Sechestru judiciar. Sentința nr. 6818/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6818/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 6818/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6818/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul constituit din:
Președinte: C. E. D.
Grefier:D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul Z. A. în contradictoriu cu pârâții Ș. E., ȘTEFURA M., având ca obiect revendicare mobiliară .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cererii având ca obiect revendicare imobiliară au avut loc în ședința publică din data de 12.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 19.05.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.11.2014 reclamantul Z. A. în contradictoriu cu pârâții Ș. E., ȘTEFURA M. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului Ș. E. să îi restituie tractorul proprietatea sa U 650, capacitate cilindrică 4760 fabricat în aul 1986 și plugul și obligarea pârâtului Ștefură M. să îi restituie remorca proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat în esență următoarele:
Este proprietarul utilajelor arătate in acțiune introductivă tractorul, plugul și remorca fiind cumpărate de la numitul I. A. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numprul 1792/23.04.1997 la BNP „M. S. D.”.
În anul 2005 în urma unei înțelegeri cu M. I. A. din comuna Andrieșeni . i-a dat utilajele acestuia pentru a le folosi . M. I. A. urma să îi plătească reclamantului suma de 500 lei anual și să îi are terenul în suprafața de 2,6 ha. M. I. A. și-a respectat promisiunea timp de doi ani iar ulterior nu a mai plătit acestuia nicio sumă de bani.
În anul 2010 reclamantul a decis să vândă utilajele iar M. I. A. și-a manifestat dorința de a le cumpăra. Reclamantul a fost de acord cu vânzarea utilajelor către M. I. A. iar părțile au stabilit ca plata prețului să aibă loc în 2-3 ani.
La sfârșitul anului 2012 reclamantul a revenit în localitatea de domiciliu iar in luna ianuarie a anului 2013 a luat legătura cu M. I. A. solicitând acestuia fie să plătească prețul utilajelor fie să restituie utilajele . însă acesta a comunicat reclamantului faptul că a vândut utilajele către pârâtii chemați în judecată. Reclamantul a luat legătura cu pârâții care au recunoscut faptul că dețin utilajele însă au refuzat să le restituie reclamantului motivat de faptul că au plătit un preț pentru acestea.
Reclamantul a arătat că a convocat pârâții șa mediere însă fără succes.
În drept s-au invocat dispozițiile art.563 codul de procedură civilă .
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri (f.7-13 dosar), interogatoriu și martori .
Prin cerere separată reclamantul a formulat cerere de instituire sechestru judiciar asupra bunurilor deoarece pârâtul Ș. E. care deține fără drept tractorul și plugul intenționează să le înstrăineze (f.6 dosar).
Pentru taxa de timbru stabilită de instanță pentru judecarea cererii reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru stabilită de instanță (f. 28 dosar ).
În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea cererii reclamantului către pârâți. În termenul acordat acestia nu au depus întâmpinare (f.28-33 dosar).
În cursul cercetării judecătorești instanța a administrat la cererea părților probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori.
Prin încheierea din 12.05.2015 instanța a respins cererea de instituire a sechestrului judiciar formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Analizând cererea formulată, probele administrate, apărările formulate si dispozițiile legale incidente instanța reține caracterul nefondat al acțiunii pentru următoarele considerente:
Reclamantul a dobândit proprietatea asupra bunurilor tractor, remorcă și plug de la numitul I. A. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1792/22.04.1997 (fila 7 dosar).
Din chiar cuprinsul acțiunii introductive de instanță, din lămuririle date de reclamant în fața instanței de judecată la termenul din 31.03.2015, din înscrisul sub semnătură privată depus la fila 8 dosar de reclamant și din declarațiile martorilor audiați C. I. O. și A. P. (f.43.44 dosar) rezultă faptul că reclamantul a înstrăinat /a transmis dreptul de proprietate (prin vânzare cumpărare) asupra acestor bunuri mobile către numitul M. I. A.. Conform „înțelegerii” părților, cumpărătorul M. A. trebuia să achite reclamantului prețul acestei vânzări (să îi dea banii) în termen de 1-2 ani.
