Pretenţii. Sentința nr. 500/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 500/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 05-08-2015 în dosarul nr. 500/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. GARĂ
JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 500
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. D. J.
GREFIER – F. P.
Pe rol soluționarea amânării pronunțării cauzei civile, având ca obiect “pretenții, restituire împrumut”, acțiune formulată de reclamanta I. I., împotriva pârâtei M. I..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 05.08.2015, când în urma deliberărilor a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 20.03.2015 și înregistrată sub nr._, reclamanta I. I., domiciliată în mun. București, ., ., ., sector 6, CNP –_ a chemat-o în judecată pe pârâta M. I., domiciliată în com. Dor Mărunt, ., jud. Călărași, CNP –_, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită acțiunea ca temeinică și legală; să fie obligată pârâta să restituie suma de 500 lei, suma pe care i-a dat-o de bună credință si pe care parata a folosit-o pentru a-și aduce fiica acasă, precum și eventualele diferențe rezultate din prezentarea decontului și a documentelor justificative și care să justifice diferența de la 1.400 lei, la 500 lei, înaintată pârâtei la data de 19.03.2012 și sumele cheltuite de aceasta până la data de 05.05.2012 în folosul părinților.
Solicită indexarea sumelor cu indicele de inflație la care să se adauge o dobândă legală de la data exigibilității sumei până la plata efectivă a acestora.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că este născută în . anul 1957 și este plecată din localitate de peste 38 ani, iar de peste 35 de ani este căsătorită și stabilită în mun. București.
Mai arată că la părinții săi venea regulat de 2 ori pe luna (la 2 săptămâni) și le asigura aproape tot necesarul în ceea ce privește existența lor, iar soțul său făcea toate reparațiile de care are nevoie o gospodărie de la țară cu o vechime de peste 40 ani, cu precizarea că ambii părinți erau pensionari, iar la data care face referire pensia lor avea un cuantum de aproximativ 880 lei.
De asemenea,mai arată că pe numita M. I. o cunoaște din vizitele pe care aceasta le făcea părințiilor săi, iar de multe ori a asistat la discuții contradictorii între părinții săi cu privire la persoana ei, întrucât aceasta se împrumuta des, în mod deosebit, la tatăl său și uita să aducă înapoi banii dați ca împrumut de către părinții săi.
Precizează că în a doua decada a lunii martie, în jurul orelor 8,30, a primit de la pârâtă un telefon prin care o anunța că părinții ei pe nume D. M. și D. M. (care sunt consăteni cu numita M. I.) au fost atacați de o persoana necunoscuta și că sunt în stare gravă și că au fost duși la spitalul din L..
Mai precizează că împreuna cu soțul său, după ce în prealabil a anunțat postul de politie din Dor Mărunt s-au deplasat spre spitalul din L. unde și-a găsit părinții în stare buna, iar după discuții pertinente cu organele abilitate s-a reliefat faptul că a fost vorba de o altercație domestică, iar numita M. I. a făcut exces de zel prin transportul lor la spitalul din L., iar ulterior pârâta a încercat să o convingă că tatăl său are probleme de comportament și că trebuie internat la sanatoriul din Săpunari.
La data de 19.03.2012, în jurul orelor 8,30 - 9,00, în timp ce se afla împreună cu soțul său și cu o vecină pe nume L., în casa părintească și domiciliul de reședință al părințiilor săi din com. Dor Mărunt, . și era la finalul curățeniei generale pe care o începuse cu doua zile înainte și arsese toate vechiturile, arată că apare pârâta care, de față cu soțul său și o vecină pe nume L. (S. S.), îi spune textual „Oițo (în intimitate părinții săi o alintau strigând-o Oița), vezi că tanti M. are într-o perna 2.800 lei, care nu cumva să o fi pus-o pe foc”, atunci soțul său a spus că a găsit banii, dar că nu erau 2.800 lei așa cum a precizat ea, ci numai 2.600 lei, atunci ea a ripostat citez „eu i-am numărat alaltăieri și erau 2.800 lei", după unele discuții contradictorii pârâta i-a precizat „banii erau într-un colț de pernă înfășurați și erau: 12 hârtii de 200 lei, 2 hârtii de 100 lei și 4 hârtii de 50 lei", ori ei (ea și soțul său) au găsit numai 11 hârtii de 200 lei.
