Pretenţii. Sentința nr. 314/2013. Judecătoria LIPOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 314/2013 pronunțată de Judecătoria LIPOVA la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 670/250/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. OPERATOR 2799
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 314
Ședința publică din 1 aprilie 2013
Președinte: I. D.
Grefier: M. Chirlă
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta . Sibiu și intervenientul forțat M. D. L. având ca obiect acțiune în despăgubire, asigurare auto.
S-a făcut referatul cauzei, după care văzând că susținerile și concluziile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 25 martie 2013, parte integrantă a prezentei hotărâri, pronunțarea fiind amânată pentru data de 1 aprilie 2013, Judecătoria, considerându-se lămurită, va delibera întocmind minuta și hotărârea propriu-zisă.
În deliberare,
JUDECĂTORIA
I. Cu privire la cadrul procesual.
A. Referitor la poziția procesuală a reclamantei.
1. Constată că prin cererea înregistrată sub nr. 670 din 23 mai 2012, timbrată cu 901 lei, taxă judiciară timbru și 6,05 lei, timbru judiciar, reclamantul C. I. domiciliat în A., ., .. 17, Județul A. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Sibiu, .. 5, Județul Sibiu și intervenientul forțat M. D. L., cu domiciliul în L., ., Județul A. a solicitat:
+ obligarea intimatei la plata sumei de 12.287,94 lei, reprezentând reparațiile autoturismului, în temeiul art. 49 din Legea nr. 136/1995;
+ obligarea intimatei la plata sumei de 200 euro/lună în echivalent lei cu titlu de lipsă de folosință a autoturismului, în temeiul art. 1.357 C.pr.civ., raportat la art. 49, art. 51 din Legea nr. 136/1995;
+ și cheltuieli de judecată.
1.1. În motivare, arată că în data de 6 martie 2012, pe DN 7 L. a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantului și autoturismul marca Peugeot 106 cu nr. de înmatriculare_, proprietatea lui M. A., autoturism condus la momentul accidentului de fratele acestuia, respectiv intervenientul forțat M. D. L..
1.2. Ca urmare a accidentului, a fost deschis dosarul de daune RA0105AR12 la intimata C. A. SA, care, prin adresa_/3.04.2012 îi comunică reclamantului că: ,,se respinge la plata cererea de despăgubire întrucât conform raport de investigații …”, ceea ce demonstrează o lipsă de respect, clară, față de proprietatea privată.
1.3. Conform constatărilor făcute, calcul estimativ al reparațiilor la Getax Autoarena dealer autorizat Renault este în sumă de 12.289,84 lei. În temeiul art.1385 alin.2 C. civ., repararea prejudiciului, presupune acoperirea prejudiciului efectiv cât și cel viitor.
1.4. În drept, invocă aplicarea art. 49, art. 51din Legea nr. 136/1995, art. 1357, art. 1358 C. civ.
1.5. Reclamantul, prin răspuns la întâmpinare, consideră că întâmpinarea formulată reflectă rea-credință în exercitarea drepturilor procesuale, în speță se referă la faptul că aceasta recunoaște că ,,nu se poate trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului”, totuși, prin întâmpinare, se solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. Consideră că mai potrivit era ca pârâta să ceară instanței să stabilească adevărul în ceea ce privește împrejurarea producerii prejudiciului și în măsura în care reclamantul are dreptate să fie de acord cu plata despăgubirilor. Referitor la cuantumul prejudiciului solicitat de reclamant pentru lipsa de folosință a autoturismului avariat, arată că punctul de vedere al pârâtei nu poate fi primit. Reclamantul nu este nevoit să prezinte instanței de judecată chitanțe, bonuri fiscale, întrucât lipsa de folosință face referire la disconfortul creat de inexistența unui autoturism pentru a fi folosit de către reclamant, deși acesta nu se face vinovat cu nimic de crearea acestei situații.
1.6. Reprezentanta reclamantului, în ședința publică din data de 25 martie 2013, a învederat că nu va mai susține în proces capătul de cerere privind acordarea unor sume de bani pentru lipsa de folosință a autoturismului.
B. Referitor la poziția procesuală a pârâtei și a intervenientului forțat.
2. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
2.1. În motivare, arată că legea specială aplicabilă este Legea nr. 136/1995 care prevede în art. 691 „ În toate problemele privind, asigurările și reasigurările în România se aplică prevederile prezentei legi”. De asemenea art. 692 prevede: „Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme obligatorii în aplicarea prezentei legi”.
