Pretenţii. Sentința nr. 4507/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4507/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 4545/245/2013
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4507
Ședința publică din data de 1 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta .. IAȘI SA PRIN ADM. JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârâții T. N. și T. D., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18.03.2015 și respectiv data de 25.03.2015 și pentru astăzi, 1 aprilie 2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 8.02.2013, sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantul S.C. „C.E.T. IASI „ S.A, în contradictoriu cu pârâții T. N. și T. D., a solicitat obligarea acestora din urmă la plata sumei de 1154,86 lei contravaloare energie termică furnizată și facturată pentru segmentul temporal februarie 2010-octombrie 2011 și 3262,39 lei penalități de întârziere calculate pentru segmentul temporal februarie 2010-decembrie 2012.
În motivare, s-a arătat că între părți a intervenit contractul de furnizare energie termică numărul 1754/27.01.2010, pentru locul de consum din Iași, ., ., parter . dat naștere la dreptul reclamantei de a factura individual, la tarifele în vigoare, cantitățile de energie termică furnizate, încasând contravaloare serviciilor prestate,conform art. 4 litera a) contract și obligației corelative a pârâților, în calitate de consumatori, de a plăti integral și în termen facturile emise ( art. 7 litera a)). Astfel, deși reclamanta și-a îndeplinit în mod conform contractului obligațiile asumate, pârâții au neglijat îndeplinirea propriilor obligații, acumulând un debit principal și penalități, astfel cum au fost cuantificate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1516, art. 1169, art. 1073 și art. 1530 C.civ, coroborate cu dispozițiile legii 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art. 77 din legea 85/2006 cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: centralizator facturi, contract 1754/27.01.2010, proces verbal recunoaștere datorii și eșalonare, sentință civilă declarare insolvență, facturi fiscale aferente perioadei pentru care a fost solicitat debitul.
La primul termen de judecată- 12 aprilie 2013, pârâții au depus un cupon de pensie T. N. ( 432 lei) și o întâmpinare, prin care arată că debitele au fost achitate lunar, în mod corespunzător,începând cu anul 2010. pe de altă parte, penalitățile nu sunt recunoscute de pârâți, acestea nefiind aferente perioadei 2010-2012, ci preluate dintr-un segment anterior. Mai subliniază pârâții că nu au alte venituri decât cele din pensie de invaliditate de gradul II, totalizând o sumă lunară de 600 lei. au fost anexate întâmpinării o . chitanțe cu date cuprinse între 16.04.2010 și 29.03.2013 ( filele 82-85 dosar). instanța a pus în vedere pârâților obligația de a depune duplicat al întâmpinării în vederea comunicării către reclamant și respectării dreptului de apărare.
La data de 20 mai 2013, reclamantul a depus precizări ale acțiunii în sensul că sumele individualizate în cererea introductivă au fost recunoscute de părți, fiind acceptate la plată, fiind invocat de asemenea și art. 2538 Cod civil. Ca efect al recunoașterii subliniază reclamantul că este considerat întrerupt termenul de prescripție în conformitate cu prevederile art. 16 litera a) din fostul decret 167/1958. pe de altă parte, sumele solicitate cu titlul de penalități sunt cerute în baza clauzei penale inserate în convenție ( art. 4 litera b). precizările au fost însoțite de o fișă de calcul pentru operațiuni diverse ( mod detaliat de calcul penalități).
În cadrul ședinței din data de 24 mai 2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și expertiză financiar contabilă, desemnând aleatoriu, prin tragere la sorți un expert în vederea stabilirii cuantumului efectiv al debitelor, penalităților și modului de plată .
La data de 25 iunie 2013, reclamantul a învederat faptul că înțelege să atașeze la dosar protocolul de preluare datorii ( anexa D) de câtre pârâți și că au fost efectuate demersuri în vederea achitării onorariului,iar expertul a depus o cererea de amânare judecată.
Prin încheierea din data de 28 iunie 2013, instanța a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art., 155 indice 1 VCPC pentru neîndeplinirea obligațiilor puse în sarcina reclamantului.
La data de 26 septembrie 2013, a fost depusă o cerere de repunere pe rol a cauzei, fiind anexată dovada achitării onorariului provizoriu către expertul numit P. T..
În cadrul ședinței de judecată din data de 1.11.2013, instanța a admis cererea de repunere pe rol și a acordat un nou termen în vederea corespunzătoarei citări a părților după reluarea cursului judecății, emițând totodată o nouă adresă către expert.
La data de 13 decembrie 2013, expertul a solicitat un nou termen pentru finalizarea raportului de expertiză încredințat, cererea fiind încuviințată în cadrul ședinței publice ce a avut loc la același termen de judecată.