Arată că după ce a depășit momentul, ea s-a plâns de faptul că este necesar să găsească o persoana pentru a avea grija de părinții, iar pârâta a răspuns „că o să aibă ea grijă de ei” și să încerce să găsească pe cineva (o persoană) care să îndeplinească condițiile lor, atunci de comun acord și în prezenta soțului, i-a dat numitei suma de 1.400 lei cu scopul precis de a le mai cumpăra ceva ce doresc ei (părinții) să mai mănânce și eventual să mai achiziționeze câte ceva pentru gospodărie - cu o singura condiție obligatorie ca înainte de a achiziționa orice produs să o sune în prealabil, iar la următoarea întâlnire să-i prezinte un decont și valoarea sumei ramase.
Mai arată că în aceeași zi, după ce i-a dat pârâtei suma de 1.400 lei, acesta a venit cu o persoană, o femeie, pe care după unele discuții și detalii și în urma încheierii a unei convenții scrise în care s-a stabilit suma lunară pe care trebuia sa o plătească acestei persoane care avea obligația de a avea grija de părinții mei, cu precizarea ca pensia bătrânilor să rămânea în administrarea acestora.
De asemenea, mai arată că la sfârșitul lunii aprilie, a venit la ea pârâta, în timp ce se afla în casa părintească, plângând si văicărindu-se, spunând că fiica ei care la acea data era la munca în Italia, așa a precizat pârâta, o duce greu și că nu are bani de a veni în țară, și o mă roagă personal și prin intermediul soțului său, să-i împrumute suma de 500 lei, din suma și banii dați anterior, la data de 19.03.2012.
La rugămințile si solicitările pârâtei și după ce a solicitat o situație a cheltuielilor efectuate și a sumelor rămase, și după ce s-a asigurat că mai are 800 lei și că după sosirea fiicei sale o v-a caută și va prezenta situația cheltuielilor efectuate în folosul și pentru părinții în perioada 19.03._12 și după o consfătuire cu soțul său, arată că a acceptat ca pârâta să ia suma de 500 lei din cei 800 care îi mai avea asupra ei la data discuțiilor, urmând ca la sosirea fiicei sale în țară să-i prezinte un decont și documentele justificative.
Precizează că la data de 02.07.2012, tatăl său a decedat și ca urmare a celor ce trebuiesc efectuate cu acest prilej, a solicitat din nou pârâtei să vină să prezinte situația cheltuielilor și să achite suma de 500 de lei dată pentru ca fiica ei sa vină în țară, promițând că vine a doua zi, dar arată că nu a mai venit.
Începând cu data de 02.07.2012, arată că aproape periodic și ori de câte ori se ducea la domiciliul părinților săi, prin diferite mijloace a adus la cunoștința pârâtei prezența sa și îi cerea să stea de vorbă, iar în unele situații a venit și a promis ca a II- a zi vine cu documentele și că-i va aduce și suma de 500 lei împrumutata, dar ziua următoare cu toate că a promis că vine, nu a mai venit, dar cu toate că a recunoscut că a primit suma de 500 de lei pentru ca fiica sa să poată veni în țară și că îi este datoare cu această sumă și nu a prezentat deconturile pentru diferența de suma de pana la 1.400 lei, în majoritatea situațiilor a apelat la fel și fel de argumente neconforme cu realitatea.
În vara anului 2013, în prezenta unor prieteni și a unor vecini, arată că pârâta a recunoscut că-i este datoare și a precizat că are toate documentele justificative, iar în ziua ce va urma va veni cu bonurile și va aduce datoria de 500 lei, și având în vedere acest aspect, a redus relațiile de comunicare cu aceasta la simple fraze de bună-creștere și respect față de vârsta pe care o are, iar solicitările pentru suma de 500 lei au fost transmise prin terți.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat să se folosească de orice mijloc legal care ar duce la dezlegarea pricinii.
La solicitarea instanței, reclamanta a formulat în cauză CERERE PRECIZATOARE, arătând că își întemeiază acțiunea pe disp. art.1516, 1517 și urm. din NCC, acea „obligație de a face”; iar dovezile pe care se sprijină acțiunea sunt: chitanța de mână încheiată între părți sub semnătură privată la data de 19.03.2012; interogatoriu și proba testimonială cu martora S. L., atașând interogatoriu pentru a fi luat pârâtei și chitanța de mână încheiată cu pârâta.
Cerere este legal timbrată, la valoare.
Pârâta a formulat în cauză ÎNTÂMPINARE, arătând că în lunile februarie-martie 2012 a fost rugată de către reclamantă și soțul acesteia să-i îngrijească contra cost pe părinții reclamantei, acceptând până va găsi pe altcineva să îi ajute.
