Pretenţii. Sentința nr. 9598/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9598/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-08-2015 în dosarul nr. 9598/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 05 August 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9598
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ASOCIAȚIA DE P. S5 I. S. 31 și pe pârâții P. C. și P. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15 Iulie 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 22 Iulie 2015, apoi pentru 29 Iulie 2015 și ulterior pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
Prin cererea înregistrată la data de 30.07.2012 reclamantul ASOCIAȚIA DE P. S5 I. S. 31 a chemat în judecată pârâții P. C. și P. V., solicitând obligarea acestora la plata sumelor de:
- 3504, 78 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada 02.2008 – 12.2011;
- 2556, 23 lei cu titlu de penalizări de întârziere aferente intervalului 12.2006 – 12.2011, calculate până la data de 21.03.2012.
În motivare, reclamantul a arătat că pârâții sunt propiretarii imobilului din Iași, ., ., . și, deși au beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități, nu au achitat cheltuielile de întreținere aferente intervalului 02.2008 – 12.2011, iar cheltuielile de întreținere achitate în intervalul 12.2006 – 01.2008 au fost achitate cu întârziere.
Astfel, aceștia au achitat doar parțial cheltuielile de întreținere pentru perioada 02.2008 – 12.2011, datorând asociației suma de 3504, 78 lei.
Întrucât nu au achitat deloc sau nu au achitat la timp cheltuielile de întreținere, pârâților le-au fost calculate penalizări de întârziere pentru debitele datorate în intervalul 12.2006 – 12.2011. Aceste penalități sunt în cunatum de 2556, 23 lei.
Pârâții nu au contestat în termen de 10 zile de la afișarea listelor modul de calcul al cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari sau al penalităților.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr, 230/2007, C. proc. civ.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Pârâții au formulat întâmpinare (f. 101) prin care au invocat excepția lipsei calității procesual active (astfel cum a fost calificată de instanță) a reclamantului, precum și abuzul de drept al reclamantului, fără a solicita însă acordarea de despăgubiri pentru acest abuz de drept pe calea unei cererii reconvenționale.
Pârâții au invocat faptul că Asociația reclamantă nu a depus la dosar procesul-verbal al Adunării generale prin care s-a decis transformarea din asociație de locatari în asociație de proprietari, cererea prin care ei au aderat la asociația de proprietari.
De asemenea, pârâții au invocat prescripția dreptului de a solicita penalitățile de întârziere.
În plus, penalitățile nu au fost stabilite prin hotărârile Adunării generale, asociația nu a mai organizat nici o Adunare generală din anul 2011, iar Adunările generale nu au fost legale și statutare.
Mai invocă pârâții faptul că reclamantul nu face dovada că penalitățile au fost aplicate de către furnizori, că administratorul nu i-a înștiințat printr-o notificare cu privire la penalitățile pe care le au de achitat asociației.
De asemenea, în cuprinsul întâmpinării pârâții au invocat faptul că asociația de proprietari nu le-a răspuns la contestațiile formulate.
La termenul din 25.03.2013 pârâții au depus la dosarul cauzei precizări scrise (f. 108-110) prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale „pasive” a reclamantului, abuzul de drept al reclamantului. Prin aceleași precizări scrise pârâții au solicitat comunicarea listelor de plată și fișei individuale aferente intervalului 2006 – 2011 ș au indicat temeiurile de drept ale acțiunii.
În partea finală a precizărilor, pârâții au indicat probatoriul pe care doresc să îl administreze în cauză.
Prin încheierea din 25.03.2013 instanța a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantului și a prorogat discutarea execepției prescripției dreptului de a solicita penalitățile de întârziere.
Prin aceeași încheiere au fost încuviințate probele cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu expertiza contabilă (f. 114).
A fost desemnat expertul contabil B. M. și a fost stabilit un onorariu provizoriu în cuantum de 500 lei în sarcina pârâților.
Pârâții au formulat cerere de acordarea a ajutorului public judiciar în ceea ce privește plata onorariului provizoriu (f. 116).
