Acţiune în constatare. Sentința nr. 8619/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8619/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 8619/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Nr. 8619/2015
Ședința publică de la 13 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: N. M. L. G.
GREFIER: T. G. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant H. D. M. - CU D..ALES, reclamant H. M. C.- CU D..ALES și pe pârât V. R. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus precum și faptul că s-au depus concluzii scrise, după care:
Se constată instanța a reținut cauza spre deliberare și soluționare la data de 06.10.2015, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre și a amânat pronunțarea pentru data de 13.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 07.05.2015 sub nr de dosar_, reclamanții H. D.-MAR1NELA și H. M. C. în contradictoriu cu pârâta V. R. S.A., a solicitat:
- să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale privind
riscul valutar inserate în Convenția de credit_/29.05.2008
privind efectuarea plăților în moneda creditului și suportarea de
către consumator a diferențelor de curs valutar și constatarea
nulității absolute a acestor clauze.
- să se dispuna înghețarea cursului de schimb valutar CHF - RON
pentru efectuarea plăților în temeiul Convenției de credit Ia
valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și
plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului
elvețian de la data încheierii Convenției pe întreaga perioadă de
valabilitate a contractului.
- obligarea pârâtei la restituirea către reclamanti a sumelor plătite în
plus de către aceștia, sume la care să se adauge dobânda legala,
calculată de la data depunerii acțiunii până la momentul plății
efective a debitului.
Cu cheltuieli de judecată.
In fapt, arata ca între parti s-a încheiat Convenția dc credit nr._/29.05.2008, având ca obicei acordarea de către Bancă a unui credit in
cuantum de 151.000 CHF.
La data contractării acestui credit, valoarea CHF era de 2.2 Ron ca în prezent să ajungă la valoarea de 4,2 Ron. astfel încât în prezent obligațiile ce cad în sarcina reclamanților în calitate de consumatori-împrumutați sunt vădit disproporționate prin raportarti la cele la care s-au angajat la momentul încheierii contractului, creșterea exacerbată a CHF față de moneda națională are implicații asupra costului împrumutului contractat, care se răsfrâng asupra ratelor precum și a comisioanelor de schimb valutar.
Față de dispozițiile art. 18 din OG 21/1992 și art. 57 din OUG 50/2010,
banca pârâtă are o poziție dominantă față de consumator, are obligația de informare în mod complet, corect și precis cu privire la aspectele esențiale ale produsului, respectiv creditului contractat, cu referire la implicațiile îndatorării și riscurile reprezentate de volatilitatea cursului valutar. Operatorii economici fînanciar- bancari trebuie să exercite cu bună credință obligația de informare legală, atribuție menită să protejeze interesele consumatorilor. Clauza de risc valutar este abuzivă față de faptul că acest risc este suportat exclusiv de consumatorul-împrumulat, determinând un dezechilibru major între drepturile și obligațiile asumate de părți.
Caracterul abuziv rezidă și din natura prestabilită și impusă a conventiei, fără a le acorda posibilitatea influențării acesteia, fiind un contract de adeziune. Pârâta în mod intenționat nu a respectat obligația dc consiliere, în mod voit a omis a furniza consumatorului informații privind riscul de hipervalorizare a monedei CHF. Peniru experții din domeniul financiar bancar era o situație previzibilă, creșterea valorii monedei CHF față dc moneda națională era inevitabilă, valoarea CHF în momentul contractării se încadra într-un minim istoric.
Față de dezechilibrul contractual produs ca urmare a inserarii clauzei de
schimb valutar se impune restabilirea prestațiilor inerente contractului prin
înghețarea cursului CHF-L. la momentul semnării contractului, asigurându-se o proporționatitate a prestațiilor. În lipsa unui acord expres al părților, contractul nu poate fi interpretat ca fiind aleatoriu, cu consecința asumării de către reclamant a riscului generat de hiper-valorizarea CHF. Aceasta, raportat la gradul de cunoștințe de specialitate în domeniul financiar bancar al consumatorului, constituie un eveniment imprevizibil viilor și incert, care nu poate fi anticipat. Conform dispozițiilor art. 75,76 din Legea 296/2004, contractele de credit pentru consum trebuie să cuprindă clauze clare, corecte, care să nu determine interpretări echivoce și pentru înțelegerea cărora să nu fie nevoie de cunoștințe de specialitate. Măsura care guvemea/ă principiul echității și pc cel al bunei credințe este prevăzut și de norma BNR 17/2003 prin care . băncii obligația de a administra riscul în sensul diminuării, prin organizarea unei activități de creditare corespunzătoare. Eficiența juridică trebuie manifestată cu precădere și asupra teoriei impreviziunii, având în vedere că împrejurările de la momentul contractului s-au schimbat iar efectele actului juridic sunt altele decât cele pe care părțile le-au stabilit.
