Plângere contravenţională. Sentința nr. 809/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 809/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 809/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._ -plângere contravențională-
Înreg. 18.11.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 809
Ședința publică din data de 01.04.2015
Completul de judecată format din:
Președinte - C. S.
Grefier - M. P.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile promovată de petenții D. M. și N. F. în contradictoriu cu intimatele I.P.J. Bacău și Direcția S. Bacău, având ca obiect “plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul D. M. asistat de avocat A. M. și martorul M. C., lipsă fiind petenta și intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură. La data de 30.03.2015, Ocolul Silvic Căiuți a depus la dosarul cauzei răspuns la adresa instanței prin care precizează că materialul lemnos din procesul verbal de constatare a contravenției se află depozitat la unitatea ce le aparține, însă piesele nu au la capete marcajul RP-4-3-15 așa cum prevede avizul de însoțire a mărfii, după care,
Instanța procedează la identificarea martorului și apoi la audierea acestuia, declarația dată fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, nemaifiind probe de administrat sau alte cereri de formulat instanța declară terminată cercetarea procesului și în temeiul art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat A. M. solicită să se constate nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției, arată că potrivit art. 25 alin 1 și 2 din Legea 171/_, au fost încălcate dispozițiile legale de către agentul constatator.
Reprezentanta petenților arată că din avizul de însoțire a mărfii și chitanță rezultă că proprietara materialului lemnos este N. F.. Arată că martorul audiat la termenul de astăzi justifică orele pe care agentul constatator le găsea nejustificate și arată că avizul de însoțirea a mărfii avea o valabilitate de 48 de ore.
Pentru aceste considerente avocat A. M. solicită admiterea plângerii la contravenție, exonerarea petenților de la plata amenzii în cuantum de 3000 lei sau, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment. Solicită restituirea materialului lemnos către proprietarul de dr4ept, respectiv petenta din prezenta cauză.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară terminată cercetarea procesului și în temeiul art. 394 Cod procedură civilă reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ /18.11.2014 pe rolul Judecătoriei Onești, petenții D. M. și N. F. au solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.10.2014 de către agenții constatatori din cadrul DIRECȚIEI SILVICE BACĂU și IPJ Bacău și restituirea materialului lemnos confiscat.
În motivarea plângerii petentul arată că a fost sancționat pentru că ar fi transportat cantitatea de 4,61 m.c. de material lemnos, în loc de 3,61 m.c, cât era înscris în avizul de însoțire a mărfii, însă acest fapt nu este adevărat întrucât menționarea cantității de material lemnos s-a făcut fără a se măsura cu precizie volumul. Petentul arată că a încărcat cantitatea de 3,61 m.c. de material lemnos, pentru care în prealabil i s-a emis avizul de însoțire a mărfii . nr._. La încărcare a fost ajutat de numitul D. I., iar în drum spre destinație a avut o pană și cât timp el s-a dus să caute cele necesare remedierii, D. I. a rămas la mașină. Reparația a durat câteva ore, iar la plecare a fost oprit de un echipaj de control, care au verificat actele de însoțire și după ce au făcut o măsurătoare sumară a lemnului au constatat că acesta nu corespunde cantitativ cu cel din acte, motiv pentru care l-au amendat cu suma de 3000 de lei și i-au confiscat materialul lemnos.
Petentul arată că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât agenții constatatori nu au respectat prevederile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 171/2000 privitor la descrierea materialului confiscat și art. 25 alin. 2 din același act normativ care impune identificarea proprietarului materialului lemnos confiscat.
În subsidiar petentul D. M. a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu martori și înscrisuri, iar în susținere petenții au atașat copia procesului verbal contestat, procesul verbal de confiscare . nr._ din 30.10.2014 și aviz de însoțire a mărfii . nr._ din 30.10.2014.
Intimatul IPJ Bacău a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii și a depus la dosar copia documentației ce a stat la baza întocmirii procesului verbal. În motivarea întâmpinării intimata a arătat că la data de 30.10.2014 o echipă mixtă formată din lucrători din cadrul IPJ Bacău – C. Delicte Silvice și ai Direcției Silvice Bacău au efectuat activități de verificare a legalității transportului materialului lemnos și la ora 15.30, pe DN 11, direcția de deplasare către A., pe raza comunei Coțofănești, a identificat autovehiculul_, condus de petentul D. M., care a prezentat avizul de însoțire primar emis în aceeași dată, la ora 07.47 în zona Căiuți, la aproximativ 15 km. Întrucât conducătorul auto nu a putut prezenta o justificare pentru intervalul de timp de aproximativ 8 ore și pe avizul de însoțire a mărfii nu au fost efectuate mențiuni cu privire la întreruperea transportului, s-a procedat la inventarierea materialului lemnos de către specialiști ai Direcției Silvice, constatându-se că acesta transporta 4,61 m.c. în loc de 3,61 cât era menționat în avizul de însoțire.
