Plângere contravenţională. Sentința nr. 439/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
Comentarii |
|
Sentința nr. 439/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 439/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARA- JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
...
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.439
Ședința publică din data de: 24.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte – S. A.-M.
Grefier–D. V.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale-H.G.69/2012 formulată de contestatoarea ..R.L, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._, încheiat la data de 03.02.2015 de intimata IPJ Călărași.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 09.06.2015, fiind consemnate în încheierea respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință. La acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015, apoi la data de 24.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /01.04.2015 contestatoarea ..R.L., având sediul în mun. Constanta, .. 69-69A, ..5, județul Constanta, având nr. de ordine în registrul comerțului Jl_ și cod unic de identificare_, având cont bancar R025 INGB_ 8911 deschis la ING Bank N.V. Amsterdam, Suc. București, reprezentată statutar de către administrator M. S. T. si convențional prin consilier juridic T. R. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun.Călărași, ., jud.Călărași, în principal anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._/03.02. 2015, ca fiind netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale aplicată cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii se arată că prin procesul-verbal contestat, ce a fost comunicat contestatoarei la data de 17.03.2015 s-a reținut că la controlul in trafic efectuat in data de 3 martie 2015 ora 12.00 pe DN 3 orașul F., contestatoarea, în calitate de prestator de transport rutier de mărfuri, nu a asigurat echiparea autovehiculului marca Volvo cu numărul_, cu plăcute din care sa rezulte masele și dimensiunile maxime admise, autorizate, fapta fiind încadrata de către agentul constatator ca o încălcare a dispozițiilor ari. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012 si sancționată cu amenda in valoare de 4.000 lei, in conformitate cu art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012.
Menționează ca și cadru legislativ aplicabil în cauză Ordinul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii nr. 980 din 30 noiembrie 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, fiind incidente în cauză art. 1341 și anexa 46.
Consideră că fapta pentru care a fost sancționată contravențional nu exista, întrucât autovehiculul deținut de către contestatoare, marca Volvo, înmatriculat sub numărul_, era dotat la data efectuării controlului in trafic cu plăcute din care rezultau masele si dimensiunile maxime admise/ autorizate.
Apreciază că din analiza dispozițiilor legale invocate reiese ca fiecare autovehicul trebuie să fie dotat cu doua plăcute din care sa reiasă masele si dimensiunile maxime admise. Prin urmare, consideră că în cazul în care autovehiculul are montate din construcție (dupa cum exista la autovehiculul in speța, sens in care atașează planșe foto prezentei) sau de către o autoritate competentă dintr-un alt stat UE plăcuțe sau o plăcuță combinată, pe care sunt menționate atât masele cât și dimensiunile sale, nu mai este necesară confecționarea altor plăcuțe.
Consideră ca in același sens, sunt si dispozițiile art. 1341 alin. 6 potrivit cărora în cazul vehiculelor care nu mai sunt dotate cu plăcuta producătorului sau aceasta plăcuta este deteriorata ori este confecționată artizanal, se aplica de Regia Autonoma "Registrul Auto Român" într-un loc accesibil o plăcuta care include informațiile înscrise pe plăcutele menționate la alin. (1) si care respecta cerințele prevăzute în anexa nr. 46.
Or, se arată, în cauza de fata autovehiculul este dotat cu plăcuțele producătorului, care sunt încă vizibile și nedeteriorate și care cuprind toate informațiile cerute de Anexa 46 din H.G nr. 69/2012, respectiv: a) numele producătorului autovehiculului; b) numărul de identificare al autovehiculului; c) masa maxima tehnic admisibila a autovehiculului în kg; d) masa maxima tehnic admisibila a ansamblului în kg; e) masa maxima tehnic admisibila pe fiecare axa, în ordine, începând cu axa din fata a autovehiculului, în kg; (prima axa se numerotează cu "1", a doua cu "2", a treia cu "3" si așa mai departe, după care se pune o liniuța); f) lungimea autovehiculului (L) în mm; g) lățimea autovehiculului (W) în mm; h) date privind măsurarea lungimii ansamblului de vehicule.
Menționează că în Cartea de identitate a autovehiculului (pe care o atașează în copie prezentei) la rubrica 7 sunt înscrise masele maxime autorizate si la rubrica 9 sunt înscrise dimensiunile autovehiculului, document ce statuează ca vehiculul corespunde reglementarilor privind admiterea in circulație pe drumurile publice.
Prin urmare, apreciază ca fapta pentru care a fost sancționată nu exista, atât timp cat autovehiculul îndeplinea cerința dotării cu plăcute din care sa reiasă dimensiunea si masele autorizate.