Este necesar, ca urmare a schimbărilor intervenite, și
contractul să fie adapatat noilor condiții economice, prin stabilirea cursului
valutar la momentul semnării contractului și denominarea plății. În sarcina
reclamantilor sunt stabilite comisioanele de schimb valutar din leu în euro și din
euro în CHF, în atare condiții efectele plăților în valută implică suportarea unor
costuri suplimentare împovărătoare, obligația reclamantilor-împrumutati fiind
excesivă.
Invoca jurisprudenta CJUE, cauza KASLER vs. Ungaria C-26/13 aratand ca CJUE a interpretat că diferența de schimb valutar nu face parte din preț și de aceea instanțele naționale pot constata dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții că o astfel de clauză esle abuzivă, conform definiției din ari. 4 alin. 2 din Directiva CE 93/13.
Cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor reprezentând
diferenta dintre valoarea în lei a francului elvețian de la data încheierii
Convenției și suma efectiv achitată arata ca in temeiul art. 6 și 7 din Legea nr. 193/2000, odata constatat caracterul abuziv al unor clauze contractuale, se impune repararea prejudiciului suferit de consumator .
Constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale atrage
sancțiunea nulității acesteia, sancțiune general aplicabilă oricărui act juridic
încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii. Ca și consecință a nulității, clauzele contractuale vizate sunt lipsite de efecte juridice retroactive, de la data încheierii lor, urmarea fiind repunerea părților în situația anterioară încheierii actului lovit de nulitate și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul acestuia.
În drept: Legea 193/2000, OUG 50/2010, Directiva 93/13/CEE.
Parata prin intampinare a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii privind inghetarea cursului, intrucat conversia poate fi realizata doar prin raportare la rata de schimb a pietei aplicabila in ziua aplicarii converisei, si exceptia inadmisibilitatii actiunii privind constatarea caracterului abuziv al clauei contestate, intrucat conform art 1578 C.civil in cazul contractelor de imprumut, obiectul restituirii nu poate fi decat ceea ce s-a imprumutat.
Invoca si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, intrucat s-a depasit termenul de 3 ani pentru prestatiile dintre momentul incheierii conventiei si data de 07.05.2012.
Pe fond arata ca nu sunt indeplinite conditiile retinerii caracterului abuziv, privind lipsa negocierii, lipsa bunei crdinte si dezechilibrul semnificativ intre prestatiile partilor.
De altfel reclamantii nu identifica prevederea cntractuala concreta a carei caracter abuziv o invoca, fiind invocata generic.
Oricum, riscul valutar este de ambele parti, fluctuatia cursului fiind in avantajul debitorului obligatiei de plata, ori invers, in functie de valorile cursului. Reclamantii sunt cei care au optat pentru un cerdit in aceasta valluta, apreciind ca este cea care corespunde cel mai bine propriilor nevoi. Potrivit art 1578 C.civil, reclamantilor nu li se putea impune decat obligatia de a returna aceleasi bunuri de gen ca si cele ce fac obiectul contractului, in aceeasi cantitate de moneda.
De altfel, conventia din litigiu a mai fost analizata de o instanta, astfel incat rezulta cu claritate reaua credinta a reclamantilor, fiind al treilea proces intentat paratei cu privire la conventiile contractate, fiind vorba in concret de specularea unor tranduri in materie de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale.
Conversia nu se poate realiza decat prin raportare la rata de schimb practicata de banca la data efectuarii conversiei, conform art 23 al 3 din Directiva 2014/17/UE.
In ceea ce priveste restituirea prestatiilor, arata ca indiferent de solutie, aceastea nu se pot admite intrucat potrivit ar 13 din Legea 193/2000 instanta nu poate modifica clauza contractuala decat sa dispuna desfiintarea contractului, ori acest lucru nu a fost solicitat de reclamanti.
