Plângere contravenţională. Sentința nr. 842/2016. Judecătoria MEDGIDIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 842/2016 pronunțată de Judecătoria MEDGIDIA la data de 06-05-2016 în dosarul nr. 842/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDMED:2016:001._
ROMÂNIA
Judecătoria M.
M., ., jud. C.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 842
Ședința publică din 06.05.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B.-C. S.
GREFIER: L. N. A.
Pe rol judecarea cererii având ca obiect – plângere contravențională, formulată de petenta C. A., CNP –_, cu domiciliul în M., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. – Poliția Mun. M., cu sediul în M., ., jud. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, conform dispozițiilor art. 154 și urm. Cod procedură civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns petenta personal și asistată de avocat D. R., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care se evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța procedează la verificarea identității petentei care se legitimează cu carte de identitate . nr._/17.01.2007 eliberată de SPCLEP M., având CNP:_.
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța acordă cuvântul pe competență.
Reprezentantul convențional al petentei consideră că Judecătoria M. este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta plângere, prin raportare la art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța acordă cuvântul pe durata cercetării procesului.
Reprezentantul convențional al petentei estimează durata cercetării procesului la două termene de judecată.
În temeiul art. 238 alin. 1 C.proc.civ., instanța estimează durata cercetării procesului la 3 luni, durată apreciată ca fiind rezonabilă în raport de obiectul cauzei și de probele ce se impun a fi administrate în cauză.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Reprezentantul convențional al petentei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori nominalizați în plângerea contravențională, însă, având în vedere poziția procesuală a intimatului care este de acord cu admiterea plângerii și cu anularea procesului-verbal, urmează ca instanța să aprecieze dacă se mai impune administrarea probei testimoniale.
În baza dispozițiilor art. 258 alin. 1 și art. 255 alin.1 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile atașate la dosarul cauzei, considerând că acestea sunt admisibile potrivit legii și concludente, fiind apte să conducă la soluționarea procesului. Respinge proba testimonială cu martorii indicați de către petent prin plângerea contravențională, ca nefiind utilă cauzei.
În temeiul art. 244 C.proc.civ., nemaifiind alte cereri și probe de administrat, instanța, considerându-se lămurită, declară încheiată cercetarea procesului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul convențional al petentei solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și să se anuleze procesul-verbal de constatare a contravenției și să se aibă în vedere toate apărările formulate de petentă în cuprinsul plângerii contravenționale, precum și poziția procesuală exprimată de către intimat prin întâmpinare și dispozițiile art. 10 din OUG nr. 2/2001 în sensul că printr-o singură sancțiune au fost pedepsite două fapte reținute în sarcina petentei; nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 02.02.2016, cu numărul de înregistrare_, petenta C. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. – Poliția Mun. M., a formulat contestație împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 13.01.2016.
În motivare, se arată că prin procesul verbal menționat s-a reținut că petenta a adresat cuvinte jignitoare și expresii vulgare fostului ginere, pe care de altfel l-a amenințat cu acte de violență; totodată s-a reținut că aceasta a refuzat să se legitimeze.
Petenta arată că aspectele consemnate nu corespund adevărului, relatând întru totul alt mod situația de fapt. Astfel, se evidențiază că fostul ginere i-a adresa cuvinte jignitoare fiicei sale. Mai susține petenta că la apariția organelor de poliție aceștia i-au găsit în curte; cu toate că petenta susține că nu înjura pe nimeni, aceasta arată că li i s-a solicitat buletinul. Mai arată că nu a apucat să le dea buletinul agenților constatatori, întrucât aceștia au plecat până când petenta s-a întors cu actul de identitate. Ulterior, peste câteva zile, în data de 21.01.2016, a primit prin poștă procesul verbal de constatare a contravenției.
Totodată, petenta susține că împotriva fostului ginere, L. M., ca urmare a comportamentului său din acea zi, a formulat o cerere de chemare în judecată, având ca obiect ordin de restricție, înregistrată la Judecătoria M. sub nr._ .
În final, petenta arată că vinovat de producere incidentului se face doar L. M..
În drept, petenta a invocat dispozițiile OG 2/2201 și Legea 61/1991.
În dovedire, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii C. A., C. M. E. și B. G..
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OG 2/2001.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea plângerii contravenționale.
Intimatul a arătat că petenta a fost sancționat contravențional întrucât în ziua de 13.01.2016, în timp ce se afla la adresa din ., din mun. M., a adresa injurii și cuvinte vulgare fostului ginere, numitul L. M., fapta fiind prevăzută de art. 2, pct. 1 din Legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice. De asemenea, se arată că petenta a mai fost sancționată ca urmare a refuzului de legitimare, fapta fiind prevăzută de art. 2, pct. 31 din Legea 61/1991.
