Acţiune în constatare. Sentința nr. 3606/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3606/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 3606/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3606/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier S. O.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant T. C. V. și pe pârât . SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul asistat de av. P. F. iar pentru pârâtă se prezintă av. E. R., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
In baza 131 C.pr.civ. instanța procedează la verificarea competenței și în baza art. 126 din Constituție, art. 94 pct. 1 lit j și art. 113 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial a soluționa prezenta cauză.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar extrasele de cont și arată că a comunicat un exemplar și cu reprezentantul pârâtei.
Instanța pune în discuția părților excepțiile invocate de pârâtă.
Reprezentantul pârâtei arată că susține excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, în faza executării silite nu mai au calitate procesuală, creanța fiind cesionată.
Reprezentantul reclamantului arată că pârâta are calitate procesuală în cauză întrucât cu aceasta a încheiat contractul de credit.
Reprezentantul pârâtei arată că susține și excepția lipsei de obiect, întrucât contractul nu se mai poate modifica.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.
Reprezentantul pârâtei susține excepția lipsei de obiect raportat la pct. 3 din petit, respectiv reclamantul trebuie să indice suma exactă solicitată cu titlu de despăgubiri.
Reprezentantul reclamantului arată că au indicat această sumă prin răspunsul la întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei față de răspunsul la întâmpinare în care se indică suma solicitată, arată că nu mai susține această excepție. Arată că susține și excepția prescripției dreptului la acțiune, termenul de prescripție fiind de trei ani.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției, termenul de prescripție curge de la momentul în care se constată de către o instanță caracterul abuziv al clauzelor contractuale.
Instanța, apreciind că pentru soluționarea excepțiilor invocate sunt necesare probe comune cu fondul cauzei, respectiv proba cu înscrisuri, în baza art. 248 alin. 4 C.pr.civ. unește cu fondul excepțiile invocate.
Reprezentantul reclamantului arată că solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtei solicită proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantului.
Reprezentantul reclamantului arată că nu se opune la proba cu interogatoriul reclamantului care este prezent în instanță.
În baza art. 255 coroborat cu art. 258 C.pr.civ. instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și pentru pârâtă proba cu interogatoriul reclamantului, considerându-le concludente și utile soluționării cauzei.
Reclamantul T. C. V. se legitimează cu CI . nr._ după care instanța procedează la luarea interogatoriului reclamantului, răspunsurile la interogatoriu fiind consemnate pe interogatoriul care se atașează separat la dosarul cauzei după ce în prealabil reclamantul a luat cunoștință de răspunsurile consemnate și l-a semnat.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar notă de cheltuieli, arată că, contractul este în executare silită și nu se mai poate constata clauze abuzive.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Instanța în baza art. 244 C.pr.civ. declară încheiată cercetarea procesului și în baza art. 392 C.pr.civ. deschide dezbaterile pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii conform petitului, cu cheltuieli de judecată contravaloare extrase de cont și onorariu avocațial. Arată că se poate dispune asupra contractelor aflate în executare, în extrasele de cont nu se regăsesc sume de bani care au fost achitate de reclamant.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii, de la momentul cesionării creanței, banca nu mai este creditoare, dobânda este variabilă, contractul se află în faza de executare silită, nu mai poate fi vorba de restituirea sau eliminarea unor clauze din contract, imobilul fiind executat la această dată. Depune jurisprudență privind cauze similare.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 22.01.2014 sub dosar nr._, scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu art. 29 alin 1 lit f) din OUG 80/2013, precizată la data de 11.03.2015 (fila 94 dosar) reclamantul T. C. V. a chemat în judecată pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., cu sediul în București, ..5, Sector 3, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_ solicitând instanței să constatate că pct. 5 teza secundară privitoare la dobânda variabilă contractul de credit bancar nr._/03.03.2008, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000; să dispună modificarea clauzelor contractuale în sensul eliminării acestor prevederi din contract menținând ca valabile restul dispozițiilor convenției de credit;să dispună obligarea pârâtei la despăgubiri, constând in suma plătită cu titlu de majorare dobândă de la data majorării acesteia peste procentul de 7,4% si pana la zi anume suma de 1435,76 euro ;să dispună obligarea pârâtei la despăgubiri în cuantum de 1.300 Euro reprezentând plăți efectuate de reclamant și nejustificate de către bancă,cu cheltuieli de judecată.
