Pretenţii. Sentința nr. 4838/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4838/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 42228/245/2014
Acesta nu este document finalizat
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4838/2015
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. Z.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant S.C. "S." S.A. și pe pârât D. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța constată că este competentă general, teritorial și material să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art. 131 N.C.P.C.
Instanța, raportat la prevederile art. 238 N.C.P.C., estimează durata procesului la un singur termen de judecată.
Instanța, în temeiul art. 254 și urm. N.C.P.C., încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și ia act că pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici alte apărări.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și față de lipsa părților declară dezbaterile închise și o reține spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 28.11.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., prin care se solicita instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtul D. G. să fie obligat la plata sumei de 122,40 lei cu titlu de preț și 12,93 lei cu titlul de penalități. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapta acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de salubritate nr._/08.02.2012, prin care reclamanta s-a obligat să colecteze, să transporte și să depoziteze reziduurile menajere pentru pârât, acesta având obligația de a achita prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă. S-a susținut totodată că în baza art. 8 pct. 4 din contract, la acest debit au fost calculate penalități în cuantum de 12,93 lei, aplicându-se un coeficient de penalizare de 0,04 %, conform Legii nr. 51/2006, că respectivul contract îl obligă pe pârât la respectarea clauzelor sale și că reclamanta a încercat rezolvarea amiabilă, convocând pârâtul la conciliere.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 din Noul Cod Civil.
Acțiunea a fost legal timbrată.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii xerox de pe următoarele înscrisuri: contractul de salubritate nr._/08.02.2012, invitație la conciliere, dovada primirii acesteia de către pârât, fișă calcul majorări de întârziere, facturi fiscale.
Deși legal citat, conform relațiilor S.E.I.P. (fila 20 dosar), pârâtul D. G. nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță personal pentru a-și preciza poziția procesuală .
Instanța a administrat proba cu înscrisuri pentru reclamant.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 08.02.2012 s-a încheiat între reclamanta S.C. S. S.A. și pârâtulD. G. contractul de prestări servicii nr._/08.02.2012 prin care reclamanta se obliga să ridice și să transporte reziduurile menajere pentru persoanele care locuiesc la adresa menționată, iar pârâtul se obliga să achite prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă.
Cu privire la capătul 1 de cerere privind prețul serviciilor de salubrizare, instanța reține că, potrivit art. 8 pct. 3 din contractul părților, plata se efectuează în termen de 15 de zile de la data primirii facturii.
Potrivit art. 969 din Codul civil ( art. 1169 Noul cod civil), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Instanța reține că potrivit facturilor fiscale depuse la dosar pârâtul datorează reclamantei suma de 122,40 lei cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada 05._ .
Din analiza prevederilor art. 1169 din vechiul cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, rezultă că reclamantul - creditor care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul - debitor care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
În speță, instanța reține că reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile sus-menționate, iar pârâtul – debitor nu a făcut dovada executării acestei creanțe.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept prezentate, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 122,40 lei cu titlu de preț.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, instanța reține că potrivit art. 8 pct. 4 din contractul părților, în cazul neîndeplinirii obligației de plată, de la data scadenței beneficiarul va plăti în afara sumei datorate și majorări de întârziere conform legilor în vigoare.
Față de aspectele învederate anterior instanța reține că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.
Față de aceste considerente, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 din vechiul cod civil (1523 din Noul cod civil), debitorul fiind de drept în întârziere, părțile contractând expres că debitorul va fi în întârziere la momentul scadenței.
În speță, instanța reține că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere pentru sumele datorate de pârât, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor –0,04% pentru fiecare zi de întârziere conform Legii nr. 51/2006.
Pentru motivele de drept și de fapt expuse, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a-l obliga pe pârâtul D. G. la plata către reclamantă a sumei de 12,93 lei cu titlu de penalități aferente aceleiași perioade.
În ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 451 din Codul de procedură civilă, instanța reține că pârâtul D. G. este în culpă în ceea ce privește declanșarea prezentului proces și urmează a-l obliga la plata către reclamantă a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S. S.A. cu sediul în Iași, Șoseaua Națională, nr. 43 în contradictoriu cu pârât D. G., CNP:_, cu domiciliul în Iași, ., .. A, ., J. IAȘI.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 122,40 lei reprezentând contravaloare facturi emise in perioada 05._ și 12,93 lei cu titlul de penalități de întârziere pentru neachitarea facturilor in perioada menționata.
Obliga pârâtul la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentate de taxa de timbru.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusa la Judecătoria Iasi.
Pronunțată in ședință publică azi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. Z.I./Tehnored. L.C. 4 ex/04.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5495/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4720/2015.... → |
|---|
