Acţiune în constatare. Sentința nr. 7235/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7235/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 7235/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7235/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier S. O.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant N. C. T. și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant av. P. F., pentru pârâtă se prezintă av. R. C., lipsă fiind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Părțile arată că nu au ajuns la o înțelege și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța în baza art. 244 C.pr.civ. declară încheiată cercetarea procesului și în baza art. 392 C.pr.civ. deschide dezbaterile pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 23.02.2015 sub dosar nr._, scutită de plata taxelor de timbru in cf. cu art. 29 lit. f) din OUG 80/2013, reclamanta N. C. T., in contradictoriu cu pârâta V. R. SA a solicitat să se constatate că pct. 4.1 din convenția de credit nr._/23.05.2008 referitoare la plata creditului în moneda CHF și pct 2.4 teza finală din condițiile generale ale convenției de credit clauza de risc valutar constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000; să se dispună modificarea clauzelor contractuale în sensul eliminării acestor prevederi din contract menținând ca valabile restul dispozițiilor convenției de credit; să se dispună stabilizarea cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării convenției de credit NR._/23.05.2008 ; să se dispună obligarea pârâtei la despăgubiri, constând in suma plătită în plus cu titlu de diferență dintre cursul valutar de la data încheierii contractului 23.05.2008 și cursul aplicat de pârâtă pe perioada 23.05.2008 până la zi; să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare în care să se prevadă restituirea creditului în lei, conversia sumei creditului din CHF în lei făcându-se la data semnării convenției de credit, cu cheltuieli de judecată.
In dezvoltarea motivelor arată că, în fapt, la data de 23.05.2008, s-a încheiat Convenția de credit nr._/23.05.2008, intre Bancă si reclamant in calitate de împrumutat, pentru suma de_ CHF, pe o perioada de 300 luni, instituindu-se in favoarea băncii, pentru garantarea acestui împrumut, ipoteca de rangul I asupra imobilului, descris in pct. 7 din Convenția de credit. Prezentul contract a fost încheiat având ca monedă de referință francul elvețian, din cauza crizei financiare din anii 2007-2008, valoarea de schimb pentru această monedă a crescut exponențial, sens in care a fost obligată să ramburseze sume lunare, exprimate în moneda națională, considerabil mai mari decât cele pe care ar fi trebuit să le achite dacă ar fi fost calculate pe baza ratei de schimb istorice, aplicabilă la momentul deblocării împrumutului. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat prin decizia din 30 aprilie 2014, în cauza C-26/13, Kâsler și Kâslerne Râbai referitoare la Directiva 93/13/CEE. la aprecierea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în contracte de împrumut, faptul că: - termenii „obiectul principal al contractului" nu acoperă o clauză, cuprinsă într-un contract de împrumut încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată - ceea ce revine în sarcina instanței de trimitere să verifice având în vedere natura, economia generală și prevederile contractului, precum și contextul său juridic și /actual —că respectiva clauză stabilește o prestație esențială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează;- o astfel de clauză, în măsura în care cuprinde o obligație pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remunerație" al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.2) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește o clauză contractuală precum cea în discuție în litigiul principal, cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește. Date fiind acestea apreciază faptul că această clauză stabilește o prestație esențială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează; această obligație pecuniară pe care o am în calitate de consumator de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remunerație" al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, considerent pentru care solicită să se constate caracterul abuziv al acestei cu consecința admiterii capătului de cerere privind stabilirea dobânzii la valoarea avuta de moneda CHF la data contractării.
De menționat faptul că această clauză de risc valutar atacată este o clauză abuzivă întrucât determină un dezechilibru major în relațiile dintre părți - toate consecințele negative ale variației cursului valutar fiind suportate de consumator, în timp ce banca este scutită total de aceste consecințe negative. La momentul semnării convenției de credit pârâta nu a comunicat riscurile acestei monede cu toate că avea acesta obligație de consiliere și transparență. O astfel de omisiune, precum și acțiunea prin care creditul în franci elvețieni ne-a fost prezentat nu doar ca o alternativă mai bună la creditul în lei și la cel în euro ci ca un produs sigur care merită cumpărat chiar dincolo de limitele normale ale îndatoririi, constituie practici comerciale înșelătoare care se impun a fi penalizate de instanța de judecată. Susțin că instanțele judecătorești din Franța au calificat aceste produse financiare prin care creditele erau acordate în CHF ca fiind defectuoase iar instanțele judecătorești din Ungaria, Croația și Spania au dispus înghețarea cursului de schimb valutar CHF și denominarea în moneda națională a creditelor.
