Plângere contravenţională. Sentința nr. 900/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 900/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 900/2015
RO M Â N I A
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL B.
Dosar nr._ plângere contravențională
Înreg. la 16.12.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 900
Ședința publică de la 15.04.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER F. C.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul ȘIMON C. domiciliat în comuna Pârgărești, ., județ B. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B. PENTRU POLIȚIA MUNICIPIULUI ONEȘTI cu sediul în B., .. 2, județul B. având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. V. pentru petent și martora N. C., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța sub prestare de jurământ procedează la audierea martorei N. C., declarație consemnată și atașată la dosar.
Conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului.
Întrebat fiind de către instanță, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, reprezentantul petentului declara că nu mai are de formulat alte cereri sau alte incidente de invocat și că este de acord cu dezbaterea fondului la acest termen.
Fiind deschise dezbaterile asupra fondului, reprezentantul petentului avocat A. V. solicită admiterea acțiunii, anularea procesului verbal de contravenție, întocmirea procesului verbal de contravenție nu este o probă suficientă pentru menținea valabilității acestuia.
În baza art. 394 al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 16.12.2014 sub nr._ petentul ȘIMON C. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B. PENTRU POLIȚIA MUNICIPIULUI ONEȘTI, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 30.11.2014.
În motivarea în fapt a plângerii sale petentul arată că procesul verbal contestat trebuie anulat întrucât a fost nevoit să depășească cele două autoturisme din fața sa care așteptau la semafor pentru că o altă mașină a ieșit dintr-o parcare fără să se asigure, iar petentul a trebuit să evite coliziunea cu acel autoturism. Petentul consideră că această împrejurare constituie un caz fortuit sau o stare de necesitate.
Plângerea este motivată în drept pe dispozițiile art. 1 și 11 din OG 2/2001.
Plângerea este legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru conform art. 19 din OUG 80/2013.
Intimatul a depus întâmpinare (fila 15) prin care solicită respingerea plângerii motivat de faptul că petentul a săvârșit fapta consemnată în procesul verbal.
În privința probelor, petentul a solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și cu un martor, ale cărui nume și domiciliu petentul avea obligația să le depună la dosar în termenul procedural de 5 zile sub sancțiunea decăderii. Întrucât petentul nu și-a îndeplinit această obligația, la termenul din 25.03.2015 instanța l-a decăzut pe petent din administrarea probei testimoniale.
Intimatul a solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând apărările intimatului din întâmpinare, instanța a dispus din oficiu audierea martorului N. C..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 30.11.2014 încheiat de intimat petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în cuantum de 360 lei în temeiul art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 republicată, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. k din HG 1391/2006, constând în aceea că la data de 30.11.2014, ora 17, 15, în localitatea Onești, județul B., pe sensul de mers A.-B., conducea autoturismul Opel cu număr de înmatriculare_, și a efectuat manevra de depășire a coloanei de autovehicule formată din 5 autoturisme aflate în așteptare la semaforul electric din fața Complexului Comercial „Nevila”, circulând pe sensul opus de mers până în dreptul semaforului electric.
În drept:
Art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 republicată:
(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (…)
e) nerespectarea regulilor privind depășirea;
Art. 120 alin. 1 lit. k din HG 1391/2006:
(1) Se interzice depășirea vehiculelor: (…)
k) pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație.
Având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice dacă plângerea a fost introdusă în termen legal, precum și legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
Instanța reține că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate și din oficiu.
Față de susținerile petentului legate de temeinicia procesului-verbal, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în lumina jurisprudenței CEDO - care a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României - se impune ca, în raport de acele contravenții ce pot conduce la o calificare penală după criteriile Curții, prezumția de nevinovăție să aibă prioritate față de prezumția de legalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Recent, într-o cauză asemănătoare, respectiv, I. P. c. României ( pct.25-27) Curtea a arătat că suspendarea permisului de conducere al reclamantului în temeiul unor dispozițiilor legale generale care se aplică tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice, și aplicarea unei amenzi nu ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție avea, în conformitate cu art.6 din Convenție, un caracter penal, având în vedere caracterul general al normei și scopul sancțiunilor, de prevenire dar și de pedeapsă.
În cauza N. G. c. României, Curtea a făcut câteva precizări extrem de importante cu privire la obligațiile ce le revin părților într-o astfel de cauză, astfel “odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.”
Prin urmare, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție va prevala asupra celei de legalitate și temeinicie a procesului verbal, organul constatator având obligația de a proba în instanță toate elementele constitutive ale contravenției, așa cum rezultă cu claritate din Hotărârea A. c. României, în timp ce petentului trebuie să i se ofere efectiv posibilitatea de a-și pregăti și a-și prezenta apărarea, de a produce și de a solicita administrarea oricăror probe în favoarea sa.
Totuși, faptul ca un contravenient beneficiază de prezumția de nevinovăție nu înseamnă că este suficient ca acesta să conteste procesul verbal de contravenție pentru a fi exonerat de răspundere; chiar dacă procesul verbal nu beneficiază de o prezumție absolută de legalitate și temeinicie, el constituie totuși o probă de vinovăție.
În cauză, petentul a invocat netemeinicia procesului verbal arătând că a existat o împrejurare care constituie caz fortuit sau stare de necesitate, și anume faptul că un alt autoturism a ieșit dintr-o parcare fără să semnalizeze și fără să se asigure, iar petentul a fost nevoit să depășească mașinile din fața sa ce așteptau la semafor, pentru a evita coliziunea.
Instanța i-a respectat petentului dreptul de a propune probe pentru dovedirea situației de fapt susținute în plângere exoneratoare de răspundere contravențională, petentul a propus proba testimonială, după care a fost decăzut din această probă din culpa sa procesuală, pentru că nu a depus numele și domiciliul martorului în termenul procedural fixat de instanță în acest sens.
Faptul că martorul audiat din oficiu N. C. a declarat că nu a văzut nimic din cele consemnate în procesul verbal, fiind atentă la trafic, nu conduce instanța la concluzia că procesul verbal încheiat este netemeinic, din moment ce petentul a recunoscut în plângere că a depășit o coloană de mașini ce așteptau la semafor, însă a invocat anumite împrejurări pe care nu le-a dovedit în instanță, deși i s-a respectat dreptul de a-și proba apărarea.
În consecință, observând că petentul nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul verbal și că nu a solicitat administrarea altor probe, instanța urmează să respingă plângerea formulată împotriva procesului verbal . nr._ din data de 30.11.2014 și să mențină ca legal și temeinic procesul verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul ȘIMON C., CNP_, domiciliat în comuna Pârgărești, ., județ B. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B. PENTRU POLIȚIA MUNICIPIULUI ONEȘTI, CUI_, cu sediul în B., .. 2, județul B..
Cu drept la apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2015.
P R E Ș E D I N T E, G R E F I E R,
A. C. F. C.
A.C/F.C. 24.04.2015
6ex comunicat petent și intimat 27.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 898/2015. Judecătoria ONEŞTI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 916/2015. Judecătoria ONEŞTI → |
|---|