2.2. La data evenimentului, era în vigoare Ordinul nr. 14/2011 emis de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Arată că accidentul a avut loc la data de 6.03.2012. În data de 12.03.2012 pârâta a fost sesizată de către petent de producerea evenimentului rutier petrecut din culpa unui asigurat al pârâtei, ocazie cu care în calitate de păgubit acesta a dat în fața inspectorilor de daune o declarație cu privire la cele petrecute. Pârâta a deschis dosarul de daune RA0105AR12. În urma audierii celor implicați în accident și a probelor s-a desprins ideea potrivit căreia între cele două autoturisme nu a existat contact fizic. Pârâta, pentru a se lămuri dacă avariile celor două autoturisme sunt urmarea evenimentului rutier din 6.03.2012, a dispus efectuarea unor cercetări, întocmindu-se un raport de investigație. În urma investigațiilor și probelor efectuate s-a constatat că autoturismul asigurat nu prezintă amprente de avarii, concluzionând că între cele două autoturisme nu a existat contact fizic. Pârâta și-a întemeiat refuzul de a proceda la plata despăgubirilor pe art. 45 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011, potrivit căruia: ,,despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse”. Reclamantul a luat cunoștință conform art. 36 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011 de imposibilitatea acordă despăgubirilor în dosarul de daune.
2.3. Referitor la prejudiciul solicitat de către reclamant pentru lipsa de folosință a autoturismului avariat solicită respingerea acestuia deoarece nu e dovedit prin documente justificative.
2.3. În drept, invocă aplicarea Legii nr. 136/1995, Ordinul nr. 14/2011 emis de CSA, prevederile Codului civil și cele ale Codului de procedură civilă.
2.4. În probațiune, solicită încuviințarea mijloacelor de probă cu înscrisuri și expertiză.
3. Intervenientul forțat, deși legal citat, nu a formulat cereri și nu și-a prezentat opinia în legătură cu soluția ce ar trebui dată procesului.
II. Desfășurarea procesului. Probatoriul. Starea de fapt reținută.
4. Judecătoria a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză, fiind depuse astfel la dosar de către reclamant înscrisurile reprezentând P. de asigurare de răspundere civilă auto din data de 14 februarie 2012 privind autovehiculul Peugeot 106 Nr._, dovada respingerii cererii de despăgubire constituind dosarul de daună RA0105AR12, Cartea de identitate și Certificatul de înmatriculare privind autovehiculul Renault Megane Nr._, Convocator conciliere directă, Deviz de reparații Getax Autoarena, Proces-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule din data de 8 martie 2012 și Constatare amiabilă de accident din data de 6 martie 2012, filele 5-17 dosar, pârâta inaintând înscrisurile care compun dosarul de daună RA0105AR12, filele 44-88 dosar, realizându-se și Raportul de expertiză tehnică judiciară auto de întocmit și lămurit de către expert L. D., filele 120-136, 156-162 dosar.
5. Din analiza întreg materialului probator, punând în termeni litigiul, Judecătoria constată faptul că reclamantul și pârâta se află pe poziții divergente în ceea ce privește existența contactului fizic între autovehiculele Peugeot 106 Nr._ și Renault Megane Nr._ și, ca atare, a stabilirii vinovăției în producerea accidentului, respectiv în privința stabilirii cuantumului despăgubirilor.
5.1. Judecătoria reține că părțile implicate în evenimentul rutier petrecut pe DN7 în localitatea L., în data de 6 martie 2012, reclamantul, care conducea autovehiculul Renault Megane Nr._, asigurat la Euroins și intervenientul forțat, care conducea autovehiculul Peugeot 106 Nr._, asigurat la pârâtă începând cu data de 15 februarie 2012 până în 14 august 2012, au încheiat Constatarea amiabilă de accident din data de 6 martie 2012 și au dat declarațiile înregistrate la pârâtă prin care și-au asumat evenimentul rutier în forma – auto_ circula pe DN 7 atunci când auto_ ieșind din spălătorie și pătrunzând pe șosea fără să se asigure îndeajuns a fost evitat de la coliziune de primul autovehicul, acesta derapând lovindu-se de un panou publicitar și răsturnându-se în șanț.
5.2. Judecătoria reține că pârâta a întocmit Documentul de introducere în reparație a vehicului, fila 64 dosar, remis reclamantului în data de 8 martie 2012, prin care a constatat existența avariilor privind bară față, proiector stânga bară față, capotă motor, ușă față dreapta, aripă față dreapta, parbriz, grilă radiator și far stânga, în timp ce inspectorul de daune din cadrul pârâtei, G. B., a întocmit Proces-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule din data de 8 martie 2012, prin care a constatat existența următoarelor avarii: ușă față dreapta, oglindă retrovizoare dreapta, aripă față dreapta, parbriz, far stânga, far dreapta, bară față, bandou bară față, armătură bară față, capotă motor, carenaj față stânga, proiector stânga față, apărătoare roată fața stânga și spoiler bară față.
5.3. Prin Devizul de reparații detaliat al lui Getax Autoarena din data de 10 aprilie 2012 s-a stabilit un preț de 12.287,84 lei pentru schimb piese, vopsitorie și manoperă privind auto_, sumă confirmată de Raportul de expertiză tehnică judiciară auto întocmit și lămurit prin Răspunsul la obiecțiuni de domnul expert L. D., Judecătoria reținând concluzia expertului că există raport de cauzalitate între avariile produse auto_ și modul de prezentare de către reclamant și intervenient a împrejurărilor producerii accidentului.
