Contestaţie la executare. Sentința nr. 302/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 302/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 302/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARĂ – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ NR.302
Ședința publică din data de 04.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. A.-E.
GREFIER - P. M.-M.
Pe rol pronunțarea cauzei civile având ca obiect „contestație la executare”, cerere formulată de contestatoarea M. (fostă B.) M., împotriva intimatei N. L. IFN S.A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea contestatoarei să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 27.04.2015 și apoi, având nevoie de timp pentru a delibera, la data de 04.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
La data de 11.11.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr._ /11.11.2014, contestație la executare+contestație la titlu formulată de contestatoarea M. (F. B.) M. (cu domiciliul în com. Sărulești, .. Călărași, CNP_), în contradictoriu cu intimata N. L. IFN S.A. (cu sediul în București, ..3, ., C. RO15301087, J40/_/2007- UpGround Business Center, . profesional ales la SCA A.&Asociații (cu sediul în mun. București, ..35, sector 5), împotriva actelor de executare efectuate de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „D., COSOREANU&ASOCIATII” (cu sediul în mun. București, ..18, . sector 3) în dosarul de executare nr.764/2013, la cererea creditorului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea tuturor actelor de executare.
În motivarea contestației arată că prin contractele de leasing financiar nr. _/13.07.2007, contractul de leasing financiar nr. _/18.07.2007 și contractul de leasing financiar nr._/06.08.2008 s-au achiziționat de către PRESMAR SRL mai multe autoturisme.
În data de 31.10.2012 s-a deschis procedura insolvenței față de . iar Societatea N. L. IFN S.A. a fost înscrisă provizoriu în tabelul preliminar conform art.123 pct.7 din Legea nr.85/2006, cu suma de 249.551,55 lei, din care 105.694,36 lei facturi neachitate scadente și suma de 143.857,19 lei rate nescadente.
În data de 17.06.2013 instanța a infirmat planul de reorganizare propus de către debitor și confirmat prin Adunarea creditorilor din data de 29.04.2013, dispunând . faliment. Totodată a ridicat debitorului dreptul de administrare și a desemnat un nou lichidator judiciar. A dispus dizolvarea persoanei debitorului și a stabilit termenul de depunere al declarațiilor suplimentare până la data de 31.07.2013.
În tabelul definitiv al creanțelor, creditoarea N. L. IFN S.A. a fost înscrisă cu suma de 268.076,22 lei.
Prin sentința civilă nr. 117/31.03.2014 pronunțată de către Tribunalul Călărași în dosarul nr._, rămasă definitivă prin respingerea apelului, s-a respins contestația N. L. IFN S.A. la tabelul definitiv al creanțelor.
Prin cererea de executare silită N. L. IFN S.A. a solicitat executarea silită pentru suma de 450.135,32 lei iar prin adresa de înființare a popririi nu se face nici un fel de mențiune cu privire la ce reprezintă această sumă.
1.Contestație la titlu (art.711 alin.2 Cod proc.civ.)
Prin cererea de executare silită, creditoarea a solicitat executarea silită pentru suma de 450.135,32 lei deși acest creditor a fost înscris in tabelul creanțelor pentru suma de 268.076.22 lei. În acest sens, consideră că trebuie analizat titlul executoriu din prisma deschiderii procedurii insolvenței față de PRESMAR SRL și a tabelului definitiv al creanțelor.
Totodată, arată că N. L. IFN S.A. a ridicat toate autoturismele ce au făcut obiectul contractelor de leasing, sens în care apreciază că ar trebui ca valoarea cu care au fost valorificate să se scadă din valoarea înscrisă în tabelul creanțelor. Pe acest aspect solicită să i se pună în vedere creditoarei să depună la dosar acte din care să rezulte situația actuală a autoturismelor, dacă au fost valorificate și acte din care să rezulte valoarea cu care au fost valorificate.
Solicită admiterea contestației la titlu, să se aibă în vedere faptul că acest creditor solicită executarea silită pentru o sumă nedatorată raportat la deschiderea procedurii insolvenței față de PRESMAR SRL, precum și față de tabelul creanțelor acestui debitor, motiv pentru care executarea silită este netemeinică și nelegală.