Reclamantilor nu le-a fost impusa niciodata efectuarea schimbului vautar la cursurile bancii, ei fiind liberi a proceda in acest sens la orice institutie bancara doreau. Singura obligatie era de a rambursa rata la valoarea stabilita la momentul incheierii conventiei.
In ceea ce priveste dobanda legala, arata ca in speta nu este aplicabil art 4 din OG 9/2000, lipsind elementul de extraneitate, fiind aplicabila in raporturile de comert exterior sau in alte relatii internationale.
Instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisurile de la dosar si interogatoriul reclamantilor.
La termenul din 06.10.2015 instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, si a apreciat ca aparari pe fond exceptiile inadmisibilitatii actiunii.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
În fapt, între reclamanti în calitate de împrumutati, și pârâta, denumită în continuare „Banca”, s-a încheiat convenția de credit nr. nr._/29.05.2008, având ca obiect acordarea de către Bancă a unui credit în cuantum de_ CHF (franci elvețieni) cu o durata de restituire de 300 luni.
La art. 2.4 teza finala din conventie este prevazut ca eventualele diferente de curs valutar sunt si vor fi suportate de Imprumutat.
La art.4.1 din conditiile generale ale conventiei, se prevede ca orice plata efectuata in baza conventiei se va face in moneda creditului, cu exceptia cazurilor mentionate expres in conditiile speciale; platile vor fi efectuate conform scadentarului...
În drept, instanța va avea în vedere în speța de față prevederile art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, prevederile art.35-36 din OG 50/2010, si Legea 288/2010, Directiva nr. 93/13/CEE.
Este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamanti și pârâta intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba despre raporturi decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant (Banca) și consumatori (reclamantii din prezenta cauză), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000, republicată, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori.
Instanța reține că potrivit art. 4 al. 1 din Legea nr. 193/2000, „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ".
Potrivit art. 4, alin. 2 din același act normativ o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.
Clauza referitoare la moneda creditului si a riscului valutar nu se poate afirma ca tine neaparat de pretul contractului, pentru a forma prețul contractului insusi. Ci prin raportare la moneda creditului urmeaza a fi conturate restul clauzelor contractuale, in functie de moneda creditului fiind stabilite ulterior dobanda si comisioanele. Ea insasi insa, nu tine de esenta contractului, pentru a putea fi catalogata drept o clauza ce excede analizei instantei.
Aceasta clauza tine de aplicarea si prevederea in mod expres in cuprinsul contractului dintre parti a regulii de drept comun privind riscul aprecierii/ deprecierii monedei de imprumut, potrivit careia orice modificare a cursului de schimb este suportata de cel caruia i se opune (in speta deprecierea este suportata de reclamanti). Instanta retine insa ca acest fapt era cunoscut de către reclamanti la data încheierii convenției de credit, sau cel putin trebuia cunoscut, reclamantii fiind obligati a depune un minim de diligenta si interes in lecturarea contractului obligational.
Analiza cu privire la impactul financiar privind moneda de imprumut a fost făcuta de reclamanti anterior acordării creditului, având in vedere solicitarea unui credit pentru satisfacerea unor nevoi personale, fara obligația de a justifica utilizarea sumei obținute cu titlu de credit, prin urmare, rezulta fara dubii ca si-au asumat aceste riscuri ale produsului de creditare.
Instanta retine ca reclamantii au avut posibilitatea de a negocia conținutul clauzelor contractuale privind moneda de acordare credit, putând opta intre mai multe tipuri de credite in diverse monede de schimb (nationala, in valuta sau chiar cu referire la un cos valutar), alegând, in final, din portofoliul de produse bancare oferite de banca, creditul pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice cu caracteristicile pe care le-a considerat potrivit nevoilor sale
Trebuie totodată notat ca este si de notorietate faptul ca la acordarea oricărui imprumut in valuta de către orice persoana fizica si juridica se suporta un risc valutar, cuantumul sau diferind in funcție de moneda in care se acorda creditul si de evolutia sa pe piata financiara.
In speță, reclamantii nu au fost obligati să se supună unor condiții contractuale despre care nu ar fi avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință la data semnării contractului, fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor sale. Iar o minimă diligentă ii obliga pe reclamanti să citească prevederile contractuale, pentru a-și angaja în cunoștință de cauză voința juridică.