În motivarea soluției de admitere a plângerii contravenționale, intimatul a învederat că raportat la dispozițiile art. 2, pct. 1 din Legea 61/1991, fapta săvârșită de petentă nu întrunește elementele constitutive ale acestei contravenții, întrucât din procesul verbal de constatare a contravenției reiese că fapta a fost săvârșită în curtea imobilului din ., loc care nu se circumscrie noțiunii de „public”, așa cum aceasta este definit de art.184 din Codul penal.
Totodată, se arată că la întocmirea procesului verbal contestat nu au fost respectate prevederile art. 10 din OG 2/2001.
Intimatul a mai solicitat constatarea incidenței dispozițiilor art. 454 din Cod proc. civ., pentru ipoteza solicitării unor eventuale cheltuieli de judecată.
În drept, intimatul a invocat prevederile Legii 61/1991 și OG 2/2001.
La întâmpinare a fost atașat raportul agentului constatator.
Petenta nu a depus răspuns la întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, la termenul din data de 06.05.2016 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și a respins pentru petentă proba cu martorii solicitați, apreciind-o ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 13.01.2016 a rezultat că petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 300 de lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2, pct. 1 și 31 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 3, alin. 1, lit. b), respectiv a) din același act normativ.
Pentru a dispune sancționarea contravențională, în cuprinsul procesului verbal, agentul constatator a reținut că, în data de 12.01.2016, petenta a adresat cuvinte și expresii vulgare și l-a amenințat cu acte de violență pe fostul ginere, totodată, refuzând să se legitimeze.
În drept,potrivit art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Instanța arată că din interpretarea textului de lege anterior citat, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare contravențională se bucură de prezumțiile de legalitate și temeinicie. Aceste prezumții se extrag din faptul că, în situația în care acesta nu este atacat în instanță, poate fi executat fără nicio altă formalitate. Ori din punct de vedere logic, punerea în executare a acestuia nu se poate admite decât dacă se pleacă de la prezumția că a fost întocmit în mod legal, iar constatările din cuprinsul său corespund adevărului.
În situația în care procesul-verbal este contestat în instanță, cum este cazul de față, se contestă de fapt ambele prezumții, instanța fiind obligată să analizeze, conform art. 34 din OG nr. 2/2001, atât aspectele privind legalitatea, cât și pe cele privind temeinicia procesului-verbal.
De asemenea, instanța precizează că cele două prezumții, a legalității și a temeiniciei, generate de procesul-verbal de constatare a contravenției nu contravin prezumției de nevinovăție specifică materiei penale, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze (a se vedea cauza I. P. c. României, cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011, precum și cauzele pronunțate de Curte, menționate în respectiva decizie).
Instanța urmează a analiza procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității acestuia. Astfel, verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Prin procesul-verbal mai sus menționat, agentul constatator a reținut săvârșirea a două contravenții de către petent și a aplicat o singură sancțiune contravențională, respectiv amenda în cuantum de 300 de lei.
Conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din OG nr. 2/2001, în situația în care aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție, iar potrivit alin. 2 din același articol, când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității.
Deși nerespectarea prevederilor art. 10 din OG nr. 2/2001 nu este sancționată în mod expres cu nulitatea procesului-verbal, din interpretarea coroborată a prevederilor alin. (1) și (2) rezulta cerința imperativă ca fiecare faptă contravențională să fie sancționată distinct.
Caracterul imperativ rezulta din însăși rațiunea edictării acestei norme, anume obligația agentului constatator de a stabili câte o sancțiune pentru fiecare dintre contravențiile constatate și de a le cumula abia ulterior, pentru a da posibilitatea instanței învestite cu soluționarea plângerii contravenționale să verifice legalitatea sancțiunii aplicate, respectiv măsura în care au fost respectate de către agentul constatator prevederile art.5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001, conform cărora „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, precum și criteriile impuse de art.21 alin.(3) din același act normativ, potrivit căruia „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise in procesul-verbal”.
În alții termeni, este necesar ca prin actul sancționator să se ofere posibilitatea de a se aprecia dacă fiecare dintre sancțiunile aplicate respectă principiile legalității și proporționalității în raport cu gradul concret de pericol social al faptei săvârșite.
Astfel, față de dispozițiile art.34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. (3) din același act normativ, ce obligă instanța să hotărască asupra sancțiunilor, neindividualizarea distinctă a acestora face imposibilă aprecierea asupra legalității lor, respectiv asupra aplicării sancțiunilor de către organul constatator în limitele prevăzute de lege și a proporționalității fiecărei sancțiuni cu gradul de pericol social al fiecărei contravenții săvârșite.
În cauză, instanța, analizând cuprinsul procesului-verbal, constată că agentul constatator a reținut în sarcina petentului două fapte contravenționale, prevăzute de punctele 1 și 31 din cuprinsul art. 2 din Legea 61/1991, stabilind-se o amendă unică, acesta nerespectând dispozițiile legale mai sus citate, prin fixarea unei amenzi rezultante în cuantum de 300 de lei și fără a individualiza sancțiunea contravențională pentru fiecare fapta reținută în sarcina petentului.
