Acţiune în constatare. Sentința nr. 9783/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9783/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 9783/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9783/2015
Ședința publică din 6 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. M.
GREFIER: B. P.
******
Pe rol pronunțarea în cauza civilă formulată de reclamantul S. T. C. în contradictoriu cu pârât O. B. ROMANIA SA și pe chemat în garanție S. F. G., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut la data de 23.10.2015, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când în vederea deliberării / pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru azi, 06.11.2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub dosar nr._, de reclamantul S. T. C. în contradictoriu cu pârât O. B. ROMANIA SA și pe chemat în garanție S. F. G. a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale incluse in convenția de credit nr.C_ din 25.01.2008 ,respectiv prevederea de la pct.5.2.cu privire la variabilitatea dobânzii; să fie obligată pârâta la eliminarea acestor cauze contractuale; să se constate că a plătit de la încheierea contractului aceste sume; restituirea sumelor încasate abuziv prin aplicarea în mod abuziv a unei dobânzi variabile, stabilită unilateral de bancă, obligarea pârâtei la plata sumelor datorate din cauza devalorizării CHR.
În motivare se arată că a încheiat cu pârâta convenția de credit mai sus amintită, pentru suma de 121.035 CHF.
În cuprinsul convenției sunt cuprinse o . clauze abuzive care dau băncii dreptul de a modifica unilateral condițiile contractului, precum si derularea contractului in condiții de transparenta-clauza abuzivă este definită în condițiile art.4 din Legea 193/2000 ca fiind clauza contractuală care nu a fost direct negociată cu consumatorul și care creează în detrimentul acestuia un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile acestuia.
In art. l lit. a din aceeași lege, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii de a modifica rata dobânzii in mod unilateral, nu este abuzivă doar dacă acest lucru se face în baza uni motiv întemeiat, prevăzut in contract, cu obligația informării clientului imediat ,clientul trebuie să aibă posibilitatea de a rezilia imediat contractul.
Or motivul este clar discreționar: "Dobânda este variabila in funcție de politica băncii".
Aceleași aspecte au fost reliefate si prin OG.21/1992-art.9 pct.3 lit. g.
In aceste condiții, a si făcut o sesizare la OPC -Oradea, care l-a și îndrumat să se adreseze instanțelor de judecată.
Mai arată că indicele LIBOR ,caracteristic CHF-ului a avut o evoluție descrescătoare dramatică din noiembrie 2008(1.9666) ajungând in martie 2009 la 0._% ,ceea ce ar fi impus o scădere a dobânzii;banca nu a procedat in acest mod, practic însușindu-și sumele rezultate din aceste diferențe, sume pe care solicită a-i fi restituite.
De aceea, necircumstanțierea, în niciun mod, a elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterala a dobânzii prin neindicarea vreunui criteriu clar, aceasta clauza este una abuzivă, fiind de natură să-1 prejudicieze pe consumator.
Pârâta prin întâmpinarea (filele 81-83) a invocat excepția netimbrării și excepția lipsei calității procesuale active, iar pe fond respingerea acțiunii.
La termenul din 17 aprilie 2015 instanța a admis excepția tardivității formulării întâmpinării și apărărilor de fond, altele decât cele de ordine publică.
Cu privire la aceste aspecte instanța arată că ÎN ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.05.2015 pentru motivele invocate în încheierea de ședință instanța a respins excepțiile invocate de pârâtă.
Tot cu titlu prealabil trebuie arătat că după ce instanța a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză și a soției reclamantei, d-na S. F. G., cosemnatară a contractului de credit, la termenul din data de 11 septembrie 2015, susnumita a depus prin avocatul reclamantului cerere de intervenție în interes propriu, admisă în principiu la ultimul termen de judecată.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamantul S. T. C. în calitate de împrumutat și soția sa, intervenienta S. F. G., în calitate de codebitor, au încheiat cu pârâta O. B. prin AGENȚIA L., din Oradea contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C_ din data de 25.01.2008 (filele 6-14) pentru o sumă de 121.035 CHF, pe o perioadă de rambursare de 338 de luni.
Potrivit art. 5.1 și 5.2 din contract „La data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 5,7%. Dobânda se stabilește în formă procentuală ca rată anuală de dobândă.” respectiv „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (ex. EURIBOR/LIBOR/BUBOR), fără a exista consimțământul împrumutatului. Noul procent de dobândă se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat începând cu data de aplicare stabilită de Bancă. Modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate ”.
Contractul a fost modificat conform actelor adiționale din 09.09.2009, 15.03.2010, prin care reclamantul și intervenienta au beneficiat de două perioade a câte 6 luni de suspendare la plată a ratelor lunare.
