Acţiune în constatare. Sentința nr. 3443/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3443/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 3443/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3443/2015
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. O. B.
Grefier R. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant B. G.-I. și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul efectuat în cauză se prezintă pentru reclamantul și pentru pârâtă av. F. A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de propus, în baza art. 394 C.pr.civ., instanța constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Totodată cere respingerea excepțiilor invocate.
Pârâta, prin avocat, solicită respingerea acțiunii și admiterea excepțiilor. Cu cheltuieli.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare in judecata, înregistrată pe rolul acestei instante sub nr de dosar_, reclamantul B. G.-I. a solicitat, în contradictoriu cu parata . sa se constate ca clauzele inscrise la art. 3.5 din Conditiile generale precum si art. 5.1, lit. a din Conditiile speciale ale conventiei de credit nr._/28.01.2008, referitoare la comisionul de risc, cele inscrise la art.3.12 din Conditiile generale precum si art. 5.1, lit. e) din Conditiile speciale ale conventiei de credit nr._/28.01.2008, referitoare la comisionul de rezerva minima, precum si cele inscrise la art. art. 3, pct. 5.1, lit. a) din actul aditional nr. 1/25.08.2010 la conventia de credit nr._/28.01.2008, prin care s-a introdus comisionul de administrare constituie clauze abuzive; a mai solicitat obligarea paratei la restituirea sumei de 3813,61 EURO, reprezentand comision de risc/administrare, achitata de reclamant in perioada 25.02.2008 si pana la zi, precum si a sumei de 845,53 EURO, reprezentand comision de rezerva minima obligatorie, suma achitata pe perioada 25.02.2008 – 25.05.2009, precum si obligarea paratei la emiterea unui nou grafic de rambursare a creditului, din care sa fie eliminate comisioanele declarate abuzive, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca intre acesta si fosta sa sotie pe de o parte si parata pe de alta parte s-a incheiat conventia de credit nr._/28.01.2008, avand ca obiect acordarea de catre banca a unui credit in cuantum de 35.000 EURO, perioada de rambursare fiind de 180 de luni.
Invedereaza in esenta ca nu a avut posibilitatea reala de a negocia nici una din clauzele contractuale, considerand ca cele indicate in petitul actiunii sunt abuzive in sensul art. 4 alin 1 din legea nr. 193/2000.
In drept se invoca prevederile legii nr. 193/2000 si OUG 50/2010.
În susținerea pretențiilor sale, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care le-au depus la dosarul cauzei: convenția de credit, corespondenta purtata cu parata, convocare la conciliere directa, plan de rambursare credit.
Parata a depus la dosarul cauzei Intampinare prin care a solicitat respingerea cererii introductive.
Parata a invocat exceptiile inadmisibilitatii, lipsei de interes, de obiect precum si prescriptiei dreptului la actiune.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că conventia de credit incheiata cu reclamantul nu incalca prevederile Legii nr. 193/2000, ca reclamantul a semnat respectivul contract dupa ce a luat cunostinta de continutul acestuia si ca nu a facut dovada existentei vreunui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Mai sustine ca reclamantul nu poate avea calitatea de consumator in sensul legii nr. 193/2000, avand in vedere ca acesta este magistrat, neputand invoca faptul ca nu ar fi inteles clauzele contractului pe care l-a semnat.
In cauza au fost administrate probele cu inscrisurile de la dosar si cu interogatoriul reclamantului.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes si de obiect invocate de catre parata, instanta o va respinge ca neintemeiata.Aceasta deoarece, este evident faptul că reclamantul are un interes legitim si actual de a introduce cererea de chemare in judecata ce formeaza obiectul prezentului dosar, in conditiile in care este parte in contractul de credit analizat si avand in vedere ca prin cererea sa solicita constatarea caracterului abuziv a unor clauze contractuale, precum si restituirea unor sume de bani achitate tocmai in baza acestor prevederi contractuale.
Va fi respinsa si exceptia inadmisibilitatii actiunii, avand in vedere practica obligatorie a Curtii Europene de Justitie, in sensul ca instantele nationale sunt abilitate sa analizeze caracterul abuziv al caluzelor contractuale referitoare la pretul contractual ( ex. cauza nr. C – 143/13 B. M. vs. . ).