D. urmare, având în vedere sancțiunea globală unică aplicată, instanța se vede în imposibilitate de a stabilit dacă pentru fiecare din faptele reținute au fost aplicate sancțiuni în limitele legale (fiind astfel în imposibilitate de a constata respectarea principiului legalității sancțiunilor), respectiv de a proceda la verificarea proporționalității sancțiunii aplicate pentru fiecare din faptele reținute.
Instanța constată că procesul-verbal contestat nu răspunde exigențelor prescrise de lege întrucât, nu se poate identifica fiecare sancțiune aplicată, pentru a se putea exercita un control jurisdicțional asupra legalității și individualizării sancțiunilor față de împrejurările concrete de săvârșire a faptelor și de gravitatea în concret a acestora și, astfel, apreciază că proces-verbal este nelegal întocmit.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că omisiunea agentului constator de aplicare a unei sancțiuni contravenționale distincte pentru fiecare contravenție reținută în sarcina petentei, este în sine aptă să ducă la nulitatea actului sancționator.
D. urmare, instanța nu va reține celelalte apărări ale petentului, care vizează temeinicia actului sancționator, deoarece motivele de legalitate se analizează prioritar față de temeinicia procesului-verbal, urmând ca procesul-verbal nelegal întocmit sa se anuleze, analiza temeiniciei fiind de prisos.
Aceste aspecte de nelegalitate, urmează a fi reținute, cu atât mai mult cu cât fapta prevăzută de art. 2, pct. 1 din Legea 61/1991, reținută în sarcina petentului, nu întrunește elementele constitutive ale contravenției.
Astfel, potrivit acestui din urmă text de lege constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Din cuprinsul textului incriminator, instanța constată că acesta conține mai multe modalități alternative, pentru reținerea contravenției incriminate de text fiind suficientă reținerea a numai una dintre formele de săvârșire descrise în normă. Astfel, se rețin 4 modalități de comitere a contravenției, prin unul din următoarele elemente materiale săvârșite în public: săvârșirea de fapte, acte sau gesturi obscene; proferarea de injurii; proferarea de expresii jignitoare sau vulgare; amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora.
În plus, pentru existența contravenției, tuturor acestor acte materiale, trebuie să li se alăture condiția ca acestea să fie de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice. Așadar ceea ce este relevant pentru existența contravenției este ca acțiunile anterior descrise să fie susceptibile de a tulbura ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice; nu este necesar ca aceste stări să se producă efectiv.
Cu toate acestea, instanța reține necesitatea existenței unei situații premise peste care să se suprapună întreaga activitatea, în lipsa căreia fapta nu constituie contravenție, respectiv necesitatea săvârșirii actelor materiale incriminate, în public.
Fapta se consideră săvârșită "în public" atunci când a fost comisă: într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană; în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față doua sau mai multe persoane; în loc neaccesibil publicului, cu intenția însa ca fapta să fie auzită și dacă acest rezultat s-a produs fată de două sau mai multe persoane; într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.
Raportat la cea de-a treia ipoteză, în care fapta ar putea fi calificată ca fiind săvârșită în public, instanța reține că pentru a fi incident acest caz, ar fi necesar ca fapta să fie săvârșită cu intenția directă, calificată prin scop (cu intenția ca fapta să fie auzită). Or din starea de fapt astfel cum a fost descrisă prin procesul verbal, nu se poate trage concluzia unei astfel de intenții, intenție ce ar putea reieși doar din modalitatea de concretă de săvârșire a faptei și din mijloacele folosite la comiterea acesteia; având în vedere descrierea sumară a faptei, realizate în cuprinsul actului sancționator, instanța nu poate reține în sarcina petentei a unei astfel de intenții de natură a califica fapta ca fiind săvârșită în public
Așadar, instanța apreciază, în acord cu intimata (astfel cum aceasta și-a exprimat opinia în cuprinsul întâmpinării), că fapta reținută în sarcina petentei a fost săvârșită în curtea imobilului din M., ., loc ce nu se circumscrie niciuneia din situațiile incluse în noțiunea de „public”.
Astfel, într-o astfel de situație, instanța se vede în imposibilitatea de a individualiza sancțiunile aplicate, astfel încât să procedeze la o corectă individualizare ca urmare a înlăturării uneia dintre ele.
Având în vedere toate aceste considerente, în baza art. 34 din OG nr.2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulata de petentă, va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 13.01.2016 cu consecința exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicată acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta C. A., CNP –_, cu domiciliul în M., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. – Poliția Mun. M., cu sediul în M., ., jud. C..
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 13.01.2016, întocmit de către intimată și, în consecință, exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria M..
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B.-C. S. L. N. A.
Red. Tehnored. jud. B.C.S./06.06.2016
Listat gref. A.L.N./07.06.2016/4ex/.6pag.
2com./07.06.2016
| ← Fond funciar. Sentința nr. 880/2016. Judecătoria MEDGIDIA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1014 CPC ş.u..... → |
|---|
