Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 835/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 835/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 835/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Operator de date cu caracter personal nr. 3270
...
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 835/2015
Ședința camerei de consiliu de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Grefier P. I. M.
Pe rol fiind judecarea plângerii formulate de petenta B. I., împotriva încheierii de carte funciară nr. 7773/1.04.2015 a OCPI Călărași – BCPI Oltenița, în contradictoriu cu intimatul P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, lipsește petenta, intimatul fiind reprezentat de consilier juridic M. C..
Procedura cu citarea părților în camera de consiliu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța constată că au sosit relațiile solicitate OCPI Călărași-BCPI Oltenița, prin adresa de la fila 78, însoțită de înscrisurile de la filele 79-95, respectiv copia încheierii nr. 4810/20.02.2015, a adresei cu nr. 236/P/2014 din 16.02.2015 și a ordonanței din 16.02.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Instanța ia act că, prin plângerea formulată, petenta nu a solicitat administrarea de probe.
Intimatul, având cuvântul prin consilier M. C., solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța încuviințează intimatului proba cu înscrisuri, apreciind că este utilă cauzei, și, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri pe fond.
Consilier juridic M. C., pe fond pentru intimat, apreciază că esențiale pentru soluționarea prezentei cauze sunt dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, potrivit cu care cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. Din aceste dispoziții legale, rezultă că notarea sechestrului asigurător penal în cartea funciară se face în baza actului prin care a fost dispus. Cu alte cuvinte, în cartea funciară se notează actul de dispoziție, care, în cazul de față, este ordonanța nr. 236/P/2014 din 16.02.2015. Procesul verbal de sechestru nu este un act de dispoziție. Prin urmare, BCPI Oltenița a notat în mod legal sechestrul asigurător în baza actului prin care acesta a fost dispus, respectiv ordonanța procurorului. Din acest motiv, a fost trimisă la BCPI Oltenița ordonanța însoțită de cererea de notare. Din cuprinsul ordonanței, se observa că procesul-verbal de sechestru nu face altceva decât să îi reitereze conținutul. Raportat la conținutul ordonanței, nu are decât un caracter pur formal in respectiva cauza. Învederează instanței și dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 7/1996, potrivit cu care, în cazul în care registratorul admite cererea, dispune întabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative, prin altele, la lit. c), individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz. Astfel, se poate observa că, în ordonanța nr. 236/P/2014 din 16.02.2015, au fost individualizate toate bunurile indisponibilizate, prin indicarea numerelor cadastrale și a celor de carte funciară. De asemenea, organul de urmărire penală a indicat valorile estimative ale bunurilor. Astfel, nu pot fi primite argumentele petentei în sensul că organul de urmărire penală nu a identificat și evaluat bunurile sechestrate. Criticile privind modalitatea de evaluare a bunurilor indisponibilizate exced acestui cadru procesual, întrucât vizează aspecte de fond ale măsurii asigurătorii. Aceste critici pot face obiectul unei contestații întemeiate pe dispozițiile art. 250 C.pr.pen., care, de altfel, a și fost formulată. Petenta a formulat contestație împotriva ordonanței nr. 236/P/2014 din 16.02.2015, care a format obiectul dosarului nr._ al tribunalului Călărași, care, prin încheierea nr. 7/5.03.2015, a respins contestația, ca neîntemeiată. Prin urmare, apreciază că admiterea acestei plângeri ar echivala cu încălcarea puterii de lucru judecat a încheierii anterior menționate. De asemenea, la ultima filă a procesului verbal de sechestru se arata ca petenta a primit ordonanța, i-a fost comunicată ordonanța, și se arată că aceasta a contestat-o. Neatașarea procesului-verbal de sechestru la cererea de notare a sechestrului nu este de natură a produce vreo vătămare petentei, în condițiile în care aceasta a contestat, în baza art. 250 N.C.pr.pen., legalitatea și temeinicia măsurii sechestrului asigurător. Potrivit dispozițiilor art. 28 și art. 29 din Legea nr. 