In subsidiar, daca se va trece peste argumentele privind netemeinicia procesului verbal . nr._ încheiat in data de 3 martie 2015, solicită să se constate ca sancțiunea contravenționala este și disproporționată în raport cu pericolul social concret al faptei de natură contravențională.
Astfel, solicită să se țină cont ca societatea și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de legislația in vigoare privind calitatea sa de operator de transport și conducerea pe drumurile publice, iar la data efectuării controlului nu s-au semnalat nici un fel de nereguli privind respectarea cerințelor pentru desfășurarea activității de transport, autovehiculele pe care le deține fiind construite și echipate corespunzător pentru transportul de mărfuri, omologate pentru circulația pe drumurile publice, având inspecția tehnica periodica valabila, sunt dotate cu aparate tahograf omologate, sigilate și calibrate, s-au respectat prevederile legate de masa maxima autorizata a autovehiculului, s-au respectat prevederile legale privind perioada de conducere si perioada de odihna, etc. astfel încât activitatea de transport să respecte prevederile legislației in vigoare.
Așa cum s-a menționat anterior și după cum reiese și din procesul verbal de contravenție, din verificările efectuate nu s-a constat nici o alta neregula, in afara lipsei aplicării plăcutelor de către Registrul Auto R. din care să reiasă masele si dimensiunile admise ale autovehiculului.
Menționează că scopul în care a fost introdusa obligația privind dotarea autovehiculelor cu plăcute din care sa rezulte dimensiunile și masele autorizate ale autovehiculului este acela de a facilita controlul vehiculelor care sunt utilizate de operatorii de transport, motiv pentru care solicită să se constate că în speța controlul vehiculului nu a fost nicidecum obstrucționat sau îngreunat de lipsa plăcutelor (autocolantelor) aplicate de către Registrul Auto R. cuprinzând dimensiunile autovehiculului. Astfel dimensiunile autovehiculului au putut fi verificate atât pe plăcutele aplicate de către producător, care sunt încă vizibile și nedeteriorate si care conțin toate informațiile prevăzute de Anexa 46 a Normei metodologice din 2011, cât și în cartea de identitate și certificatul de înmatriculare al autovehiculului_ (atașate in copie prezentei). Este evident si faptul ca in urma verificărilor nu s-a constatat nicio abatere privind circulație pe drumurile publice cu un vehicul ce ar depăși dimensiunile admise.
Totodată solicită să se remarce că în urma săvârșirii acestei fapte de natura contravenționala, statul nu a suferit în concret nicio paguba, iar scopul în care a fost instituita norma legala, a fost până la urmă respectat.
Invocă dispozițiile art. 5, alin. 5 și art.7 alin.2 și 3 din OG nr. 2/2001 și menționează că atât timp cât pentru fapte prevăzute de legea penală este prevăzută posibilitatea de a aplica sancțiunea mustrării (de același caracter și aproape identică în conținut cu avertismentul), cu atât mai mult sancțiunea avertismentului subzistă și se cade a fi aplicată în cazul contravențiilor.
Totodată se arată că, potrivit dispozițiilor art. 16, alin. 1, din OG nr. 2/2001, „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: ... arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite". Or, se menționează, procesul-verbal ce face obiectul cauzei nu cuprinde, nicidecum, indicarea unor împrejurări care să fi justificat aplicarea sancțiunii amenzii și nici indicarea vreunei pagube concrete suferite de către stat prin fapta reținută.Dimpotrivă, analizând conduita contestatoarei vis a vis de obligațiile legale, se poate constata că nu a ignorat dispozițiile legale referitoare la activitatea de transport, iar faptul că semiremorca atașata autocamionului, poarta plăcutele privind masele si dimensiunile aplicate de Registrul Auto R., arata ca intenția contestatoarei nu a fost nicidecum eludarea legii. Faptul ca pe autocamionul_ nu s-au aplicat plăcutele privind dimensiunile sale de către Registrul Auto R., a fost cauzat de o greșită interpretare a normelor legale, respectiv a prevederilor art. 1341 alin. 6 din H.G. 69/2012.
In drept, își întemeiază plângerea pe dispozițiile normative indicate în cuprinsul său.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri, precum și orice probă ce se va dovedi a fi utilă cauzei.
