Suspendare executare silită. Sentința nr. 8856/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8856/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 8856/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8856/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. R.
Grefier: A.-E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea . IAȘI în contradictoriu cu intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA G. ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SUCEAVA, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 356/2015 a Judecătoriei Suceava, a fost declinată în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SUCEAVA și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – AJFP IAȘI.
Contestația la executare a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub număr_ la 06.03.2015.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat, în esență, că solicită:
- suspendarea efectelor juridice care decurg din decizia de instituire a măsurilor asigurătorii până la soluționarea în fond a temeiniciei emiterii deciziei,
- anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii și a tuturor actelor care decurg din aceasta,
- întoarcerea executării silite, dacă până la soluționarea cauzei intimații au procedat la o executare efectivă,
- cu cheltuieli de judecată.
Contestatoarea a învederat că suspendarea efectelor deciziei se impune deoarece se paralizează întreaga activitate a societății, nu are siguranța că actul este legal și temeinic, suma imputată este enormă, pe rolul Tribunalului Iași există înregistrată o cerere în anularea actului administrativ atât a procesului-verbal din 17.09.2014 cât și a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.
Contestatoarea a susținut că actele administrative în discuție sunt emise cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale, întrucât deși s-a reținut o situație de fapt corectă, cu ocazia controlului efectuat, interpretarea textului legal a fost făcută abuziv, fără argumente juridice. Societatea comercială supusă controlului desfășoară activitatea de contractare pe bază de contracte temporare a personalului în baza autorizației de funcționare nr.129 . din 21.12.2012 și încheie contracte de punere la dispoziție a forței de muncă cu utilizatori din Italia. Contestatoarea încheie contracte de muncă cu fiecare angajat în parte, pe perioada de detașare în străinătate, salariații beneficiind de indemnizația de detașare, diurna, cheltuieli de transport și cazare conform cu legea 518/1995, art.45-46, legea 571/2003, pentru fiecare zi în euro și virată într-un cont bancar. Aceste clauze au fost ignorate de inspectorii antifraudă și, de asemenea, nu rezultă de nicăieri textul legal în temeiul căruia modul de reținere a diurnei și de scădere ca și cheltuială deductibilă ar fi conexat cu clauza de mobilitate, care să justifice susținerea acestora că diurna nu trebuie acordată în situația angajatului de muncă temporară.
Organul de constatare a făcut o diferențiere între instituția muncii temporare și cea a detașării și ca urmare justifică ut singuli calculul prejudiciului reținut în sarcina contribuabilului, fără a indica un text legal care să le confirme susținerea.
În drept, au fost invocate disp. C.p.c., C.p.f.
În susținerea cererii, au fost anexate înscrisuri.
Contestația la executare a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata DGRFP Iași- AJFP Iași a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia în ceea ce privește contestația la executare împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, deoarece intimata are simpla calitate de executor fiscal.
Pe fond, intimata a învederat că în urma controlului tematic din partea DGAF – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, inspectorii antifraudă au încheiat procesul-verbal nr._/SV/17.09.2014., prin care au procedat la determinarea diferențelor suplimentare de plată ale angajatorului și ale angajaților referitor la sumele considerate în mod eronat de către societate ca fiind de altă natură(cheltuieli) și nu venituri de natură salarială. Prin această manieră s-a realizat reîntregirea fondului de salarii cu sumele acordate cu titlu de drepturi de delegare, rezultând un fond de salarii suplimentar de_ lei. Organul de control a luat decizia instituirii măsurilor asigurătorii apreciind că există pericolul ca debitoarea să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sa îngreunând în mod deosebit colectarea. La data de 30.09.2014, AJFP Iași a emis adresele de înființare a popririi asigurătorii nr._ –_ asupra conturilor societății la Banca Românească SA pentru suma de_ lei, precum și procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._.