În susținere intimatul a depus raportul agenților constatatori, planșe fotografice, plan de control, raport nr._ din 30.10.2014, procesul verbal contestat, avizul de însoțire a mărfii nr._ din 30.10.2014 și proces verbal încheiat cu ocazia dării în custodie a materialului lemnos.
Petenții au formulat întâmpinare, arătând că pentru intervalul de 8 ore de la emiterea avizului de însoțire există o justificare, respectiv faptul că în acest timp materialul lemnos a fost tăiat în metri steri, încărcat, iar pe parcursul transportului a avut o pană. Chiar și în aceste condiții avizul de însoțire este valabil 48 de ore. S-a mai arătat că materialul lemnos corespundea avizului și că determinarea a fost greșit făcută, neavându-se în vedere golurile dintr bucățile de material lemnos. Petenții mai arată că și dacă situația reținută de agenții constatatori ar fi fost reală, nu se putea confisca decât cantitatea de 1 m.c. și nu tot materialul lemnos.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, iar petentului și cu martorul D. I., ulterior acesta fiind înlocuit cu M. C.-I..
La solicitarea petenților, în cadrul probei cu înscrisuri instanța a solicitat Ocolului Silvic Căiuți să precizeze dacă materialul lemnos se mai află în custodia sa ori a fost valorificat, iar din oficiu a solicitat să precizeze care este cantitatea exactă și dacă materialul lemnos este marcat conform celor menționate în avizul de însoțire a mărfii.
La data de 30.03.2015 Ocolului Silvic Căiuți a comunicat adresa nr._/25.03.2015, iar la termenul din 01.04.2015 a fost audiat martorul M. C.-I..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor CCS nr._ încheiat la data de 30.10.2014 de către agenții constatatori din cadrul DIRECȚIEI SILVICE BACĂU și IPJ Bacău petentul D. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 3000 de lei, în temeiul art. 19 alin. 1 lit. n din Legea nr. 171/2010, reținându-se că a fost depistat în . ce transporta cu autoutilitara nr._ cantitatea de 4,61 m.c. de material lemnos, deși conform avizului de însoțire primar cantitatea trebuia să fie de 3,61 m.c. Prin procesul verbal s-a dispus și confiscarea materialului lemnos.
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin procesul verbal de contravenție.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța reține că agenții care au întocmit procesul verbal contestat aveau calitatea de agenți constatatori potrivit art. 15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Instanța nu va reține susținerile petenților în sensul nulității procesului verbal pentru nerespectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 171/2010 întrucât în ceea ce privește alin. 1 al acestui articol nu există o prevedere care să impună determinarea numărului de piese și a dimensiunilor fiecăreia dintre acestea, așa cum susțin petenții, iar în privința identificării proprietarului materialului lemnos, atâta vreme cât s-a constatat că acesta nu corespunde cantitativ celui înscris în avizul primar nu se poate reține că acesta aparținea persoanei înscrise în acesta. Chiar și în lipsa menționării persoanei care se pretinde proprietar al materialului lemnos, această lipsă nu reprezintă un motiv de nulitate absolută, nefiind expres prevăzută de lege, iar întrucât identificarea sa se poate face cu ușurință prin raportare la mențiunile din avizul primar, unde este menționat numele destinatarului, nu se poate reține această situație ca un motiv de nulitate relativă, nefiind dovedită acea vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
Din punctul de vedere al condițiilor de fond instanța constată că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat.
Astfel, art. 19 din Legea nr. 171/2010 prevede următoarele:
„(1) Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: […]
n) transportul materialelor lemnoase care nu corespund din punct de vedere cantitativ și/sau calitativ ori din punctul de vedere al speciei cu datele înscrise în avizul de însoțire; […]”.
Potrivit art. 73 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic: „Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.”
Normele la care art. 73 din Legea nr. 46/2008 face trimitere au fost adoptate prin HG nr. 996/27.08.2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund. Articolul 2 din anexa la această hotărâre definește semnificația termenilor și expresiilor utilizate, la lit. b fiind prevăzută semnificația termenului „materiale lemnoase” ca fiind „lemnul rotund sau despicat de lucru, lemnul de foc, cheresteaua, precum și lemnul ecarisat ori cioplit și lemnul brut, prelucrat sau semifabricat”, iar la litera d cea a termenului de „circulația materialelor lemnoase” ca fiind „acțiunea de transport al materialelor lemnoase de la locul de unde au fost recoltate, obținute sau depozitate la un alt loc, folosindu-se în acest scop orice mijloc de transport, și/sau transmiterea proprietății asupra materialelor lemnoase în orice mod.”