5.4. Reține și faptul că reclamantul, prin reprezentat, a învederat că nu mai susține în proces capătul de cerere privind acordarea unor sume de bani pentru lipsa de folosință a autoturismului.
III. Hotărârea. Considerentele.
6. În baza celor reținute, examinând în fapt și în drept cauza, în temeiul art. 2.199, art. 2.207 alin. 1, art. 2.208 alin. 1, art. 2.223 și art. 2.225 raportat la art. 1.349 alin. 1, alin. 3, art. 1376 și art. 1.386 C. civ. 2009, respectiv în temeiul art. 26, art. 38, art. 45 alin. 3, art. 47 și art. 50 din Ordinul CSA nr. 14/2011, cu luarea în considerare a incidenței art. 129 alin. 1 C. pr. civ., Judecătoria va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta, în calitate de asigurator al intervenientului forțat, să achite reclamantului cu titlu de despăgubiri suma de 12.287,84 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului marca Renault cu numărul de înmatriculare_ precum și cheltuieli de judecată în sumă de 1.736 lei reprezentând taxe timbru și onorariu expert urmând a respinge ca nedovedit capătul de cerere al acțiunii introductive privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a autoturismului.
6.1. Judecătoria apreciază că reclamantul a inițiat și dezvoltat o probațiune cu înscrisuri și expertiză prin care a conturat o situație de fapt a cărei probabilitate de a fi adevărată are un grad ridicat de potență, situație în raport de care pârâta și intervenientul forțat nu au prezentat probe contrare, astfel că veridicitatea modului de producere a accidentului rutier din data de 6 martie 2012 pe DN 7 L. asumată de reclamant și intervenient, confirmată de expert sub raport cauzal și relevată de un organism de specialitate în reparații auto, constituie temei al prezentei hotărâri. Mai mult, pârâta însăși a constatat existența avariilor eliberând Documentul de introducere în reparație a vehicului.
6.2. Reclamantul, în calitate de persoană păgubită, are dreptul de a se adresa asiguratorului autovehiculului condus de persoana vinovată de producerea accidentului, pârâta, în vederea plății despăgubirii reprezentând costul reparațiilor, precum și pentru lipsa de folosință a autovehiculului, drept exercitat de reclamant, însă care a fost contestat de pârâtă, astfel încât, prin hotărâre judecătorească litigiul va fi tranșat, în parte, în favoarea reclamantului.
6.3. Întrucât reclamantul nu și-a dovedit pretenția reprezentând plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a mașinii, așa cum cere art. 45 din Ordinul nr. 14/2011: „Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține păgubitului și se face cu înscrisuri doveditoare” și cum o cere și art. 129 alin. 1 C. pr. civ., pe de altă parte, reclamantul însuși, prin reprezentant, învederând lipsa de interes în dovedirea acesteia, Judecătoria va respinge ca nedovedit capătul de cerere al acțiunii introductive privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a autoturismului.
7. În temeiul art. 274 alin. 1, alin. 2 C. pr. civ. coroborat cu art. 2 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995 obligă pârâta să achite reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1.736 lei reprezentând taxe timbru (906 lei) și onorariu expert (830 lei) .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul C. I., domiciliat în A., ., .. 17, Județul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. A. S.A., cu sediul în Sibiu, .. 5, Județul Sibiu și intervenientul forțat M. D. L., domiciliat în L., ., Județul A. privitor la plata reparațiilor autoturismului.
2. Validează Raportul de expertiză tehnică judiciară auto întocmit și lămurit prin Răspunsul la obiecțiuni de domnul expert L. D..
3. Obligă pârâta, în calitate de asigurator al intervenientului forțat, să achite reclamantului cu titlu de despăgubiri suma de 12.287,84 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului marca Renault cu numărul de înmatriculare_ .
4. Respinge, în rest, ca nedovedit capătul de cerere al acțiunii introductive privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a autoturismului.
5. Obligă pârâta să achite reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1.736 lei reprezentând taxe timbru și onorariu expert.
6. Cu drept la recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
7. Pronunțată în ședința publică din data de 1 aprilie 2013, ora 16.00.
PREȘEDINTE GREFIER
I. D. M. CHIRLĂ
Red.ID/Tehnored.MC
Ex.5/26 aprilie 2013
Se comunică:
Reclamant - C. I., domiciliat în A., ., .. 17, Județul A.
Pârâta S.C. C. A. S.A., cu sediul în Sibiu, .. 5, Județul Sibiu
Intervenient forțat - M. D. L., domiciliat în L., ., Județul A.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 752/2013.... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 308/2013.... → |
|---|