Prin încheierea din 22.05.2013 a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de pârâți, onorariul provizoriu de 500 lei fiind avansat din fondurile statului.
La data de 16.10.2013 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil B. M.. Câte un exemplar al raportului de expertiză a fost comunicat părților din dosar.
Pârâții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Prin obiecțiunile formualate, pârâții au arătat următoarele aspecte:
Expertul nu a indicat facturile de la furnizori în temeiul cărora a fost efectuat calculul cotei de contribuție lunară, nu a indicat temeiul de drept și baza legală de calcul a penalităților, nu a indicat cuantumul penalităților desfășurat pe luni de zile de întârziere, cuantumul sumei restante în raport de care au fost calculate penalitățile, numărul de zile de întârziere, nu s-a precizat dacă penalitățile au fost solicitate de furnizori și dacă sumele achitate cu titlu de penalități au fost virate în contul furnizorilor, în calculul efectuat de expert acesta a suprapus și recalculat pentru aceeași perioadă, respectiv 2008 – 2009, cota de contribuție lunară și nu a fost indicat temeiul legal în baza căruia au fost calculate pierderile la apă rece.
De asemenea, și reclamantul a formulat verbal în ședința publică din datade 06.11.2013 obiecțiuni la expertiza contabilă întocmită în cauză (f. 229). Astfel, reclamantul a indicat faptul că expertul s-a pronunțat asupra unor aspecte care nu au fost solicitate de instanță, a făcut referire în cadrul expertizei la hotârâri judecătorești care nu se regăsesc la dosarul cauzei și a limitat procentul de penalizare la 0, 1 % pe zi deîntârziere. Reclamantul a solicitat totodată și cenzurarea onorariului definitiv indicat de expert.
Obiecțiunile părților au fost considerate de instanță parțial întemeiate și au fost încuviințate prin încheierea de ședință din 27.11.2013.
Instnața a pus în vedere expertului ca, în refacerea expertizei contabile, să se raporteze la facturile de utilități emise de furnizori, urmând a stabili cota de contribuție ce revine pârâților din cheltuielile generale ale asociației de proprietari, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, respectiv cheltuieli pe cote-părți și cheltuieli pe număr de persoane.
La data de 15.04.2014 expertul contabil B. M. a depus raporul de expertiză contabilă solicitat de instanță.
Și împotriva acestei expertize părțile au formulat obiecțiuni.
Prin încheierea din 21.05.2014 instanța a încuviințat solicitarea reclamantului privind eefectuarea în cauză a unei contraexpertize. A fost desemnat expertul contabil S. E. și a fost stabilit un onorariu provizoriu de 300 lei, în sarcina reclamantului.
Pentru termenul din 25.02.2015 expertul contabil a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă.
Prin încheierea din 08.04.2015 instanța a dispus refacerea expertizei contabile.
La termenul din 20.05.2015 a fost depus raportul de expertiză contabilă.
Le termenul din 15.07.2015 instanța a respins obiecțiunile formulate de pârâți, a administrat proba cu expertiza contabilă și a reținut cauza în pronunțare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepțiile care urmează a fi soluționate, instanța apreciază că se impune soluționarea cu prioritate a excepției autorității de lucru judecat și ulterior soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune.
- Excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește cheltuielile de întreținere aferente intervalului februarie 2008 – octombrie 2009, instanța reține că, prin sentința civilă nr. 5944/14.04.2010, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, pârâtul P. C. a fost obligat să achite Asociației de proprietari S-5 I. S. 31 suma de 1689, 22 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante aferente intervalului 12.2006 – 10.2009. În privința debitului principal sentința Judecătoriei Iași a fost menținută decizia pronunțată în recurs de Tribunalul Iași.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul Asociația de proprietari S-5 I. S. 31 a solicitat de la pârâții P. C. și P. V., plata sumei de 3504, 78 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada 02.2008 – 12.2011. Se poate observa faptul că pârâții au fost chemați în judecată în ambele litigii în calitate de proprietari ai apartamentului nr. 9 situat în Iași, ., .. Este lipsit de relevanță faptul că în primul litigiu a figurat în calitate de parte doar pârâtul P. C., iar în al doilea litigiu au fost chemați în judecată ambii soți, cât timp pârâții sunt proprietari în devălmășie asupra apartamentului nr. 9 situat în Iași, ., ., . (f. 95), iar obligația de plată a cheltuielilor de întreținere este în mod evident o obligație comună a soților, cei doi având aceleași drepturi și obligații în legătură că bunul imobil pe care îl dețin în proprietate.