7/1996, registratorul de carte funciară nu are competența de a verifica dacă într-o cauză penală a fost întocmit sau nu un anumit act, în cazul de față procesul-verbal de sechestru. Registratorul examinează strict dacă actul ce însoțește cererea de notare îndeplinește condițiile pentru a fi înscris în cartea funciară. Practic, verifică îndeplinirea unor condiții de formă, iar nu de fond ale actului ce solicită a fi înscris. Deci analiza pe care registratorul de carte funciară o face, este pur formală, nu are îndreptățirea analizei de fond a actului ce se solicită a fi înscris. Dacă ar face o astfel de analiză, ar interfera cu dispozițiile art. 250 N.C.pr.pen. și s-ar substitui organului îndrituit. În concluzie, sechestrul asigurător nu poate fi radiat din cartea funciară, decât în ipoteza în care va fi ridicat prin intermediul procedurii judiciare prevăzute de art. 250 N.C.pr.pen. Or, acest sechestru nu a fost ridicat, ci chiar menținut de judecătorul de drepturi și libertăți. Solicită să se constate că, în cauză, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 885 alin. 2 și 4 C.civ. și nici ale art. 908 alin. 2 C.civ., întrucât petenta nu este în măsură să facă dovada existenței înscrisului autentic cerut de lege și nici a unei hotărâri judecătorești definitive sau ordonanțe a procurorului care să constate nevalabilitatea actului în baza căruia s-a notat sechestrul asigurător în cartea funciară sau care să dispună ridicarea acestuia. Pentru toate aceste motive și pentru cele expuse pe larg în întâmpinare, solicită respingerea plângerii, ca neîntemeiată, și menținerea ca legale si temeinice încheierile de carte funciară atacate. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
La data de 21.04.2015, pe rolul acestei instanțe, a fost înregistrată plângerea formulată de petenta B. I. împotriva încheierii de reexaminare nr. 7773/11.03.2015 a OCPI Călărași, solicitând radierea tuturor notărilor efectuate în cartea funciară în baza încheierii menționate mai sus, ca netemeinice și nelegale.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că registratorul a admis cererea de notare a sechestrului asigurător penal instituit asupra terenurilor sale cu încălcarea flagrantă a legii - lipsa procesului verbal, document esențial în procedura sechestrului penal.
Conform art. 28. alin. 1 din Legea nr. 7/1996, cu modificările și completările ulterioare, "Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului teritorial". Necesitatea depunerii unei copii legalizate subzistă și în ipoteza în care înscrisul îl reprezintă o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Articolul 29 din același act normativ dispune, în alineatul 1, că registratorul va admite cererea de înscriere prin încheiere, dacă înscrisul la care făcea referire art. 28 îndeplinește cumulativ următoarele condiții limitative:
a) este încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege;
(…)
g) îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.
Concluzionând, registratorul, în virtutea atribuțiilor sale legale, va admite cererea de înscriere numai după ce va verifica îndeplinirea tuturor condițiilor de formă și a oricăror alte prevederi stabilite în legi speciale, pentru menținerea ca valabilă a actului.
În materia sechestrului penal asigurător, legea specială este Codul de procedură penală, iar sediul materiei îl reprezintă articolele 249-253 C.p.p. Astfel, registratorul trebuia, înainte de a se pronunța asupra admiterii notării, să verifice conformarea actelor procurorului la dispozițiile incidente din sediul indicat al materiei. Ori, documentele în baza cărora registratorul ar fi trebuit să admită înscrierea erau cele expres și limitativ prevăzute în alineatul 4 al articolului 253: "Pentru bunurile imobile sechestrate, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent notarea ipotecară asupra bunurilor sechestrate, anexând copie de pe ordonanța sau încheierea prin care s-a dispus sechestrul și un exemplar al procesului-verbal de sechestru".
Lipsa oricăruia dintre aceste documente (copia ordonanței sau originalul procesului verbal de sechestru) atrăgea după sine obligația registratorului de aplicare imediată a art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996: "Dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum și aceasta din urmă nu întrunesc condițiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, cererea se respinge printr-o încheiere motivată".
