Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2585/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2585/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 2585/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI - JUDEȚUL BACĂU
DOSAR NR._ exercitarea autoritate părintească
stabilire domiciliu minor
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2585
Ședința publică din data de 10.11.2015
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
PREȘEDINTE - A. L.
GREFIER - B. S. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta C. A. I., în contradictoriu cu pârâtul O. C., având ca obiect exercitarea autorității părintești și stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, personal și asistată de avocat B. C., lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pârâtul a depus înscrisuri la dosarul cauzei, după care:
Avocat B. C. depune la dosarul cauzei taxă judiciară de timbru de 20 lei și interogatoriul pentru pârât. Întrebată fiind, nu mai are cereri de formulat, dorește să pună concluzii la acest termen de judecată, solicitând amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, conform art. 244 Cod de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și conform art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului:
Avocat B. C., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă, stabilirea locuinței minorului la mamă, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere de ¼ din venitul minim garantat. Pârâtul este o persoană violentă, reclamanta a fost nevoită să se refugieze în nenumărate rânduri. La dosar este un început de dovadă că pârâtul este consumator de droguri. Pârâtul a lipsit la atâtea termene, ceea ce denotă un dezinteres față de minor. Pârâtul a călătorit în România, fără a lua legătura cu reclamanta, nu telefonează. Pârâtul recunoaște că primea 150 euro pentru alocația minorului. Suma de 1800 euro, alocația dată de statul italian, a fost obținută de pârât și cheltuită de acesta. Reclamanta este o persoană responsabilă, se ocupă de creșterea și educarea minorului. Solicită ca instanța să aibă în vedere și referatul de anchetă socială și să facă aplicarea dispozițiilor art. 358 Cod de procedură civilă referitoare la neprezentarea pârâtului la interogatoriu, ceea ce reprezintă o mărturisire deplină. Solicită respingerea cererii reconvenționale, pârâtul a făcut niște susțineri fără acte în dovedire. Pârâtul are o fire violentă și nu se interesează de minor.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând,
Asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin cererea promovată pe rolul instanței la data de 04.02.2015 și înregistrată sub nr._ /201 reclamanta C. A. I. a chemat în judecată pe pârâtul O. C., solicitând a se dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului O. Raffael G. să fie exercitată exclusiv, locuința minorului să fie stabilită la mamă, iar pârâtul să fie obligat la plata pensiei de întreținere pentru minor.
În motivare se arată că părțile au locuit în Italia și avut o relație de concubinaj din care s-a născut minorul O. Raffael G.. Pârâtul nu s-a putut acomoda cu rolul de tată, a fost dezinteresat permanent de minor și de reclamantă, a intrat în anturaje dubioase, ulterior, reclamanta aflând că pârâtul consumă droguri de risc în mod frecvent. Reclamanta susține că pârâtul a fost de mai multe ori chemat la poliție, în Italia, să dea declarații asupra activității sale, iar apartamentul în care locuiau a fost percheziționat pentru bunuri sustrase.
Reclamanta mai afirmă că pârâtul a folosit forța fizică împotriva ei și că, în vara anului 2013, pârâtul i-a propus să călătorească împreună cu minorul în România pentru a obține permisul de conducere. Acesta a fost sfârșitul relației părților; de atunci, pârâtul a refuzat în mod constant să-și dea acordul pentru ca reclamanta și minorul să se poată întoarce în Italia.
În drept a invocat dispozițiile art. 398 și art. 505 Cod civil.
Cererea a fost timbrată cu 40 lei taxă judiciară de timbru.
Cererea de chemare în judecată a urmat etapa scrisă în cadrul căreia:
-la data de 10.02.2015 acțiunea i-a fost comunicată pârâtului;
-la data de 09.03.2015 pârâtul a depus întâmpinare care a fost comunicată reclamantei la data de 12.03.2015;
-pârâtul a dat răspuns la întâmpinare la data de 23.03.2015.
Prin întâmpinare, pârâtul a infirmat susținerile reclamantei. Pârâtul afirmă că, în mod responsabil, atât în perioada de dinaintea sarcinii, cât și după nașterea copilului a asigurat traiul necesar familiei sale. Dimpotrivă, afirmă pârâtul, reclamanta este cea care a dat dovadă de carențe de civilizație și respect. Sub aspect reconvențional, pârâtul a solicitat exercitarea autorității comune asupra minorului.
Prin răspunsul la întâmpinare și prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamanta a reiterat motivele care au determinat-o să promoveze prezenta cerere de chemare în judecată: refuzul pârâtului de i se permite, ei și copilului, de a circula în străinătate de a veni în Italia, acolo unde stă pârâtul. În atare situație, reclamanta se vede nevoită să dezvăluie adevăruri supărătoare despre pârât, că este un consumator de droguri de mare risc, că are postate pe rețelele de socializare poze în care folosește substanțe de risc. De 2 ani de când au venit în România, pârâtul refuză să-i dea procură de călătorie reclamantei, fiind vădită intenția sa de a-i ține forțat în țară.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar acte de stare civilă, planșă foto, caracterizare a reclamantei de la locul de muncă, adeverință de înscriere a minorului la grădiniță și a solicitat interogatoriul pârâtului și audierea martorei C. E..