Clauza de risc valutar este o clauza abuziva, întrucât, raportat la momentul încheierii contractului si la circumstanțele acestuia, precum si la caracterul sau prestabilit si impus consumatorului fara a-i acorda posibilitatea influențării naturii acesteia, determina un dezechilibru major intre drepturile si obligațiilor asumate de către parti, riscul valutar fiind suportat exclusiv de către consumator cu toate consecințele negative asupra posibilității de respectare a obligațiilor contractuale. Caracterul abuziv al acestei clauze rezida in faptul ca obliga consumatorul sa se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunoștința la data semnării contractului. Or, având in vedere obligația de transparenta contractuala instituita in sarcina operatorilor economici care se circumscrie exigentelor de informare si protecție inerente dreptului consumatorului in scopul garantării dreptului consumatorului de a intelege prevederile si efectele pe termen lung ale contractului pe care il incheie, fiecare beneficiar al unui credit in valuta trebuie sa cunoască riscurile pe care si le asuma la contractarea unui asemenea produs. Omisiunea băncilor de a informa consumatorul asupra riscului de hiper-valorizare a CHF, fenomen previzibil pentru experții financiari ce activează in cadrul acestora, dat fiind faptul ca CHF este o moneda instabila iar la momentul incheierii contractului aceasta era la un minim istoric, creșterea valorii fata de moneda naționala fiind inevitabila, constituie o incalcare a obligației de consiliere, sever sancționat in dreptul european si național intrucat este de natura sa angajeze din punct de vedere juridic un consumator plecând de la o imagine deformata a intinderii drepturilor si obligațiilor asumate. Raportat la prevederile legale in domeniul clauzelor abuzive, contractul de credit reprezintă un contract de adeziune conținând clauze prestabilite de către Banca care se impun clientului fara a-i da posibilitatea de a influenta conținutul acestora, fapt ce determina inegalitatea pozițiilor juridice ale pârtilor contractante in sensul afirmării intereselor băncii, in calitate de profesionist, in detrimentul consumatorului, care reprezintă partea mai slaba in contract .In aprecierea echilibrului / dezechilibrului contractual trebuie sa se aiba in vedere criteriul echivalentei prestațiilor fapt ce presupune existenta unei proporționalități intre drepturile si obligațiile asumate de către parti, or, clauza de risc valutar ce cade in sarcina exclusiva a consumatorului denaturează raportul juridic obligational prin îngreunarea excesiva a situației consumatorului si conferirea băncii unui avantaj economic vădit disproporțional. De asemenea, in considerarea unei clauze ca fiind abuzive, trebuie luat in calcul si aptitudinea acesteia de a îndrepta conținutul contractului in favoarea celui care a impus clauza, riscul valutar materializându-se in obținerea de către banca a unui câștig injust in detrimentul consumatorului, contrar principiului echității si bunei-credințe, principii ce trebuie sa guverneze relațiile contractuale. Având in vedere prevederile art. 969 C.Civ conform cărora părțile trebuie sa acționeze cu buna-credința atât la negocierea si încheierea contractului, cat si pe tot timpul executării sale, neputând înlătura sau limita aceasta obligație, distribuția intre părți a pierderilor si beneficiilor rezultate ca urmare a creșterii valori CHF fata de moneda naționala, apară ca o soluție justa si echitabila ce materializează aplicarea acestui principiu. Întrucât s-au schimbat împrejurările avute in vedere de parti la momentul încheierii contractului si, pe cale de consecința, efectele actului juridic au ajuns sa fie altele decât cele pe care părțile au inteles sa le stabilească, consideră ca se impune revizuirea efectelor contractului in temeiul teoriei impreviziunii care odată cu . cod civil beneficiază de o reglementare cu caracter general, reglementare care constituie o transpunere legislativa a soluțiilor conturate in practica.
