Plângere contravenţională. Sentința nr. 319/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 319/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 319/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL B.
DOSAR NR._ plângere contravențională
SENTINȚA CIVILĂ NR. 319
Ședința publică din data de 03.02.2015
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
PREȘEDINTE – A. L.
GREFIER - B. S. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul H. D. G., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B. - SERVICIUL RUTIER - F.D.N.E. ONEȘTI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată la această instanță, după care:
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial, conform art. 126 din Constituție, art. 94 noul Cod de procedură civilă și art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
În baza art. 237 noul Cod de procedură civilă, instanța constată proba cu înscrisuri ca fiind concludentă și necesară soluționării cauzei. În baza art. 255 noul Cod de procedură civilă, instanța constată admisibilitatea acestei probe pe care o încuviințează, potrivit art. 258 noul Cod de procedură civilă.
În baza art. 238 noul Cod de procedură civilă, instanța estimează durata procesului la o lună.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, conform art. 244 noul Cod de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și în conformitate cu dispozițiile art. 394 noul Cod de procedură civilă, declară închise dezbaterile asupra fondului și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând,
Asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beclean, județul Bistrița-Năsăud la data de 07.11.2013 sub nr._, petentul H. D. G. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B., să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.10.2013 încheiat de intimat. În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu măsura avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că în procesul verbal de contravenție s-a reținut faptul că la data de 29.10.2013, ora 10:39, a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ de la B. spre Onești, cu viteza de 84 km/h. A mai arătat că a explicat agentului că nu era în localitate când a fost înregistrat cu această viteză deoarece a circulat mai mulți kilometri fără să întâlnească vreo casă, doar câmp și pădure. Petentul consideră s-au produs erori la calculul vitezei de deplasare, întrucât, agentul a manevrat cinemometrul în timp ce conducea un autoturism marca Dacia L.. A cerut ca agentul constatator să facă dovada că a fost delegat să efectueze activități specifice cu aparatul cinemometru pe raza localității T..
Petenta a indicat ca temei de drept al plângerii: O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001.
Cererea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Prin sentința civilă nr. 1518/30.09.2014, Judecătoria Beclean și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Onești.
La Judecătoria Onești dosarul a fost înregistrat la data de 15.10.2014 și a urmat procedura de etapă scrisă în cadrul căreia:
-la data de 23.10.2014 plângerea a fost comunicată intimatului;
-la data de 17.11.2014 intimatul a depus întâmpinare;
-la data de 24.11.2014 întâmpinarea a fost comunicată petentului;
-până la data de 10.12.2014 petentul nu a dat răspuns la întâmpinare.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal, precum și judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul a arătat că la data de 29.10.2013, orele 10:39, petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/29.10.2013 cu amendă în cuantum de 480 lei și 4 puncte penalizare, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 49 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, și cu avertisment pentru contravenția prevăzută de art. 147 al. 1 din H.G. nr. 1391/2006, constând în aceea că la data și ora menționate mai sus a condus autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, în localitatea B., la km 143, fiind înregistrat de aparatul video-radar marca AUTOVISION, montat pe auto cu nr. MAI_, având o viteză de deplasare de 84 km/h. S-a arătat că abaterea contravențională a fost constatată, potrivit art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, împrejurare dovedită prin documentele anexate. S-a menționat că nu trebuie omisă nici importanța valorilor sociale apărate de lege în ce privește fapta, având în vedere și recrudescența accidentelor rutiere produse pe fondul nerespectării vitezei maxime admise, cu consecințe de cele mai multe ori grave, apreciind că sancțiunea a fost aplicată în mod legal și temeinic. De asemenea, intimatul a precizat că la controlul efectuat, petentul nu a prezentat cartea de identitate.
Petentul a depus, în copie, procesul-verbal de contravenție și copie C.I.
În susținerea celor arătate în întâmpinare intimatul a anexat în două exemplare următoarele înscrisuri: raportul detaliat al agentului constatator G.Z., fotografiile radar efectuate în momentul depistării în trafic, atestatul operatorului radar agent șef principal G.Z., buletinul de verificare metrologică nr._ al aparatului radar AUTOVISION, montat pe auto cu nr. MAI_.
Conform art. 258 Cod de procedură civilă instanța a încuviințat proba cu înscrisuri ca fiind admisibilă, pertinentă și concludentă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.10.2013, petentul H. D. G. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 480 lei (6 puncte amendă) pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 49 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și 4 puncte de penalizare în baza art. 101 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, și avertisment pentru contravenția prevăzută de art. 147 al. 1 din H.G. nr. 1391/2006, reținându-se în cuprinsul acestuia că a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_, în localitatea B., la km 143, fiind înregistrat de aparatul radar AUTOVISION, având o viteză de deplasare de 84 km/h.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de agentul constatator și de petent. La rubrica „Alte mențiuni” agentul de poliție a consemnat: „Nu am obiecțiuni. Nu știam că sunt în localitate”.
Prezenta plângere a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
În drept, conform art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii autovehiculelor trebuie să respecte regimul legal de viteză, limita maximă de viteză în localități fiind, potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, de 50 km/h.
Conform art. 147 al. 1 din H.G. nr. 1391/2006, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
De aceea, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. Mai mult decât atât, susținerile petentului care nu sunt probate în niciun fel, conform cărora rula cu o viteză mai mică și că nu știa că era în localitate, nu numai că sunt lipsite de probe, dar sunt chiar infirmate de fotografiile radar efectuate în momentul depistării în trafic, care confirmă că petentul a circulat cu o viteză de 84 km/h.
Pe de altă parte, în dovedirea celor menționate în actul constatator, intimatul a depus înscrisuri (raportul detaliat al agentului constatator, fotografiile radar efectuate în momentul depistării în trafic, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologică al aparatului radar AUTOVISION) care demonstrează fără echivoc existența faptei reținută în sarcina petentului prin procesul verbal. Agentul constatator nu avea obligația de a proba prezența sa pe raza localității T., așa cum a cerut petentul, deoarece această localitate se află în județul C. și nu are nicio legătură cu județul B..
Referitor la cea de a doua contravenție, agentul constatator a aplicat deja cea mai ușoară dintre sancțiuni.
Totodată, privitor la prima contravenție, instanța nu poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, pe de o parte, deoarece petentul nu a făcut dovada unui grad redus de pericol social al faptei, iar, pe de altă parte, această măsură ar fi de natură a aduce atingere ordinii sociale prin punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice, care este protejată prin sancționarea faptei săvârșită de contravenient. Din cazierul auto aflat la fila 9 dosar reiese că petentul a mai fost sancționat pentru contravenții rutiere, inclusiv, pentru depășirea vitezei legale.
Instanța a mai constatat că pentru fapta contravențională prevăzută de art. 49 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 480 lei și 4 puncte penalizare, neavând elemente pentru a aprecia că această sancțiune este disproporționată. Această sancțiune corespunde atât gradului de pericol social generic cât și gradului de pericol social concret al faptei, conform criteriilor obligatorii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a apreciat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, motiv pentru care, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea petentului ca neîntemeiată și, în consecință va menține actul constatator al contravenției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul H. D. G., CNP_, domiciliat în orașul Beclean, ., județul Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/29.10.2013.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.L. – 24.02.2015
Tehn. B.S.M. – 24.02.2015
Exemplare: 4 (patru)
..02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 401/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