Atașează în copie certificata a următoarelor înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 3 martie 2015 si dovada comunicării acestuia;cartea de identitate si certificatul de înmatriculare ale autovehiculului marca Volvo cu numărul_ ; planșe foto cu plăcutele producătorului aplicate pe autovehiculul marca Volvo cu numărul_ ; planșe foto cu plăcutele RAR aplicate pe semiremorcă; informații eliberate in data de 30 martie 2015 de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, cu privire la reprezentanții legali ai contestatoarei.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Prin întâmpinarea formulată la data de 23.04.2015 intimata a solicitat respingerea plângerii.
În motivare s-a arătat că petenta a fost sancționată contravențional întrucât la data de 03.02.2015 locul DN 3 - localitatea F., în calitate de operator de transport rutier de mărfuri, nu a asigurat echiparea autovehiculului marca Volvo cu numărul_ cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile admise/autorizate ale acestuia.
Consideră că procesul verbal de contravenție este legal întocmit, fapta săvârșită fiind prevăzută de dispozițiile art. 4 pct. 61 și sancționată în conformitate cu art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012.
Menționează că procesul-verbal îndeplinește atât condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Solicită să se constate că în cuprinsul procesului-verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, iar din analiza conținutului plângerii depuse de contestatoare, rezultă că aceasta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, consideră că fotografiile depuse la dosarul cauzei nu sunt relevante pentru a dovedi că la data constatării contravenției, acestea erau montate pe autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, iar din planșa foto nu rezultă că acestea aparțin autovehiculului în cauză.
Pe de altă parte, solicită să se constate că în speță, procesul verbal de contravenție legal întocmit se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada, până la proba contrară asupra situației de fapt și încadrării juridice a aspectelor constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator.
In ceea ce privește eventuala solicitare de înlocuire a amenzii cu avertismentul, solicită respingerea ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente: agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 4000 lei; contestatoarea a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege, respectiv suma de 2000 lei; actul normativ încălcat califică fapta contravențională drept „încălcare gravă" a Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/201 1, potrivit art. 4 din același act normativ care stipulează; efectele previzibile ale unei sancțiuni nu pot constitui motive pentru înlăturarea acesteia, întrucât orice persoană ce săvârșește o faptă similară trebuie să se aștepte că va suporta aceleași consecințe legale.
In susținerea celor precizate mai sus, înțelege să se folosească de următoarele probe: înscrisuri necesare justei soluționări a cauzei.
In drept se întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 C. pr. Civ.
La data de 07.05.2015 intimata a înaintat raportul agentului constatator și copia procesului verbal .
La data de 11.05.2015 contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimată.
Referitor la susținerea intimatei că încearcă sa înfățișeze instanței o situație de fapt diferita de cea reținuta de către agentul constatator, arată că în fapt, prin procesul-verbal contestat, s-a reținut in sarcina sa, în calitate de prestator de transport rutier de mărfuri, că nu a asigurat echiparea autovehiculului marca Volvo cu numărul_, cu plăcute din care sa rezulte masele si dimensiunile maxime admise autorizate, fapta fiind încadrata de către agentul constatator ca o încălcare a dispozițiilor art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, insă prin înscrisurile atașate plângerii contravenționale, respectiv prin planșele foto atașate, a arătat ca autovehiculul_ era dotat cu plăcuțele montate de producător din care rezulta masele si dimensiunile maxime admise/ autorizate. De asemenea, din planșele foto se poate observa ca aceste plăcuțe cuprind toate informațiile cerute de lege, respectiv de dispozițiile cuprinse in Anexa nr. 46 din Ordinul nr. 980 din 30 noiembrie 2011,pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere. Chiar daca rezoluția la care au fost realizate planșele foto poate ca nu este cea mai buna (acestea fiind realizate chiar de către șofer prin intermediul telefonului mobil), se poate observa clar in fotografii numărul de înmatriculare al autovehiculului_, precum si cele doua plăcute amplasate sub capota autovehiculului chiar in centru, privind pe linia orizontala din partea de sus.Celelalte planșe foto, pe care le-a realizat, capturează in detaliu imaginea celor doua plăcute, pentru a se putea citi datele înscrise pe acestea. Astfel, pe prima dintre plăcuțe sunt înscrise dimensiunile autovehiculului, respectiv: numele producătorului Volvo, numărul de identificare al vehiculului *YV2AS02A17A633539*, lungimea autovehiculului L 5.885 m, lățimea autovehiculului W 2.550 m si ampatamentul a 4.485 m. Pe cea de-a doua plăcuța privind masele admise sunt înscrise următoarele date: numele producătorului autovehiculului Volvo, numărul de identificare al vehiculului *YV2AS02A17A633539*, masa maxima tehnic admisibila a autovehiculului în kg_ I_, masa maxima tehnic admisibila a ansamblului în kg_ I_, masa maxima tehnic admisibila pe fiecare axa, în ordine, începând cu axa din fata a autovehiculului, în kg, pe prima axa numerotata cu "1" 7100kg, a doua cu "2"_ kg, si fiind un vehicul cu doua axe pe a treia axa numerotata cu "3" si a "4" sunt puse o liniute.