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce priveste capatul de cerere privind restituirea comisionului de risc/de administrare incasat de parata, instanta o va respinge de asemenea ca neintemeiata.
Astfel, dupa cum a statuat in mod constant Inalta Curte de Casatie de Justitie, declararea caracterului abuziv al unei clauze contractuale, atrage nulitatea absoluta a respectivei clauze. In aceste conditii, cererea de restituire a sumelor incasate in temeiul unei asemenea clauze este una imprescriptibila.
Pe fondul cauzei, instanta va retine ca intre acesta si fosta sa sotie pe de o parte si parata pe de alta parte s-a incheiat conventia de credit nr._/28.01.2008, avand ca obiect acordarea de catre banca a unui credit in cuantum de 35.000 EURO, perioada de rambursare fiind de 180 de luni
In conformitate cu art. 5 lit. a din partea Conditii speciale, banca a prevazut plata unui comision de risc in cuantum de 0,165 % asupra soldului creditului, platibil lunar la scadenta retei de rambursare, pe toata durata de derulare a Conventiei.
Creditul acordat reclamantului urma a fi rambursat potrivit planului de rambursare anexă la contract, în care este prevăzut, pentru fiecare lună, alături de valoarea lunară a creditului rambursat și dobânda aferentă, și valoarea comisionului de risc la care face referire pct. 5 lit. a din convenție.
Executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor aferente, a fost garantată prin constituirea in favoarea paratei de catre reclamanti a unei ipoteci de rang I constituita asupra unui imobil apartinand acestuia.
De asemenea, reclamantul a cesionat in favoarea bancii polita de asigurare incheiata in vederea acoperirii tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul contractului de garantie imobiliara – conform art. 7 lit. b) din Conditiile speciale ale conventiei de credit.
In primul rand, nu poate fi retinuta sustinerea paratei in sensul ca reclamantul nu poate avea calitatea de consumator in sensul legii nr. 193/2000 pe motiv ca are functia de judecator.
Dupa cum rezulta din proba cu interogatoriul reclamantului, acestuia i s-a comunicat faptul ca nici una din clauzele contractuale nu este negociabila, astfel este lipsit de relevanta faptul ca acesta ( avand studii juridice ) a inteles sau nu continutul clauzelor contractului pe care l-a semnat.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea însãși sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților. A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauzã contractualã va fi consideratã ca nefiind negociatã direct cu consumatorul dacã aceasta a fost stabilitã fãrã a da posibilitate consumatorului sã influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Instanța apreciază că, în prezenta cauză, clauza referitoare la comisionul de risc nu poate fi considerată ca fiind negociată direct cu reclamantul întrucât, contractul încheiat cu acesta a fost unul tip, preformulat, cu clauze nenegociabile.
Împrejurarea invocată de pârâtă prin întâmpinare, și anume că reclamantul a avut cunoștință atât de existența cât și de întinderea obligațiilor ce-i reveneau, și sub aspectul valorii, și sub cel al perioadei, și a fost de acord, prin semnarea convenției, cu plata comisionului de risc, dispunând de posibilitatea de a refuza semnarea convenției dacă nu erau de acord cu acest comision, nu poate determina lipsa de incidență a prevederilor Legii nr. 193/2000.
A valida un astfel de raționament ar echivala cu lipsirea, în mare parte, de aplicabilitate a dispozițiilor acestui act normativ, în condițiile în care prin edictarea sa legiuitorul a urmărit să protejeze tocmai consumatorii care deja au încheiat contracte ce ar putea conține clauze abuzive. Codul civil consacră principiul libertății contractuale, dar art. 969 C.civ. conferă putere de lege doar convențiilor legal făcute, Legea nr. 193/2000 reglementând tocmai situații în care clauze contractuale consimțite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal, fiind considerate abuzive.
Pentru a fi incidente prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 în privința dispoziției de la pct. 5 lit. a din „condițiile speciale” ale convenției de credit, este însă necesar și ca această clauză să fi creat, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților.
