Pretenţii. Sentința nr. 9449/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9449/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-07-2015 în dosarul nr. 9449/2015
Document finalizat
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9449/2015
Ședința publică de la 17 Iulie 2015
Completul constituit din:
Președinte: C. E. D.
Grefier:D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții A. I., A. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. S. C. S.R.L., având ca obiect pretenții daune morale- disjungere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii pentru 07.07.2015, ulterior, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 14.07.2015, ulterior pentru astăzi, 17.07.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.09.2014 (f.4-6 dosar), precizată la data de 03.10.2014 (f.7-8 dosar) reclamanții A. I. și A. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. S. C. S.R.L., au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună întoarcerea executării silite efectuată în dosarul de executare nr.382/2011 al B. „D. A.” în sensul restituirii bunului imobil care a făcut obiectul executării silite sau, în subsidiar în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 36.500 euro și a dobânzii legale asupra aceleiași sume calculată de la data de 13.03.2013 și până la data plății efective. De asemenea reclamantii au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 euro daune morale.
În motivarea cererii lor reclamantii au arătat că au fost executați silit în cadrul dosarului de executare 382/2011 aflat pe rolul B. „D. A.”, în calitatea acestora de fidejusori în contractul de credit nr._/_ încheiat cu BCR Sucursala Iași. Acest contract a fost cesionat de Bancă pârâtei în anul 2009. În cadrul dosarelor nr._/245/2011* și nr._/245/2012 s-au judecat contestațiile la executare formulate de contestatori iar la data de_ Tribunalul Iași prin Decizia civilă nr.162, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._/245/2011*, a anulat actele de executare silită efectuate in dosarul de executare nr.382/2008 al B. „D. A.”.La data de 18.09.2013 Tribunalul Iași prin Decizia civilă nr.457 pronunțată în dosarul nr._/245/2012 a anulat procesul verbal de licitație din 15.03.2012 și procesul verbal de eliberare a sumelor rezultate din executarea silită din 15.05.2012.Bunul imobil vândut la licitație publică a fost evaluat la suma de 36.500 Euro de prin raportul de expertiză evaluatorie întocmită de expert L. Lilian .
Reclamanții au arătat că de vreme ce prin două decizii irevocabile s-au anulat actele de executare silită din dosarul de executare menționat sunt întrunite condițiile prevăzute de art.722 și urm. codul de procedură civilă pentru a obține întoarcerea executării silite și repunerea părților în situația anterioară.
În măsura în care instanța va aprecia că sunt incidente dispozițiile art.723 alin.1 teza a doua Codul de procedură civilă reclamanții au solicitat ca pârâta să fie obligată la achitarea sumei de 36.500 euro reprezentând valoarea bunului imobil stabilit prin expertiza efectuată în dosarul de executare silită.
În privința capătului de cerere având ca obiect daune morale reclamanții au arătat că pârâta este vinovată pentru situația creată deoarece a adus reclamantilor un prejudiciu nepatrimonial prin lezarea dreptului de proprietate al reclamanților iar elementul subiectiv al răspunderii, culpa, rezultă din materialitatea faptei.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.550, 1349,1350, 1357,1391,253 Codul de procedură civilă raportat la dispozițiile O.G. nr.13/2011 și art.722 Codul de procedură civilă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind atașate înscrisuri, în copii certificate: acte de executare emise in dosarul 382/2011 inclusiv raportul de evaluare a bunului imobil, încheiere emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași,extras de carte funciară pentru informare, contract de vânzare cumpărare cu plata in rate și proces verbal de predare primire locuință și schiță imobil (f.6- 49 dosar).
Cererea a fost legal timbrată conform dispozițiilor OUG nr.80/2013, cu taxă de timbru in cuantum de lei 400 lei (fila 57 dosar).
Pârâta a depus întâmpinare (fila 10 dosar).
