Plângere contravenţională. Sentința nr. 58/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 58/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 58/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._
Înreg. la 29.07.2014 - plângere contravențională -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 58
Ședința publică din 08.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte – B. L.
Grefier – M. L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de petentul D. I.în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Poliției Județene Bacău - pentru Poliția municipiului Onești, Biroul Rutier și intervenienta M. S. având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la priorități, a răspuns intervenienta M. S., lipsă fiind petentul și intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, care învederează:
- cauza are ca obiect „ plângere contravențională”,
- se află la al doilea termen de judecată,
- stadiul procesual fond, după care,
Instanța având în vedere că intimatul a cerut judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 Cod procedură civilă, va proceda strigarea cauzei la ordine chiar în lipsa părților în condițiile Regulamentului de Ordine Interioară a instanțelor sub rezerva reluării cauzei în cazul prezentării petentului la instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 131, alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și potrivit OG 2/2001 și Codul Rutier, constată că este competentă teritorial și material să judece prezenta cauză.
Instanța procedează identificarea intervenientei M. S. care se legitimează cu CI sera XC nr._, CNP_.
Instanța estimează o durată a cercetării procesului de un termen având în vedere complexitatea cauzei și probele ce urmează a fi administrate în cauză, în condițiile art. 238 Cod procedură civilă.
Intervenienta M. S. arată că fost lovită în parcare dar s-a înțeles cu celălalt conducător auto și a formulat cerere de renunțare. La interpelarea instanței arată că nu a formulat plângere contravențională.
Instanța face precizarea că legea obligă introducerea în cauză a celuilalt conducător auto implicat.
În baza art. 237 noul Cod de procedură civilă, instanța constată probele cu înscrisuri, ca fiind concludente și necesare soluționării cauzei. În baza art. 255 noul Cod de procedură civilă, instanța constată admisibilitatea acestor probe pe care le încuviințează, potrivit art. 258 noul Cod de procedură civilă.
Intervenienta M. S. arată că nu are cereri noi de formulat.
Conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului și, nemaifiind formulate alte cereri, sau alte probe de administrat, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Intervenienta M. S. arată că nu dorește să continue acest proces, a depus cerere de renunțare la plângerea împotriva petentului Dummitrache I..
În temeiul art. 394 al. 1 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile asupra fondului și rămâne în pronunțare.
INSTANA,
Deliberând,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.07.2014 sub nr._, petentul D. I. domiciliat în Onești, . a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bacău - pentru Poliția Onești, cu sediul în Bacău, .. 3-5, jud. Bacău transformarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat în data de 14.07.2014 cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că în ziua de 15.06.2014 a mutat auto_ în parcare și a agățat auto_ provocându-i daune ușoare. Deoarece nu găsit pe celălalt conducător auto în momentul producerii impactului, acesta a formulat plângere la poliție Mai arată că s-a înțeles amiabil cu celălalt conductor auto, daunele produse autoturismului acestuia fiind remediate pe cale amiabilă. Mai arată petentul în cuprinsul plângerii, că la data respectivă nu avea asigurarea RCA dar nu a circulat pe drumurile publice avaria ușoară producându-se în incinta blocului.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii s-au depus: copie după procesul – verbal de contravenție . nr._, încheiat în data de 14.07.2014 (fila 5).
În conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 80/2013, cererea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că la data de 15.06.2014 Poliția municipiului Onești a fost sesizată prin plângerea înregistrată cu nr._/15.06.2014 de numita M. S. despre producerea unui eveniment rutier în care a fost implicat autoturismul său, eveniment soldat cu pagube materiale. Se mai arată că M. S. ar fi vrut să se înțeleagă cu celălalt conducător auto însă acesta era în stare de ebrietate și avea și asigurarea obligatorie RCA expirată motiv pentru care a formulat plângere la poliție pentru întocmirea documentelor legale. Agentul constatator a efectuat verificări din care a rezultat că în data de 15.06._ numitul D. I. aflându-se la volanul autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ a efectuat manevra de mers cu spatele pentru a ieși din parcarea situată în incinta blocurilor 18-20 din .-a asigurat corespunzător și a acroșat autoturismul marca Lancia nr. de înmatriculare_ care se afla parcat. În urma producerii coliziunii ambele autoturisme au suferit avarii numitul D. I. prezentându-se la sediul poliției în data de 16.06.2014 în termen legal de 24 ore pentru anunțarea evenimentului rutier. În data de 14.07.2014 petentul D. I. a fost invitat la sediul poliției în vedere clarificării aspectelor sesizate și întocmirii documentelor legale ocazia cu care nu a putut prezenta agentului constatator o asigurare RCA valabilă pentru autoturismul_ . Intimata a mai precizat că după producerea evenimentului rutier și până în data de 14.07.2014 când s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției petentul nu a efectuat demersuri pentru înnoirea poliție de asigurare. Petentului i s-a întocmit proces verbal de contravenție . nr._/14.07.2014 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 48 din Legea 135/2005 și sancționată de art. 64 aplicându-se măsura principală de sancționare contravențională cu 1000 lei și măsura complementară a reținerii certificatului de înmatriculare până la prezentarea dovezii de achitare a amenzii. Intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul verbal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ. HG 1391/2006, OUG 195/2002, RMCU și OG 2/2001 modificată.