Potrivit pârâtei, comisionul de risc prevăzut la pct. 5 lit. a din „condițiile speciale” ale convenției de credit reprezintă costul perceput de bancă și datorat de client în legătură cu administrarea riscurilor asumate de bancă prin punerea la dispoziție a creditului, întrucât pe parcursul derulării convenției există posibilitatea ca banca să sufere o pierdere ca urmare a producerii unui eveniment viitor și nesigur, constând în materializarea riscului de credit sau a riscului de piață; chiar Regulamentul nr. 4/2004 privind organizarea și funcționarea la BNR a Centralei Riscurilor Bancare, la art. 2, include acordarea de credite în categoria operațiunilor prin care instituțiile de credit se expun la risc față de debitor.
Instanța nu contestă faptul că acordarea de credite reprezintă o operațiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutător, dar învederează că aceste riscuri trebuie analizate raportat la situația fiecărui împrumutat în parte, urmând a fi avuți în vedere factori precum solvabilitatea probabilă viitoare a clientului, garanțiile acordate pentru aprobarea împrumutului etc.
Or, în prezenta cauză, executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor, a fost garantată prin constituirea, de către reclamanți, în favoarea băncii pârâte, a unei ipoteci de rang I conform art. 7 din Conditiile speciale ale conventiei de credit, precum si prin cesionarea in favoarea bancii a politei de asigurare incheiata in vederea acoperirii tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul contractului de garantie imobiliara – conform art. 7 lit. b) din Conditiile speciale ale conventiei de credit.
De asemenea, se va avea în vedere și cuantumul lunar al comisionului de risc, potrivit graficului de rambursare a creditului, anexat contractului, cuantum apropiat de cel al dobânzii lunare datorate de reclamanți.
Nu mai puțin, nu este stipulată în contract posibilitatea restituirii către împrumutați a valorii, cel puțin parțiale, a comisionului de risc la finele perioadei de derulare a convenției, dacă se constată că riscurile pentru a căror acoperire a fost prevăzut acest comision nu s-au materializat.
Având în vedere ansamblul acestor elemente, instanța apreciază că prin stipularea comisionului de risc, raportat la circumstanțele speței, s-a creat, în detrimentul reclamantei și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților semnatare ale convenției de credit.
În consecință, apreciind că sunt îndeplinite toate cerințele impuse de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanța urmează a constata caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 5 lit. a din „condițiile speciale” ale convenției de credit.
Referitor la actul aditional intervenit in baza OUG nr. 50/2010, prin care s-a introdus comisionul de administrare instanta va retine ca reclamantul nu a fost de acord cu introducerea in conventia de creditare a unui astfel de comision.
F. refuzul reclamantului cu privire la introducerea acestui nou comision (de administrare), instanta va retine ca in speta nu functioneaza aprobarea tacita, contractul ramanand neschimbat in lipsa unui acord al consumatorului potrivit art. 41 alin 3 din OUG nr. 50/2010.
Instanta va retine ca parata, prin actul aditional propus reclamantilor a incercat inlocuirea in mod unilateral a comisionului de risc in „comision de administrare credit”, fapt ce contravine prevederilor art. 35 din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Art. 35 din OUG 50/2010 prevede ca „(1) F. a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobanzii, pe parcursul derularii contractului de credit: (….) b) se interzic introducerea si perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricaror alte speze bancare, cu exceptia costurilor specifice unor produse si servicii suplimentare solicitate in mod expres de consumator, neprevazute in contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data incheierii acestuia. Aceste costuri neprevazute vor fi percepute numai pe baza unor acte aditionale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislatie;”
In ceea ce priveste clauza inscrisa la art. 3.12 din Conditiile generale precum si art. 5.1, lit. e) din Conditiile speciale ale conventiei de credit nr._/28.01.2008, referitoare la comisionul de rezerva minima, instanta retine urmatoarele.
Astfel, potrivit art. 5.1, lit. e) din Conditiile speciale ale conventiei de credit nr._/28.01.2008, reclamantul a fost obligate la plata unui comision de rezerva de 1,85 % pe an, datorat lunar, calculate conform pct. 3.12 din conditiile generale ale conventiei de credit, ca fiind datorat ca urmare a obligatiei bancii de a constiui rezerva minima obligatorie la Banca N. a Romaniei.
In conditiile in care Banca N. a Romaniei a instituit in sarcina bancilor obligatia de a constitui aceasta rezerva minima obligatorie, instanta apreciaza ca impunerea obligatiei de plata a acesteia in sarcina consumatorului este abuziva, in sensul art. 4 alin 1 din legea nr. 193/2000.