În motivarea intâmpinării pârâta a arătat următoarele: legea aplicabilă cererii având ca obiect întoarcerea executării silite este dată de dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865, având în vedere dispozițiile art.3 din Legea nr.76/2012, art.622 alin.2 Codul de procedură civil intrat in vigoare la 15.02.2013. Pe fondul cererii s-a arătat faptul că in cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art.404 indice 1 Codul de procedură civilă deoarece instanța de executare a anulat actele de executare și nu executare silită însăși. În capătul de cerere care privește obligare pârâtei la daune morale pârâta nu are calitate procesual pasivă deoarece raportul juridic stabilit cu reclamanții a urmărit punerea în executare a unui titlu executoriu prin intermediul executorului judecătoresc iar din motivarea cererii nu rezultă care ar fi fapta culpabilă săvârșită de pârâtă față de reclamanți .
Expunerea de motive constă numai în citarea unor autori de specialitate și argumentarea pur teoretică a mecanismuui de acordare a daunelor morale.
Reclamantii nu au individualizat in concret acțiunile/inacțiunile de natură a determina acestora un prejudiciu și autorul acestor, nu există fapta, nu există autor, nu există legătură de cauzalitate, nu s-a demonstrata existența și întinderea prejudiciului.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.118 și urm Codul de procedură civilă, art.404 indice 1 Codul de procedură civilă .
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisurile dosarului de executare silită 382/2011.
Reclamantii au depus un răspuns scris la întâmpinare .
Față de susținerile pârâtei reclamanții au arătat că cererea reclamanților, formulată pe cale principală, este supusă dispozițiilor Codul de procedură civilă intrat in vigoare șa data de 15.02.2013. S-a mai arătat că oricum ar fi privit cadrul procesual dispozițiile art.404 indice 2 alineatul 3 Codul de procedură civilă din 1865 reglementau de asemenea posibilitatea întoarcerii executării silite pe cale separată. În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la daune morale s-a arătat că prejudiciul moral cauzat reclamantilor a rezultat din faptul că bunul imobil supus executării silite a fost unica locuință a reclamanților. Instanța de control judiciar a statuat cu caracter irevocabil asupra faptului că nu erau îndeplinite cerințele caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pentru care s-a promovat cerere de executare silită.
S-au anexat copii ale Deciziei civile nr.162/_ a Tribunalului Iași și ale Deciziei civile nr.457/_ a Tribunalului Iași.
Prin Încheierea de ședință din 17.02.2015 instanța a pus în discuția părților și ulterior a disjuns cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale fiind format dosarul de față sub numărul nr._ al Judecătoriei Iași .
La data de 30.03.2015 reclamanții au formulat Precizări (f.37 dosar) în acest dosar disjuns arătând următoarele: aceștia sunt pensionari și au garantat creditul acordat debitorilor A. D. și A. O. C.. În repetate rânduri au semnalat executorului judecătoresc și instanțelor viciile procedurii de executare însă la data de 15.05.2012 au fost evacuați din proprietatea acestora. Procedura execuțională a avut caracter public iar reclamanții erau cunoscuți ca persoane onorabile, ce nu au avut niciodată conflicte cu vecinii sau autoritățile iar in jurul acestora s-a creat o anumită publicitate. Au fost evacuați într-o modalitate brutală cu participarea executorului judecătoresc și a forțelor de ordine fapt care le-a prejudiciat imaginea și demnitatea dobândită în ani de muncă și conviețuire socială.
Au fost priviți „paria” ai societății care nu sunt în stare să îți rezolve problemele . Nu au fost reclamanții vinovați de situația creată iar creditoarea a săvârșit un abuz de drept.
Procedura execuțională a reprezentat o intruziune brutală în viața de familie a reclamanților și le-a afectat acestora demnitatea în societate iar ulterior și sănătatea, fiind nevoiți să își caute o locuință cu chirie .
S-au atașat înscrisuri: copii ale cărtilor de identitate, cupoane de pensie, adeverințe medicale, certificat de încadrare în grad de handicap, scrisoare medicală, contract de închiriere, facturi fiscale pentru utilități (f. 40-50 dosar disjuns).