Având în vedere că în legătură cu cheltuielile de întreținere aferente intervalului februarie 2008 – octombrie 2009 instanța s-a pronunțat anterior, prin pronunțarea sentinței civile nr. 5944/14.04.2010, în dosarul nr._, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat cu privire la aceste sume.
De asemenea, în ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente intervalului decembrie 2006 – octombrie 2009, instanța reține că acestea au fost analizate și acordate reclamantului prin decizia1857/01.10.2010, pronunțată în recurs de Tribunalul Iași în dosarul nr._, astfel încât și în privința acestora se impune admiterea excepției autorității de lucru judecat.
- Excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin întâmpinare pârâții au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune exclusiv în legătură cu penalitățile de întârziere solicitate de reclamant, fără a indica expres care dintre penalități sunt prescrise, astfel încât instanța va analiza întreg debitul principal care a generat penalitățile de întârziere solicitate, știut fiind faptul că pentru penalități nu curge un termen de prescripție distinct, acestea fiind supuse prescripției odată cu debitul principal în raport de care sunt calculate.
Având în vedere faptul că a fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la penalitățile de întârziere aferente intervalului decembrie 2006 – octombrie 2009, instanța va analiza excepția prescripției extinctive exclusiv în raport de penalitățile calculate pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a cheltuielilor de întreținere aferente intervalului noiembrie 2009 – decembrie 2011.
În ceea ce privește legea aplicabilă prescripției extinctive, în raport de debitele principale care le-au generat, respectiv cheltuielile de întreținere aferente 11.2009 – 12.2011, precum și în raport de data la care cheltuielile de întreținere indicate mai sus au devenit exigibile, instanța reține că sunt aplicabile atât prevederile Decretului nr. 167/1958, cât și dispozițiile noului Cod civil.
Atât Decretul nr. 167/1958 cât și noul cod civil prevăd un termen de prescripție a dreptului material la acțiune de 3 ani pentru drepturile de creanță, termen care începe să curgă de la momentul la care începe să curgă de la scadența obligației de plată principale.
Dreptul la acțiune al Asociației de proprietari începe să curgă la împlinirea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, termen care este calculat de la momentul expirării termenului de maxim 20 de zile de la afișarea listei, stabilit de asociație conform art. 49 alin. (2) din Legea nr. 230/2007.
Deci, dreptul la acțiune al asociației de proprietari reclamante cu privire la cheltuielile lunare de întreținere aferente intervalului noiembrie 2009 – decembrie 2011 a început să curgă cel mai devreme (prin raportare la cheltuielile de întreținere aferente lunii noiembrie 2009) la data de 22.03.2010. Este evident că dreptul material la acțiune cu privire la debitele principale ulteriore și, respectiv, dreptul la acțiune referitor la penalitățile de întârziere aferente și, deci, termenul de prescripție al acetui drept, au început să curgă ulterior lunii martie 2010.
Având în vedere datele la care au început să curgă termenele de prescripție pentru fiecare debit principal în parte din intervalul noiembrie 2009 – decembrie 2011, termenul general de prescripție de 3 ani pentru fiecare debit principal în parte nu era împlinit la data de 30.07.2012, data formulării prezentei acțiuni, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere.
- În ceea ce privește fondul cererii.
În fapt, potrivit relațiilor depuse la dosarul cauzei de DEFPL IAȘI pârâții sunt proprietari în devălmășie asupra apartamentului nr. 9 situat în Iași, ., ., . (f. 95), apartament administrat de asociația de proprietari reclamantă.
Potrivit susținerilor reclamantului, coroborate cu listele de plată aferente perioadei noiembrie 2009 – decembrie 2011, pârâții nu au achitat la scadență cheltuielile de întreținere, motiv pentru care s-a acumulat un debit restant aferent perioadei menționate.
Pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a cheltuielilor de întreținere asociația a perceput penalități de întârziere în cuantum de 0, 1% pe zi de întârziere, conform hotărârii adunării generale a proprietarilor din 20.11.2006 (f. 11). Astfel, în urma neachitării sau a achitării cu întârziere a cheltuielilor de întreținere aferente intervalului noiembrie 2009 – decembrie 2011, au fost calculate penalități de întârziere.
În drept, în temeiul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuieli comune, asociația de proprietari având dreptul, să acționeze în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În conformitate cu art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, iar în temeiul alin. 2 al art. 48, cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de alta natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-a aplicat. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Potrivit hotărârii adunării generale a proprietarilor din data de 20.11.2006, au fost stabilite penalități de întârziere în cuantum de 0, 1 % pe zi de întârziere.
Pârâții au criticat această hotărârea a adunării generale, invocând faptul că nu au fost convocați, că nu au fost respectate cerințele de cvorum și majoritate, că nu a fost depus procesul-verbal al Adunării generale prin care s-a decis transformarea din asociație de locatari în asociație de proprietari și nici cererea lor de aderare la asociație. De asemenea, pârâții au indicat și faptul că penalitățile nu au fost menținute prin hotârârile A. ulterioare și că nu au fost solicitate și aplicate de furnizorii de utilități.
În ceea ce privește aceste critici, instanța a apreciat că reprezinte veritabile apări de fond și urmează a le analiza în consecință.
Argumentele instanței.
În ceea ce privește lipsa procesului-verbal al Adunării generale prin care s-a decis transformarea din asociație de locatari în asociație de proprietari, instanța notează că Asociația reclamantă a fost înființată ca o asociație de proprietari încă de la momentul dobândirii personalității juridice, motive pentru care, în mod evident, nu există un proces-verbal de transformare a asociației din asociație de locatari în asociație de proprietari.
În legătură cu cererea prin care au aderat la asociația de proprietari, instanța notează că pârâții sunt chemați în judecată în calitate de proprietari ai unui apartament din condominiu, condominiu administrat de asociația de proprietari reclamantă, și nu în calitate de membri ai asociației de proprietari. Pentru acest argument, instanța apreciază că depunerea unei cereri de aderare care să facă dovada calității de membru al asociației nu era utilă pentru soluționarea cauzei. Obligația de plată a cheltuielilor lunare de întreținere către asociația de proprietari nu este condiționată de calitatea de membru în asociația de proprietari respectivă, ci de aceaa de proprietar al unui spațiu din condominiu-ul administrat de asociația creditoare.
Deși invocă lipsa înștiințări prin intermediul unei notificări scrise cu privire la suma de plată cu titlu de penalități, pârâții omit faptul că penalitățile au fost evidențiate în listele de plată afișate lunar, liste pe care nu le-au contestat în condițiile prevăzute de lege.
Aceștia doar s-au mulțumit să indice faptul că asociația nu a răspuns contestațiilor pe care le-au adresat acesteia, însă nu a depus la dosarul cauzei niciun minim de dovadă privind formularea și comunicare către asociație a unor astfel de contestații.
Deși au afirmat că au contestat listele de plată, pârâții nu a depus la dosarul cauzei nici o davadă în acest sens, motiv pentru care instanța va aprecia susținerile acestora drept simple afirmații lipsite de valoare juridică.
În ceea ce privește critica referitoare la nerespectarea de către adunarea generală în care au fost stabilite penalitățile de întârziere a condițiilor de cvorum și majoritate, instanța reține că, potrivit mențiunilor din cuprinsul procesului-verbal încheiat cu ocazia acestei adunări generale, din totalul de 19 proprietari, au fost prezenți 14, fiind astfel întrunite condițiile de majoritate și de cvorum.