2.Contestație la executare (art.711 și urm. Cod proc.civ.)
După ce redă dispozițiile art. 632 alin. 1 Cod proc. civ., contestatoarea arată că în speță, prin sentința civilă nr. 117/31.03.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de creditor împotriva tabelului definitiv al creanțelor, astfel că suma solicitată a fi executată nu este certă, lichidă și exigibilă.
Având în vedere principiul „accesorium sequitur principale”, dat fiind faptul că prin tabelul definitiv al creanțelor, creditoarea a fost înscrisă cu o altă sumă, consideră că se află în fața unei creanțe care nu este certă, lichidă și exigibilă, urmând a fi achitată în cadrul dosarului de insolvență.
Invocă dispozițiile art. 2289 Noul Cod Civil, care limitează fidejusiunea în limita obligației principale.
Astfel, executorul judecătoresc, fără a verifica legalitatea și cuantumul creanței, la cererea creditorului N. L. IFN S.A. a procedat la începerea executării silite. În acest sens, executorul judecătoresc a efectuat acte de executare mobiliară, emițând adrese de înființare a popririi.
Solicită să se aibă în vedere și faptul că se află în fața unei creanțe căreia îi lipsesc caracterele necesare pentru a fi pusă în executare, prin existența unui tabel definitiv al creanțelor și prin respingerea definitivă a contestației formulate de către acest creditor la tabelul definitiv, motiv pentru care solicită admiterea astfel cum a fost formulată.
Contestatoarea arată că și procesele-verbale privind cheltuielile de executare sunt nule, ele raportându-se la o creanță nejustificată.
În concluzie, față de cele mai sus arătate, contestatoarea solicită admiterea contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare (încheierea de încuviințare a executării silite, somație, încheierile executorului judecătoresc, procese-verbale adrese înființare poprire).
În drept: art.711 și urm. Cod proc.civ.
Probe: înscrisuri și interogatoriul intimatului.
Alăturat contestației a anexat următoarele înscrisuri: Decizia nr. 687/22.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă în dosarul nr._ a3; adresa din data de 27.10.2014 privind înființarea popririi în dosarul de executare nr. 764/2013 format la SCP de Executori Judecătorești „D., COSOREANU&ASOCIATII”, tabelul definitiv consolidat-modificat al creanțelor debitoarei ..
Prin încheierea din data de 08.12.2014 a fost admisă cererea contestatoarei de acordarea a ajutorului public judiciar, dispunându-se scutirea sa de la plata taxei de timbru de 1000 lei stabilită în cauză.
La data de 30.12.2014, intimata N. L. IFN SA (Cod Unic de Înregistrare_ și număr de ordine la Registrul Comerțului J/40/_/2007, cu sediul social în mun. București, .. 3, Clădire B., . și cu sediul ales pentru corespondență la sediul Societății civile de avocați A. și Asociații, situat în mun. București, .. 33-35, sector 5, tel._, fax. 031/816.31.38, e-mail:_), reprezentată convențional prin SCA A. și Asociații, a formulat întâmpinare.
Intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației pentru nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. (1) Cod proc. civ. având în vedere data comunicării primului act de executare, astfel cum reiese din dosarul de executare, caz în care solicită respingerea acesteia ca fiind tardiv formulată.
Pe fond, în măsura în care instanța va considera că cererea este formulată în termenul legal, solicită respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, cu consecința respingerii cererii privind anularea actelor de executare emise de SCPEJ D., C. și Asociații în dosarul de executare nr. 764/2013.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În fapt, intimata a arătat că a cumpărat cu titlu de proprietate bunurile ce au făcut obiectul contractelor de leasing nr._/13.07.2007, nr._/18.07.2007 și nr._/06.08.2008, având toate drepturile de dispoziție asupra acestora, în timp ce Utilizatorul a avut doar dreptul de folosință până la achitarea întregului debit asumat prin contracte, moment la care se putea transmite către Utilizator dreptul de proprietate asupra bunurilor, în condițiile agreate de ambele părți.