În cursul cercetării judecătorești pentru capătul de cerere având ca obiect pretenții - daune morale instanța a încuviințat și administrat la cererea părților probe cu înscrisuri și proba cu interogatoriu reclamantilor, la solicitarea pârâtei.
Analizând actele și lucrările cauzei de față instanța reține următoarele:
În fapt prin cererea înregistrată la B. „D. A.” la data de 19 mai 2011sub număr de dosar de executare 382/2011, pârâta din cauza de față a solicitat executare silită imobiliară și prin poprire împotriva debitorilor A. D., A. O. M., A. M., A. I. pentru recuperarea unei creanțe de 63.927,9 euro, în temeiul titlului executoriu contract de credit_/_ garantat cu contract de ipotecă autentificat sub numărul 1702/_ la BNP M. C. E. - f.1 dosar executare silită.
Prin încheierea de ședință de cameră de consiliu din data de 31.05.2011 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._/245/2011, instanța de executare a încuviințat cererea de executare silită a celor două titluri executorii anterior amintite împotriva celor patru debitori: A. D. (împrumutat) și A. O. C. (coplătitor), A. I. și A. M. (garanți ipotecari) - f.17 dosar ex.
La 02.06.2011 executorul judecătoresc emite somația începătoare de executare prevăzută de dispozițiile art.387 Codul de procedură civilă iar la data de 18.07.2011 executorul judecătoresc emite somația imobiliară prevăzută de art. 497 Codul de procedură civilă, comunicată garanților ipotecari A. I. și A. M. la data de 20.07.2011, punând acestora în vedere să achite creditorului suma de 63.927,90 euro reprezentând debit datorat și suma de 10.324,44 lei cheltuieli de executare silită în termen de 15 zile iar in caz de neconformare aducând acestora la cunoștință faptul că se va proceda la vânzarea silită a bunului imobil (f.28, 29 ds.ex.).
În continuarea măsurilor de executare silită la data de 09.08.2011 executorul judecătoresc dispune stabilirea prețului de vânzare a bunului imobil de către un expert evaluator având în vedere că părțile nu au ajuns la un consens asupra valorii bunului imobil urmărit (f.36 dosar ex)
Este desemnat și efectuează în cauză expertiza de evaluare a bunului imobil pentru care s-a început urmărirea silită imobiliară, proprietate garanților ipotecari, expertul L. Liliean, care depune expertiza la data de 16.02.2012, comunicată garanților ipotecari la data de 25.02.2012.
La data de 16.02.2012 se emite publicația de vânzare imobiliară comunicată garanților ipotecari la 07.03.2012.
Întrucât la primul termen stabilit pentru licitația publică (15.03.2012) nu a fost depusă nicio ofertă și nici nu s-a prezentat vreo persoană interesată, s-a fixat un nou termen pentru procedura de licitație, la un preț redus cu 25% pentru data de 23.04.2012 (proces verbal din 15.02.2013 și publicație de vânzare imobiliară din 19.02.2012 – f.50 și 51 dosar executare silită).
La noul termen fixat, respectiv data de 23.04.2012, bunul imobil scos la vânzare publică a fost adjudecat de singurul licitator are a depus o ofertă de cumpărare V. V., contra sumei de 27.375 euro, așa cum rezultă din procesul verbal de licitație din 23.04.2012 (f.60,61 dosar executare silită). La data de 08.05 2012 executorul judecătoresc emite Actul de adjudecare in favoarea adjudecatarului V. V. (f.67 dosar ex.)
Executorul judecătoresc continuă măsurile de executare silită prin poprire asupra veniturilor debitorilor A. Danuț și A. O. C., pentru diferența de debit rămas neacoperit prin prețul obținut în urma vânzării bunului imobil.
La data de 15.05.2012 executorul Judecătoresc eliberează sumele rezultate din executarea silită (f.151 dosar executare silită).
În cursul procedurilor de executare silită cei doi reclamanți din cauza de față au formulat trei contestații la executare.