Prin actul adițional din 02.10.2013, semnat de ambele părți s-a modificat modul de calcul al dobânzii contractuale, prin indicarea unei formule de calcul a dobânzii compusă din dobânda de referință (Libor 3M la acea dată 0,17 %) și marja băncii de 6,27 %, ducând per ansamblu la o dobândă de 6,44 %, în condițiile în care la data semnării actului adițional dobânda a fost de 6,77%.
Prin actul adițional 22.07.2011 au beneficiat de o nouă suspendare de la plata ratei (pentru 2 luni) iar prin actul adițional din 20.09.2010, contractul a fost aliniat formal la O.U.G. 50/2010 fără a i se aduce modificări majore.
Reclamanții susțin caracterul abuziv al clauzei din contract referitoare la caracterul variabil al dobânzii mai ales în privința dreptului de a modifica dobânda în funcție de politica băncii și indicele de referință Libor, invocând că datorită scăderii constante a indicelui Libor dobânda ar fi trebuit să scadă ori în cazul lor, dimpotrivă aceasta a crescut.
În drept, instanța reține ca fiind aplicabile: art. 969 și 1020 din vechiul C.civ. 1864 (aplicabil convenției din speța conform principiului tempus regit actum) prevederile art. 1 al. 3, art. 4 din Legea nr. 193/2000, și Anexa la Legea nr. 193/2000, prevederile art. 35-36 din O.G 50/2010, Legea 288/2010, Directiva nr. 93/13/CEE, Directiva 2008/48/CE.
Pentru ca o clauză să poată fi apreciată în concret ca fiind abuzivă trebuie să îndeplinească trei condiții cumulative: să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului, și să nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul datorat pentru prestarea serviciului.
Astfel conform art. 4 al. 6 din Legea nr. 193/2000, „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil".
Trebuie menționat că Legea nr. 193/2000 a transpus în legislația națională Directiva nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, și că potrivit art. 4 al. 2 din aceasta „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar si inteligibil”.
Prin urmare pentru ca o clauză referitoare la dobândă și/sau altă componentă a prețului să nu fie exceptată de la analiza caracterului abuziv aceasta nu trebuie să fie exprimată într-un limbaj clar și accesibil.
Cu privire la clauzele invocate de reclamanți trebuie precizat că acestea nu poate fi analizate singular și separat ci împreună cu celelalte clauze contractuale și ținând cont de modul cum de modifică una pe alta.
E adevărat că în art. 5 din contract nu se prevede expres o marjă fixă care adăugată la indicele de referință Libor să dea dobânda procentuală totală. Pe de altă parte însă chiar din contract rezultă că dobânda nu putea varia decât în funcție de Libor sintagma „dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii” devenind lipsită de efecte ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 174/2008.
De aici se poate deduce că creșterea sau scăderea dobânzii față de cele 5,7 procente inițiale putea avea loc numai ca urmare a creșterii sau scăderii LIBOR.
Cu toate acestea la data semnării celui de-al treilea act adițional pârâta percepea o dobândă variabilă de 6,99%, net superioară cuantumului inițial, fără o explicație logică a modului de variație.
Astfel deși clauza contractuală s-a referit la LIBOR fără a se preciza care dintre indicii Libor a fost luat în considerare, și nici periodicitatea cu care dobânda urma sau putea să fie modificată, este de notorietate că nivelul tuturor indicilor LIBOR (1 an, 3 luni, 6 luni) a fost în continuă descreștere de la data încheierii contractului până în prezent.
Această descreștere nu a fost resimțită efectiv de reclamant și soția acestuia, întrucât dobânda variabilă percepută de banca pârâtă nu a scăzut ci dimpotrivă a crescut, ajungându-se ca la momentul emiterii actului adițional implementat tacit, numai marja fixă singură să aibă o valoare mai mare decât dobânda totală inițială.
Prin urmare instanța apreciază că în cazul de față deși în aparență clare și inteligibile, clauzele de la art. 5.1 și 5.2 din contract au permis pârâtei modificarea contractului independent de voința împrumutaților și fără vreo justificare obiectivă.
Clauza a produs un dezechilibru semnificativ de prestații, nu doar din punct de vedere economic întrucât în favoarea reclamantului și intervenientei nu s-au prevăzut clauze similare care să se permită modificarea contractului în favoarea lor.
În aceste condiții, există un dubiu dacă reclamantul și codebitoarea s-ar mai fi angajat la semnarea contractului dacă ar fi cunoscut modul în care urma să opereze clauza de la art. 5.1-5.2 din contract și că o dobândă care ar fi trebuit să varieze exclusiv în funcție de LIBOR, putea să crească și independent de acest indice obiectiv.