Menționează că acest lucru ține de esența contractului de leasing financiar, contract ce are ca obiect finanțarea Utilizatorului (Debitorului) prin achiziționarea pentru acesta a Bunurilor ce au constituit obiectul finanțării și asigurarea dreptului de utilizare contra unei sume de bani (rata leasing) fixe (în monedă străină-euro) și lunară (până la ultima rată).
Conform art. 1 din OG 51/1997: „(...) o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing (...)”.
Învederează că pentru folosința bunurilor au fost emise facturi reprezentând rate de leasing, potrivit prevederilor contractuale, corelativ dreptului de folosință a bunurilor, debitoarea s-a obligat să achite un număr de rate și valoarea reziduală, fiecare rată urmând a se plăti la termenele și în condițiile stipulate în contractele de leasing și în scadențare.
Precizează că debitoarea și-a încălcat obligația de plată a facturilor scadente, finanțatorul fiind constrâns să rezilieze contractele, din culpa exclusivă a Utilizatorului (Anexa 1). Întrucât Utilizatorul contractelor de leasing nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, . SA a formulat o cerere de executare silită împotriva contestatoarei care are calitatea de fideiusor în contractele de leasing.
În ceea ce privește netemeinicia cererii de chemare in judecată arătă următoarele:
Actele de executare au fost inițiate împotriva fideiusorului întrucât acesta, prin semnarea contractelor s-a obligat în solidar și a renunțat în mod expres la beneficiul de discuțiune. Mai mult decât atât, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței, actele de executare împotriva patrimoniului debitorului sunt suspendate în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, așadar debitorul principal nu poate fi executat silit.
În ceea ce privește alegațiile contestatoarei, referitoare la textul de lege din noul Cod civ. care limitează fideiusiunea în limita obligației principale, arătă că față de data semnării contractelor, în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului civil vechi.
Intimata arată că prin cererea de executare silită a solicitat recuperarea debitelor rezultate din derularea Contractelor, obligații pe care Utilizatorul, deși și le-a asumat, nu le-a îndeplinit și pe care fideiusorul le-a garantat personal, așadar nu a solicitat garantului mai mult decât obligația la care debitorul principal s-a obligat prin propria voință.
În plus, solicită să se aibă în vedere dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea 85/2006, care arata „…creditorii conservă acțiunile lor pentru întreaga valoare a creanțelor împotriva codebitorilor și a fideiusorilor debitorului...”. Această prevedere legală are menirea de a oferi o garanție creditorilor în cazul în care eșuează un plan de reorganizare, însă apreciază că dacă este prevăzută o măsura legală de protecție pentru creditori în situația reorganizării debitorului, cu atât mai mult această protecție este necesar să se aplice în situație de insolvență/faliment în care un creditor chirografar are șanse minime de a-și recupera creanțele.
Mai precizează că finanțatorul și-a respectat obligațiile prevăzute în Contracte, a finanțat achiziționarea Bunurilor, a asigurat Utilizatorului dreptul de folosința pe durata derulării Contractelor, în timp ce Utilizatorul nu a achitat ratele de leasing și celelalte obligații rezultate din derularea contractelor, iar Bunurile au fost predate Finanțatorului în urma demersurilor de recuperare inițiate de aceasta - în calitate de proprietar.
Mai arată că în temeiul contractelor de leasing (art. 9.4 din Condițiile Generale Contractuale), în cazul întârzierii în restituirea bunului provocată de Utilizator, acesta va fi obligat să continue să plătească rate de leasing calculate pentru toată durata acestei întârzieri, iar utilizatorul a întârziat câteva luni până la restituirea bunurilor.
Mai învederează că în niciun caz recuperarea bunurilor nu exonerează Utilizatorul de plata debitelor restante, născute din raportul juridic constituit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, astfel cum reiese din art. 5.2 din condițiile specifice ale Contractelor, cu atât mai mult nu se poate pretinde Proprietarului creditor să diminueze debitele rezultate din derularea contractelor cu suma obținută din vânzarea bunurilor al cărui proprietar este. Debitul înregistrat este reprezentat de rate de leasing pentru folosința bunurilor, alte cheltuieli în legătura cu bunurile/contractele (servicii pe care finanțatorul le-a prestat) și daunele interese datorate în temeiul unei clauze penale valabile (conform art. 14, alin. 1 din OG nr. 51/1997, „Dacă utilizatorul se află în stare de reorganizare judiciară și/sau faliment, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing cu daune-interese”).