În drept, invocă dispozițiile Legii nr. 193/2000 iar în probațiune, solicită proba cu înscrisuri.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată (f 50-54 dosar) a invocat excepția inadmisibilității urmare a faptului că se tinde la modificare in esență a obiectului contractului. Se invocă excepția prescripției excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile decurgând din convenția de credit pentru perioada cuprinsa intre data semnării convenției si data de 15.02.2012.
Pe fondul cauzei apreciază că acțiunea este nefondată. Susține că prin acțiunea formulata reclamantul nu învederează care sunt temeiurile concrete pornind de la care solicita constatarea caracterului abuziv al secțiunii 4.Simplele alegații legate de evoluția cursului CHF-RON, nu pot considera temeiuri de fapt si de drept pornind de la care instanța de judecata sa admită pretențiile astfel formulate. Trecând insa peste acest aspect (care ar putea fi suficient pentru respingerea acțiunii, având in vedere ca instanța este ținuta de limitele sesizării in fapt si in drept), este evident ca nu exista nici un temei juridic pe baza căruia instanța ar putea constata caracterul abuziv al Secțiunii 4 din convenția de credit. Precizează că argumentația adusa de către reclamant in cuprinsul acțiunii formulate se refera la diferențele dintre cursul de schimb la vânzare si cel la cumpărare practicat de către societatea noastră bancara, diferența care ar fi căzut in sarcina reclamantului.
In măsura in care reclamantul susține in continuare ca a achitat sume de bani cu titlu de diferența intre cursul de vânzare si cel de cumpărare al monedei CHF din ziua achitării ratei, solicita sa faca aceasta dovada. Arată că prin Convenția de credit reclamantul nu a fost nici măcar obligat sa efectueze schimbul valutar la ghișeul Băncii având posibilitatea de a face acest lucru oriunde, inclusiv la casele de schimb valutar. Banii au fost virați de bancă in contul acestuia in moneda creditului, respectiv CHF, potrivit dispozițiilor art. 2.3 din Contractul de credit „Suma principala se va trage in moneda creditului, urmând a fi utilizata de împrumutat conform modului de utilizare stabilit in Condițiile speciale".
Plata ratelor a fost prevăzuta, potrivit dispozițiilor contractuale înscrise la art. 4.1 a se face in moneda creditului, respectiv CHF. La acest articol se prevede ca „orice plata efectuata in baza nșa_cejg. Convenției se va face jn moneda creditului, cu excepția cazurilor menționate in Condițiile speciale si/sau in prezentele Condiții generale". Ca si in cazul oricărei convenții (de credit, de depozit, de vânzare-cumpărare etc) încheiate ., exista un risc valutar pe care ambele parti si-l asuma, uneori fluctuația cursului fiind in avantajul debitorului obligației de plata si evident, in același timp, in dezavantajul celeilalte parti, alteori in dezavantajul debitorului obligației de plata si, in același timp, in avantajul celeilalte parti.
Acest risc valutar, prevăzut de parti la momentul semnării convențiilor in discuție, poate fi definit ca reprezentând potențialul efect negativ constând in creșterea gradului de îndatorare generat de fluctuația ratelor de schimb valutar si pe care l-ar putea avea de suportat împrumutatul urmare a contractării Creditului si a rambursării acestuia/platii sumelor datorate in baza Contractului de credit, . decât moneda naționala.
Acest tip de credit a fost solicitat de către reclamantul din prezenta cauza dintre alte oferte
Astfel că in speța, nu putem discuta despre caracterul abuziv al clauzei contractuale privind moneda contractului, respectiv CHF.
Exista trei condiții cumulative pe care o clauza trebuie sa ie "îndeplinească pentru a putea fi apreciata in concret de la caz la caz de către judecător ca fiind abuziva: Sa nu fi fost negociata, sa creeze, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârâților si să nu se refere la obiectul principal al contractului.