Raportat la speta, instanta retine ca reclamantii si-au însușit conventia de credit in cuprinsul căreia este inserata clauza cu caracter general privind suportarea riscului valutar, fiind o clauza chiar foarte succinct si usor de parcurs, fiind necesar doar un minim de interes si de atentie.
Nu se poate afirma ca reclamantii au fost obligati sa adere la un contract in conditii de monopol, ci ei au avut posibilitatea reala de a accepta o oferta din multitudinea de oferte existente pe piata bancara si implicit acest aspect denota lipsa caracterului de adeziune a contractului.
Imprumuturile bancare nu sunt monopolizate de către V., ci pe piața bancara exista o gama aproape nelimitata de oferte de creditare . Tocmai datorita acestei abundente de oferte de creditare, fiecare banca oferă mai multe produse bancare - tipuri de credite, din care potențialii clienți sa isi aleagă tipul de credit care corespunde in cea mai mare măsura preferințelor si necesitaților sale.
Atâta vreme cât pe piața bancară din R. operează în jur de 30-40 de bănci, nu se poate afirma că reclamantii au fost obligati să adere la un contract în condiții de monopol, din moment ce a avut posibilitatea reală de a alege din multitudinea de oferte existente pe piața bancară și chiar în portofoliul pârâtei acel produs care să corespundă doleanțelor sale și posibilităților reale de plată, dovedite cu acte.
In aceste condiții, creditele se acorda in lei sau in valuta; in diferite tipuri de valuta; pentru nevoi personale sau pentru un anumit scop (de ex. achiziționare de imobile); etc.
De altfel, în sistemul nevoilor, care este unul dinamic și nelimitat, obținerea unui credit nu constituie o necesitate primară pentru un consumator, reprezentând o opțiune la care unele persoane recurg, iar altele nu, în funcție de aspirațiile și motivația fiecărui individ, de interesele economice ale fiecăruia în parte.
Conform art 948 C. Civ., condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, respectiv pentru încheierea valabila a oricărui contract, sunt capacitatea de a contracta si consimțământul valabil exprimat al părtii care se obliga, la care se adaugă un obiect determinat si o cauza licita. Iar contractul de adeziune se supune acelorași condiții de valabilitate ca si celelalte contracte, singura diferența fiind modul de exprimare a consimțământului (aderarea la oferta comerciantului). Aceste contracte nu sunt ilegale sau interzise de lege, ele nu pot fi catalogate ab initio ca fiind contracte abuzive.
Chiar dacă contractul de împrumut are un caracter prestabilit, în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților, acesta a fost negociat de către părți, clauzele contractuale sunt clare, si stabilesc obligația neechivocă de plata cu periodicitate lunară a unei sume de bani cu un cuantum determinant și nu necesită cunoștințe de specialitate pentru a o înțelege și o aduce la îndeplinire, ci doar un minim de atentie si interes, de care reclamanti nu a dat dovada .
In aceste conditii, instanta retine ca actiunea reclamantilor este neintemeiata intrucat nu este indeplinita conditia privitoare nici la lipsa negocierii, nici a dezechilibrului contractual, ei nefiind la prima experienta in cntractarea unui credit, aspect recunoscut cu ocazia administrarii interogatoriului.
Clauzele contestate nu sunt speficice doar conventiei incheiate cu reclamantii, fiind unele cu aplicabilitate generala, pentru orice consumator al paratei, in coditii de egalitate de tratament, ceea ce din nou exclude caracterul abuziv al acesteia.
Din comportamentul reclamantilor ulterior încheierii contractului, respectiv faptul că nu au contestat clauzele prezentului litigiu imediat după ce au incheiat conventia si au achitat prima rata, ca prim contact cu aplicarea si executarea in concret a conventiei, si nici cu ocazia litigiilor purtate anterior, ci au introdus acțiunea de față după 7 ani de la încheierea contractului, reiese dezinteresul lor pentru clauzele contractuale și lipsa unei vătămări în acest sens.
Clauza privind riscul valutar, clauză cu conținut clar și inteligibil, îmbracă forma unei clauze de impreviziune, admisă unanim de doctrina și practica judiciară, clauză perfect admisibilă și în speță, având în vedere durata îndelungată a contractului dintre părți (300 luni), în decursul căreia sunt posibile modificări însemnate si imprevizibile ale condițiilor socio-economice, față de cele avute în vedere la momentul încheierii contractului.
