Plângere contravenţională. Sentința nr. 650/2015. Judecătoria MORENI

Sentința nr. 650/2015 pronunțată de Judecătoria MORENI la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 650/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MORENI - JUDEȚUL DÂMBOVIȚA

Dosar nr._

Sentința civilă nr. 650

Ședința publică din 16.11.2015

Instanța constituită din:

Președinte – M. M. D.

Grefier – B. V.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențional㔂 formulată de petentul M. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Dâmbovița.

La apelul nominal făcut în ședință, a răspuns petentul M. V., lipsind reprezentantul intimatului.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, verificându-și din oficiu competența conform art. 131 alin.1 C.p.c., constată, în baza art. 32 alin. 1 din Ordonanța nr. 2/2001, că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

În temeiul art. 238 din codul de procedură civilă (Legea 134/2010* privind Codul de procedură civilă), instanța, după consultarea părții prezente, estimează durata procesului la 2 luni.

Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat, declară deschisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe probe.

Petentul solicită încuviințarea probei cu martori pentru a dovedi că la momentul constatării contravenției nu avea viteza reținută în procesul verbal de contravenție și nu circula în localitate așa cum de asemenea s-a reținut în procesul verbal.

Instanța procedează la vizionarea înregistrării video a contravenției, în prezența petentului.

În baza art.258 Codul de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri și înregistrarea video, apreciind că acestea sunt legale și concludente și respinge proba cu martori, propusă de petent, apreciind-o neutilă soluționării cauzei.

Instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul petentului asupra fondului cauzei.

Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum aceasta a fost formulată.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 28.07.2015 sub nr._, petentul M. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, a solicitat instanței anularea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de intimat la data de 21.07.2015, precum și a sancțiunilor aplicate.

În fapt, în motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că, în urma controlului efectuat de organele de poliție, a fost sancționat pentru că ar fi circulat cu o viteză ce depășește limita admisă, faptă ce nu o recunoaște, precizând că circula cu o viteză mai mică și că nu era în localitate.

Petentul a susținut că agentul de poliție nu a vrut să se legitimeze și nu i-a prezentat buletinul de verificare metrologică.

De asemenea, petentul arată că din procesul-verbal nu reiese că i-a fost reținut permisul de conducere.

În drept, petentul a invocat O.G. 2/2001.

Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate.

În motivarea întâmpinării, intimatul a susținut că în data de 21.07.2015 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 945 lei pentru conducerea autoturismului marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, cu o viteza de 113 km/h în localitate, faptă prevăzută de art. 121 alin 1 din HG 1391/2006 rap la art. 102 alin. 3 lit e din OUG 195/2002 rep. și art. 36 alin. 1 rap. la art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 rep.

Intimatul a precizat că prezenta contravenție, respectiv nerespectarea regimului legal de viteză, reiese dincolo de orice dubiu din filmarea video realizată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

În drept, intimatul a invocat OUG 195/2002 rep..

Intimatul a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă, potrivit art. 223 alin.(3) din C.proc.civ.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru petent și pentru intimat, proba cu înscrisurile aflate la dosar, precum și proba video, ca fiind utile soluționării cauzei.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul – verbal contravențional . nr._ întocmit de intimat la data de 21.07.2015, petentul M. V. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 945 lei pentru conducerea autoturismului marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, cu o viteza de 113 km/h în localitate, faptă prevăzută de art. 121 alin 1 din HG 1391/2006 rap la art. 102 alin. 3 lit e din OUG 195/2002 rep. și art. 36 alin. 1 rap. la art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 rep.

În drept, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31 alin.(1) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține următoarele:

Sub aspectul legalitățiiprocesului – verbal contravențional, instanța apreciază că procesul – verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului sau după caz, denumirea și sediul persoanei contraveniente, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Prin Decizia nr. XXII/19.03.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, în examinarea unui recurs în interesul legii, a stabilit că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe prevăzute de lege atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de către agentul constatator sunt limitativ determinate prin art.17 din O.G. nr.2/2001. În celelalte cazuri de nerespectare a condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, nulitatea procesului – verbal de constatare a contravenției nu poate fi constatată decât dacă petentul face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea respectivului proces – verbal.

Instanța reține că petentul nu a invocat nerespectarea prevederilor art. 16 sau art. 17 din O.G. 2/2001. Cu privire la susținerile petentului, instanța constată că acestea nu fac dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde prevederi exprese referitoare la forța probantă a actului de constatare și sancționare a faptei contravenționale, din interpretarea art.34 din același act normativ rezultă că procesul – verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt reținute, până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost învestit de către stat, beneficiind astfel de o prezumție simplă de temeinicie, pe care, potrivit art.249 din C.proc.civ. și art.10 alin 1 teza finală din C.proc.civ., petentul o poate răsturna prin administrarea unor probe concludente contrare.

A considera procesul-verbal de constatare a contravenției ca având o prezumție absolută de legalitate conduce la o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 CEDO, asa cum reiese din cauza A. contra României.

Având în vedere aceste aspecte, instanța trebuie sa stabilească o proporționalitate între prezumția de legalitate a procesului-verbal si prezumția de nevinovăție a contravenientului.