Instanța reține că mai sunt aplicabile în cauză și prevederile HG nr. 470 din 4 iunie 2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor ce revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn, publicată în M.Oficial nr. 426 din 10 iunie 2014 și intrată în vigoare la data de 10.10.2014 (la 120 de zile de la publicare – conform art. 10 din hotărâre.)
Potrivit anexei 1 a H.G. nr. 470/2014 reprezentând normele de aplicare, astfel cum acestea au fost modificate la data de 08.10.2014, sunt aplicabile speței următoarele:
Art. 4 alin. 7 care prevede:
„(7) Termenul de valabilitate a avizelor de însoțire prevăzute la alin. (1) și (2), în aplicarea reglementărilor în vigoare, este de maximum:
a) 10 ore de la data și ora plecării, pentru materialele lemnoase expediate pe o distanță de până la 50 km inclusiv;
b) 14 ore de la data și ora plecării, pentru materialele lemnoase expediate pe o distanță de la 50,1 km până la 100 km inclusiv.”
Art. 16 alin. 2 și 3 care prevăd următoarele:
„(2) În cazul întreruperii transportului din motive obiective, fără a fi necesară transbordarea, conducătorul auto se adresează celui mai apropiat ocol silvic sau post de poliție, anunțând despre momentul inițial al întreruperii, care trebuie să fie cuprins în interiorul termenului de valabilitate al avizului de însoțire. Reprezentantul împuternicit al ocolului silvic sau al postului de poliție consemnează în rubrica corespunzătoare a avizului de însoțire perioada de întrerupere a transportului, certificând cu nume, semnătură și sigiliu.
(3) Solicitarea de întrerupere a transportului se va înregistra în registrul de intrare al ocolului silvic care prelungește valabilitatea avizului de însoțire a materialelor lemnoase.”
Din coroborarea probelor administrate în cauză instanța reține că în data de 30.10.2014 petentul a transportat material lemnos în cantitate de 4,34 m.c., deși în avizul primar era menționată cantitatea de 3,61 m.c. Pentru a reține această situație instanța reține că potrivit adresei nr._ din 25.03.2015 emisă de Ocolul Silvic Căiuți materialul lemnos confiscat de la petentul D. M. este depozitat în mod distinct și are cantitatea de 4,34 m.c. Este adevărat că agenții constatatori au determinat o cantitate de 4,61 m.c., însă diferența față de cea reală este acceptabilă, iar această determinare nu a fost făcută empiric, așa cum susține petentul, ci prin folosirea unei metode de calcul, menționată în procesul verbal de predare în custodie, respectiv prin înmulțirea volumului obținut din lungimea, lățimea și înălțimea stivei de material lemnos cu un coeficient de 0,6, avându-se în vedere tocmai existența unor goluri între lemnele stivuite. Faptul că probabil nu toate lemnele aveau lungimea și lățimea menționate în procesul verbal face ca în realitate volumul de masă lemnoasă să fie de 4,34 m.c. și nu 4,61 m.c., însă și în această situație este depășită cu mult cantitatea înscrisă în avizul primar.
Contrar susținerilor petentului, nu este făcută nicio dovadă că volumul masei lemnoase este exact cel din avizul primar, ci dimpotrivă, probele administrate confirmă faptul că petentul transporta o cantitate mai mare. Deși nu recunoaște în mod explicit că a transportat mai mult lemn, petentul arată în răspunsul la întâmpinare (f. 32) că și dacă situația reținută în procesul verbal ar fi reală ar fi trebuit să i se confiște numai diferența, ceea ce indică faptul că o asemenea diferență ar fi posibilă.
Instanța nu va putea reține susținerea petenților că într-o asemenea situație ar trebui să se dispună doar confiscarea diferenței transportate în plus, întrucât legea nu prevede această posibilitate ci dimpotrivă impune confiscarea întregii cantități. O interpretare precum cea a petenților nu poate fi acceptată, căci o asemenea interpretare ar fi de natură să încurajeze transportatorii să încarce și să transporte material lemnos peste cantitatea din aviz, știind că în orice caz materialul lemnos pentru care dețin documente le va rămâne, situație în care efectul descurajator al sancțiunii confiscării ar fi anulat. O asemenea intenție a legiuitorului nu există și pe de altă parte o asemenea interpretare nu este nici în litera și nici în spiritul legii.