Necesitatea existenței - la baza cererii de înscriere a notării în Cartea Funciară - a celor două documente este dată de importanța respectării tuturor procedurilor expres și imperativ prevăzute de legea specială, în materia instituirii unei măsuri care afectează total dreptul de dispoziție asupra dreptului de proprietate al persoanei, drept garantat de însăși Constituția României.
Ori, în aplicarea art. 252 C.p.p., organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, putând recurge, dacă este cazul, la evaluatori sau experți.
Consemnarea efectivă a acestor operațiuni este realizată în cadrul procesului verbal la care face referire art. 253 C.p.p. "(1) Organul care aplică sechestrul încheie un proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 252, descriind în amănunt bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor”. În procesul-verbal se arată și bunurile exceptate de lege de la urmărire, potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (8), găsite la persoana căreia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemnează obiecțiile suspectului sau inculpatului ori ale părții responsabile civilmente, precum și cele ale altor persoane interesate.
În virtutea garantării și respectării dreptului la apărare al oricărei părți interesate, punctul de vedere al acesteia sau obiecțiile sale vizavi ansamblul operațiunilor efectuate de organul judiciar în procedura aplicării sechestrului trebuie menționate, printre altele, în procesul verbal.
Același articol prevede și obligația de a încunoștința părțile despre o . alte drepturi, precum:
a) faptul că pot solicita valorificarea bunului sau bunurilor sechestrate, în temeiul art. 252 ind.l alin. (1);
b) faptul că, în cursul procesului penal, înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător pot fi valorificate de către organul judiciar, chiar și fără consimțământul proprietarului, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2521 alin. (2).
Pentru a se putea face dovada îndeplinirii tuturor obligațiilor legale impuse, în scopul protejării drepturilor și intereselor legitime ale părților asupra bunurilor cărora se instituie sechestrul, un exemplar al procesului-verbal prevăzut la alin. (1) se lasă persoanei asupra bunurilor căreia s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa acesteia, celor cu care locuiește, administratorului, portarului sau celui care în mod obișnuit îl înlocuiește ori unui vecin. În cazul când o parte din bunuri sau totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se înaintează și organului judiciar care a dispus luarea măsurii asigurătorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului-verbal.
În speță, nu există nicio dovadă ca bunurile sechestrate au fost identificate sau evaluate corespunzător, procurorul eludând aceste obligații prin inserarea formală, în cuprinsul ordonanței, a unor elemente pur formale. Astfel, în privința evaluării, este evident discrepanța dintre suma reținută de procuror ca reper valoric a unui hectar și suma achitată de ea pe aceeași unitate de măsură, în condițiile achiziției de pe piața liberă, prin act notarial. Astfel, în ordonanță, procurorul consemnează, pentru toate suprafețele asupra cărora instituie sechestrul, aceeași valoare exactă pentru un hectar de teren, respectiv suma de 9.770 RON/ha.
Contractul de vânzare cumpărare al său, autentificat sub nr.1344 din data de 09.09.2013, cu mai bine de un an înainte, relevă o valoare de piață de 20.126,25 RON. Este evident că această diferență semnificativă de valoare, totalizând, pentru o suprafață de 268,34 ha, un cuantum de 2.778.996,125 RON, constituie prejudiciu pe care este nevoită să îl suporte pentru neîndeplinirea condiției imperative a evaluării bunurilor supuse sechestrului, în condițiile art. 252-253 C.p.p.
Procesul verbal la care textul legal face referire nu există, acesta nefiind întocmit de procuror, aspect recunoscut expres chiar de reprezentantul Ministerului Public în cadrul contestației formulate pe rolul Tribunalului Călărași împotriva instituirii acestei măsuri. A fost, astfel, privată de posibilitatea de a putea lua la cunoștință despre care dintre loturile de teren ale sale este vorba, despre modalitatea de evaluare a acestora de către procuror și de dreptul legitim de a formula eventuale obiecțiuni la toate aceste consemnări. S-a încălcat, astfel, și articolul 1 al Protocolului numărul 1, adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Registratorul șef ignoră, în mod deliberat, dispoziții imperative ale legii organice, justificându-și menținerea înscrierilor prin prevederi ale unui act administrativ fără putere de lege.