1.Prima a fost formulată la data de 06.07.2011. Astfel prin contestația formulată, cei doi garanți ipotecari urmăriți au solicitat anularea titlurilor executori și a tuturor actelor de executare silită precum și cerere de suspendare a executării silite (dosarul nr._/245/2011).
În ședința publică din 5 octombrie 2011 instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a respins cererea contestatorilor de suspendarea a executării silite, pentru nedepunerea cauțiunii. Prin Sentința civilă nr._/23.11.2011a Judecătoriei Iași contestația formulată a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe declară apel contestatorii A. I. și A. M.. Prin Decizia civilă nr.162/13.03.2013, pronunțată în dosarul_/245/2011*, Tribunalul Iași admite recursul declarat de A. I. și A. M. împotriva sentinței civile nr._/23.11.2011a Judecătoriei Iași, pe care o modifică în parte anulând actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 328/2011 al B.E.J. D. A., mentinand însă dispozitiile instantei de fond referitoare la respingerea cererii de anulare a titlurilor executorii.
Pentru a dispune astfel instanța de recurs a reținut existenta unor neconcordante intre sumele indicate în anexele indicate in contractele de cesiune si suma pentru care s-a inceput executarea silita și faptul că diferențele existente nu au fost explicitate de intimata . pe parcursul desfășurării procesului. Astfel, suma pentru care s-a solicitat si început executarea silita este de 63.927,90 Euro, valoarea contractului de credit era de 57.000 Euro, valorile nominale in Ron cesionate fiind de 234.753,32 RON si 241.771,58 RON- al doilea contract si 227.226,006 si 236.589,783 - primul contract de cesiune.
Instanța de recurs a reținut că potrivit dispozițiilor art.379 Codul de procedură civilă nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă,lichidă si exigibilă. Prin urmare, pentru a porni executarea silita, nu este suficientă indicarea unui titlu executoriu, ci creditorul trebuie să-și justifice urmărirea silită prin existenta unei creanțe certe, lichide si exigibile, ori, potrivit celor sus expuse, creanța invocată de creditoare nu îndeplinește cerințele legale, având în vedere că nu rezultă cu certitudine, componența debitului și modul de calcul, nefiind dovedit așadar caracterul cert al dreptului de creanță. Astfel, in lipsa unui calcul si explicitari exacte a sumei pentru care s-a inceput executarea, actiunea de fata nu poate fi admisa, instanta aflandu-se in imposibilitatea de a verifica daca suma pentru care s-a inceput executarea este cea corecta, lipsindu-i elementele necesare si suficiente pentru calculul acesteia, si, de aici, lipsa caracterului cert al sumei.
2.La data de 29.03.2012 contestatorii au formulat o a doua contestație la executare silită solicitând anularea titlului executoriu și anularea actelui de executare silită proces verbal de licitație din 15.03.2012, cererea fiind înregistrată sub număr de dosar_/245/2012. Și în cadrul acestui dosar se solicită suspendarea executării silite și suspendarea provizorie a executării silite.
3.La 09.05.2012 contestatorii formulează a treia contestație împotriva actului de executare procesului verbal de distribuire a prețului din 07.05.2012 , înregistrată sub număr de dosar_/245/2012.
Prin Sentința civilă nr._ din 21.12.2012 s-a admis excepția de conexare a dosarelor nr._/245/2012 și nr._/245/2012, s-a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării silite, pentru neplata cauțiunii puse în vedere de instanță și s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de cei doi contestatori A. I. și A. M.. Împotriva acestei sentințe contestatorii formulează recurs la data de 05.02.2013.