Susține ca niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinita in cauza. Consideram ca este evident faptul ca a fost decizia reclamantului de a contracta acest credit în CHF, reclamantul dorind sa beneficieze de cea mai favorabila oferta pentru el. In condițiile in care piața a suferit modificări si cursul CHF a crescut, reclamantul constata ca aceasta nu mai este o oferta pe care si-a dorit-o si considera abuziva clauza privind restituirea creditului in moneda aleasa de el, Insa daca evoluția pieței era inversa si creditul s-ar fi dovedit si mai avantajos decât ia momentul contractării, acesta nu ar mai fi considerat abuziva clauza privind moneda creditului. reclamantul nu contesta clauza privind moneda creditului, fiind evident faptul ca alegerea in ceea ce privește moneda creditului i-a aparținut i integralitate, ci doar clauza care prevede obligația acestuia de a restitui creditul in moneda CHF. Acesta obligație nu este una stabilita de bancă, ci este o obligație specifica oricărui împrumut, potrivit codului civil, suma împrumutata trebuie restituita in aceeași moneda in care a fost primita.
Pe de alta parte, reglementarea clauzei privind riscul valutar este una absolut normala . ea reprezintă, asa cum am arătat, îndeplinirea de către subscrisa a obligației de informare cu privire la faptul ca exista posibilitatea varierii cursului de schimb L.-moneda creditului, neputand fi reținut caracterul nenegociat in ceea ce privește aceasta clauza. O prima chestiune care se impune a fi clarificata in ceea ce privește clauza de riscul valutar este aceea ca aceasta clauza este cuprinsa in art. 2.4 teza finala din Secțiunea 2 a Condițiilor generale din convenția de credit, potrivit căruia "Eventualele diferențe de curs valutar sunt si vor fi suportate de împrumutat" Aceasta clauza este cea care marchează informarea consumatorilor in legătura cu existenta unui risc valutar, precum si a faptului ca acesta urmează a fi suportat de către împrumutați.
Cu alte cuvinte, printr-o acțiune prin care se înfierează lipsa de informare din partea Băncii, se solicita constatarea caracterului abuziv tocmai al acelei clauze care marchează realizarea acestei informări.
Din aceasta perspectiva este evident ca o astfel de acțiune, lipsita de cap si coada precum si de cea mai elementara logica juridica se impune a fi respinsa. suportarea riscului valutar de către imprumutat este una absolut logica cata vreme: creditul a fost tras in CHF,restituirea acestuia urmează a se face in CHF. Aceasta chestiune, inserata in secțiunea 4 a convenției de credit, nu reprezintă insa o specificitate a convențiilor de credit acordate de V. in CHF, ci reprezintă chintesența principiului nominalismului monetar consacrat de art. 1578 din vechiul cod civil (aplicabil in speța), in virtutea căruia in contractele de împrumut având ca obiect o suma de bani, împrumutatul are obligația de a restitui aceeași cantitate de moneda cu cea împrumutata.Ca atare, obligația de a restitui împrumutul contractat in aceeași moneda cu cea in care împrumutul a fost acordat este una legala, stabilita prin Codul civil, clauzele contractuale cuprinse in secțiunea mai sus amintita nefiind altceva decât o reluare a acestui principiu de baza al dreptului civil.Astfel, cuantumul lunar la ratelor a fost stabilit de către Banca, potrivit scadentarului, in moneda creditului-CHF, si nu in lei.Cu alte cuvinte, incasarea se realiza in CHF, si nu in lei.Este astfel evident ca, in condițiile in care Banca a încasat, aferent convenției de credit doar CHF (si niciodată lei), riscul valutar (oscilațiile de curs valutar) au fost intotdeauna ale celui care efectuează schimbul.
Banca nu putea sa isi asume, contrar celor susținute de către reclamant in acțiune, o parte a acestui risc, cata vreme împrumutul nu a fost acordat in echivalent in lei, echivalent care sa fie calculat la rata de schimb a acestei monede din ziua încheierii convenției de credit.
Practic, singura apărare a acestuia este aceea ca, prin creșterea cursului de schimb intre CHF-RON, acestuia i s-a majorat costul de credit. Trebuie reținut insa faptul ca si costurile subscrisei au fost majorate in mod identic cu cele ale reclamantului.
