, validitatea și eficacitatea unui drept de creanță se afla în strânsă legătură cu instituția prescripției reglementate de Decretul nr. 167/1958, care funcționează ca o instituție de drept civil ce operează împotriva pasivității creditorului, care nu întreprinde în termenul de 3 ani prevăzut de lege, măsurile necesare pentru realizarea creanței sale, ceea ce duce la transformarea obligației civile perfecte într-o obligație civilă imperfectă, care nu mai poate fi adusă la îndeplinire pe cale silită.

Potrivit art. 1 alin. 1 si 2 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, iar potrivit art. 3 din același act normativ, termenul prescripției este de trei ani, în art. 7 arătându-se ca prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.

Aplicând aceste prevederi legale la cererea din prezenta cauză, instanța observă ca dreptul la acțiune privind penalitățile a început să curgă de la data la care s-a împlinit termenul de 90 de zile prev. de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 .

În speță, reclamanta solicită obligarea pârâților la plata penalităților datorate pentru perioada noiembrie 2008-aprilie 2012. Penalitățile solicitate se prescriu în termen de trei ani de la data exigibilității acestora, dată la care se naște dreptul material la acțiune.

Cu toate acestea, instanța observă că la fila 41 din dosar, reclamanta a depus un angajament de plată însușit de către pârâta U. D. C., care de altfel locuiește efectiv în apartamentul menționat, prin care aceasta recunoaște datoria față de reclamantă în cuantum de 580, 34 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități. Angajamentul de plată este încheiat la data de 25.11.2009. Așadar, la această dată pârâta U. D. C. a efectuat un act de recunoaștere expresă a dreptului reclamantei la cheltuielile cu întreținerea restante dar și la penalitățile calculate până la data actului. Acest fapt are efect întreruptiv de prescripție conform art. 16 alin.1 lit. a din Decretul-lege nr.167/1958, ceea ce presupune că de la data de 25.11.2009, în ceea ce privește penalitățile de întârziere a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, termen care la data de 24.08.2012 încă nu era împlinit. De aceea, dreptul reclamantei la plata penalităților de întârziere se întemeiază pe o obligație civilă perfectă, ceea ce permite cercetarea temeiniciei pretenției.

Instanța va respinge, în concluzie, excepția prescripției extinctive, invocată de pârâți.

Pe fond, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Din analizarea listelor de plată coroborate cu fișa de cont a pârâților, astfel cum au fost depuse la dosar de către reclamantă, rezultă că aceștia au înregistrat în perioada septembrie 2009-aprilie 2012 un debit în valoare de 911,21 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și un debit in valoare de 1124,64 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada noiembrie 2008-aprilie 2012.

Pârâții au făcut dovada plății cheltuielilor de întreținere, astfel cum rezultă din chitanțele de plată depuse la dosarul cauzei nr._ din 28.01.2013 si nr._ din 05.03.2013(f. 148-149), plăți recunoscute de altfel și de către reclamantă. Conform mențiunilor din aceste chitanțe liberatorii, pârâții au stins prin plată obligația de a achita cheltuielile de întreținere aferente perioadei 09.2011 (diferență) – parțial 10.2012, la data de 28.01.2013, și cheltuielile de întreținere aferente perioadei 10.2012 (diferență) – 01.2013, la data de 05.03.2013. Contrar susținerilor pârâților, sumele plătite nu au fost imputate și asupra penalităților de întârziere pretinse prin prezenta cerere, ceea ce justifică respingerea ca rămasă fără obiect a cererii numai în privința debitului principal pretins.

Din coroborarea listelor de plată, a fișei individuale și a fișei de calcul al penalităților, precum și a proceselor-verbale ale Adunării Generale a Asociației de stabilire a procentului penalităților de întârziere la plata cotei de contribuție datorate de membrii asociației, instanța concluzionează că reclamanta este titulara unei creanței certe, lichide și exigibile în cuantum de 1124,64 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 11._, calculate până la data de 31.07.2012. Pârâții nu au dovedit stingerea acestei obligații prin plată, probă ce le incumba potrivit art. 129 C.p.c.

Față de soluția dată fondului cererii, în temeiul art. 274 alin.3 C.p.c., instanța va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 500 lei – cheltuieli de judecată din primul ciclu procesual, reprezentând onorariu avocațial restrâns. Instanța a avut în vedere că valoarea obiectului cererii a fost de circa 2000 lei iar activitatea îndeplinită de apărătorul ales nu a presupus eforturi și lucrări însemnate cantitativ ori ca nivel de dificultate a problemelor de drept dezbătute.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocată de pârâți, ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. .>, cu sediul în Iași, ., Jud. Iași, împotriva pârâților U. M., cu domiciliul în Iași, ., ., ., U. D. C., cu domiciliul în Iași, ., ., ., U. M., cu domiciliul în Iași, ., ., ., H. (fostă U.) N. M., cu domiciliul în Iași, .. 2, ., ., și P. M. D., cu domiciliul în Iași, ., ., ., Jud. Iași.