Susține reclamantul faptul că numitul M. A. nu a achitat prețul vânzării . Mai susține reclamantul că deși nu a achitat prețul utilajelor, cumpărătorul M. A. a înstrăinat, la rândul său, utilajele către pârâții din cauza de față. Acest din urmă fapt este confirmat și de martorii audiați în cauză la cererea reclamantului (declarații filele 43,44 dosar).
În drept conform art. 563 Codul civil aprobat prin Legea nr.287/2009 intrat în vigoare la 01.10.2011 „Acțiunea în revendicare- (1)Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. (2) Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. (3) Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut.”
Conform art.919 cod civil : Prezumția de posesie și prezumția de proprietate- (1) Până la proba contrară, acela care stăpânește bunul este prezumat posesor. (2) Detenția precară, odată dovedită, este prezumată că se menține până la proba intervertirii sale. (3) Până la proba contrară, posesorul este considerat proprietar, cu excepția imobilelor înscrise în cartea funciară
Potrivit art.935 Cod civil „Oricine se află la un moment dat în posesia unui bun mobil este prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului” iar conform art. 936 Cod civil „ Opozabilitatea față de terți - Cu excepția cazurilor prevăzute de lege, posesia de bună-credință a bunului mobil asigură opozabilitatea față de terți a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale.”
Conform art.14 alin.1 Cod civil buna credință se prezumă.
Aplicând dispozițiile legale anterior menționate la situația de fapt reținută în cele ce au precedat, instanța reține că acțiunea în revendicare formulată de reclamant este nefondată. Astfel, prin remiterea bunurilor mobile către numitul M. I. A. contra unui preț care s-a stabilit a fi plătit în 1-2 ani (după cum singur susține) reclamantul a încheiat în mod valabil cu M. I. A. un contract de vânzare-cumpărare pentru bunurile respective. Valabilitatea acestui contract de vânzare cumpărare ce a avut ca obiect bunuri mobile nu este supusă cerinței îndeplinirii vreunei condiții de formă, contractul fiind valabil încheiat și consensual. Executarea obligației de plată a prețului s-a prevăzut sub termen suspensiv. Faptul că numitul M. I. nu a achitat prețul bunurilor vândute nu afectează valabilitatea acestui contract, prin care s-a transmis dreptul de proprietate de la reclamant către cumpărător. Practic prin „înțelegerea” avută cu M. A. I., față de termenii acestei înțelegeri, reclamantul a pierdut proprietatea asupra bunurilor, devenind în schimb titularul unei creanțe constând în prețul bunurilor. Neachitarea prețului vânzării dădea reclamantului dreptul de a cere, fie rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare și repunerea părților în situația anterioară, fie obligarea cumpărătorului la plata prețului vânzării.
Pârâtii din cauza de față, pe de altă parte, au cumpărat la rândul lor bunul de la primul cumpărător, M. A. I.. Față de dispozițiile art.14 alin.2 Cod civil instanța va reține că în privința pârâților operează, până la proba contrară, prezumția de bună credință, reclamantul nefăcând dovada contrară. Ambii martori audiați au confirmat faptul că din ceea ce cunosc pârâții au „cumpărat” bunul de M. A., fiind așadar cumpărători de bună credință.
Față de dispozițiile art.563 Cod civil anterior redate instanța va reține așadar că nu sunt îndeplinite cerințele acțiunii în revendicare întrucât pe de o parte, reclamantul nu mai justifică actual calitatea de proprietar iar pârâții dețin bunul cu drept (nu fără drept) și anume cu titlu de proprietate prin cumpărare de la numitul M. I. A..
Pentru motivele expuse acțiunea se va respinge ca nefondată.
Față de soluția dată cererii, văzând și dispozițiile art.451 și următoarele Cod procedură civilă instanța reține că orice cheltuieli de judecată efectuate de reclamant rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Z. A. CNP_ domiciliat în . în contradictoriu cu pârâții SOROAGA E., domiciliat în . și STEFURA M., domiciliat în ., având ca obiect revendicare mobiliară.
Cheltuielile de judecată rămân în sarcina reclamantului.
Cu drept de a formula apel împotriva prezentei hotărâri, în termen de 30 zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 19 mai 2015.
Președinte, Grefier,
C.E.D D.V.
Red./teh. CED
17.09.2015/ 5 Ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7704/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 7947/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