Raportat la aceasta majorare de curs, nu se poate retine in vreun fel culpa bancii sau lipsa bunei-credințe raportat la modificarea cursului CHF-L. pe parcursul derulării convențiilor de credit deduse judecații.
Astfel, valoarea cursului anunțata in fiecare zi de către Banca Naționala a României (BNR) nu este stabilita nici măcar de aceasta instituție, ci se formează prin flotare libera. Banca centrala poate influenta evoluția dintr-o zi a cursului prin intervențiile pe care ie face pe piața. Daca cumpăra lei in cantități mari, valoarea acestei monede va creste, deoarece cantitatea disponibila pe piața se reduce, insa pe termen lung nici Banca Naționala, si cu stat mai mult băncile comerciale, nu poate influenta creșterea sau scăderea cotatiei de piața a unei valute.
Piața de tranzacționare a monedelor, numita FOREX, este una din cele mai mari din lume. In fiecare zi sunt tranzacționate, potrivit unor estimări, monede in valoare de circa 2.000 miliarde de dolari. Susține că reclamantul nu a formulat o acțiune în impreviziune (acțiunea formulata fiind întemeiata pe dispozițiile Legii nr. 193/2000). Pe de alta parte, o astfel de acțiune nu ar fi putut fi formulata, având in vedere ca impreviziunea in contracte nu a fost reglementata in vechiul cod civil, aplicabil in speța.
Abia Noul Cod civil a reglementat aceasta instituție, precum si limitele in care judecătorul poate acționa atunci când este sesizat cu o astfel de solicitare, insa aceste dispoziții nu sunt aplicabile in speța.
Mai mult, clauza privind riscul valutar are tocmai rolul de a informa clientul cu privire la posibilitatea unor modificări de curs valutar putem considera ca banca si-a indeplinit cu buna credința obligația de informare, iar reclamanții si-au asumat riscul producerii unor modificări ale cursului valutar.
Cu alte cuvinte, in situația in care reaua-credința a comerciantului nu poate fi reținuta sau "dovedita, chiar si înregistrarea de către consumator a unui eventual si temporar prejudiciu nu poate fi asimilata noțiunii de dezechilibru semnificativ ca si condiție privind constatarea caracterului abuziv al unei clauze.
Nici raportat la clauza referitoare la moneda creditului nu se poate retine in vreun fel culpa sau lipsa bunei-credințe .
Declanșarea crizei economice (criza demarata pe piața financiara americana) a fost un eveniment impredictibil si care a luat prin surprindere toate statele comunității europene. Ca atare, apreciază că transferarea întregii responsabilități de scumpire a creditului pe umerii Băncii, ca si cum aceasta ar fi aceea care a creat aceasta situație, este absolut inacceptabila.
Nu in ultimul rând, ca împrumutul acordat reclamantului din prezenta cauza este pe termen lung . . interval, este istoric atestat, economiile ies din recesiune si înregistrează un plus. In astfel de perioade, monedele tradiționale (USD si EURO) se valorizează, cu consecința devalorizării CHF, existând astfel posibilitatea scăderii considerabile a costului de credit (chiar sub limita la care acesta a fost contractat). Nici cea de-a treia condiție pentru ca o clauza sa poată fi considerata abuziva, respectiv ca acea clauza să nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul datorat pentru prestarea serviciului nu este îndeplinita, fiind evident faptul ca solicitările reclamanților au in vedere strict prețul contractului. Capătul de cerere privind stabilizarea cursului de schimb chf-leu la momentul semnării convenției de credit este un capăt de cerere inadmisibil.
Astfel, instanța de judecata nu are abilitatea de a stabili sau stabiliza cursuri de schimb. Asa cum am arătat, procedura de stabilire a cursului de schimb al diferitelor monede este o procedura ampla si complexa, in care instanțele de judecata, fie ele din R. sau din alta parte, nu sunt si nu pot fi implicate.