În temeiul art. 242 alin.2 C.proc.civ. intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciindu-le pertinente, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 14.07.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BACĂU - procesul - verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul D. I., a contravenției prevăzute de art. 48 din Legea 136/2005, constând în aceea că a condus autoturismul marca Dacia L., cu număr de înmatriculare_ fără să dețină asigurare obligatorie valabilă în ziua de 15.06.2014 când a fost implicat într-un eveniment rutier soldat cu pagube materiale. Pentru săvârșirea acestei contravenții petentului i s-a aplicat, în temeiul art. 64 din Legea 186/2005 o amendă de 1000 lei și sancțiunea măsura complementară a reținerii certificatului de înmatriculare până la prezentarea dovezii de achitare a amenzii.
Procesul – verbal a fost semnat de către petenta iar la rubrica alte mențiuni sa consemnat „evenimentul a avut loc parcare, nu cunoaște mașina, nu are asigurare fiind a băiatului ”.
În drept, potrivit art. art. 48. din Legea 135/1995 privind asigurările – „Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau in alt loc vizibil din exterior vigneta”. iar potrivit art. 64 din același text de lege „încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării. Constatarea și aplicarea acestora se fac de către personalul Poliției”.
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța constată că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, respectiv în termen de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr.2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Din punctul de vedere al condițiilor de fond instanța constată că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat.
În ce privește modul de constatare și sancționare, instanța reține că în cauză reprezentanții poliției au aplicat sancțiunea urmare sesizării celor doi conducători auto implicați în evenimentul rutier.
Constată că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere prevederile Codului civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 vechiul Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate petentului instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2 /2001 privind regimul juridic al contravențiilor:
„(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul – verbal.”
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acesteia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei aplicată unei persoane pentru o contravenție la regimul privind circulația pe drumurile publice, este suficient de gravă pentru a ajunge la concluzia că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale organului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Având în vedere că petentul, la data producerii evenimentului rutier respectiv 15.06.2014, nu deținea asigurare RCA auto obligatorie și nici până la data de 14.07.2014, data întocmirii procesului verbal de contravenție nu a întreprins nici un demers, nu a răsturnat prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură potrivit legii. Mai mult însăși petentul prin plângerea formulată menționează că la data respectivă nu avea asigurare RCA în apărarea sa susținând că nu circula pe drumurile publice, evenimentul rutier având loc într-o parcare.
Instanța nu va reține această apărare având în vedere dispozițiile art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002 care definesc drumul public astfel: “drum public - orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile”. Prin urmare parcarea în care s-a produs evenimentul rutier produs de petent este asimilată drumului public.
Astfel fiind, instanța constată că procesul verbal este legal întocmit din punct de vedere al condițiilor de formă, actul sancționator fiind în mod corect întocmit în prezența petentului.
În concluzie, probele administrate relevă veridicitatea situației de fapt ce a fost reținută în procesul verbal contestat, iar în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 instanța constată că sancțiunea aplicată petentului, respectiv sancțiunea principală constând în amendă în cuantum minim de 1000 lei, a fost în mod corect aplicată și individualizată de agentul constatator, urmând să respingă ca nefondată plângerea formulată de petent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul D. I., CNP_, domiciliat în Onești, ., ., jud. Bacău, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BACĂU- Poliția Onești - CUI_, cu sediul în Bacău, ..3-5, jud. Bacău, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/2014.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. B. L. M.
Red.B.L /27.01.2015
Teh. 4 ex M.L. /27.01.2015
. pet./1ex. intim.-28.01.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 64/2015.... → |
|---|