Ceea ce este de evidențiat în cauză este faptul că petentul nu a fost sancționat pentru depășirea valabilității avizului, ci pentru că a transportat material lemnos ce nu corespundea din punct de vedere cantitativ cu cel din avizul primar. Faptul că de la momentul emiterii avizului și până la cel la care s-a efectuat controlul au trecut aproape 8 ore și s-au parcurs doar aproximativ 15 km nu a reprezentat un temei al sancționării ci un indiciu pentru organul constatator că este posibil ca ceva să nu fie în regulă cu transportul, iar această suspiciune a determinat echipa de control să facă o identificare a materialului lemnos.
Având în vedere că potrivit prevederilor art. 16 alin. 2 ale anexei 1 a H.G. nr. 470/2014 în cazul întreruperii din motive obiective conducătorul auto trebuie să se adreseze celui mai apropiat ocol silvic sau post de poliție pentru a anunța despre momentul inițial al întreruperii, iar petentul D. M. nu a făcut o asemenea informare, suspiciunea organului de control nu poate fi considerată una nejustificată.
Martorul audiat, M. C. I. a relatat o situație de fapt așa cum a descris-o și petentul, cu privire la modul cum s-ar fi desfășurat transportul și incidentul apărut pe parcursul acestuia, însă declarația acestuia nu este de natură să combată mențiunile din procesul verbal cu privire la cantitatea de lemn transportată. Chiar și în privința aspectelor relatate de martor instanța are îndoieli cu privire la faptul că acesta ar fi fost într-adevăr prezent la încărcarea materialului lemnos transportat de petent, căci pe de o parte acesta din urmă nu l-a indicat încă de la momentul formulării plângerii, arătând că a fost la pădure cu o altă persoană, D. I., fără a menționa că ar fi fost și martorul M., iar pe de altă parte întrucât potrivit susținerilor martorului materialul lemnos pe care l-a încărcat el avea marcajul aplicat de pădurar, spre deosebire de cel care se afla în autovehicul la momentul opririi de către organul de control, care nu avea marcajul aplicat și menționat în avizul primar.
În ce privește faptul că s-a dispus confiscarea materialului lemnos de la conducătorul auto, deși acesta aparținea numitei N. F., instanța reține că măsura este una legală, din probele administrate rezultând pe de o parte că materialul lemnos ce a fost achiziționat în numele acesteia era de 3,61 m.c. și nu 4,34 m.c. și pe de altă parte că cel achiziționat era marcat spre deosebire de cel confiscat care nu are marcajul aplicat de reprezentantul ocolului silvic. Astfel, odată ce transportul nu respectă din punct de vedere cantitativ mențiunile din avizul primar sancțiunea este cea a confiscării, iar faptul că persoana care a plătit materialul lemnos nu l-a mai primit reprezintă o problemă privind răspunderea contractuală dintre părțile care au încheiat convenția privind achiziționarea și transportul. Din alt punct de vedere instanța nu poate reține nici măcar identitatea dintre materialul lemnos achiziționat pentru numita N. F., pentru care s-a emis avizul primar și cel confiscat, din cauza faptului că materialul lemnos cumpărat a fost marcat iar cel confiscat nu are acest marcaj. Instanța nu poate face aprecieri cu privire la locul în care se află materialul lemnos marcat, care ar fi trebuit să ajungă la cumpărător, ci doar să constate că materialul lemnos confiscat nu este cel cumpărat pentru acesta ci altul, încărcat și transportat de petentul D. M., situație în care nu se poate aprecia că a fost confiscat materialul lemnos al petentei cumpărătoare și nu se poate dispune restituirea acestuia.
În concluzie, probele administrate relevă veridicitatea situației de fapt ce a fost reținută în procesul verbal contestat, iar în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 instanța constată că atât sancțiunea principală a amenzii cât și cea a confiscării materialului lemnos au fost în mod corect aplicate și individualizate de organul constatator, urmând să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată, neexistând nici motive întemeiate pentru înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, raportat la gravitatea deosebită a faptei și la lipsa oricăror elemente de circumstanțiere referitoare la persoana petentului, care să justifice o asemenea înlocuire.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
H O T Ă R Ă ȘT E:
Respinge plângerea formulată de petenții D. M., CNP_, cu domiciliul în ., jud. Bacău și N. F., CNP_, cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimații IPJ BACĂU, cu sediul în mun. Bacău, ..2, jud. Bacău și DIRECȚIA SILIVICĂ BACĂU, cu sediul în ., Parcul Dendologic Hemeiuș, jud. Bacău, împotriva procesului verbal . nr._ din 30.10.2014, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de restituire a materialului lemnos confiscat ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. S. M. P.
Red. Jud. C.S. – 21.04.2015
Tehnored.- M.P. – 21.04.2015
Ex.- 6/ comunicat părți – 21.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 832/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 841/2015.... → |
|---|