Cu privire la încadrarea faptei, instanța constată că faptele reținute prin procesul-verbal de contravenție au fost corect încadrate, având în vedere prevederile art. 121 alin 1 din HG 1391/2006, conform cărora conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusa prin mijloacele de semnalizare și ale art. 102 alin. 3 lit e din OUG 195/2002 rep., potrivit cărora depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Instanța constată că situația de fapt reținută de către organul de poliție este conformă cu realitatea și este dovedită prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ (f.5), precum și prin raportul agentului constatator (f. 30, 31), planșa fotografică (f. 34), fișă registru radar (f. 14) și suportul magnetic.

În cauză nu sunt încălcate nici prezumția de nevinovăție de care petentul beneficiază în materia contravențională (pe de o parte, petentul a avut în cauză posibilitatea de a prezenta probe în combaterea procesului – verbal contravențional; pe de altă parte, existența faptelor contravenționale este susținută de procesul verbal și de raportul agentului constatator, planșa fotografică, fișă registru radar și suportul magnetic), nici principiul „in dubio pro reo” (dubiul profită contravenientului atunci când poartă asupra însăși existenței faptei, nu asupra motivelor sau a explicațiilor pentru care o faptă contravențională a fost săvârșită, or, în cauză, nu există nici un dubiu asupra celor reținute în procesul-verbal, situația de fapt reieșind din coroborarea probelor).

Instanța reține că prezenta contravenție este dovedită prin intermediul înregistrării video și este constatată de către un lucrător de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ce deține atestat pentru operarea cinemometrului folosit, aparatul radar fiind omologat și verificat metrologic, așa cum reiese din buletinul de verificare metrologică (f. 33) și atestatul de operator radar (f. 33).

Art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 instituie două condiții de fond de care depinde legalitatea procesului verbal de contravenție, respectiv aplicarea sancțiunii în limitele prevăzute de lege și proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei. Agentul constatator a respectat aceste două condiții, sancțiunea amenzii fiind aplicată în limitele fixe prevăzute de lege și proporțional cu pericolul concret al faptei, având în vedere și circumstanțele personale ale contravenientului, din fișa de abateri a acestuia reieșind că a mai fost sancționat pentru acest tip de contravenții.

Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării permisului, instanța constată că nu reiese din procesul-verbal că aceasta a fost aplicată, iar prin întâmpinare se precizează că petentul a fost sancționat contravențional doar cu amendă.

Necesitatea aplicării pedepsei complementare trebuie apreciată de către agentul constatator în primă fază, iar ulterior de către instanța de judecată, sancțiunea nefiind aplicabilă ope legis.

În acest sens sunt în primul rând dispozițiile cu caracter general, respectiv art. 5 alin. 5 și 6 din O.G. 2/2001, conform cărora trebuie respectat caracterul proporțional al sancțiunii prin raportare la gradul de pericol social al faptei, sancțiunile complementare aplicându-se în funcție de natura și de gravitatea faptei.

Conform art. 102 alin. 3 lit e din OUG 195/2002 rep. depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Această prevedere nu trebuie interpretată în sensul că ar deroga de la regula generală, ci în sensul că legiuitorul a prevăzut o durată fixă de suspendare pentru situația în care se apreciază că se impune, față de natura și gravitatea faptei, aplicarea pedepsei complementare.

O interpretare contrară ar conduce la concluzia că, potrivit legii, sancțiunea complementară ar trebui să fie aplicată din oficiu, instanța neavând puterea de a aprecia cu privire la aceasta.

În această interpretare, se impune concluzia că legislația românească exclude analiza sancțiunii în cauză din sfera de jurisdicție a instanțelor judecătorești.

Ori, potrivit art. 21 alin.(1) din Constituție, ”orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”, iar potrivit alin. (2) ”nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.

În același sens, instanța de la Strasbourg a precizat că în materie penală, în măsura în care instanța nu are posibilitatea de a examina dacă sancțiunea este proporțională în raport de fapta săvârșită, cerințele art. 6 par. 1 din Convenție nu pot fi considerate ca fiind îndeplinite (CEDO, hot. din 23 iunie 1981, cauza Le Compte, V. Leuven .. Belgique, § 51).

Mai mult, Curtea a constatat încălcarea dispozițiilor Convenției în situația în care sancțiunea penală a interzicerii exercitării drepturilor părintești se aplică de drept, cu titlu de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absența oricărui control exercitat de instanțele judecătorești (CEDO, hot. din 28 septembrie 2004, cauza S. și P. împotriva României, § 48).

Față de cele arătate, având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, care impun instanței naționale să dea prioritate prevederilor Convenției, dacă acestea intră în contradicție cu cele interne, instanța este competentă să analizeze și să dispună cu privire la aplicabilitatea sancțiunii complementare.

Ținând cont de toate aceste aspecte, instanța reține că procesul – verbal contravențional este legal și temeinic.

În consecință, pentru motivele de fapt și de drept anterior menționate, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petent, privind procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de intimat la data de 21.07.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. V., identificat prin CNP_. domiciliat în com. Valea Călugărească, ., jud. Prahova, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr.64, jud. Dâmbovița, privind procesul verbal de constatare și sancționare . nr._/21.07.2015 încheiat de intimat, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria Moreni.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.11.2015.

PREȘEDINTEGREFIER,

Red. M.D.M.

Tehnored.

4 ex./16.12.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 650/2015. Judecătoria MORENI