Pârâtul a depus extrase de cont Western Union.
U. A. Teritorială municipiul Onești a depus ancheta sociale.
În baza art. 237, 255 și 258 Cod procedură civilă instanța a constatat că probele cu înscrisuri, interogatoriu și cu un martor sunt concludente și admisibile și le-a încuviințat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Părțile au trăit în concubinaj, în Italia, relație din care a rezultat minorul O. Raffael G., născut la data de 16.07.2011. Din declarația martorei C. E., bunica reclamantei, reiese că pârâtul a fost foarte violent fizic cu reclamata. Martora a locuit la fiica ei, mama reclamantei, în Italia și a avut ocazia să se convingă de tratamentul dur aplicat de pârât, reclamantei. Reclamanta a fost bătută și cât a fost însărcinată. Cât au stat în Italia, părțile și-au crescut copilul, iar în urmă cu doi ani, pârâtul i-a propus martorei să vină în țară cu copilul; însuși pârâtul s-a îngrijit de toate demersurile călătoriei, plătindu-i martorei drumul cu avionul. A venit și reclamanta în țară, dar relația cu pârâtul a rămas tensionată. După venirea în țară, doar părinții pârâtului au trimis, rar, bani și pachete. Cât despre pârât, acesta a dat, o singură dată, telefon, cerându-l pe minor la telefon. Martora i-a spus să revină, că este ora 22 și copilul doarme, însă pârâtul nu a mai revenit. Pârâtul a revenit în țară, de 2-3 ori și de fiecare dată a venit la copil și l-a la cofetărie pentru câte o oră. Părerea martorei este că, prin comportamentul său, pârâtul dă dovadă că este un om dezechilibrat.
În drept, conform art. 505 al. 1 Cod civil, în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.
Potrivit al. 2 din același articol, dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Dispozițiile referitoare la divorț sunt următoarele: conform art. 400 din Codul civil, în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Potrivit art. 402 din Codul civil instanța stabilește de asemenea și contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională.
Conform art. 483 din Codul civil autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Noțiunea de autoritate părintească este nouă în dreptul românesc. Exercițiul comun al autorității părintești atunci când părinții sunt căsătoriți sau, fără a fi căsătoriți, conviețuiesc, presupune exercitarea tuturor drepturilor și obligațiilor părintești împreună și în mod egal de către ambii părinți, în fiecare zi. Astfel, dacă părinții conviețuiesc, ei vor exercita împreună și de comun acord toate drepturile și îndatoririle părintești, între aceștia fiind aplicabilă și prezumția mandatului tacit reciproc, prevăzută de art. 503 alin. (2) din Codul civil.
Dacă însă aceștia nu conviețuiesc, exercitarea în comun a autorității părintești se concretizează în consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor, actele curente privind creșterea și educarea acestora fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc. Aceasta deoarece atunci când părinții sunt despărțiți, fie că sunt divorțați, fie că sunt părinți naturali care nu conviețuiesc, exercițiul autorității părintești este prevăzut de lege ca aparținând ambilor părinți în comun, însă modalitatea concretă de exercitare diferă față de ipoteza exercitării autorității de către părinții care locuiesc împreună, întrucât, în concret, copilul va locui cu unul din părinți, iar aceștia nu pot fi împreună alături de copil pentru a se putea ocupa de creșterea și educarea lui zilnică și pentru a coordona actele sale curente.
Codul civil nu reglementează foarte clar situațiile în care instanța de tutelă poate dispune exercițiul autorității părintești de unul dintre părinți, respectiv, de ambii. Prin reglementarea regulii conform căreia exercițiul aparține ambilor părinți s-a urmărit alinierea reglementării românești la majoritatea sistemelor din Europa, care prevăd că ambii părinți, indiferent că sunt sau nu împreună, trebuie să-si asume obligațiile părintești, să înțeleagă că orice copil are nevoie să fie crescut de ambii părinți și să nu abandoneze exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești.
În reglementarea divorțului este statuată regula conform căreia autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți (art. 397) dar, conform art. 398, pentru motive întemeiate, se poate dispune exercitarea ei de către unul dintre părinți. Textul nu lămurește sfera de aplicare a motivelor temeinice.
Art. 507, la rândul său, enumeră situații general valabile care vor conduce la exercitarea autorității părintești de un singur părinte, fiind aplicabil deopotrivă pentru ipoteza părinților căsătoriți și a celor divorțați sau care nu conviețuiesc.
A. părintească poate fi exercitată doar de unul dintre părinți pentru motivele prevăzute de art. 507 sau art. 398 din Codul civil.