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de indemnizație de reziliere, arătă faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 8.1. din Condițiile Generale ale Contractelor, „în cazul producerii vreunuia dintre cazurile de neîndeplinire a obligațiilor Contractuale prevăzute mai sus la art. 7, precum și în cazul în care Utilizatorul nu își îndeplinește vreuna dintre obligațiile asumate prin prezentul Contract, Finanțatorul are (...) dreptul să considere Contractul desființat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă. În acest caz, Utilizatorul are obligația: (...) 2) să plătească Finanțatorului ratele de leasing scadente și neachitate până în acel moment, inclusiv penalitățile aferente, și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din costurile reposesiei, costurile aducerii Bunului în stare normală de funcționare conform prescripțiilor producătorului și daune-interese reprezentând 25% din valoarea de intrare a Bunului. Utilizatorul datorează de asemenea TVA, taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării Contractului, prevăzute la art. 9.2. și 11.1.
Conform dispozițiile art. 8.1.2. din CG ale Contractelor reprezintă în fapt o clauză penală stabilită de părți în mod convențional, în conformitate cu dispozițiile legale, prin care părțile stabilesc, prin liberul acord de voință, în mod anticipat și forfetar, valoarea sancțiunii civile în cazul neexecutării obligației contractuale (la art. 1066 din vechiul cod civil este astfel definită: „Clauză penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din partea-i”).Deoarece este vorba de o convenție, clauza penală are caracter obligatoriu, având rolul pe de o parte de a garanta executarea obligațiilor asumate de debitor, iar pe de alta parte de a sancționa debitorul în cazul în care acesta nu își execută obligațiile contractuale, această clauză reprezentând un mijloc apriori de stabilire a întinderii răspunderii civile în situația apariției unui caz de culpă.
Așadar, având în vedere că valoarea indemnizației de reziliere reprezintă un drept de creanța al său, stabilit încă de la data încheierii Contractelor, aceasta are un caracter cert și lichid, consecința neexecutării obligațiilor de plată fiind aceea de a activa clauza penală, astfel că aceste sume au devenit scadente la data încetării de drept a Contractelor, formată din daune - interese, respectiv 25% din valoarea de intrare a bunurilor, în conformitate cu art. 8.1. pct. 2 din Contracte.
Referitor la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței precizează că este certă întrucât a fost stabilită prin Contractele semnate de către părți (creanța certa este aceea a cărei existenta rezulta din însuși titlul de creanță, respectiv facturile fiscale atașate care au acoperire contractuală, astfel cum anterior a arătat). Acea creanță a fost determinată potrivit prevederilor Contractelor și exprimată în bani, îndeplinind caracterul lichid ( este lichidă acea creanța a cărei câtime este determinata prin actul de creanța sau este determinabila cu ajutorul prevederilor conținute în actul de creanță). Întrucât caracterul exigibil al creanței se apreciază în funcție de scadența facturilor care atestă creanța certă și lichidă, rezultă că aceasta deține împotriva fideiusorului o creanța exigibilă, deoarece toate obligațiile sunt scadente.
Învederează că această contestația la titlu nu este întemeiată, astfel că nu este de natura să afecteze valabilitatea titlurilor executorii.
Iar referitor la cuantumul cheltuielilor de executare, precizează că suma stabilită cu titlu de cheltuieli de executare reprezintă onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, calculate în conformitate cu dispozițiile art. 669 alin. (3) Cod proc. civ și disp. OMJ nr. 2550/C/2006 modificat prin OMJ 2561/30.07.2012 privind onorariile executorilor judecătorești iar emitentul încheierii a respectat prevederile Anexei OMJ nr. 2550/C/2006 privind calcularea onorariului executorului judecătoresc pentru serviciile prestate în dosarul execuțional 764/2013, fără a depăși plafonul determinat, raportat la cuantumul obligației de plata a cărei executare se urmărește.
Întrucât contestatorul nu a formulat nicio critică de legalitate cu privire la actele de executare a căror anulare o solicită, se impune menținerea acestora întrucât îndeplinesc cu prisosința exigențele de legalitate.