Faptul că procentul de penalizare nu a mai fost repus în discuția proprietarilor cu ocazia adunărilor generale ulterioare sau chiar faptul că nu au mai fost convocate ulterior alte adunări generale nu atrage ineficacitatea hotărârii adunării generale din data de 20.11.2006, întrucât această hotărâre, ca orice act juridic, produce efecte nelimitate în timp dacă voința părților nu a fost în sensul limitării în timp a efectelor actului respectiv, or, din mențiunile procesului-verbal al adunării generale din 20.11.2006 nu rezultă că proprietarii decis să limiteze în timp efectele deciziei lor referitoare la aplicarea procentului de penalizare.
Împrejurare că organele de conducere și de administrare ale asociației de proprietari nu au mai organizat și alte adunări generale poate atrage, eventual, răspunderea lor materială sau contravențională, însă nu poate produce efectul invocat de pârâți prin întâmpinare, respectiv limitarea în timp a efectelor unei hotărâri valide.
De asemenea, este lipsit de relevanță faptul dacă penalitățile de întârziere au fost aplicate și solicitate de către furnizorii de utilități, cât timp, astfel cum rezultă și din interpretarea prevederilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, sistemul de penalități al asociației este „propriu”, deci și independent de conduita contractuală a furnizorilor de utilități.
În plus, este lipsit de relevanță procentul de penalizare aplicat de către furnizorii de utilități, asociațiile de proprietari fiind libere să stabilească orice procent de penalizare doresc, chiar superior celui aplicat de furnizorii de utilități, evident, cu condiția să respecte limita maximă impusă de prevederile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007.
În raport de toate considerentele expuse mai sus, instanța consideră că există atât o justificare legală, cât și o justificare convențională pentru perceperea penalităților de întârziere.
Conform art. 1169 C. civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei.
În cazul obligațiilor de a da sau de a face, în situația în care creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea obligației corelative a debitorului se prezumă cât timp acesta din urmă nu dovedește executarea.
În prezenta cauză instanța apreciază că prin depunerea la dosarul cauzei a listelor de plată a întreținerii pentru perioada noiembrie 2009 – decembrie 2011, a fișei de cont individuale, coroborate cu concluziile raportului de expertiză contabilă expert S. E., reclamantul-creditor a făcut dovada existenței creanței, revenind pârâților-debitori sarcina să dovedească îndeplinirea obligației corelative de plată a debitelor restante, prin invocarea și depunerea la dosarul cauzei a chitanțelor care să ateste plata sau a invocării oricărei alte modalități de stingere a obligației.
Pârâții, legal citați, nu au făcut dovada plății la scadență a cheltuielilor de întreținere aferente intervalului noiembrie 2009 – decembrie 2011.
Instanța reține și faptul că nici mandatarul pârâților și nici aceștia din urmă nu au invocat alte plăți pe care asociația reclamantă să nu le fi avut în vedere la stabilirea sumelor restante și, de asemenea, nu au criticat modalitatea de efectuare a imputației plății, motiv pentru care instanța va conchide că reclamantul a efectuat în mod corect atât imputația plăților, cât și calculul debitului principal restant.
Având în vedere argumentele menționate mai sus instanța va admite cererea reclamantei cu privire la cheltuielile de întreținere restante și va obliga pârâții să achite suma de 1815, 56 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente intervalului noiembrie 2009 – decembrie 2011, sumă obținută prin adunarea cheltuielilor de întreținere stabilite de expertiza contrabilă S. E..
În ceea ce privește obligația pârâților de a achita penalități de întârziere, instanța reține că, potrivit art. art.49 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-a aplicat. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Conform hotărârii adunării generale a proprietarilor depuse la dosarul cauzei, a fost stabilit un procent de penalizare în cuantum de 0, 1 % pentru fiecare zi de întârziere.
Hotărârea adunării generale nu a fost desființată, fiind astfel aplicabile penalitățile stabilite convențional de membri asociației prin acordul lor de voință.
Rezultă, deci, că există atât o justificare legală, cât și o justificare convențională pentru perceperea penalităților de întârziere.