În stabilirea exercitării autorității părintești de către un singur părinte trebuie avute în vedere doar fapte concrete care trebuie dovedite. Probatoriul trebuie să poarte asupra următoarelor elemente cumulative: dovada de către părintele solicitant a suferinței copilului care se află sub autoritatea ambilor părinți; stabilirea unei legături de cauzalitate între suferința copilului și exercitarea în comun a autorității părintești; demonstrarea faptului că soluția constă în exercitarea autorității părintești exclusiv de către părintele care solicită.
Din ancheta socială efectuată la Onești reiese că reclamanta și minorul locuiesc la martora C. E., bunica reclamantei, care o ajută permanent. Pârâtul, fără să fie împiedicat de reclamantă, nu se implică în creșterea și educarea minorului; în ultima perioadă, prin mama sa, pârâtul a trimis cam 100 euro lunar pentru copilul său. Opinia referentului social și al colectivului de sprijin este ca autoritatea părintească să fie lăsată la aprecierea instanței, în funcție de toate probele administrate.
Nu s-a efectuat anchetă socială la domiciliul din țară al pârâtului pentru că acesta este rezident în Italia.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță și, în afară de alegațiile din întâmpinare, nu a formulat probe. A dat dovadă de totală stare de pasivitate și nu există la dosar niciun indiciu că ar fi interesat de copil.
Din probatoriul administrat instanța constată existența de motive întemeiate, astfel cum art. 398 Codul civil prevede, pentru ca autoritatea părintească să se exercite în mod exclusiv de către reclamantă: cât timp au fost împreună, pârâtul a fost violent, reclamanta fiind nevoită să ceară ajutorul mamei ei. Începând cu luna august 2014, pârâtul nu a mai avut loc de muncă, aspect recunoscut de acesta, ajutorul lunar trimis copilului s-a realizat sporadic și cu ajutorul părinților pârâtului; toate acestea coroborate cu refuzul de a permite reclamantei și copilului să se întoarcă în Italia, unde ambele părți ar putea să colaboreze, duc la concluzia că autoritatea părintească asupra minorului nu poate fi exercitată decât de către mamă.
Totodată, instanța constată că potrivit art. 496 Codul civil copilul minor locuiește la părinții săi, în caz de neînțelegere instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Față de concluziile probatoriului administrat, văzând și dispozițiile legale de mai sus va stabili la reclamantă locuința minorului, respectiv, în Onești, ./A/8.
Va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 497 cod civil referitoare la schimbarea locuinței copilului.
Potrivit dispozițiilor art. 402 alin. 1 din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, instanța de tutelă stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 529 din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte sau cel care înfiază, obligația de întreținere se stabilește până la o pătrime din câștigul său pentru un copil, o treime pentru doi copii, și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
Întrucât părinții sunt obligați în egală măsură să contribuie la cheltuielile de creștere a copiilor lor, care au dreptul la întreținere pentru că se află în nevoie dacă nu se pot întreține din munca lor, chiar dacă ar avea bunuri, instanța va stabili contribuția fiecărui părinte, având în vedere, în baza prezumției simple, că, fiind apți de a munci (aptitudine care este izvorul obținerii mijloacelor materiale), părinții realizează din muncă câștiguri materiale la acest nivel.
Având în vedere starea de nevoie a minorului, mijloacele materiale ale părților, instanța urmează a stabili în sarcina părților obligația de întreținere în cota maximă prevăzută de Codul civil, în funcție de venitul minim realizat pe economia națională, nerezultând că părțile ar realiza venituri mai mari.
În ceea ce privește momentul de la care părțile datorează pensie de întreținere, având în vedere că minorul s-a aflat în grija mamei, care a prestat întreținere în natură, în mod continuu, instanța urmează a-l obliga pe pârât la plata pensiei de întreținere în favoarea acestuia începând cu data introducerii prezentei acțiuni și până la majoratul beneficiarului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. A. I. – CNP_, domiciliată în Onești, ./A/8, județul Bacău împotriva pârâtului O. C. – CNP_, domiciliat în municipiul G., ., ., . și în contradictoriu cu reprezentantele U. A. – Teritorială municipiul Onești și U. A. – Teritorială municipiul G..
Respinge cererea reconvențională formulată de pârât.
Stabilește ca reclamanta să exercite autoritate părintească exclusivă asupra minorului O. Raffael G., născut la data de 16.07.2011.
Stabilește la reclamantă locuința minorului O. Raffael G., respectiv, în Onești, ./A/8, județul Bacău.
Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 497 Cod civil, referitoare la schimbarea locuinței copilului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei pensie de întreținere pentru minor în cuantum lunar de 200 lei, începând cu data de 04.02.2015 și până la majoratul beneficiarului.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.L. – 02.12.2015
Tehn. B.S.M. – 02.12.2015
Exemplare: 6 (șase)
..12.2015
..12.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2480/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1554/2015. Judecătoria ONEŞTI → |
|---|