În cadrul ședinței de judecată din data de 21 februarie 2014, instanța a dispus amendarea expertului, în absența oricăror precizări vizând stadiul expertizei și a acordat un nou termen, revenind cu adresă la expertul desemnat.
La termenul din data de 11 aprilie 2014, instanța a luat act de poziția procesuală a părților și a acordat un nou termen pentru finalizarea raportului de expertiză .
La data de 23 mai 2014, expertul a depus raportul solicitat, acesta fiind comunicat părților în vederea formulării obiecțiunilor.
La data de 12 iunie 2014, pârâții au depus precizări în sensul restituirii sumelor individualizate în raport ca fiind achitate în plus ( 681,43 lei cu titlul de debit și 69,85 lei cu titlul de penalități). În cadrul ședinței din data de 20 iunie 2014, instanța a fixat onorariul definitiv al expertului, a constatat formularea unei cereri reconvenționale de către pârâți și a pus în vedere acestora achitarea corespunzătoare a taxei de timbru și precizarea persoanei în contradictoriu cu care se judecă.
La data de 16 septembrie 2014, reclamantul a invocat excepția tardivității cererii reconvenționale, respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din data de 8.10.2014, fiind dispusă judecarea ei separată și disjungerea în consecință. La același termen instanța a rămas în pronunțare asupra cererii principale și a amânat pronunțarea.
Prin încheierea din data de 15.10.2014, cauza a fost repusă pe rol în vederea depunerii de precizări de către reclamantă: respectiv factura U110939/_ emisă la data de 26.02.2010 cu indicații în ceea ce privește contractul în temeiul căreia a fost emisă, suma facturată ( ce reprezintă – dacă reprezintă debit pentru ce perioadă cu desfășurător, dacă reprezintă penalități pentru ce perioadă, în ambele cazuri cu anexarea documentelor din evidența contabilă justificative), iar în măsura în care nu poate fi depusă motivele pentru care aceasta nu poate fi atașată dosarului cu explicații în concret referitoare la ceea ce reprezintă suma de 1932,73 lei ( ce figurează în evidențe cu titlul de debit, pentru ce perioadă, ce alte potențiale facturi cuprinde, pentru ce perioadă a fost calculat debitul) și suma de 2460 lei ( de unde rezultă aceste penalități, pentru ce debite au fost calculate și din ce perioadă), în ambele cazuri cu anexarea documentelor contabile care fac dovada precizărilor depuse.
Prin încheierea din data de 5.11.2014, instanța a suspendat,pentru a doua oară cursul judecății în cadrul prezentului dosar, pentru nedepunerea precizărilor solicitate reclamantului.
La data de 28.11.2014, reclamantul a formulat o cerere de repunere pe rol, anexând convenția de preluare datorii și anexa D.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 28 ianuarie 2015, acordându-se un nou termen pentru corespunzătoarea citare a părților.
În cadrul ședinței de judecată din data de 11 martie 2015, instanța a constatat administrat întreg materialul probatoriu și a reținut cererea spre competentă soluționare, amânând succesiv pronunțarea pentru data de 18, 25 martie și 1 aprilie.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile vechiului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă, fiind vorba în esență de efecte deja produse ale unui contract încheiat sub legea veche.
Între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea și negocierea convenției semnate în data de 27 ianuarie 2010, între C. și pârâții T., pentru locul de consum Iași, ., ., parter .> Actul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost contestat de nici una dintre acestea până la momentul soluționării cauzei.
în baza raporturilor juridice stabilite, părțile s-au angajat la punerea la dispoziție a agentului termic ( reclamanta), respectiv achitarea contravalorii serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise ( pârâții).
Trebuie notat că la dosarul cauzei au fost depuse convenții de recunoaștere și preluare a unor datorii anterioare, necontestate sub nici un aspect de pârâți: la fila 23 se află anexa II proces verbal de conciliere directă semnat la data de 30.11.2011 pentru pârâți de numita T. D. pentru toate debitele și penalitățile restante la acel moment, incluzând sume din februarie 2010- octombrie 2011, conform graficului anexă. De asemenea, anterior acestei recunoașteri, o altă anexă identică a unui proces verbal de conciliere din 19.03.2010 a fost semnată pentru soții pârâți de T. N. ( fila 31 dosar) pentru toate sumele scadente la data de 19.03.2010.
Instanța va reține prevederile fostului art. 969 C.civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În baza acestora relații stabilite, reclamanta, în calitate de furnizor de servicii a pus la dispoziția consumatorilor persoane fizice serviciile promise, emițând facturi fiscale aferente. Pârâții au invocat efectuarea unor plăți și au depus în acest sens acte doveditoare ( chitanțe), luate în considerare la întocmirea raportului de expertiză.