Astfel, registratorul șef, învestit cu soluționarea cererii de reexaminare, apreciază că menținerea înscrierilor în cartea funciară este justificată (deși prevederile Codului de Procedură Penală - obligatorii și de imediată aplicare, fiind conținute în cuprinsul unei legi organice - au fost încălcate, nefiind întocmit procesul verbal menționat expres în art. 253 C.p.p.), întrucât un articol dintr-un regulament fără valoare de lege, emis de Directorul General al ANCPI in 17.11.2014. Ori, a considera că printr-un act administrativ al directorului unei agenții se poate deroga de la dispozițiile speciale și obligatorii ale unei legi organice, echivalează cu încălcarea deliberată a acesteia. Astfel, articolul 195 invocat, care permite eludarea dispozițiilor art. 253 C.p.p., prin posibilitatea înscrierii, fără a exista procesul verbal obligatoriu, prevăzut în procedura penală a instituirii sechestrului, contravine flagrant atât legii organice, cât și Constituției, aspecte facil de sesizat, chiar și de către o persoană fără studii de specialitate. Iar conflictul între o lege și un act administrativ este evident, soluționat prin prevalența legii, chestiuni care, în cererea de reexaminare au fost deliberat omise.
Petenta a depus la dosar încheierea de reexaminare nr. 7773/1.04.2015 și dovada comunicării către petentă a acestei încheieri, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei.
În cauză, s-a dispus citarea intimatului P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petentă, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, împotriva Ordonanței nr. 236/P/2014 din 16.02.2015, petenta a formulat contestație în temeiul art. 250 N.C.p.p.
Contestația a fost trimisă spre competentă soluționare judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Călărași - Secția Penală, unde a fost înregistrată sub nr._ .
Prin încheierea nr. 07 din 05.03.2015, definitivă, contestația a fost respinsă.
În acest context, admiterea prezentei plângeri ar echivala cu încălcarea puterii de lucru judecat a încheierii anterior menționate.
Din dispozițiile art. 28 și ale art. 29 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, rezultă că registratorul de carte funciară nu are competența de a verifica dacă într-o cauză penală a fost întocmit sau nu un anumit act, în cazul concret procesul-verbal de sechestru.
Registratorul examinează strict dacă actul ce însoțește cererea de notare îndeplinește condițiile pentru a fi înscris în cartea funciară.
Eventuala lipsă a procesului-verbal de sechestru poate fi invocată doar în cadrul procedurii reglementate de art. 250 N.C.p.p.
Condițiile pe care registratorul de carte funciară are a le verifica atunci când dispune asupra cererii de notare a sechestrului asigurător penal se circumscriu aspectului formal al actului prin care această măsură a fost instituită, astfel cum reiese din prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr.7/1996.
În alte cuvinte, registratorul verifică îndeplinirea unor condiții de formă, și nu de fond ale actului ce se solicită a fi înscris.
În procedura notării în cartea funciară, nici registratorul și nici instanța nu au chemarea legislativă de a se pronunța asupra aspectelor de fond ale măsurii sechestrului asigurător penal.
Această analiză excede sferei de aplicare a Legii nr. 7/1996 și a dispozițiilor Codului civil referitoare la cartea funciară și interferează cu acea normă legală - art.250 N.C.p.p - care îi permite petentei să supună verificării organului competent legalitatea ordonanței prin care s-a dispus sechestrul asigurător.
Așa fiind, sechestrul asigurător în discuție nu poate fi radiat din cartea funciară, decât în ipoteza în care va fi ridicat prin intermediul procedurii judiciare prevăzute art. 250 N.C.p.p.
D. în măsura în care organul chemat legislativ a statua asupra legalității actului prin care s-a dispus sechestrul își însușește susținerile petentei, aceasta poate valorifica soluția obținută în procedura Legii nr. 7/1996 prin mijlocirea instituției radierii.