Stabilizarea cursului de schimb este, si ea, o procedura care tine de elemente de macro-economie, si se realizează prin intervenții in piața ale Băncilor Naționale ale diferitelor state, nefiind așadar o chestiune in care instanțele de judecata pot sau au voie sa fie implicate. Consideră ca instanța, indiferent de soluția pe care o va da cu privire la capetele principale de cerere, nu va putea dispune restituirea prestațiilor anterioare momentului soluționării cauzei.
Efectul sancțiunilor prevăzute de Legea nr. 193/2000 in art.13 (care reprezintă temeiul juridic al acțiunii reclamantului) este modificarea clauzelor contractuale sau desființarea contractului, cu daune interese. Cum reclamantul nu a solicitat desființarea contractului, singurul efect pe care instanța il poate da eventualei sancțiuni este modificarea pentru viitor a contractului, in ceea ce privește clauzele considerate abuzive, modificare care nu poate produce vreun efect asupra sumelor anterior achitate. În drept invocă Directiva 2014/17/UE iar în probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri si interogatoriul reclamantului.
In cauză s-a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri si interogatoriul reclamantului.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
In fapt, între părți, s-a încheiat Convenția de credit nr._/23.05.2008 (f 13-24 dosar) pentru suma de 23800CHF pe o perioadă de 300 de luni, dată reclamantei în calitate de împrumutat, de către pârâta în calitate de bancă împrumutătoare. Destinația creditului, cf. pct. 1 lit. a) din contract (fila 13 dosar) a fost pentru acoperire cheltuieli personale curente.
Suma totală împrumutată a fost virată de către Bancă in contul acestora, in moneda creditului, respectiv CHF si acesta in conformitate cu dispozițiile contractuale - art.2.3, care are următorul conținut: „ Suma principala se va trage in moneda creditului, urmând a fi utilizata de împrumutat conform modului de utilizare stabilit in Condițiile speciale".Plata ratelor a fost prevăzuta, potrivit dispozițiilor contractuale înscrise la art.4.1 a se face in moneda creditului, respectiv CHF. La acest articol se prevede ca „ orice plata efectuata in baza Convenției se va face in moneda creditului, cu excepția cazurilor menționate in Condițiile Speciale si/sau in prezentele Condiții Generale", sens in care planul de rambursare a creditului prevede rambursarea creditului si a dobânzilor aferente in CHF .
În drept, instanța va avea în vedere în speța de față că s-a invocat de către reclamant prevederile legii nr. 193/2000.Reclamanții consideră că dispozițiile din contracte si actele adiționale referitoare la moneda creditului si a plăților sunt clauze abuzive întrucât determină un dezechilibru major în relațiile dintre părți si contravin prevederilor art. 4 al. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000.Potrivit art. 4 al. 1 din Legea 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei – credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților . A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată, pornind de la faptul că inadmisibilitatea intervine în cazul în care forma procedurală utilizată nu este prevăzută de dispozițiile legale sau când pentru promovarea ei legiuitorul impune îndeplinirea prealabilă a unei cerințe, ceea ce nu este cazul în speța de față, apreciază că aceasta este o apărare de fond a pârâtei. In speța de față se va retine însă că acordarea creditului in moneda CHF s-a făcut la solicitarea reclamantului, după cum rezultă din răspunsul la interogatoriu (fila 81 dosar). Plata ratelor a fost prevăzuta, potrivit dispozițiilor contractuale înscrise la art.4.1 a se face in moneda creditului, respectiv CHF. La acest articol se prevede ca „ orice plata efectuata in baza Convenției se va face in moneda creditului, cu excepția cazurilor menționate in Condițiile Speciale si/sau in prezentele Condiții Generale", sens in care planul de rambursare a creditului prevede rambursarea creditului si a dobânzilor aferente in CHF. Prin urmare instanța nu va retine susținerea reclamantei referitoare la lipsa de negociere a clauzei privind moneda acordării creditului, fiind evident că a fost opțiunea reclamantei a accesa un credit in CHF .Întrucât cele trei condiții pe care o clauză trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi apreciată in concret de la caz la caz, de către judecător ca fiind abuzivă trebuie îndeplinite cumulativ, neputându-se retine lipsa de negociere, instanța va concluziona că aceste clauze nu sunt abuzive.