Toate actele emise de organul de executare fiscale ca măsuri asigurătorii respectă condițiile de formă și de fond prevăzute de Codul de procedură fiscală, Ordinul Președintelui ANAF nr.2446/2014, Ordinul ANAF nr.2605/2010.
Motivarea necesității instituirii măsurilor asigurătorii a fost prezentată pe larg de inspectorii antifraudă în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 18.09.2014.
În drept, au fost invocate disp. art. 129 C.p.f.
În susținere, au fost depuse înscrisuri.
Prin întâmpinare, A.N.A.F. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția generală Antifraudă fiscală, susținând că aceasta aparține ANAF, în ceea ce privește decizia de instituire a măsurilor asigurătorii.
Pe fond, aceasta a invocat că argumentele contestatoarei vizează în principal nelegalitatea controlului efectuat de inspectorii antifraudă, că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este legal întocmită, neexistând motive care să conducă la anularea acesteia. Criticile contestatoarei se referă la stabilirea eronată a sumelor reprezentând contribuții sociale și impozit pe veniturile din salarii, modul de desfășurare a controlului, legislația fiscală aplicabilă, deși în cadrul contestației la executare se pot invoca doar neregularități ale formelor de executare prevăzute de lege sau motivarea/nemotivarea lor.
S-a mai solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, deoarece art. 718 C.p.c. nu este aplicabil, contestatoarea dorind suspendarea modalității de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii, or, măsurile deja și-au produs efectul de indisponibilizare.
La termenul din 31.03.2015, contestatoarea a solicitat introducerea în cauză a intimatei ANAF, în raport de decizia de instituire a măsurilor asigurătorii iar DGRFP Iași, în raport cu procesul-verbal de sechestru asigurător și adresa de înființare a popririi asigurătorii.
La data de 07.04.2015, contestatoarea a invocat excepția prematurității în emiterea actelor de executare silită, motivat de faptul că nici până în prezent nu s-a emis decizia de impunere cu raportare la procesul-verbal nr._/SV/17.09.2014 și nu s-a răspuns la contestația formulată în procedură prealabilă cu privire al anularea procesului-verbal. De asemenea, contestatoarea a susținut că emiterea deciziei de instituire măsuri asigurătorii trebuie să aibă la bază o motivare temeinică și pertinentă, ceea ce în speță lipsește.
Prin concluziile scrise depuse la data de 09.06.2015, contestatoarea a solicitat restituirea cauțiunii depuse în dosarul nr._/245/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Iași și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și taxă de timbru (f.20-21).
La termenul din 09.06.2015, instanța a dispus citarea în calitate de intimată a A.N.A.F.
Prin încheierea nr.1507/2015, s-a admis excepția de litispendență invocată de contestatoare și s-a dispus înaintarea dosarului nr._ pentru a fi atașat la dosarul de față, în vederea soluționării acestora împreună.
În cauză, instanța a încuviințat, la solicitarea părților, și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În perioada 14.08.2014 – 17.09.2014, reprezentanții Direcției Regionale Antifraudă Fiscală 1 Suceava au efectuat un control la sediul contestatoarei, având ca obiectiv verificarea realității operațiunilor economice desfășurate, respectiv, legalitatea și temeinicia înregistrării unor cheltuieli privind diurna acordată salariaților temporari pe perioada misiunilor de muncă temporară, aferente perioadei mar.2013-iulie 2014.
Prin procesul-verbal nr._/SV/17.09.2014, s-a constatat existența unei „diferențe suplimentare de plată a angajatorului și a angajaților, referitor la sumele considerate în mod eronat de către societatea contestatoare ca fiind de o altă natură – cheltuieli și nu venituri de natură salarială”, în cuantum de 1.468.875 lei(f. 109-118).
La data de 18.09.2014, a fost întocmit referatul justificativ al măsurilor asigurătorii nr._/SV, prin care s-a consemnat evaluarea obligațiilor de plată ale contestatoarei constând în impozit pe venituri salariale, contribuții sociale individuale obligatorii, contribuții sociale angajator la suma de 846.795 lei, precum și că în temeiul art. 129(2) din OG nr.92/2003, există elemente care indică pericolul ca debitorul să sustragă sau să își ascundă patrimoniul periclitând în mod considerabil colectarea sumelor stabilite suplimentar. Pentru aceste motive se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asiguratorii asupra bunurilor mobile-imobile ale societății.