În ce privește posibilitatea de suportare a riscului valutar, această prevedere nu poate fi apreciată în sine ca fiind imprecisă și deci abuzivă, ci urmează ca în concret, în cazul suportarii riscului să se aprecieze de către instanță, de la caz la caz, dacă acest risc a fost sau nu determinat de o situatie subiectiva, sau in mod obiectiv, general valabil pentru toti clientii bancii. In plus, daca suportarea riscului se face doar de catre imprumutat, sau si de banca.
În speță, nu s-a reclamat însă că vreo anume modificare a cursului valutar ar fi nejustificată, ci s-a invocat că este vorba despre o clauză abuzivă în mod generic. Or, aceasta denotă lipsa vreunei vătămări concrete a reclamantilor datorată acestei clauze. Banca nu a impus reclamantilor suportarea riscului valutar si in cazul in care cursul ar fi scazut impunand mentinerea acestuia la data contractarii, ci din contra, pentru cazul in care acest curs ar fi scazut, riscul ar fi fost suportat in egala masura si de banca, mentinandu-se aceeasi valoare a ratei, la cursul de la data platii.
Referitor la solicitarea reclamantilor de a se constata presupusul caracter abuziv al clauzei prevăzute la art. 4.1, neindicata in mod expres, referitoare la rambursarea ratelor lunare in moneda creditului si implicit nulitatea acestora, instanta retine ca in speta conventia de credit a fost incheiata in franci elvețieni (CHF), desi este evident ca in portofoliul bancii existau si contracte in moneda nationala ca si in alta valuta decat CHF. Contractarea creditului in alta moneda decât leu a ținut exclusiv de opțiunea reclamantilor.
Potrivit prevederilor art. 4.2 din contract: "Imprumutatul autorizeaza banca sa efectueze plata sumelor datorate (rate/ anuitati /dobanzi/ comisionae/ alte costuri) in baza conventiei, prin debitarea automata la scadente a contului curent corespunzator monedei creditului, pe care este obligat sa il alimenteze cu sumele datorate"
Art.4.3 Daca imprumutatul nu are in conturi sume suficiente in moneda creditului, Banca are dreptul, dar nu si obligatia de a efectua, daca este cazul, schimbul valutarin numele si pentru imprumutat utilizand cotatiile proprii, cmpletand documentele aferente schimbului valutar in scopul stingerii obligatiilor de plata scadente, fiind autorizata in acest sens prin efectul prezentei conventii. Banca poate debita cu suma coresunzatoare orice cont al imprumutatului de disponibilitati sau de depozit (chiar neajuns la termen) in scopul mentionat anterior”
Prin urmare, banca nu a impus niciun curs de schimb reclamantilor. Acestia la data scadenta a ratei lunare erau obligati sa depună suma datorata in franci elvețieni, deoarece suma imprumutata a fost tot in franci elvețieni si conform intelegerii partilor rambursarea se face in aceeași moneda. D. in cazul in care nu se depune suma datorata in CHF, banca are dreptul sa efectueze schimbul valutar, ca un favor pentru imprumutat de a evita alte drumuri si costuri suplimentare (oenalitati) pentru depasirea termenelor de plata.
Prin urmare, efectuarea schimbului valutar se realizează exclusiv in funcție de voința reclamantilor. daca aceasta depune suma datorata in chf -nu se efectuaza niciun schimb valutar . In cazul in care aceasta optează pentru depunerea sumei de bani datorata in alta moneda, aceasta isi exprima in mod explicit acordul pentru efectuarea schimbului valutar, conform art. 4.3 din contract.
Reclamantii aveau posibilitatea sa efectueze schimbul valutar la orice alta banca sau casa de schimb valutar si sa depună suma datorata direct in CHF.
La momentul incheierii contractului nu se putea stabili evoluția viitoare a valorii francului elvețian, respectiv a caracterului viitor ascendent sau descendent al cursului valutar de schimb CHF - leu, pentru a putea fi imputata bancii o lipsa de informare a consumatorului cu privire la riscurile monedei creditului. Iar caracterul abuziv al unei clauze contractuale raportat la prevederile legale se stabilește nu prin raportare la obligația de informare ci prin raportare la obligația de negociere si la obligația de necauzare a unui dezechilibru intre drepturile si obligațiile partilor. Ambele parti accepta toate riscurile aferente cursului de schimb asociate contractării unui împrumut . de cea in care isi încasează venitul.
