Pretenţii. Sentința nr. 5970/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5970/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 5970/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 5970/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. IAȘI-SERVICIUL ENERGETIC ȘI DE UTILITĂȚI PUBLICE PRIN REPREZENTANT LEGAL G. N. în contradictoriu cu pârât G.-S. C., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 15.04.2015,după care pentru 22.04.2015, ulterior pentru 29.04.2015, după care pentru astăzi 30.04.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține:
Prin cererea înregistrată la data de 08.08.2014 reclamantul M. IAȘI SERVICIUL ENERGETIC ȘI DE UTILITĂȚI PUBLICE, prin Primarul Municipiului Iași, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R. Ș. S. obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1609, 87 lei reprezentând contravaloarea facturi enerige termică pentru perioada 30.10.2011 – 30.11.2012 și a sumei de 309, 55 lei reprezentând contravaloarea facturilor de penalități calculate la data de 31.08.2013. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata penalităților de 0, 04 % pe zi de întârziere până la achitarea efectivă a debitului.
În motivare reclamantul a arătat că, în calitate de operator al serviciului public de producere, transport și distribuție a energiei termice în perioada 21.10.2011 – 12.11.2012. Ulteriror a fost înființată societatea . SA care a preluat de la M. Iași calitatea de operator al serviciului public de producere, transport și distribuție a energiei termice la data de 17.12.2012.
În temeiul contractului de furnizare a energiei termice nr. 799/01.08.2007 reclamantul a furnizat pârâtului energie termică și a emis facturile corespunzătoare în intervalul 10.2011 – 11.2012 în valoare de 1609, 87 lei, facturi care nu au fost achitate de către pârât.
Întrucât nu a achitat facturile la termen, reclamantul a calculat penalități de întârziere de 309, 55 lei.
La dosarul cauzei reclamantul a depus înscrisuri.
Cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.
Reclamantul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
A fost solicitată judecata în lipsă.
La data de 24.09.2014 reclamantul a formulat precizări scrise prin care a arătat că numele pârâtului a fost indicat greșit în cererea introductivă, numele corect al pârâtului fiind G. S. C.. Prin aceeași cerere precizatoare, reclamantul a indicat și cuantumul actualizat al penalităților la data de 28.02.2014, respectiv 426, 10 lei.
Pârâtul legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și formula verbal în ședință apărări.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește raporturile dintre reclamant și pârât, acestea sunt raporturi contractuale, izvorâte din încheierea contractului de furnizare a energiei termice nr. 799/01.08.2007.
În raport de data încheierii convenției, raporturile dintre părți sunt guvernate de prevederile Codului civil din 1864, pentru că cesiunea de contract are ca efect continuarea raporturilor juridice rezultate din contractul cedat între cocontractantul cedat și cesionar. Contractul inițial nu încetează, ci are loc doar înlocuirea, în cadrul raportului contractual, a uneia dintre părți (cedentul), cu un terț (cesionarul), de la data încheierii convenției de cesiune sau de la o altă dată, stipulată ca atare în convenție.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 969 din Codul civil din 1864, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Prin urmare, raportat și la prevederile art. 1169 cod civil care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, reclamanta care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia.
Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei.
În cazul obligațiilor de a da sau de a face, în situația în care creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea obligației corelative a debitorului se prezumă cât timp acesta din urmă nu dovedește executarea.
În prezenta cauză instanța apreciază că reclamantul a dovedit existența creanței pe care o deține împotriva pârâtului prin depunerea la dosarul cauzei a contractului de furnizare a energiei termice nr. 799/01.08.2007 și a facturilor emise în temeiul acesteia.
Potrivit art. 4 pct. 1) și 2) din convenție, furnizorul are dreptul să factureze și să încaseze lunar, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate, determinate potrivit prevederilor contractului de furnizare a energiei termice și să aplice penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cazul neachitării la termen a facturilor.
Conform art. 7 lit. 1) din convenție, consumatorul are obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor.
Art. 21 alin. (1) din convenție conferă consumatorului dreptul de a contesta contravaloarea facturii prin înștiințare scrisă transmisă furnizorului.
În cauză pârâtul nu a contestat facturile emise de furnizor, astfel încât facturile au fost acceptate tacit la plată de către acesta.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală și nici nu a făcut dovada stingerii obligațiilor pe care le are față de reclamant.
Potrivit principiului menționat mai sus, cât timp pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației corelative de plată a prețului, se prezumă neexecutarea acesteia și prin urmare pretențiile reclamantului sunt întemeiate, motiv pentru care instanța urmează să le admită și să admită în consecință capătul principal de cerere.
De asemenea, din convenția părților reiese acordul acestora în privința aplicării penalităților de întârziere în caz de neplată la termen a facturilor (art. 4 pct. 2, coroborat cu 18 alin. (2) din convenție), acord valabil, în condițiile art. 1066 și urm. C. civ., ca modalitate de evaluare anticipată a prejudiciului părții în caz de neexecutare sau executare cu întârziere sau necorespunzătoare a obligațiilor de către cealaltă parte. Această sumă reprezintă prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a neexecutării la termen a obligației pârâtului de a plăti anumite sume de bani, prejudiciu pe care însăși legiuitorul civil l-a catalogat ca intrinsec acestui tip de obligații (art. 1088 alin.2 C.civ.), și care apare cu atât mai justificat în cazul raporturilor comerciale, prin prisma principiului interdependenței acestora. Reținând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile la termenele stipulate în facturi, văzând și dispozițiile art. 1082 C.civ., instanța constată întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la suma de 426, 10 lei, sumă în mod corect calculată de către reclamantă, astfel cum a rezultat din verificarea componenței sold clienți (filele 113-119) și a facturilor de penalități emise de furnizor, motiv pentru care va obliga pârâtul să achite reclamantei această sumă cu titlu de penalități întârziere.
În privința solicitării reclamantului de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere de 0, 04% pe zi de întârziere până la achitareea efectivă a debitului, instanța o va admite parțial, în sensul că va obliga pârâtul să achite penalități de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculate în continuare, începând cu luna martie 2014 până la achitarea efectivă a debitului, fără ca penalitățile calculate pentru fiecare debit principal în parte să poată depăși valoarea debitului principal pentru care au fost percepute. Deci, instanța nu se va raporta la procentul determinat indicat de reclamant, motivat de faptul că acest procent este acutalizat periodic de legiuitor, preferând să indice procentul determinabil prevăzut de lege și de convenția părților, respectiv penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. În plus, instanța va obliga pârâtul să achite penalități de întârziere numai până la concurența fiecărui debit principal generator de penalități, pentru că această limitare este prevăzută expres de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. IAȘI – SERVICIUL ENERGETIC ȘI DE UTILITĂȚI PUBLICE, RO_, cu sediul în . și Sfânt, nr. 11 în contradictoriu cu pârâtul G. S. C., C.N.P._, cu domiciliul în Iași, ., ., .> Obligă pârâtul să achite reclamantului sumele de 1609, 87 lei cu titlu de contravaloare energie termică furnizată în intervalul noiembrie 2011 – noiembrie 2012 și de 426, 10 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru intervalul ianuarie 2012 – februarie 2014.
Admite în parte cererea de obligare în continuare a pârâtului la plata penalităților de întârziere, în sensul că obligă pârâtul să achite penalități de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculate în continuare, începând cu luna martie 2014 până la achitarea efectivă a debitului, fără ca penalitățile calculate pentru fiecare debit principal în parte să poată depăși valoarea debitului principal pentru care au fost percepute.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.04.2015.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored.G.T./4ex./27.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5942/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5789/2015. Judecătoria... → |
|---|