Arată că a îngrijit de părinții reclamantei o săptămână și jumătate, perioadă în care împreună cu fiica sa M. L., i-a spălat, le ducea mâncare și cele ce le erau de trebuință și a primit la început suma de 1200 lei, iar din această sumă a trebuit să le cumpere de mâncare și cele necesare, urmând să prezinte un decont în acest sens.
Mai arată că fiica sa a fost plecată în Italia, și a cerut soțului reclamantei să o împrumute cu suma de 500 lei, iar acesta i-a spus să ia din banii ce i-a fost luați pentru întreținerea părinților.
De asemenea, mai arată că soțul reclamantei i-a cerut ajutor și ginerelui său, Beldinaru R., dar acesta nu a fost retribuit pentru munca prestată.
Precizează că nu a încheiat cu reclamanta nicio chitanță referitoare la suma de bani primită, iar chitanța depusă la dosar nu este semnată de ea și, de asemenea, arată că a renunțat să-i mai îngrijească pe părinții reclamantei întrucât nu era plătită pentru ceea ce făcea, ba chiar i s-au făcut avansuri de către soțul reclamantei.
Alăturat întâmpinării, pârâta a atașat copii xerox de pe bonurile primite pentru cumpărarea celor necesare și îngrijirea părinților reclamantei.
Reclamanta a depus la dosar RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 500 lei. Cu cheltuieli de judecată și asistență juridică.
Alăturat răspunsului la întâmpinare, reclamanta a atașat anexele 1, 2, 3 și copia cărții de identitate și a certificatului de deces al defunctului D. M..
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și martor, fiind audiată martora S. S. (propusă de reclamantă).
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 19.03.2012, între reclamantă și pârâtă a avut loc o înțelegere în sensul ca pârâta să-i găsească o persoană care să aibă grijă de părinții reclamantei, dându-i pârâtei suma de 1400 lei, iar până în luna mai 2012, pârâta mai avea din acești bani suma de 800 lei.
Ulterior, din această sumă pârâta i-a cerut reclamantei să-i lase suma de 500 lei, întrucât avea nevoie de ei pentru fiica sa, sumă pe care nici nu i-a restituit-o, dar nici nu i-a prezentat documente justificative.
Răspunzând la interogatoriul solicitat de reclamantă, pârâta a recunoscut faptul că nu i-a restituit reclamantei suma de 500 de lei, cu precizarea că a angajat-o pe fiica sa să aibă grijă de bătrână și a apreciat că această sumă îi revine fiicei sale pentru serviciile prestate.
Fiind audiată, martora S. S. (cunoscută și sub numele de S. L.) a declarat că nu are cunoștință de vreo datorie de 500 lei a pârâtei față de reclamantă, iar în fața sa reclamanta nu i-a cerut pârâtei restituirea vreunei sume de bani.
În ședința publică din 22.07.2015, având cuvântul pe fondul cauzei, pârâta a precizat că este de acord cu acțiunea reclamantei, că este de acord să-i restituie suma de 500 lei, că a încercat să se împace cu reclamanta în repetate rânduri și i-a propus să-i restituie suma de bani în fața unui polițist dar soțul reclamantei nu a vrut, arătând că-i va restitui reclamantei suma prin mandat poștal.
Având în vedere poziția de recunoaștere a pârâtei față de pretențiile reclamantei, în conformitate cu disp. art. 348 NCPC, urmează a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 lei – reprezentând datorie nerestituită, precum și la plata dobânzii legale, calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea efectivă a datoriei.
Referitor la cheltuielile de judecată, este adevărat că pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei, dar nu la primul termen de judecată pentru a opera exonerarea sa de plata acestor cheltuieli, nefiind operabile disp. art. 454 NCPC.
Cum acțiunea reclamantei a fost admisă, iar reclamanta a efectuat cheltuieli cu acest proces, cheltuieli dovedite cuprinzând taxa de timbru și onorariu de avocat, însumând 240 lei (potrivit documentelor justificative de la filele 19 și 91 din dosar), urmează, în conformitate cu prevederile art. 451 al. 1, 452, 453 NCPC, a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta I. I., domiciliată în mun. București, ., ., sector 6, CNP –_, împotriva pârâtei M. I., domiciliată în com. Dor Mărunt, ., jud. Călărași, CNP –_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 lei – reprezentând datorie nerestituită, precum și la plata dobânzii legale, calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea efectivă a datoriei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 240 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria L. – Gară.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.-D. J. F. P.
Pentru președinte aflat în CO Pentru grefier aflat în CO
semnează judecător semnează grefier-șef
A.-M. S. F.-ICA M.
Red. – JMD
Dact. – PF
Ex. 4/28.08.2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 498/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