Prin urmare, la data de 18.09.2014, a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/SV, cu aceleași mențiuni.
La data de 30.09.2014, AJFP Iași a emis adresa nr._ și adresa nr._ de înființare a popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești ale contestatoarei(f.95), precum și proces-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile (f.97).
În aplicarea art. 248 alin.1 C.p.c., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor dirimante invocate. Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei DGRFP Iași și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei ANAF, instanța are în vedere faptul că prezenta contestație la executare vizează atât decizia de instituire a măsurilor asigurătorii cât și a actelor aflate în strânsă legătură cu aceasta – procesul-verbal de sechestru asiguratoriu și adresa de înființare a popririi, respectiv întoarcerea executării silite. Întrucât prin încheierea referatului justificativ și emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, între societatea contestatoare și intimata ANAF a luat naștere un raport juridic de drept fiscal, față de pretenția formulată de contestatoare, trebuie reținut că intimata are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. De asemenea, în calitate de executor fiscal, intimata DGRFP IAȘI – AJFP Iași a emis actele de înființare a măsurilor asiguratorii dispuse prin decizia atacată, ceea ce a determinat un raport juridic de drept fiscal între contestatoare și această instituție.
În consecință, raportat la art. 32 lit. b C.p.c., instanța va respinge excepțiile invocate, ca nefondate.
În continuare, în ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației la executare, astfel cum a fost invocată de intimata ANAF în cuprinsul motivelor pe fondul contestației la executare, instanța o va respinge ca neîntemeiată, deoarece potrivit art. 129 alin.11 C.p.f., împotriva actelor prin care se dispun și se pun în executare măsuri asiguratorii se poate face contestație la executare cu aplicarea art. 172 C.p.f. Or, este adevărat, contestatoarea a prezentat în detaliu situația de fapt și de drept care în opinia acesteia justifică nelegalitatea și netemeinicia actelor administrative emise de inspectorii fiscali – acte administrative ce nu fac obiectul prezentei contestații la executare -, însă a invocat și motive de nelegalitate a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii și a celor două acte subsecvente, care pot fi analizate în cadrul acestei proceduri de către instanța de executare, întrucât astfel dispune art. 129 alin.11 C.p.f. menționat mai sus.
De altfel, instanța notează că societatea contestatoare a supus controlului judecătoresc pretențiile sale privind actul administrativ fiscal în discuție, cauza făcând obiectul dosarului nr._ pe rolul Tribunalului Iași – dosar din care a fost declinată cererea completatoare privind anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, înregistrată sub nr._ și reunită la prezenta cauză(f.1 dosar Tr.Iași).
În ceea ce privește excepția prematurității invocată de contestatoare la data de 09.06.2015, instanța observă că argumentele aduse în susținerea sa acestea impun calificarea ca și simple apărări pe fondul contestației la executare, în legătură cu legalitatea actelor încheiate de intimata DGRFP Iași – AJFP Iași. Excepția prematurității constituie un mijloc procesual aflat la îndemână persoanei chemate în judecată, care se apără în acest fel, cu prioritate față de cercetarea efectivă a fondului cauzei, și care presupune că dreptul pretins nu este actual la data sesizării instanței (fiind supus unui termen, unei condiții etc.). Este evident că în cauză în realitate sensul așa-zisei excepții privește critica societății contestatoare față de emiterea actelor de punere în executare a măsurilor asiguratorii dispuse, fără emiterea în prealabil a unei decizii de impunere.
Pe fond, instanța reține incidența disp. art. 129 alin.2 C.p.f., care stabilesc că se dispun măsuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii și a sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietatea debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând ori îngreunând în mod considerabil colectarea. Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare, potrivit alin.3 al art.129 c.p.f.