Analizând clauzele din contract referitoare la moneda creditului si a plăților precum si clauzele cuprinse la Secțiunea 4) Plăti - Conditii generale ale convențiilor de credit din perspectiva prev. art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive, se va retine că textul legal stipulează că - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Or, cât privește mărirea cursului francului elvețian se va retine de către instanță că acesta a fost determinată de un context internațional, străin de vreo acțiune sau inacțiune a băncii pârâte, clauzele in discuție nefiind modificate unilateral de către banca pârâtă.
Concluzionând instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților de a constata caracterul abuziv al clauzelor referitoare la moneda creditului si plăților ca fiind francul elvețian – CHF si eliminarea lor din convenție .
In ceea ce privește clauzele cuprinse la Secțiunea 4) Plăti - Condiții generale ale convențiilor de credit (fila 19 dosar) se va retine că art. 4.1 reglementează, restituirea creditului in aceeași moneda si in aceeași cantitate de moneda cu cea in care creditul a fost acordat. Articolele 4.2 si 4.3 reglementează procedura conversiei creditului din moneda in care a fost încheiata prin voința părților, in alta moneda, fie la inițiativa Băncii, fie la inițiativa consumatorului. In ambele situații, procedura de conversie se poate realiza prin încheierea unui act adițional iar nu unilateral de către bancă. Art 4.4 autorizează banca să efectueze plata sumelor datorate in baza convenției prin debitarea automată la scadență a contului curent corespunzător monedei creditului . Articolul 4.5. reglementează dreptul Băncii de a efectua schimbul valutar in situația de culpa in care consumatorul nu isi achita rata la data scadenta, din disponibilitățile in lei aflate in contul acestuia, in măsura in care acestea exista. Articolul 4.6 reglementează situația in care scadenta obligației de plata este ., prorogându-se aceasta scadenta pentru ziua bancara următoare. Articolul 4.7 stabilește ordinea in care se vor stinge debitele împrumutatului. Analizând aceste prevederi din perspectiva textelor legale incidente anume art. 4 al. 1 și 2 și ale lit. a pct. 1 din Anexa la Legea nr. 193/2000 constată că acestea nu creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. De altfel nici reclamanții nu au arătat in cererea introductivă in ce constă dezechilibrul creat in defavoarea sa prin stipularea acestor clauze.
Prin urmare aceste cereri se vor respinge ca neîntemeiate.
In ceea ce privește capătul de cerere privind stabilizarea cursului de schimb CHF – la momentul semnării convenției de credit, obligarea pârâtei a unui grafic care să prevadă restituirea restituire creditului in lei, conversia sumei la cursului de schimb CHF- L. existent la momentul încheierii contractului, se rețin următoarele:
Intre părțile litigante s-au încheiat un contract (convenție ) de credit si prin care pârâta, in calitate de bancă împrumutătoare a împrumutat reclamantului suma de_ CHF prin urmare contracte de împrumut de consumație având ca obiect o sumă de bani.
In cf. cu prevederile art. 1584 cod civil 1864 (aplicabil in temeiul art. 3 si art. 102 din Legea 71/2011 ), obligația principală a împrumutatului este aceea de a restitui la scadență lucruri de același gen, aceeași cantitate si de aceeași calitate, indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii lucrurilor dintre momentul încheierii contractului si acela al plății.
Prin urmare, întrucât creditul a fost acordat in moneda CHF la scadență trebuie să fie restituită suma împrumutată indiferent de scăderea sau sporirea valorii monedei (principiul nominalismului monetar consacrat expres de art. 1578 Cod civil vechi ).
Cu privire la regulamentul valutar nr. 4/2005 instanța va retine prevederile art. 3 din acest act normativ potrivit căruia: „ (1) Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni care decurg din vânzări de bunuri și prestări de servicii între rezidenți, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (leu), cu excepția operațiunilor prevăzute în anexa nr. 2 «Categorii de rezidenți care pot efectua operațiuni în valută», care se pot efectua și în valută.
(1^1) Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (leu).