Cum pârâții nu au făcut dovada achitării la termen a cheltuielilor de întreținere aferente intervalului noiembrie 2009 – decembrie 2011, rezultă că aceștia datorează penalități de întârziere asociației de proprietari reclamante. În ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere datorate de pârâți, adunând penalitățile stabilite de expertiza contabilă S. E., instanța a obținut suma de 721, 91 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente intervalului noiembrie 2009 – decembrie 2011, sumă pe care vor fi obligați pârâții să o achite reclamantului.
În ceea ce privește solicitarea expertului contabil S. E. de suplimentare a onorariului provizoriu, instanța, în raport de complexistatea și de calitatea expertizei, urmează să o încuviințeze și să stabilească un onorariu definitiv în cuantum de 780 lei.
Întrucât, reclamantul a achitat onorariul provizoriu de 300 lei, instanța îl va obliga să achite expertului contabil S. E. suma de 480 lei cu titlu de diferență onorariu.
Executorie în ceea ce privește plata onorariului expertului S. E..
Întrucât pârâții au pierdut parțial litigiul aceștia vor fi obligați, proporțional culpei procesuale reținut, să achite reclamantului cheltuielile de judecată efectuate în cauză. Astfel, pârâții vor fi obligați, în temeiul art. 274 C. proc. civ., să achite reclamantului suma de 1130 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ales – 350 lei (f. 96) și onorariu expert contabil S. E. – 780 lei. Instanța apreciază că admiterea în parte a cererii de chemare în judecată nu justifică cenzurarea acestor cheltuieli efectuate de asociația reclamantă și, în plus, acestea au un caracter rezonabil și sunt proporționale mizei patrimoniale a procesului.
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, întrucât i-a fost respinsă în parte cererea de chemare în judecată, obligă reclamantul să achite către stat suma de 872, 02 lei, reprezentând parte din suma de 1500 lei avansată de către stat cu titlu de onorariu expert contabil B. M., parte care corespunde sumei cu privire la care instanța a respins pretențiile reclamantului.
În temeiul art. 19 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile cu privire la care pârâții au beneficiat de ajutor public judiciar, respectiv suma de 1500 lei, reprezentând onorariu expert contabil B. M., rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclaamntul Asociația de proprietari S-5 I. S. 31, cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat M. T., din Iași, .. 15, ., ., în contradictoriu cu pârâții P. C. (CNP -_) și P. V. (CNP -_), ambii cu domiciliul în Iași, ., ., ., jud. Iași.
Admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cheltuielile de întreținere aferente intervalului februarie 2008 – octombrie 2009.
Admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente intervalului decembrie 2006 – octombrie 2009.
Respinge cererea reclamantului cu privire la cheltuielile de întreținere aferente intervalului februarie 2008 – octombrie 2009 și penalitățile de întârziere aferente intervalului decembrie 2006 – octombrie 2009, întrucât există autoritate de lucru judecat.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere.
Obligă pârâții să achite reclamantului suma de 1815, 56 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente intervalului noiembrie 2009 – decembrie 2011 și suma de 721, 91 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente intervalului noiembrie 2009 – decembrie 2011.
Stabilește un onorariu definitiv pentru expertul contabil S. E. în cuantum de 780 lei.
Constată că reclamantul a achitat onorariul provizoriu de 300 lei.
Obligă reclamantul să achite expertului contabil S. E. suma de 480 lei cu titlu de diferență onorariu.
Executorie în ceea ce privește plata onorariului expertului S. E..
Admite cererea reclamantului privind obligarea pârâților plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâții să achite reclamantului suma de 1130 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ales și onorariu expert contabil S. E..
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, întrucât i-a fost respinsă în parte cererea de chemare în judecată, obligă reclamantul să achite către stat suma de 872, 02 lei.
În temeiul art. 19 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile cu privire la care pârâții au beneficiat de ajutor public judiciar, respectiv suma de 1500 lei, reprezentând onorariu expert contabil B. M., rămân în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel va fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.08.2015.
Președinte,
T. G.
Grefier,
Pentru grefier, aflat în CO, semnează grefier desemnat cu atribuțiile grefierului șef secție civilă, A. M. B.
Red. G.T./ Tehnored. G.T./ 4 ex./29.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9449/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 9729/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