De asemenea, potrivit alin.5 al aceluiași articol, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Coroborând susținerile părților cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța concluzionează că luarea măsurilor asigurătorii prin decizia atacată nu s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, astfel încât și impune anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii și a actelor subsecvente emise în temeiul acesteia.
Astfel, Direcția G. Antifraudă Fiscală 1 Suceava din cadrul ANAF nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor asiguratorii, neinvocând și nedovedind nici o situație concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiția prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenței pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării.
Simpla completare a unui formular tipizat de către intimată, fără ca decizia să cuprindă elemente justificative concrete, aplicabile situației contribuabilului față de care se ia măsura, nu este de natură a suplini motivarea luării unor măsuri restrictive asupra patrimoniului contribuabilului, și pune instanța în imposibilitatea de a exercita controlul măsurii luate. Mai mult, în acest mod se aduce atingere dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, având în vedere că, deși a avut loc o restrângere a dreptului de proprietate al contestatoarei, nu s-a justificat în nici un mod cauza acestei restrângeri, or în analiza respectării dreptului de proprietate de către organele statale, o importanță crucială revine proporționalității dintre ingerință și motivele care justifică ingerința în dreptul de proprietate.
Pericolul ca societatea controlată să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând ori îngreunând în mod considerabil colectarea, trebuie indicat în concret în motivele deciziei, prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale, a situației financiare a societății, de istoria comportamentului fiscal al acesteia și a reprezentanților săi (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate, dosare de executare silită fiscale etc.). În acest sens, sunt relevante disp. pct.5.1.1 și 5.6 lit.f din Ordinul nr.2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
În speța de față, este evidentă identitatea de argumente ale motivării în fapt a procesului-verbal nr._/SV/17.09.2014 cu cea a referatului justificativ și a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii contestate. După prezentarea datelor societății și a aprecierilor inspectorilor fiscali în ceea ce privește natura salariatului detașat, respectiv, a salariatului temporar, cu consecințe asupra naturii diurnei plătite angajaților contestatoarei, intimata conchide că suma sustrasă de la plată în perioada ian.2013-iul.2014 este de 846.795 lei constituie în sine temeiul justificativ pentru luarea măsurilor asiguratorii. Orice alte elemente, care să confirme pericolul iminent menționat la pct.5.1.1. din Ordinul ANAF menționat, lipsesc, ceea ce pune instanța în imposibilitate de a verifica atât susținerile părților cât și respectarea prevederilor legale ale art.129 alin.5 C.p.f. Această imposibilitate are directă consecință asupra dreptului la apărare al debitorului fiscal.
Este de observat că prin această modalitate de întocmire a actului contestat, intimata ANAF – Direcția G. Antifraudă Fiscală 1 Suceava a transformat măsura asiguratorie, dintr-una excepțională – astfel cum a fost intenția legiuitorului – într-una de drept comun, întrucât în optica acesteia, dacă se constată îndeplinirea necorespunzătoare sau incompletă a obligațiilor fiscale, există temei suficient pentru luarea măsurilor asigurătorii. Or, trebuie admis că angajarea răspunderii fiscale a debitorului, astfel cum reclamă disp. art. 109 alin.3 lit.a C.p.f., nu presupune în mod automat și luarea măsurilor asigurătorii, având în vedere condiția enunțată de art. 129 alin.2 C.p.f. – existența unor elemente care anunță o anumită atitudine psihică a debitorului, reaua-credință circumstanțiată prin manopere dolosive de sustragere, ascundere ori distrugere a activelor patrimoniale.