(2) Toate celelalte operațiuni între rezidenți care nu fac obiectul alin. (1) și (1^1) pot fi efectuate, în mod liber, fie în moneda națională (leu), fie în valută. “
Întrucât plățile supuse analizei in prezentul dosar decurg dintr-o operațiune de împrumut fiindu-i aplicabile prevederile OUG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, ale Regulamentului nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice care nu interzic unei instituții de credit a acorda uni rezident credit in valută, va constata că textul de lege invocat de reclamanți nu prezintă relevanță in cauză .
Pe de altă parte,instanța reiterează faptul că prin Legea nr. 193/2000 care a transpus conținutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 s-a stabilit în mod expres competența instanței de judecată de a constata caracterul abuziv. Interpretând această Directivă, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit în cauza Banco Espaniol de Credito S.A. versus Joaquin Calderon Camino ( C – 618/10 ) că protecția acestui act normativ se opune unei reglementări a unui stat membru care permite instanței naționale, atunci când constata nulitatea unei clauze abuzive cuprinse . intre un vânzător sau un furnizor si un consumator, să completeze respectivul contract modificând conținutul acestei clauze. Or prin aceste cereri se urmărește de către reclamant modificarea contractului deși clauzele care stipulează moneda creditului si obligativitatea rambursării creditului in franc elvețian nu sunt nicidecum abuzive .
În Cauza C-26/13, Kasler și Kaslerne Râbai vv. OTP Bank Curtea de Justiție Europeană a decis in favoarea clienților băncii, considerând că banca nu ar avea motiv să câștige din diferența dintre cele două cursuri, de vânzare si cumpărare, întrucât nu a prestat efectiv nici un serviciu de schimb valutar având in vedere că acest credit a fost acordat efectiv în forinți, cu toate că in contract figura că este in franci elvețieni . In speța de față, însă contractul prevede că se acordă creditul in CHF, sumele s-au virat în cont in CHF si nu în monedă locală iar rambursarea se face tot in CHF iar nu in lei (spre deosebire de creditul din Ungaria unde rambursarea se făcea in moneda locală). Astfel, în speța de față reclamanții sunt liberi să cumpere valută de la altă bancă, vină la banca pârâtă si să depună valuta aferentă ratei, fără a fi obligația a face un schimb valuta la pârâtă, cum s-a întâmplat in cazul Ungariei. În sfârșit trebuie reținut că nu se poate confunda cursul de schimb valutar si diferența dintre cursul de vânzare si cumpărare cu riscul valutar iar problema a dezbătută de Curte a fost modul de efectuare a schimbului valutar în momentul rambursării ratei si nu faptul că ratele se rambursează în valută si cursul . Prin urmare Decizia emisă de curte in Cauza C-26/13 nu prezintă relevanță în prezenta speță.
Față de concluziile de mai sus, capetele de cerere analizate se vor respinge ca neîntemeiate.
Având in vedere soluția de mai sus instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a paratei la restituirea sumei de bani plătite in plus, care reprezintă diferența dintre cursul valutar de la data încheierii contractului 23.05.2008 - si cursul valutar aplicat de parata, pe perioada 23.05.2008 pana la data plații efective, neexistând temei pentru restituirea prestațiilor.
Față de soluția dată capetelor de cerere cuprinse în acțiunea principală, instanța apreciază că nu mai este necesar a se pronunța asupra excepției prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile decurgând din convenția de credit pentru perioada cuprinsa intre data semnării convenției si data de 23.02.2012 acesta fiind fără obiect.
Se va lua act de faptul că pârâta, îndreptățită la plata cheltuielilor de judecată cf. art. 453 cod pr. civilă a arătat că le va solicita pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată reclamanta N. C. T., având CNP_ cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat, Insolvență și Birou de Mediator P. F. cu sediul în Oradea ., județul Bihor în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, . . 10, sect.2, C._, înmatriculata in registrul comerțului sub nr. J_ .
Fără cheltuieli de judecata.
Cu apel care se depune la Judecătoria Oradea, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 septembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. G. S. O.
Red.dact.jud. CMG- 2 .
4 ex./22.09.2015- N. C. T.
- V. R. SA
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7236/2015. Judecătoria ORADEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5732/2015.... → |
|---|