Dacă s-ar admite plângerea, bunurile ce fac obiectul sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 236/P/2014 din 16.02.2015 ar fi scoase de sub puterea acestei măsuri pe o altă cale decât cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 885 alin.2 și 4 C.civ și nici ale art. 908 alin.2 C.civ, întrucât petenta nu este în măsură să facă dovada existenței înscrisului autentic cerut de lege și nici a unei hotărâri judecătorești definitive sau ordonanțe a procurorului care să constate nevalabilitatea actului în baza căruia s-a făcut notarea sechestrului asigurător în cartea funciară sau care să dispună ridicarea acestuia.
Sintetizând, sechestrul asigurător penal nu poate fi desființat pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, deoarece în cadrul acestei proceduri nu se analizează condițiile de fond ale actului ce se solicită a fi notat, ci se verifică îndeplinirea unor condiții de formă.
Potrivit art. 902 alin. 2 pct. 17 C.civ „ 2) În afara altor cazuri prevăzute de lege, sunt supuse notării în cartea funciară: 17. sechestrul, urmărirea imobilului, a fructelor ori veniturilor sale", iar în conformitate cu art. 28 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, „ (1) Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere".
Raportat la dispozițiile legale anterior citate, în mod corect sechestrul asigurător a fost notat în baza Ordonanței nr. 236/P/2014 din 16.02.2015, deoarece acesta este actul prin care a fost instituit.
În ipoteza admiterii plângerii și radierii sechestrului asigurător penal din cartea funciară, efectul de indisponibilizare nu ar mai fi opozabil erga omnes, deși măsura asigurătorie subzistă.
Practic, instanța civilă ar lipsi de efecte o măsură procesual penală.
Conform art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 7/1996, „(1) În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative:
c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz".
În acest sens, este de observat că în Ordonanța nr. 236/P/2014 din 16.02.2015 au fost individualizate toate bunurile indisponibilizate, prin indicarea numerelor cadastrale și a celor de carte funciară.
De asemenea, au fost indicate valorile estimative ale bunurilor.
Nu pot fi primite, așadar, argumentele petentei în sensul că organul de urmărire penală nu a identificat și evaluat bunurile sechestrate.
Criticile privind modalitatea de evaluare a bunurilor indisponibilizate exced prezentului cadru procesual, întrucât vizează aspecte de fond ale măsurii asigurătorii.
În altă ordine de idei, neatașarea procesului-verbal de sechestru la cererea de notare nu este de natură să producă vreo vătămare petentei, în condițiile în care aceasta a contestat, în baza art. 250 N.C.p.p, legalitatea și temeinicia măsurii sechestrului asigurător.
De altfel, art. 253 alin. 4 N.C.p.p, invocat de petentă, nu prevede nici o sancțiune pentru neatașarea procesului-verbal de sechestru la cererea adresată biroului de cadastru și publicitate imobiliară.
Susținerile petentei sunt infirmate și de procesul-verbal nr.236/P/2014 din 27.04.2015, pe care aceasta 1-a semnat fără obiecțiuni.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 205 C.pr.civ. rap. la art. 201 C.pr.civ.
În apărare, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar încheierea nr. 7/5.03.2015 a Tribunalului Călărași, procesul verbal din 27.04.2015 întocmit de Secția de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ordonanța din 16.02.2015.
La cererea instanței, O.C.P.I. Călărași a depus la dosar adresa de la fila 17, însoțită de încheierea nr._/12.05.2015, copia cărții funciare nr. 3951, cu anexa nr. 1, încheierea de reexaminare nr. 7773/1.04.2015, dovada comunicării către petentă a încheierii, copia cererii de reexaminare formulată de petentă, încheierea nr. 4810/20.02.2015 a O.C.P.I. Călărași, adresa înregistrată sub nr. 4810/18.02.2015 emisă de intimat către O.C.P.I. Călărași și ordonanța din 16.02.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La dosar, au mai fost depuse cererea formulată de petentă, prin care solicitat judecarea cauzei în lipsă, și împuternicire.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, din analiza cărora instanța reține că, prin ordonanța nr. 236/P/2014 din data de 16.02.2015, intimatul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra terenului în suprafață de_ mp, având nr. cadastral 3951, înscris în cartea funciara nr. 3951 a localității Nana, jud. Călărași, proprietatea petentei.