Solicită să se constate faptul că din planșele foto reiese fără echivoc ca plăcutele sunt montate pe autovehicul și că aparțin autovehiculului înmatriculat sub numărul_ . Totodată, autenticitatea plăcutelor este demonstrata si prin aceea ca pe fiecare dintre plăcuțe este înscris pe primul rând de sus numărul unic de identificare al autovehiculului / ., format din 17 caractere, respectiv YV2AS02A17 A_. Același număr unic de identificare este înscris si în cartea de identitate a autovehiculului ., la pagina 2, coloana A, rubrica numărul 6, precum si pe certificatul de înmatriculare nr. C00419422T, la rubrica E, înscrisuri depuse la dosarul cauzei.
Referitor la susținerea intimatei în sensul că procesul verbal de contravenție se bucura de prezumția relativa de veridicitate, făcând dovada pana la proba contrara asupra situației de fapt si încadrării juridice a aspectelor constate prin propriile simțuri de către agentul constatator, precizează că sunt pe deplin de acord cu consacrarea in sistemul lor de drept a prezumției relative de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră. Ceea ce este important, însă, este faptul ca legea lasă posibilitatea celui „incriminat" de a se apăra si de aduce dovezi care pot proba o situație contrara celor reținute prin procesul verbal.
Consideră că potrivit dispozițiilor art. 31-36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil in cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de proba și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecata este de a respecta limita proporționalității intre scopul urmărit de a nu rămâne nesancționate fapte antisociale si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate (cauza A. v. România, hotărârea din 7 octombrie 2007).
În acest sens, consideră ca prin probele, pe care le-a propus spre administrare, fac dovada unei situații contrare celei reținute prin procesul verbal de contravenție, astfel încât instanța să fie in măsura să aprecieze care sunt limitele aplicării prezumției relative de veridicitate instituita in favoarea procesului verbal de contravenție . nr._/03 februarie 2015, ce face obiectul prezentei cauze.
În ceea ce privește capătul subsidiar al cererii, respectiv înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, arată că intimata solicită respingerea acestuia întrucât agentul constatator a aplicat in cauza minimul amenzii si fapta contravențională reținută in sarcina subscrisei este calificata ca si încălcare gravă a regulamentelor
europene in materie si a Ordonanței Guvernului nr. 27/2011.
F. de cele de mai sus, se reamintește ca potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5), din Ordonanța Guvernului nr. 2 / 2001, „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", iar, potrivit dispozițiilor art. 7, alin. (2) și (3), din aceiași ordonanță, „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune."
Astfel, chiar daca nerespectarea obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care sa rezulte masele si dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora reprezintă o fapta contravenționala calificata drept „încălcare gravă" a dispozițiilor legale, solicită să se observe ca in cauza de fata a demonstrat ca autovehiculul este dotat cu plăcutele producătorului si să se aprecieze limitele sancțiunii aplicabile in cauza raportat la circumstanțele si modul in care a fost săvârșita fapta.
Relativ la argumentele dezvoltate anterior si la probele administrate in cursul judecații, instanța are posibilitatea să aprecieze asupra întinderii sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului. Din acest punct de vedere, apreciază că amenda in cuantum de 4.000 lei, chiar daca reprezintă minimul prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 69/ 2012, nu este justificata in raport de gradul de pericol social concret si circumstanțele săvârșirii faptei.
În cauză instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține următoarele:
In data de 03.02.2015 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei procesul -verbal ., nr._, prin care s-a constatat săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de art.4 pct.61 din HG nr. 69/2012. S-a retinut in procesul-verbal că în data de 03.02.2015 (ora 17,00), pe DN3 –or. F., contestatoarea în calitate de operator de transport rutier de mărfuri nu a asigurat echiparea autovehiculului marca Volvo cu numărul_ cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile admise/autorizate ale acestuia. În consecință, în temeiul art.7 alin.1 din HG nr. 69/2012 s-a aplicat contestatoarei amenda contravențională în cuantum de 4.000 lei.