Prin Decizia civilă nr. 457/18.09.2013, Tribunalul Iași admite recursul formulat de către contestatori și admite contestația la executare promovată de către contestatorii A. I. și A. M. cu consecința anulării procesulului - verbal de licitație încheiat la data de 15.03.2012 și a procesului-verbal de eliberare a sumelor rezultate din executarea silită, întocmit la data de 15.05.2012, acte de executare încheiate în dosarul de executare silită nr.382/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc D. A.. Tribunalul respinge prin aceeași hotărâre cererea contestatorilor de anulare a titlurilor executorii pentru încălcarea autorității lucrului judecat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut, în ceea ce privește cererea contestatorilor de anulare a titlurilor executorii, că operează autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr.162/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. _/245/2011. În ceea ce privește contestația împotriva actelor de executare silită, Tribunalul a reținut că actele emise în dosarul de executare nr. 328/2011 al B.E.J. D. A. au fost anulate prin decizia nr.162/13.03.2013, împrejurare ce atrage și anularea actelor subsecvente din dosarul de executare, respectiv a actelor indicate în speță de contestatorii recurenți, având în vedere așadar faptul că o instanță de judecată a statuat în mod irevocabil asupra neîndeplinirii condițiilor creanței pentru care s-a promovat cererea de executare silită împotriva recurenților, condiții esențiale pentru demararea procedurii execuționale, având în vedere prevederile exprese ale art. 379 al. 1 C.p.civ. în sensul că nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Prin cererea introductivă de instanță reclamanții au solicitat, în lumina celor statuate prin Deciziile civile irevocabile, întoarcerea executării silite finalizată cu vânzare la licitație publică a imobilului apartament adus de aceștia garanție, situat in mun Iași . (fostă Prudenței) nr.21 . etajul 1 . compus din două camere și dependințe înscris în CF nr._-C1-U3 a localității Iași număr cadastral 2093/2/I/7 și obligarea pârâtei la plata de daune morale.
Prin Sentința civilă nr.3370/_ instanța a admis capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite.
În capătul de cerere de față instanța are de stabilit, în limitele investirii sale, în ce măsură efectuarea actelor de executare silită împotriva reclamanților, acte care în final au condus la vânzarea silită a bunului imobil proprietatea acestora și care ulterior au fost anulate de instanțele de judecată, au prejudiciat reclamanții, lezând atributele personal nepatrimoniale ale acestora astfel cum au susținut iar în caz afirmativ dacă pârâta este în culpă pentru prejudiciul nepatrimonial invocat.
În drept sunt relevante pentru situația de fapt expusă anterior următoarele dispoziții legale:
- art. 1349 cod civil „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integra „
- art.1.357 „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
- art.1381 „ Orice prejudiciu dă dreptul la reparație. (2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3) Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.”
- art.1391 Cod civil – „Repararea prejudiciului nepatrimonial -În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.”
- art. 58 Cod civil - „ Drepturi ale personalității- (1) Orice persoană are dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieții private, precum și alte asemenea drepturi recunoscute de lege.(2) Aceste drepturi nu sunt transmisibile.”
- art. 253 Cod civil „ Mijloace de apărare- 1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței: a) interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă; b) încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă; c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanța poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c). (3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare; b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat. (4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive.”
Din dispozițiile art.1349 și 1357 Cod civil rezultă că pentru a putea fi antrenată răspunderea delictuală a unei persoane trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții: 1. persoana pârâtă să fi săvârșit o faptă ilicită 2. reclamantul să dovedească un prejudiciu cert și nereparat; 3. să existe legătură cauzală între fapta ilicită a pârâtei și prejudiciul reclamantului; 4. să se stabilească vinovăția – culpa sau intentia a celui care a săvârșit fapta ilicită în producerea prejudiciului.
Instanța va reține în primul rând faptul că executarea silită pornită de pârâtă – în calitate sa de creditor - împotriva reclamanților - în calitatea acestora, incontestabilă, de debitori, în temeiul unui titlu executoriu valabil – ce nu a fost invalidat de instanțele de executare, nu reprezintă în sine un delict civil.
Faptul că ulterior instanțele de judecată au anulat actele de executare, pune în lumină culpa procesuală a pârâtei însă această culpă procesuală a avut ca sancțiune însăși anularea actelor de executare nelegale și ca formă de reparație principală repunerea părților în situația anterioară executării.