Clauzele incriminate de reclamanti, ce prevăd rambursarea în moneda în care s-a acordat creditul (franci elvețieni - CHF) nu sunt nelegale/abuzive, ci constituie doar o aplicație a principiului nominalismului monetar. Prin urmare, nu este vorba despre o sarcină plasată nelegal/abuziv asupra consumatorului (debitor), ci despre o consecință firească a principiului nominalismului monetar, care înseamnă, în esență, că, in cazul contractelor de imprumut a unei sume de bani, debitorul este obligat sa restituie aceeasi suma de bani in aceeasi valuta primita.
Acordarea de credite in valuta si respectiv, incasarea ratelor de credit in valuta nu incalca principii ale regulamentului valutar intrucat acestor tipuri de operațiuni li se aplica dispozițiile art. 2 si 3, coroborat cu art. 1 lit.d) din Anexa 1 (Nomenclator) ale Regulamentului nr. 4/2005, privind regimul valutar.
Reglementari precum Norma BNR nr. 10/2005, Norma BNR nr. 20/2006, Regulamentul BNR nr. 3/2007, au stabilit cadrul in care se pot acorda credite către consumatori, fara limitări din perspectiva monedei in care se acorda creditele.
Legislația interna a fost in concordanta cu angajamentele asumate de R. fata de partenerii sai externi, tarile membre ale Uniunii Europene, fata de care s-a angajat sa liberalizeze circulația capitalurilor, in conformitate cu acquisul comunitar aferent liberei circulații a capitalurilor.
Referitor la solicitarea de stabilizare (înghețare) a cursului de schimb CHF-leu, instanta retine ca clauzele incriminate sunt valabile, fiind o aplicare fidelă a principiului legal al nominalismului monetar (art. 1.578 si 1584 din Vechiul Cod Civil)
Atât Vechiul cod civil (art. 1.578), cât și Noul Cod civil (art. 2.164), consacră în materia împrumutului bănesc principiul nominalismului monetar, potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variația valorii acesteia.
Astfel, potrivit art. 1.578 din Vechiul Cod Civil (în vigoare la data încheierii contractului de credit în cauză), „Obligația ce rezultă din un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeași sumă numerică arătată în contract. întâmplându-se o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca plății, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată și nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plății."
Valabilitatea acestui principiu a fost menținută în Noul Cod civil, care prin art. 2.164 prevede: „(1) în lipsa unei stipulații contrare, împrumutatul este ținut să restituie aceeași cantitate și calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi creșterea sau scăderea prețului acestora. (2) In cazul în care împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este ținut să înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variația valorii acesteia, dacă părțile nu au convenit altfel."
Creditul în litigiu a fost acordat/tras efectiv în CHF
astfel incat si rambursarea se face în moneda în care s-a acordat creditul (CHF), pe care împrumutatul o procură la libera sa alegere, fie de pe piață (de la casele de schimb, de la alte bănci etc.), fie prin cumpărarea de CHF de la banca împrumutătoare. Prin urmare, în speță nu este vorba despre credit care ar fi doar „denominat" în CHF, cum se încearcă în mod voit și tendențios să se inducă ideea în cererea de chemare în judecată. Denominat înseamnă că suma creditului a fost înregistrată și calculată în valuta creditului (CHF), dar tragerea creditului (adică, suma efectiv primită de client) și restituirea creditului prin plata ratelor s-ar face în moneda națională.
Aceasta este de altfel diferența esențială dintre situația dedusă judecății în acest dosar și situația din Ungaria, vizată prin hotărârea CJUE din 30 aprilie 2014, pronunțată în cauza C - 26/13, Kásler împotriva băncii .
În timp ce în Ungaria petenții au primit împrumutul în moneda națională (forinți), numai denominarea creditului făcându-se prin raportarea la CHF cu titlu de referință, în R. Regulamentul BNR nr. 4/2005 prevede că pot fi efectuate operațiuni, în mod liber, fie în moneda națională (leu), fie în valută, cu limitările prevăzute în mod expres.