Prin contract părțile au stabilit, prin acord, emiterea de facturi pentru perioade de timp individualizate în facturile fiscale, fiecare prestație beneficiind așadar de un termen distinct de prescripție.
Ceea ce este esențial de subliniat este faptul că un proces de conciliere nu poate avea semnificația juridică a întreruperii prin recunoaștere, decât în privința termenelor de prescripție care sunt încă în curs, neîmplinindu-se încă. Astfel, recunoașterea realizată în mod neechivoc de debitor este de natură a întrerupe termenul de prescripție în curs, generând curgerea unui nou termen, de aceeași natură și aceeași întindere.
Cu toate acestea semnificația juridică corectă a procesului verbal de conciliere nu poate fi furnizată decât prin cercetarea termenilor utilizați și a intenției reale a părților în încheierea unui atare act. Studiind înscrisurile depuse la filele 23 și 31 din dosar, se poate observa că ambii soți au recunoscut expres, la intervale de timp distincte o . debite și penalități restante, angajându-se să le achite.
Acordurile au fost semnat de ambele părți, conținând datele de identificare ale soților pârâți și cuantumul exact al sumelor recunoscute ( la zi).
Astfel, procesul verbal de recunoaștere și manifestare acord plată constituie în esență o novație, în sensul convenției prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu una nouă. Novația presupune ( conform art. 1129 VCC) îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei obligații valabile, nașterea unei obligații valabile, existența unui element nou ( „ aliquid novi”) față de vechea obligație, precum și intenția expresă de a nova. Referitor la îndeplinirea acestor condiții, instanța reține că în ceea ce privește o datorie pentru care s-ar fi împlinit termenul de prescripție, înțelegerea părților cu privire la plata eșalonată a datoriei reprezintă o transformare a acesteia dintr-o obligație civilă imperfectă ( care nu mai beneficiază de forța coercitivă a statului) într-o obligație civilă perfectă, care se naște valabil, la data încheierii acordului. Astfel, primele 3 condiții enunțate sunt îndeplinite. Elementul de noutate este reprezentat chiar de protecția forței coercitive a statului pentru noua obligație asumată voluntar de debitor, recunoașterea sa fiind dublată și de o asumare a obligației de plată. Cu privire la intenția de a nova ea este expres enunțată în acord, neexistând termeni vagi sau echivoci în ceea ce privește mecanismul utilizat.
Pe cale de consecință, instanța va da eficiența cuvenită acordului părților, mergând pe interpretarea convenției în sensul în care aceasta se aplică și nu în sensul în care aceasta nu ar produce efecte.
În privința susținerilor din raportul de expertiză și modului de realizare a imputației plății de către expert, instanța va reține că sunt contrazise de întregul material probatoriu pus la dispoziție în prezentul dosar concluziile referitoare la inexistența facturii din 26 februarie 2010, numărul U_/_,în valoare de 1932,73 lei.
Factura cuprinde consumul pentru întreaga asociație de proprietari din care pârâții fac parte ( cuantificând un total de_,47 lei), din totalul facturat, reclamantul individualizând pentru fiecare consumator persoană fizică în parte restanța corespunzătoare ( în cazul pârâților o restanță în cuantum de 1932,73 lei). mai mult, în privința acestei restanțe, există acordurile de recunoaștere expresă, realizate cu titlul de novație, analizate în paragraful anterior, motiv pentru care caracterul cert, lichid și exigibil al acestei creanțe nu poate fi contestat.
Ceea ce se va reține ca fiind corect descris în raportul de expertiză este realizarea unor plăți succesive de către pârâți, cu mențiunea că toate chitanțele anexate de aceștia întâmpinării au menționată expres modalitatea de realizare a imputației plății prin indicarea facturii achitate prin respectiva chitanță.
În ceea ce privește plățile realizate de pârâți, din studierea chitanțelor anexate, instanța reține că ele privesc intervalul 16.04._13, în fiecare chitanță fiind menționată factura din 26 februarie 2010, emisă pentru suma de 1932,73 lei, iar în chitanța din 29.03.2013, fiind menționate toate facturile fiscale pentru care se solicită debitul principal. Totalizând plățile efectuate rezultă o sumă achitată de 2826,29 lei.
Urmărind modul de achitare a sumei de 1154,86 lei, instanța reține că ulterior promovării acțiunii, pârâții au stins prin plată cuantumul debitului principal solicitat de reclamant ( chitanța fila 82 dosar), motiv pentru care va respinge ca devenită fără obiect această solicitare de acordare a debitului.