Avand in vedere cuantumul ridicat al acestui comision ( de 845,53 EURO), instanta apreciaza ca in speta s-a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
F. de considerentele de fapt si de drept aratate, instanta va admite cererea introductiva si va constata ca clauzele inscrise la art. 3.5 din Conditiile generale precum si art. 5.1, lit. a din Conditiile speciale ale conventiei de credit nr._/28.01.2008, referitoare la comisionul de risc, cea inscrisa la art. 5.1, lit. e) din Conditiile speciale ale conventiei de credit nr._/28.01.2008, referitoare la comisionul de rezerva minima, precum si cea inscrisa la art. 3, pct. 5.1, lit. a) din actul aditional nr. 1/25.08.2010 la conventia de credit nr._/28.01.2008, prin care s-a introdus comisionul de administrare constituie clauze abuzive in sensul art. 4 alin 1 din legea nr. 193/2000; va dispune modificarea clauzelor contractuale in sensul eliminarii clauzelor declarate ca abuzive prin prezenta hotarare, mentinand ca valabile restul dispozitiilor conventiei de credit; va obliga parata sa restituie reclamantului suma de 3813,61 EURO, reprezentand comision de risc/administrare, achitata de reclamant in perioada 25.02.2008 si pana la zi, precum si suma de 845,53 EURO, reprezentand comision de rezerva minima obligatorie, suma achitata pe perioada 25.02.2008 – 25.05.2009 si va obliga parata sa emita un nou grafic de rambursare a creditului, din care sa fie eliminate comisioanele declarate abuzive prin prezenta hotarare.
In temeiul art. 453 cod procedura civila, parata fiind in culpa procesuala, va fi obligata sa achite reclamantului cheltuieli de judecata suma de 150,15 lei, reprezentand cheltuieli cu transportul, conform documentelor justificative depuse in probatiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptiile inadmisibilitatii, lipsei de interes, de obiect si prescriptiei dreptului la actiune invocate de parata prin intampinare.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul B. G.-I., domiciliat in A., N. B., ., ., împotriva paratei ., cu sediul in sector 2, București, P., nr. 41, . si in consecinta:
Constata ca clauzele inscrise la art. 3.5 din Conditiile generale precum si art. 5.1, lit. a din Conditiile speciale ale conventiei de credit nr._/28.01.2008, referitoare la comisionul de risc, constituie clauze abuzive in sensul art. 4 alin 1 din legea nr. 193/2000.
Constata ca clauzele inscrise la art.3.12 din Conditiile generale precum si art. 5.1, lit. e) din Conditiile speciale ale conventiei de credit nr._/28.01.2008, referitoare la comisionul de rezerva minima, constituie clauze abuzive in sensul art. 4 alin 1 din legea nr. 193/2000.
Constata ca prevederile inscrise la art. 3, pct. 5.1, lit. a) din actul aditional nr. 1/25.08.2010 la conventia de credit nr._/28.01.2008, prin care s-a introdus comisionul de administrare constituie clauze abuzive in sensul art. 4 alin 1 din legea nr. 193/2000.
Dispune modificarea clauzelor contractuale in sensul eliminarii clauzelor declarate ca abuzive prin prezenta hotarare, mentinand ca valabile restul dispozitiilor conventiei de credit.
Obliga parata sa restituie reclamantului suma de 3813,61 EURO, reprezentand comision de risc/administrare, achitata de reclamant in perioada 25.02.2008 si pana la zi.
Obliga parata sa restituie reclamantului suma de 845,53 EURO, reprezentand comision de rezerva minima obligatorie, suma achitata pe perioada 25.02.2008 – 25.05.2009.
Obliga parata sa emita un nou grafic de rambursare a creditului, din care sa fie eliminate comisioanele declarate abuzive prin prezenta hotarare.
Obliga parata sa achite reclamantului suma de 150,15 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Cu apel, care se va depune la Judecatoria Oradea, in termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotarari.
Pronunțată în ședința publică din 08.04.2015.
PREȘEDINTE Grefier F. O. B. C. R.
Red F.B.
Dact R.C. 22 Aprilie 2015-4 ex
2 .
- .
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3439/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3489/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