Examinând procesul-verbal prin prisma dispozițiilor art.17 din O.G.2/2001, instanța constată ca acesta a fost întocmit cu respectarea normelor legale a căror încălcare atrage nulitatea absoluta.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, în general se admite că sarcina probei revine celui care îl contesta, potrivit art.249 C.pr.civ.
Sub acest aspect se impun însă următoarele mențiuni: dreptul la un proces echitabil include printre altele și respectarea dreptului la apărare, care în materia administrării probelor presupune, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, ca fiecare parte să aibă posibilitatea rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-à-vis de partea adversă. În materie penală cel acuzat beneficiază în plus de prezumția de nevinovăție.
Se reține de asemenea că CEDO interpretează noțiunea de acuzație în materie penală în mod autonom, aceasta având un conținut specific care nu corespunde în mod necesar cu cel consacrat în dreptul intern al statelor (a se vedea cauzele Garifallou Aebe c. Greciei, Serves c. Franței, Gutfreund c. Franței, A. c. României) În consecința și o procedură calificată în dreptul intern ca fiind de drept contravențional poate fi supusa garanțiilor speciale cerute în materie penală.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal, CEDO are în vedere mai multe criterii, printre care caracterul normei de incriminare și scopul sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului faptei.
În concordanța cu cele mai sus menționate, instanța apreciază ca scopul pur punitiv al amenzii aplicate contestatoarei, conferă natură penală acuzației aduse acesteia
Fiind întrunite toate caracteristicile unei veritabile acuzații în materie penală, sunt în consecință aplicabile garanțiile specifice acestei materii, prevăzute de art. 6 din Convenție, printre care și prezumția de nevinovăție.
Astfel cum s-a reiterat deja in cauza I. P. contra României, respectarea garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, presupune existența unui echilibrului între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare.
Or în speță, pe de o parte fapta descrisă in cuprinsul procesului-verbal contestat a fost constatată ex propriis sensibus de agentul constatator, astfel că se prezumă că această consemnare efectuata de persoana învestită cu prerogativele autorității, corespunde realității. Această prezumție nu poate fi însă decât relativă, numai astfel păstrându-se justul echilibru la care s-a făcut anterior referire.
Pe de altă parte din planșele foto depuse de contestatoare la dosar rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ era dotat cu plăcuțe din care rezultă informațiile privind masele și dimensiunile acestuia, conținând toate mențiunile prevăzute în anexa 46 din OMT nr.980/2011, aplicate de producător, împrejurare în care, conform art.1341alin.2 din din OMT nr.980/2011 se consideră că respectivul vehicul respectă obligația prevăzută la alin.1 al aceluiași articol, nemaifiind necesara aplicarea unor /unei astfel de plăcuțe de către Registrul Auto Român, conform alin.3, 4 și 5 ale aceluiași articol.
Sub acest aspect se impune a se reține, contrar susținerilor intimatei, că nu există dubiu asupra faptului că plăcuțele din fotografii aparțin autovehiculului în cauză, intrucât pe fiecare plăcuță este înscris numărul de identificare al autovehiculului, care coincide cu cel menționat în cartea de identitate a acestuia, și nici asupra momentului aplicării lor (rezultând din fotografii ca sunt aplicate de producător -Volvo)
Prin urmare planșele foto nu confirmă constatărilor agentului constatator, dimpotriva înfățișează o altă situație de fapt, context în care nu se poate reține in sarcina contestatoarei săvârșirea contravenției prevăzute de art.4 pct.61 din HG nr. 69/2012 (constând în nerespectarea obligației de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile admise/autorizate ale acestuia).
Având în vedere toate aceste considerente, instanța urmează a admite plângerea și a dispune în baza art.34 din OG nr.2/2001 anularea procesului-verbal de contravenție cu consecinta exonerarii contestatoarei de plata amenzii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de contestatoarea ..R.L., cu sediul în Municipiul Constanta, .. 69-69A, ..5, județul Constanta, nr. înreg. RC J_, CUI_, cont bancar R025 INGB_ 8911 deschis la ING Bank N.V. Amsterdam, Suc. București, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun.Călărași, ., jud.Călărași.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ /03.02.2015.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria L. Gară.
Pronunțată în ședință publică, azi – 24.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. A.-M. D. V.
Pt.președinte, aflat in C.O., Pt grefier, respectiv grefier șef, semnează președintele instantei, aflați în C.O., semnează d-na grefier
d-ra judecător M.-D. J. F. P.
Red.S.A.M.
Tehnored. SAM&D.V.
Exp.5/28.07.2015
← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 44/2015. Judecătoria... → |
---|