Situația diferită rezultă din chiar cuprinsul hotărârii CJUE din 30 aprilie 2014, pronunțată în cauza 26/13, Kásler în care se arată că "La 29 mai 2008, domnul Kásler și doamna Káslerné Rábai au încheiat cu o bancă maghiară un contract de împrumut ipotecar într-o monedă străină. Banca le acorda împrumutaților un împrumut în valoare de 14 400 000 de forinti maghiari (HUF) (aproximativ 46 469 EUR), al cărui echivalent în franci elvețieni (CHF) a fost stabilit la 94 240,84 CHF. Potrivit contractului, soții Kásler au luat act că, în afară de cuantumul împrumutului, dobânzile aferente, cheltuielile de administrare, precum și dobânzile de întârziere și celelalte cheltuieli se stabilesc în CHF.
Contractul prevedea de asemenea că stabilirea cuantumului în CHF al împrumutului se efectua pe baza cursului de schimb la cumpărare al acestei monede aplicat de bancă în ziua deblocării fondurilor...Soții Kásler au contestat în fața instanțelor maghiare clauza care permitea băncii calcularea ratelor lunare exigibile pe baza cursului de schimb la vânzarea CHF. Ei se prevalează de natura abuzivă a acestei clauze, în măsura în care prevede, pentru rambursarea împrumutului, aplicarea unui curs diferit de cel utilizat la punerea la dispoziție a împrumutului. Kuria (Curtea Supremă din Ungaria), sesizată cu judecarea recursului, adresează Curții de Justiție întrebarea dacă clauza care determină cursurile de schimb aplicabile unui contract de împrumut încheiat în monedă străină se raportează la obiectul său principal sau la raportul calitate/preț al prestației. "
Prin urmare trebuie evitata o gravă confuzie între situația din speța dedusă judecății în prezentul dosar și cea cu totul diferită din speța Kásler adusă în fața CJUE (care, de altfel nici nu a statuat nimic cu privire la caracterul nevalabil al vreunei clauze contractuale propriu-zise și nici nu a impus modificarea cursului de schimb agreat contractual) ci doar explicitează unele noțiuni generale din Directiva 1993/13 CEE).
În virtutea principiului nominalismului monetar sunt întrutotul valabile clauzele contractuale incriminate care stabilesc că împrumutatul restituie exact ce și cât a luat cu împrumut, în moneda în care s-a acordat (CHF) Clauzele incriminate de reclamanti, ce prevăd rambursarea în moneda în care s-a acordat creditul (franci elvețieni - CHF) nu sunt nelegale/abuzive, ci constituie doar o aplicație a principiului nominalismului monetar. Prin urmare, nu este vorba despre o sarcină plasată nelegal/abuziv asupra consumatorului (debitor), ci despre o consecință firească a principiului nominalismului monetar.
Pentru toate argumentele de mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea principala introdusă de reclamanti.
În ceea ce priveste cererea reclamantilor privind restituirea sumelor achitate cu titlu de diferenta de curs valutar, in baza principiului accesorium sequitar principale, instanta va respinge si acest capat de cerere.
In ceea ce priveste acordarea dobanzii la sumele achitate in baza clauzelor conctractuale apreciate de reclamanti ca fiind abuzive, instanta va respinge si acest petit, atata in baza principiului acesorium sequitar principale, dar si ca urmare a analizei sale pe fond.
Analizând cererea reclamantilor prin prisma caracterului dat de aceștia și a temeiurilor de drept invocate, instanța constată că potrivit principiului tempus regit actum dobânda legală se calculează potrivit actului normativ în vigoare în perioada relevantă, ori la data încheierii convenției și începutul plății era în vigoare O.G. nr. 9/2000, care ulterior a fost abrogată fiind înlocuită cu O.G. nr. 13/2011.
Mai trebuie arătat că sumele de bani asupra cărora se solicită calcularea dobânzii nu rezulta ca au fost achitate, si chiar de ar fi achitate, aceasta achitare s-a facut în temeiul unor clauze cuprinse într-un contract semnat și asumat de părți, deci în cauză sunt aplicabile regulile răspunderii civile contractuale nu a răspunderii civile delictuale.
Prin urmare, nefiind vorba de repararea integrală a unui prejudiciu conform regulilor aplicabile răspunderii civile delictuale, în principiu nu este întemeiată cererea reclamantilor de obligare a pârâtei la plata de dobânzi legale.