Apreciază că actele de executare au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că niciun motiv din cele invocate nu este de natură să înlăture caracterul legal al procedurii executării silite, context în care apreciază că se impune respingerea contestației la executare formulată de contestatoare, ca neîntemeiată, cu consecința menținerii tuturor actelor de executare reprezentate de încheierea de încuviințare a executării silite, somația, încheierile executorului judecătoresc, procesele-verbale, adresele de înființare a popririi - întocmite în dosarul execuțional de SCPEJ D., C. și Asociații.
Probe:înscrisuri
Alăturat întâmpinării au fost atașate următoarele înscrisuri în fotocopie: notificări de reziliere a contractelor de leasing; adresa din data de 14.10.2013 din dosarul penal nr. 1974/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria L.-Gară; plângerea penală formulată de N. L. IFN S.A. față de persoanele care au avut calitatea de reprezentant al . și față de . – în faliment; procese-verbale de predare-primire a bunurilor și originalul împuternicirii avocațiale . nr._/2014.
Contestatoarea nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La solicitarea instanței, la data de 27.02.2015 SCP de Executori Judecătorești „D., COSOREANU&ASOCIATII” a comunicat în copie conform cu originalul, dosarul de executare nr. 764/2013 (filele 77-268).
La termenul din 16.03.2015 instanța respins excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de intimată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între . SA, denumită Finanțatorul (RC J40/_/2007, CUI RO15301087), ., denumită Utilizatorul (RC J_, CUI RO_) și B. M., CNP_, denumită Fidejusorul, la 13.07.2007, 18.07.2007 și 06.08.2008 au fost încheiate contractele de leasing financiar nr._, nr._ și nr._, în baza cărora Utilizatorul a dobândit dreptul de folosință și posesia asupra bunurilor (obiect al fiecărui contract), pe o perioadă determinată contra plății periodice a ratei de leasing.
Conform acelorași contracte (art. 2.1 și 2.2 – filele 191, 194 și 198) „Pe toată perioada Contractului Finanțatorul rămâne proprietarul unic și neîngrădit al Bunului. Utilizatorului nu îi este permis fără acceptul scris al Finanțatorului să constituie asupra Bunului drepturi în favoarea terților sau să transmită terților drepturi dobândite în temeiul prezentului Contract și al Condițiilor Generale (denumite în continuare CG)”.
Reprezentant legal al Utilizatorului la încheierea celor trei contracte de leasing financiar a fost contestatoarea-fidejusor B. (acum M.) M..
Contestatoarea, în calitate de Fidejusor, a garantat obligația asumată de Utilizator, renunțând expres la beneficiul de discuțiune și la beneficiul de diviziune, declarând expres că „are cunoștință despre situația financiară în care se află Utilizatorul în momentul în care consimte să se oblige în solidar cu acesta la executarea obligațiilor rezultând din prezentul contract. (…) În cazul în care Fidejusorul nu-și execută obligațiile de plată, datorează Finanțatorului, penalități de întârziere conform punctului 5.5. din Condițiile Generale” (verso filele 191, 194 și 198).
- Asupra contestației la titlu
Conform art. 711 alin.1 C.proc.civ. „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii”.
Conform art. 711 alin.3 C.proc.civ. „ …după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum și a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condițiilor legale”.
După cum s-a reținut mai sus, conform contractelor de leasing financiar nr._/13.07.2007, nr._/18.07.2007 și nr._/06.08.2008 intimata este proprietar al bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing (1 auto RANGE ROVER – contract_/13.07.2007; 1 auto RANGE ROVER DEFENDER 110S/W– contract_/18.07.2007; 1 auto LAND ROVER DISCOVERY 32.7 – contract_/06.08.2008), având toate drepturile de dispoziție asupra acestora, în timp ce Utilizatorul a dobândit numai posesia și dreptul de folosință asupra acestor bunuri, până la achitarea întregului debit asumat prin contracte, moment la care se putea transmite către Utilizator dreptul de proprietate asupra bunurilor, în condițiile agreate de ambele părți. Astfel, conform art. 3.3. din contract „La sfârșitul perioadei de leasing, în cazul exercitării opțiunii de cumpărare, Utilizatorul va achita toate obligațiile contractuale aferente transferului de proprietate”, clauzele inserate fiind de esența contractului de leasing.