Referitor la restul plăților, se poate observa că ele sunt imputate asupra facturii din luna februarie 2010 ( anterior individualizată), penalitățile restante fiind solicitate prin prezenta acțiune. Toate plățile invocate de pârâți sunt realizate anterior momentului promovării acțiunii, fiind astfel avute în vedere de reclamant la calculul sumelor restante.
Pe cale de consecință, constatând că în contul penalităților de întârziere solicitate prin acțiune nu au fost efectuate nici un fel de plăți, toate fiind imputate ( conform regulilor generale, de creditor asupra debitului din factura emisă în 26 februarie 2010, acceptată de ambii pârâți prin acordurile de novație), instanța va obliga pârâții la plata sumei de 3262,39 lei contravaloare penalități de întârziere aferente perioadei februarie 2010- decembrie 2012 ( inclusiv debit anterior recunoscut în anul 2010 și 2011 prin declarații exprese de către pârâți), în solidar.
Societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În atare situație, este suficient ca partea reclamantă să dovedească existența unui contract valabil încheiat și a caracterului cert al creanței sale, revenind pârâților obligația de a dovedi îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate sau excepții de neexecutare a contractului încheiat, or chiar cauze exoneratoare de răspundere.
Se va nota faptul că reclamanta a dovedit existența unui contract valabil, a unei novații cu privire la debitele și penalitățile datorate anterior lunii februarie 2010 a emiterii corespunzătoare a unor facturi fiscale ce conțin datele de identificare ale părților, date emiterii, a scadenței,perioada de consum, locul de consum, penalitățile restante, debitele restante, cantitatea de energie furnizată și costul acesteia.
Prin convenție s-a stipulat expres conținutul clauzei penale, modul de activare ( data de la care sunt calculate penalități, de la scadență), cuantumul procentual al acestora și faptul că ele nu pot depăși cuantumul debitului. Clauza a fost acceptată de părți și urmează a produce efectele avute în vedere de părți.
Referitor la cererea pârâților de eșalonare a datoriei, instanța va lua în considerare inexistența unei opoziții exprese a reclamantei, starea materială a acestora, vârsta pârâților și posibilitatea lor de a mai obține venituri alternative și o va admite dispunând eșalonarea sumei la care au fost obligați pârâții în 30 rate lunare, succesive și scadente cu începere de la data de 15 aprilie 2015, egale cu 108,74 lei fiecare. Instanța apreciază că prin această măsură sunt respectate atât drepturile creditorului cât și posibilitățile reale, dovedite, ale debitorilor de acoperire a datoriei.
Instanța va admite astfel doar în parte acțiunea, cu privire la sumele solicitate cu titlul de penalități, pe care le va eșalona, în modalitatea anterior descrisă, va lua act că a fost stabilit onorariul definitiv al expertului la termenul din data de 20..06.2014, că a fost disjunsă cererea reconvențională a pârâților și că părțile din prezenta cauză nu au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca devenit fără obiect capătul de cerere de chemare în judecată, referitor la plata debitului în cuantum de 1154,86 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale emise în perioada februarie 2010- octombrie 2011, formulat de reclamantul S.C. „C.E.T. IASI „ S.A, cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr.25, prin administrator special D. I. și administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași, cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâții T. N. și T. D., ambii domiciliați în Iași, ., .,, parter . achitat debitul principal, în cuantum de 1154,86 lei aferent perioadei februarie 2010- octombrie 2011 la data de 29.03.2013, ulterior momentului promovării prezentei acțiuni ( 8.02.2013).
Admite în parte cererea de chemare în judecată și obligă pârâții în solidar la plata sumei de 3262,39 lei contravaloare penalități de întârziere aferente perioadei februarie 2010- decembrie 2012 ( inclusiv debit anterior recunoscut în anul 2010 și 2011 prin declarații exprese de către pârâți).
Admite cererea de eșalonare penalități de întârziere și dispune eșalonarea sumei la care au fost obligați pârâții în 30 rate lunare, succesive și scadente cu începere de la data de 15 aprilie 2015, egale cu 108,74 lei fiecare.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Constată stabilit onorariul definitiv expert P. T. prin încheierea din data de 20.06.2014.
Constată disjunsă cererea reconvențională formulată de pârâți, referitoare la restituirea unor sume de bani și alcătuirea unui nou dosar, prin încheierea din data de 8 octombrie 2014.
Cu drept de a formula recurs, în termen de 15 zile de la momentul comunicării.
Pronunțată astăzi, 1 aprilie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
5 ex, 7 mai 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3865/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3440/2015.... → |
|---|