Potrivit regulilor aplicabile în astfel de situații, ca urmare a constatării de către o instanță a nulității unei clauze contractuale plata făcută în baza acesteia devine nedatorată, plătitorul având dreptul la acțiunea în repetițiune. Data declarării nulității este data de început a termenului de prescripție al dreptului la acțiune al plătitorului și data începând cu care se poate vorbi despre reaua credință a celui ce a primit plata.
În cazul de față reclamantii au formulat în cadrul aceluiași litigiu atât acțiunea în constatarea nulității cât și acțiunea în repetițiune (având caracterul unei repuneri în situația anterioară), astfel incat nu se poate pune problema de neexecutare culpabilă a obligației de plată la termen a unei sume de bani, perioadă care oricum se situează integral după data intrării în vigoare a O.G. nr. 13/2011.
Instanța mai reține și că moneda convenției a fost CHF, iar ratele au fost exprimate în CHF, prin urmare plata s-a făcut în această monedă (nefiind relevant că datorită lipsei de pe piață a francilor elvețieni în monedă fizică, uneori clienții băncilor cumpără de la bancă franci „virtuali” care sunt virați apoi direct în contul bancar de plată a creditului).
Analizând sistematic prevederile O.G. nr. 13/2011 și ale vechii O.G. nr. 9/2000, dobânda legală se calculează exclusiv asupra unor sume datorate în RON și se plătește în aceeași monedă.
Singura referință la monedă străină este în art. 4 din O.G. nr. 13/2011 potrivit căruia „În raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci când legea română este aplicabilă și când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an.”, și art. 4 din O.G. nr. 9/2000 „În relațiile de comerț exterior sau în alte relații economice internaționale, atunci când legea romana este aplicabilă și când s-a stipulat plata în moneda străină, dobânda legală este de 6% pe an.”
Analizând cele două texte legalesusmenționate rezultă că nici unul nu este aplicabil în cauză întrucât deși părțile au prevăzut plata în monedă străină, moneda nu este suficientă pentru ca acest contract să facă parte din categoria raporturilor juridice cu element de extraneitate, a relațiilor de comerț exterior sau a altor relații economice internaționale.
Prin urmare concluzia firească este că în cazul raporturilor juridice fără elemente de extraneitate, precum in speta, nu se poate aplica dobanda legala decat cea valabila monedei nationale, la cursul din data scadentei, fiind cea mai echitabila varianta si cea mai apropiata de temeiul legii, raportat la art.5 al.2 si 3 C..
Nu trebuie omisă diferența majoră a cursului valutar al CHF la datele la care s-au făcut plățile comisioanelor, diferență care profită reclamantilor și care ar trebui să acopere orice prejudiciu rezultat din nefolosința sumei de bani.
Este adevărat că aceeași diferență de curs profită pârâtei când vine vorba despre achitarea ratei lunare, dar situațiile nu sunt similare deoarece spre deosebire de repetițiunea făcută de pârâtă, plățile ratelor sunt efectuate de reclamanti în baza convenției de creditare prin care contractând un credit în altă monedă decât cea în care obțin veniturile și-au asumat riscul valutar.
In alta ordine de idei, trebuie avut in vedere faptul ca prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, sanctiune ce isi are temeiul în prevederile art. 1535 alin. 1 C. Or, cel mai devreme s-ar naste obligatia paratei la dezdaunari abia odata cu pronuntarea hotararii judecatoresti, dar si atunci doar daca deja ar fi pusa in intarziere cu privire la acest aspect.
F. de toate aceste considerente, instanta va respinge actiunea reclamantilor ca neintemeiata pentru toate petitele, comform dispozitivului.
Deoarece aceasta a căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In baza aceluiasi temei, instanta va lua act ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata acțiunea formulată de reclamantii H. D.-M. și H. M. C., domiciliați în mun. Oradea, .. 4A, jud. Bihor, cu domiciliul procesual ales la av. P. S. I..cu sediul în mun. Oradea, ., ., în contradictoriu cu pârâta V. R. S.A., cu sediul în București, . 2, . 10, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ , CUI_.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata .
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va inregistra la Judecatoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
N. M. L. G. T. G. T.
N.G./T.T. 19.10.2015/5ex./3com.
Reclamant H. D. M. - CU D..ALES
Reclamant H. M. C.- CU D..ALES
Pârât V. R. SA
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6459/2015. Judecătoria ORADEA | Anulare act. Sentința nr. 8599/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