În ceea ce privește prejudiciul moral adus debitorilor prin această executare silită, instanța reține că în general orice procedură execuțională iese din sfera unui simplu fapt cotidian, afectează existența de zi cu zi a persoanei și induce fără doar și poate un grad de disconfort debitorului urmărit.
Reclamanții sunt persoane vârstnice, au avut în contractul de credit pus în executare silită calitatea de garanți ipotecari iar vânzarea la licitație publică a locuinței acestora a reprezentat indubitabil un eveniment care i-a marcat.
Se impune însă și observația că impactul emoțional negativ pe care procedura de executare silită l-a avut asupra reclamanților a fost potențat, pe de o parte de nivelul extrem de redus de informații al acestora cu privire la semnificația angajamentului pe care și l-au asumat prin semnarea contractului de credit, iar pe de altă parte de faptul că, în concret, aceștia nu erau la curent cu modul (deficitar) de executare a obligațiilor asumate de debitorii principali. Această concluzie instanța o extrage din răspunsurile reclamanților la interogatoriu. Astfel sunt relevante răspunsurile celor doi reclamanți la întrebările de la pct.3 și 6 ale interogatoriilor, unde, fiind interpelați dacă ei cunoșteau care era semnificația contractului semnat cu creditorul lor, au arătat că nu știau ce se întâmplă exact dacă nu se achită ratele și nu cunoșteau nici faptul că în concret nu s-ar fi achitat aceste rate (reclamanta A. M.) sau că nu au citit în contract nimic despre posibilitatea vânzării apartamentului lor în caz de neexecutare a obligațiilor (reclamantul A. I.).
Or, desigur că în atare condiții demararea executării silite imobiliare împotriva reclamanților garanți ipotecari a reprezentat un eveniment neașteptat iar prin aceasta cu atât mai traumatizant pentru aceștia, însă la fel de adevărat este și faptul că acest eveniment nu avea, în mod obiectiv, un caracter imprevizibil și nici nu se poate reține că creditorul purta responsabilitatea stării de ignoranță în care se aflau debitorii ipotecari.
Anularea ulterioară a actelor de executare vădește implicit, după cum s-a arătat mai sus, o culpă procesuală a pârâtei însă gradul de culpă va fi apreciat în raport de motivele pentru care actele de executare silită au fost anulate.
Nu se poate reține reaua credință a pârâtei în exercitarea dreptului său de a pune în executare silită titlul executoriu care, fapt reținut cu puterea de lucru judecat, era un titlu valid, și în raport de care, pârâta avea calitatea de creditor, calitate dobândită în condițiile legii - fapt de asemenea statuat de instanțe cu putere de lucru judecat. Instanțele judecătorești nu au reținut ca fiind întemeiate nici motivele de nulitate a executării invocate de reclamanți legate de inopozabilitatea cesiunii contractelor.
Cercetând Decizia civilă 162/_ a Tribunalului Iași instanța de față reține că în fapt motivul pentru care s-au anulat actele de executare l-a reprezentat lipsa lichidității creanței, nelămurirea întinderii acesteia.
Potrivit considerentelor acestei decizii instanța de recurs a constatat „existenta unor neconcordante între sumele indicate în anexele indicate in contractele de cesiune ( fila 133 dosar fond si 67 dosar Tribunal) si suma pentru care s-a inceput executarea silita, diferentele existente nefiind explicitate de intimat . pe parcursul desfasurarii procesului. Astfel, suma pentru care s-a solicitat si inceput executarea silita este de 63.927,90 Euro, valoarea contractului de credit era de 57.000 euro, valorile nominale in Ron cesionate fiind de 234.753,32 ron si 241.771,58 ron ( al doilea contract) si 227.226,006 si 236.589,783 in primul contract de cesiune.”
În lumina acestor considerente se poate așadar reține doar o culpă a creditorului care, pornind executare sa silită și fiind chemat în judecată în cadrul contestației la executare, nu a fost preocupat să lămurească întinderea creanței pentru care a cerut executare silită.