Conform art. 1 alin.1 din OG nr. 51/1997 „Prezenta ordonanță se aplică operațiunilor de leasing prin care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârșitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părțile convin astfel și dacă achită toate obligațiile asumate prin contract”, articol ce a fost modificat de pct. 1 al art. I din Legea nr. 287 din 6 iulie 2006, în sensul că actul normativ se aplică și în situația în care locatarul/utilizatorul unui bun care face obiectul unui contract de leasing încheie cu un alt locatar/utilizator, denumit locatar/utilizator final, un contract de leasing având ca obiect același bun. Contractul de leasing încheiat cu locatarul/utilizatorul final se va încheia după obținerea acordului prealabil scris al locatorului/finanțatorului inițial și îndeplinirea de către locatar/utilizator a condițiilor cerute societăților de leasing. În aceste cazuri, desființarea titlului locatarului/utilizatorului inițial din orice motive va conduce la încetarea de drept a contractului de leasing încheiat între acesta din urmă și locatarul/utilizatorul final.
De asemenea, pct. 2 al art. I din Legea nr. 287 din 6 iulie 2006 a introdus alin. (1^1) al art. 1 din OG nr. 51/1997, conform căruia „Operațiunile de leasing au ca obiect bunuri imobile prin natura lor sau care devin imobile prin destinație, precum și bunuri mobile, aflate în circuitul civil, cu excepția înregistrărilor pe bandă audio și video, a pieselor de teatru, a manuscriselor, a brevetelor, a drepturilor de autor și a bunurilor necorporale”.
Așadar, corelativ dreptului de folosință a bunurilor, Utilizatorul (.) s-a obligat să achite un număr de rate și valoarea reziduală, fiecare rată urmând a se plăti la termenele și în condițiile stipulate în contractele de leasing și în scadențare, obligație pe care Utilizatorul (.) și-a încălcat-o, din culpa sa exclusivă, concluzie admisibilă în lipsa unei susțineri și a unor probe contrare din partea contestatoarei, ceea ce a determinat-o pe intimată (Finanțator) să rezilieze contractele, din culpa exclusivă a Utilizatorului (Anexa 1).
Cum Utilizatorul (.) nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, . SA a formulat o cerere de executare silită împotriva Fideiusorului din contractele de leasing, respectiv a contestatoarei din cauza de față, întrucât acesta, prin semnarea contractelor s-a obligat în solidar și a renunțat în mod expres la beneficiul de discuțiune. Mai mult decât atât, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței, actele de executare împotriva patrimoniului debitorului sunt suspendate în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, așadar debitorul principal nu poate fi executat silit.
Prin cererea de executare silită intimata a solicitat recuperarea debitelor rezultate din derularea contractelor de leasing, obligații pe care Utilizatorul, deși și le-a asumat, nu le-a îndeplinit și pe care fideiusorul le-a garantat personal, așadar nu a solicitat garantului mai mult decât obligația la care debitorul principal s-a obligat prin propria voință.
Conform art. 102 alin. (2) din Legea 85/2006 „Creditorii conservă acțiunile lor, pentru întreaga valoare a creanțelor, împotriva codebitorilor și a fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului”, dispoziție legală ce are menirea de a oferi o garanție creditorilor în cazul în care eșuează un plan de reorganizare al debitorului dar și, cu atât mai mult, măsură eficace în situația de insolvență/faliment al debitorului.
Conform art. 9.4 din Condițiile Generale la Contractelor de leasing „În cazul întârzierii în restituirea bunului provocată de Utilizator, acesta va fi obligat să continue să plătească rate de leasing calculate pentru toată durata acestei întârzieri. Finanțatorul este îndreptățit să solicite acoperirea oricărui alt prejudiciu cauzat de o asemenea întârziere. Toate cheltuielile în legătură cu reintrarea Bunului în posesia Finanțatorului vor fi suportate integral de către Utilizator” (filele 193, 197 și 201 ).