Prin adresa nr. 236/P/2014, intimatul a comunicat această ordonanță O.C.P.I. Călărași și a solicitat notarea măsurii asigurătorii în cartea funciară.
Prin încheierea nr. 7/5.03.2015, definitivă, Tribunalul Călărași a respins contestația formulată în procesul penal de către petentă împotriva ordonanței menționate mai sus.
O.C.P.I. Călărași – B.C.P.I. Oltenița a admis cererea formulată de intimat și a notat sechestrul penal asigurător menționat, în favoarea Statului Român, în cartea funciară cu nr. 3951 a localității Nana, jud. Călărași, prin încheierea nr. 4810 din 20.02.2015.
Împotriva acestei din urma încheieri, petenta a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea nr. 7773 din 1.04.2015, iar nu din 11.03.2015, cum din eroare menționează petenta în plângere.
Analizând motivele invocate de petentă în plângerea formulată, instanța constată că eventuale neregularități pe care le impută procurorului cu privire la luarea măsurii asigurătorii a sechestrului au fost valorificate de aceasta pe calea contestației în procesul penal, soluționată prin încheierea nr. 7/5.03.2015, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Călărași, acestea neputând fi analizate de o instanță civilă.
Analiza instanței va avea în vedere eventuale nereguli conținute în încheierea de reexaminare nr. 7773 din 1.04.2015 și, implicit, de încheierea nr. 4810/20.02.2015.
În această privință, instanța reține că petenta se consideră prejudiciată, în esență, prin aceea că, la momentul notării în cartea funciară a sechestrului instituit de intimat, registratorului de carte funciară nu i-a fost prezentat, odată cu ordonanța procurorului, și procesul-verbal de sechestru prev. de art. 253 alin. 1 C.pr.pen.
Însă, procesul-verbal de sechestru, a cărui lipsă la momentul notării în cartea funciară o reclamă petenta, nu este un act de autoritate, ci numai ordonanța procurorului. Numai în ipoteza în care ar fi lipsit ordonanța procurorului de instituire a sechestrului, cele două încheieri ale O.C.P.I. Călărași ar fi fost nelegale, cu consecința admiterii plângerii, întemeiate pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996.
Tocmai de aceea nici dispozițiile art. 28 și nici dispozițiile art. 29 din Legea nr. 7/1996 nu impun obligația de a i se prezenta, la notare, registratorului de carte funciară procesul-verbal de sechestru la care face referire petenta.
În ceea ce privește dispozițiile art. 195 din Ordinul nr. 700/2014 al Directorului general al ANCPI, în baza cărora se poate nota sechestrul în cartea funciară, în lipsa procesului verbal de sechestru, instanța constată că acestea sunt obligatorii pentru toți registratorii de carte funciară, întrucât, prin acest ordin, s-a aprobat Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, iar Directorul general al ANCPI a fost abilitat, în baza legii, să emită acest ordin.
Dispozițiile art. 195 din ordinul menționat nu contravin dispozițiilor art. 253 C.pr.pen, astfel cum susține petenta, întrucât, prin dispozițiile art. 249 și urm. C.pr.pen., este reglementată procedura luării măsurilor asigurătorii în procesul penal, și nu procedura de notare în cartea funciară a acestora.
Normele juridice care reglementează procedura înscrierilor în cartea funciară sunt reglementate prin Legea nr. 7/1996 și prin Ordinul nr. 700/2014.
Pentru aceste motive, instanța, în temeiul art. 31 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, va respinge plângerea formulată de petentă, fiind neîntemeiată.
Totodată, va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 31 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, respinge plângerea formulată de petenta B. I., domiciliată în mun. București, ., ., sector 1, cu domiciliul procesual ales în mun. București, .. 42-44, sector 1, împotriva încheierii de reexaminare nr. 7773/1.04.2015 a O.C.P.I. Călărași, în contradictoriu cu intimatul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în mun. București, ., sector 5.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2015.
Pentru Președinte,
A. I., aflat în concediu de odihnă,
Semnează
Președintele instanței,Grefier,
P. I. M.
Red. A.I.
Tehnored. P.I.M.
03.07.2015 – 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1512/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 807/2015.... → |
|---|