Or, după cum s-a reținut de către instanța de recurs orice creanță pusă în executare silită trebuie să aibă trei calități, să fie certă, să fie lichidă și să fie exigibilă iar creditorului îi revenea sarcina de a dovedi toate aceste atribute ale creanței sale, lucru pe care nu l-a făcut.
Se va reține așadar de către instanța de față că pârâta–creditor nu recurs cu rea-credință la forța coercitivă a statului pentru punerea în executare a titlului executoriu ci mai curând a uzat într-un mod nediligent de acest drept în timpul executării. Actele de executare efectuate la cererea pârâtei în aceste condiții au impactat negativ existența debitorilor care în final au fost supuși unei proceduri de executare silită cu caracter public și au fost evacuați din locuința lor, fiindu-le astfel prejudiciate drepturile acestora cu caracter nepatrimonial prevăzute de dispozițiile art.58 din Codul civil respectiv dreptul la viața privată și integritate psihică.
În ceea ce privește întinderea reparației instanța reține că în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, întinderea va fi stabilită în raport de o . elemente precum valoarea socială lezată, gravitatea vătămării produse, estimarea intensitătii suferințelor cauzate, gradul de cuplă al autorului faptei ilicite.
Instanța arată că în demersul de stabilire a întinderii dezdăunării pentru acoperirea unui prejudiciu moral nu se poate pretinde realizarea obiectivă a unei parități între întinderea dezdăunării și întinderea suferinței psihice, deoarece nu există posibilitatea obiectivă de a cuantifica în sume de bani/de a stabili un „preț” pentru suferința de ordin psihic sau fizic- acestea fiind trăiri umane necuantificabile pecuniar.
Din acest motiv unul dintre principiile călăuzitoare în materia acordării de daune morale este acela că daunele morale sunt menite, nu atât să „acopere” un prejudiciu moral, o suferință fizică sau psihică, cât să „contribuie la” atenuarea acestor categorii de suferințe, alături de mecanismele naturale care acționează, firesc, în același sens. În completarea aceluiași principiu s-a stabilit că daunele morale nu pot deveni prin ele însele amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite și nici o simplă sursă de venituri pentru cel vătămat.
Având aceste repere și luând în considerare gradul de culpă al pârâtei, mai sus analizat, factorii ce au contribuit la acutizarea suferinței morale a pârâților dintre care unii străini de orice contribuție a pârâtei, instanța apreciază că suma solicitată de reclamanți cu titlu de daune morale respectiv 50.000 euro este excesivă însă se impune obligarea pârâtei la plata către aceștia cu acest titlu a sumei de 1000 euro sumă care va oferi reclamanților o satisfacție echitabilă pentru afectarea vieții private a acestora ca urmare a executării silite derulate împotriva lor.
În ceea ce priveste cheltuielile de judecată instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 451 Codul de procedură civilă și cu luarea în considerare a dispozițiilor art.453 alin. 2 Codul de procedură civilă va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (parțial) și la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru aferentă capătului ce cerere având ca obiect daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. I. CNP_ și A. M. CNP_ ambii având domiciliul legal în mun. Iași, ., Cămin parter, . și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al Cabinetului de Avocat „D. L.” în mun. Iași, ..3, ., jud Iași, în contradictoriu cu pârâta S.C. S. C. S.R.L. cu sediul social în mun. București, Bulevardul Regina E. nr.5 etajul 3 corp B având ca obiect daune morale.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1000 euro în echivalent lei la data plății cu titlu de daune morale.
Admite în parte cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (parțial) și la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de a formula apel împotriva prezentei hotărâri, în termen de 30 zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată la data de 17.07.2015.
Soluția se va pune la dispoziția părților la cerere prin mijlocirea grefei instanței .
Președinte
D. C. E. Pentru grefier V.D. aflat in C.O., semnează grefierul șef al secției civile,
P. L.,
Red/teh/ced/22.12.2015,4ex
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 2015/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 9598/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