Instanța reține faptul că potrivit art. 5.2 din Contracte, recuperarea bunurilor nu exonerează Utilizatorul de plata debitelor restante, născute din raportul juridic constituit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și nu se poate pretinde Finanțatorului să diminueze debitele rezultate din derularea contractelor cu suma obținută din vânzarea bunurilor al căror proprietar este.
În Încheierea din data de 03.09.2013, SCP de Executori Judecătorești „D., COSOREANU&ASOCIATII” a stabilit faptul că suma totală de plată pe care B. M. o avea de achitat la acel moment, cu titlul de creanță și cheltuieli de executare, era de 450.135,32 lei (din care 432.006,45 lei creanță și 18.128,87 lei cheltuieli de executare); faptul că încheierea este executorie de drept și faptul poate fi atacată cu contestație la executare în termen de 5 zile de la comunicare.
Încheierea din data de 03.09.2013, prin care s-a a stabilit faptul că suma totală de plată pe care contestatoarea o avea de achitat la acel moment, cu titlul de creanță și cheltuieli de executare, de 450.135,32 lei, i-a fost comunicată contestatoarei din prezenta cauză la data de 16.09.2013.
Analizând dosarul de executare depus de SCP de Executori Judecătorești „D., COSOREANU&ASOCIATII”, rezultă că față de că suma totală de plată pe care o avea de achitat, de 450.135,32 lei, contestatoarea nu a formulat contestație la executare în termenul de 5 zile de la comunicarea încheierii din data de 03.09.2013 (termen ce curgea de la 16.09.2013), concluzie cu atât mai mult admisibilă în lipsa unei susțineri și a unor dovezi contrare din partea contestatoarei.
Necontestând suma totală de plată pe care contestatoarea o avea de achitat cu titlul de creanță și cheltuieli de executare, de 450.135,32 lei, contestația la titlu formulată prin cererea de față apare ca neîntemeiată.
- Asupra contestației la executare
Instanța reține faptul că nu s-au formulat critici veritabile privind legalitatea actelor de executare, astfel că și contestația propriu-zisă la executare apare ca neîntemeiată.
De asemenea, cum nu se poate reține niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare, văzând și dispozițiile art. OMJ nr. 2550/C/2006 modificat prin OMJ 2561/30.07.2012 privind onorariile executorilor judecătorești, față de suma ce face obiect al executării silite, nefiind depășit plafonul maxim al onorariului executorului judecătoresc, contestația la executare apare ca neîntemeiată și sub acest aspect.
În fine, față de prevederile contractelor de leasing (art. 5.2) și de dispozițiile art. 14 din OG nr. 51/1997, instanța apreciază ca lipsit de relevanță faptul că intimata a valorificat bunurile ce au făcut obiectul celor trei contracte de leasing financiar, după cum, pentru același raționament, este lipsit de relevanță și faptul că executarea silită a contestatoarei se face pentru o sumă mai mare decât cea stabilită în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei ..
Astfel, instanța reține faptul că prin cererea de executare silită intimata a solicitat recuperarea debitelor rezultate din derularea celor trei titluri executorii reprezentate de contractele de leasing financiar sus-arătate, pe care Utilizatorul nu și le-a îndeplinit și pe care Fidejusorul le-a garantat personal, inclusiv cheltuielile ocazionate întrucât Utilizatorul a refuzat predarea de bunăvoie a celor trei autoturisme.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare și contestația la titlu formulată de contestatoarea M. (fostă B.) M. (domiciliată în com. Sărulești, .. Călărași) în contradictoriu cu intimata N. L. IFN S.A. (cu sediul în mun. București, ..3, Clădire B., . și sediul procesual ales la SCA A. și ASOCIAȚII”, în mun. București, ..33-35, sector 5).
Ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru de 1000 lei, de care a beneficiat contestatoarea, rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria L.-Gară.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
pt. jud. M. A. E. pt. gref. P. M. M.
în CO, semnează președintele instanței în CO, semnează grefier șef
jud. J. M.-D. M. F.-ICA
Red. MAE
Tehnored.MAE/PMM
4exp/01.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 309/2015.... | Evacuare. Sentința nr. 230/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA → |
|---|