Fără a o clauză referitoare la o dobândă variabilă să fie abuzivă în sine, în condițiile speței de față, clauza care permite băncii să modifice cuantumul dobânzii independent de voința împrumutatului este evident abuzivă și în speța de față s-ar putea chiar pune problema unei practici abuzive rezultate din nerespectarea cu rea credință a clauzelor contractuale de către pârâtă, care a interpretat contractul în favoarea sa, fără a avea un temei legal și/sau contractual.
Pe de altă parte instanța apreciază că acțiunea reclamantului și intervenientei nu este admisibilă în tot.
Astfel respectând principiul libertății contractuale, Legea 193/2000 nu prevede că instanța poate să dispună modificarea contractului ci numai eliminarea din contract a clauzelor abuzive.
Mai mult, prin Decizia C-618/2010 în cauza Banco Espanol de Credito SA c/a Joaquin Calderon Camino C.J.U.E. a statuat că „Art. 6 alin. 3 din directivă se opune unei reglementări naționale care permite unei instanțe naționale, atunci când constată nulitatea unei clauze abuzive, să completeze respectivul contract modificând conținutul acestei clauze.”, argument în plus, în sensul că instanța nu poate suplini voința părților.
Trebuie reamintit că abuzul nu constă nici în perceperea unei dobânzi (drept legal recunoscut instituțiilor de creditare) și nici în cuantumul stabilit inițial și nici în caracterul variabil. Singurul aspect abuziv este modul de calcul al dobânzii astfel că pentru perioada de la data încheierii contractului și până la încheierea celui de-al treilea act adițional reclamanții urmează a datora dobânda de 5,7%/an, stabilită de părți.
Începând cu data susmenționată, se aplică atât ca mod de calcul cât și cuantumul dobânzii convenționale stabilite de părți prin actul adițional. Împrejurarea că nivelul acesteia este superior dobânzii stabilite inițial nu constituie un abuz fiind în mod evident rezultatul negocierilor părților ținând cont probabil și de modul de derulare a contractului în cursul căruia banca a acordat repetate suspendări a ratei.
În privința cererii de intervenție, deși sub aspect procedural reclamantul și intervenienta au calități procesuale diferite, iar potrivit contractului au de asemenea calități diferite (primul fiind împrumutatul iar cea de-a doua co -debitoarea) faptic formează o familie, atât plățile cât și încasările în contul contractului făcându-se din bugetul familiei, astfel că instanța de la analiza împreună.
Pentru motivele susmenționate instanța va admite în parte acțiunea, va dispune restituirea către reclamant și intervenienta în interes propriu a sumelor achitate în plus de către aceștia cu titlu de dobândă peste rata inițială a dobânzii de 5,7 %/an de la data încheierii contractului și până la data de 02.12.2010.
În ceea ce privește cererea de eliminarea din contract și emiterea unui nou grafic instanța nu se poate pronunța asupra acestor aspecte pe de-o parte în lipsa unei investiri exprese pentru l doilea aspect, iar pe de altă parte întrucât clauza s-a eliminat deja și instanța a menținut modificările graficului aduse pentru viitor prin actele adiționale.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei rezultate din devalorizarea CHF, instanța îl va respinge ca neîntemeiat. Astfel în primul rând cursul CHF/leu a crescut nu a scăzut, deci s-a devalorizat leul în raport de CHF. Apoi, pârâta urmează a restitui sumele încasate suplimentar în moneda în care au fost încasate, deci modificarea cursului ar fi favorabilă reclamantului și intervenientei, care, prin echivalentul în lei, ar primi o sumă superioară celei de la datele plăților către pârâtă.
Instanța nu se va pronunța asupra cheltuielilor de judecată, nefiind investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. T. C. cu CNP_, cu domiciliul în Oradea, ., nr. 13, . în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMANIA SA cu sediul în București, Calea Buzești, nr.66-68, sector 1, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J 40/_/1995 și având CUI_, având ca obiect acțiune în constatare.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de intervenienta în nume propriu S. F. G. cu CNP_, cu domiciliul în mun. Oradea, ., nr. 13, . în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMANIA SA.
Constată ca fiind abuzive prevederile 5.2 din contractul de credit C_ din 25.01.2008 privind dreptul băncii de a majora unilateral rata procentuală a dobânzii în lipsa unui criteriu obiectiv.
Dispune restituirea către reclamant și intervenienta în interes propriu a sumelor achitate în plus de către aceștia cu titlu de dobândă de la data încheierii contractului și până la data de 02.12.2010, peste rata inițială a dobânzii de 5,7 %/an.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de declarare a căii de atac se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 06 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. MONICABOROȘ P.
Red/tehnored
PM/BP.
5 ex/07.12.2015
3 comunicări:
S. T. C.
O. B. ROMANIA SA
S. F. G.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 9810/2015. Judecătoria ORADEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9843/2015.... → |
|---|