Cât timp nu se poate reține nici o diferență relevantă între procesul-verbal încheiat cu ocazia inspecției fiscale și decizia de luare a măsurilor asiguratorii, sub aspectul pe care instanța de executare îl poate verifica – legalitatea măsurii asiguratorii – și având în vedere că instanța de contencios administrativ este singura competentă să verifice legalitatea și temeinicia actului administrativ proces-verbal de inspecție fiscală, dacă debitorul utilizează calea prevăzută de art.205 și urm., urmată de procedura reglementată prin art. 218 alin.2 C.p.f., instanța va concluziona în sensul admiterii contestației la executare. Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii împotriva contestatoarei . nu poate beneficia de prezumția de temeinicie în contextul în care nu a fost întocmită cu respectarea normelor legale aplicabile instituției, în special cu motivarea situației concrete și excepționale care justifică această ingerință a statului.
În lipsa acestei motivări, trebuie apreciat că în privința contestatoarei nu au fost probate și deci nu există temeiurile prevăzute de lege pentru instituirea popririi și a sechestrului asiguratorii, ceea ce reclamă anularea deciziei de instituire a acestora precum a tuturor actelor subsecvente dependente de aceasta, respectiv actele de punere în executare a deciziei și eventualele acte de executare efectuate.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de suspendare a efectelor juridice care decurg din decizia de instituire a măsurilor asiguratorii până la soluționarea pe fond a contestației la executare, raportat la faptul că societatea contestatoare nu a lămurit cauza juridică a solicitării, pe de o parte, și la caracterul executoriu al prezentei hotărâri judecătorești, instanța constată la acest moment rămânerea fără folos practic a cercetării acestei pretenții.
Având în vedere că la data dezbaterilor pe fondul contestației la executare, nici una dintre părți nu a afirmat și dovedit începerea executării silite împotriva contestatoarei, nefiind întrunite cerințele art.723 C.p.c. (rep.), instanța va respinge cererea contestatoarei privind întoarcerea executării, ca nefondată.
În aplicarea art. 1064 C.p.c.(rep.), instanța va respinge cererea contestatoarei de restituire a cauțiunii consemnate în dosarul nr._/245/2015, având în vedere că instanța competentă să soluționeze această cerere este instanța care s-a pronunțat asupra cererii de suspendare provizorie a executării silite.
În temeiul art.451 și urm. C.p.c., întrucât contestatoarea a câștigat procesul, instanța va obliga intimatele în solidar la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei, cu titlu de onorariu avocațial parțial(f.27), apreciind că această sumă întrunește cerințele de a fi reală, necesară și rezonabilă, raportat la valoarea creanței fiscale, complexitatea aspectelor de drept relevante în prezenta procedură, activitatea scrisă și prezentarea la termenele de judecată a reprezentantului convențional.
Instanța atrage atenția contestatoarei că prin excepție de la regula stabilită prin art. 451 C.p.c., taxele de timbru aferente contestației la executare pot fi recuperate de partea care a câștigat litigiul pe calea specială prevăzută de OUG 80/2013, și nu cu titlu de cheltuieli de judecată de la partea adversă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Respinge ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția G. Antifraudă Fiscală Suceava, invocate de intimată.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. D. HR S.R.L., J_, CUI_, cu sediul procedural ales la Cabinet de Avocat Sdrobis M. L., cu sediul în Bacău .. 3E, județul Bacău în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Antifraudă Fiscală Suceava, cu sediul în Șcheia, ., județul Suceava, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26, județul Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., Sector 5.
Dispune anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emise la data de 18.09.2014 sub nr._/SV de către Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, precum și a actelor de executare subsecvente emise în temeiul acestei decizii.
Respinge cererea de întoarcere a executării, ca nefondată.
Respinge cererea contestatoarei privind eliberarea cauțiunii consemnate la dispoziția instanței în dosar nr._/245/2014, ca nefondată.
Admite în parte cererea contestatoarei privind cheltuielile de judecată.
Obligă intimatele în solidar la plata către contestatoare a sumei de 3000 lei – onorariu avocațial.
Cu apel în 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.06.2015.
Președinte, Grefier,
R. R. B. A.-E.
RED./TEHNORED. R.R.
6 EX./09.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8840/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 8245/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