În fapt, s-a învederat la data de 03.03.2008, s-a încheiat Contractul de credit bancar nr._/2008, intre . SA-Suc. Oradea si T. C. V. în calitate de împrumutat, pentru suma de 20.000 Euro, pe o perioada de 300 luni, instituindu-se in favoarea băncii, pentru garantarea acestui împrumut, ipoteca de rangul I asupra imobilului, descris in pct. 10 din Convenția de credit. Invocă prevederile art 4 alin.l din Legea nr. 193/2000 cu privire la clauza privind fluctuația dobânzii De asemenea, solicită eliminarea din convenția de credit nr._/03.03.2008 prevederilor pct. 5 teza secundară referitoare la posibilitatea Băncii de a revizui rata dobânzii curente in mod unilateral, fara semnarea unui act adițional. Arată că deși a semnat convenția de credit nr._/03.03.2008, insa aceste clauze pe care le consideră abuzive nu au fost negociate, ci au fost clauze prestabilite de către B.. Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidențiază ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens ". Susține că este de reținut faptul că în cursul anului 2011, la datele de 14.02, 12.04, 04, 07 și 12.09 a achitat în total suma de 1.300 Euro către pârâtă, sumă pe care aceasta nu a evidențiat-o în extrasele sale de cont și pe care nu a justificat-o în nici un fel sens în care se impune obligarea acesteia la restituirea ei fiind o veritabilă plată nedatorată. în prezent contractul de credit este reziliat pentru plata cu întârziere a ratelor bancare și imobilul cu care am garantat, vândut la licitație iar subsemnatul evacuat din spațiu dar cu toate acestea pârâta refuză să-mi justifice sumele de bani pe care le-am achitat la datele respective, conform chitanțelor de depunere numerar anexate.
In drept, îmi întemeiez prezenta pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.
La data de 27.02.2015, prin serviciul registratură pârâta . SA a depus întâmpinare (filele 29-38 dosar) prin care a solicitat respingerea cererii in principal ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei de obiect și de interes a cererii introductive raportată la cesionarea creanței rezultate din Contractul de credit; excepția lipsei de obiect a cererii introductive în raport cu petitul 3;excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material, iar în subsidiar, iar in subsidiar ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Arată că la data La data de 03.03.2008 între B. și Reclamant s-a încheiat Contractul de credit bancar nr._ („Contractul de credit"), pentru suma de 20.000,00 euro, pe o perioadă de 300 de luni, reprezentând credit pentru nevoie personale. Potrivit prevederilor art. 17 al Contractului de credit (condițiile speciale), Condițiile generale de creditare, cererea de credit și graficul de rambursare fac parte integrantă din contract. Condițiile generale de creditare aferente Contractului de credit, astfel cum au fost asumate prin semnătură de către părțile contractante, prevăd în mod expres că în ceea ce privește Rambursarea împrumutului și plata dobânzilor:- în cazul în care la scadențele stabilite nu sunt rambursate ratele de credit și nu sunt achitate dobânzile aferente, banca va comunica împrumutatului consecințele ce decurg din contractul de împrumut urmare a nerespectării obligațiilor asumate (art. 4.10);dacă în termen de 30 de zile de la data scadenței împrumutatul nu achită rata totală de rambursat, întregul credit și toate celelalte obligații asumate prin semnarea contractului devin exigibile iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite (art. 4.11). în ceea ce privește Cesiunea, art. 10 prevede că B. poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din prezentul contract. Pe parcursul derulării Contractului de credit, respectiv începând din anul 2009 Reclamantul a înregistrat frecvente întârzieri la plata ratelor, context în care B. a emis o . notificări, conform prevederilor contractuale relevante redate anterior. În contextul descris, prin Notificarea nr._/13.01.2010, B. a pus în vedere împrumutatului că dacă nu va achita integral debitul restant (de 21.055.87 euro) în termen de 7 (șapte) zile de la primirea notificării. B. va declara scadent anticipat întreg soldul datorat în temeiul Contractului de credit, fără îndeplinirea oricărei alte formalități. De asemenea, împrumutatul a fost notificat că, în condițiile expuse, creanța sa va deveni exigibilă iar în vederea recuperării acesteia, banca va lua orice măsură prevăzută de lege, inclusiv privind cesionarea creanței către un terț. Întrucât împrumutatul nu a înțeles să achite debitul restant, prin Notificarea nr. HC0501, emisă la data de 19.02.2010 (Notificarea cesiunii), comunicată împrumutatului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (conform Borderoului nr. 9487 anexat, întocmit de către prestatorul de servicii de curierat TCE Post), împrumutatul a fost înștiințat cu privire la încheierea Contractului de cesiune de creanțe nr. J36/12.02.2010 (Contractul de cesiune de creanțe) între Subscrisa, în calitate de cedent și Suport Colect SRL în calitate de cesionar. Contractul de cesiune de creanțe a avut ca obiect cedarea mai multor creanțe deținute de B. împotriva împrumutaților restanțieri la plata ratelor de credit, între care și creanța avută împotriva Reclamantei (conform poziției 182 din Borderoul anexat Contractului de cesiune). Astfel, B. a cedat cesionarului creanța rezultată din Contractul de credit, împreună cu drepturile prezente și viitoare, dobânzile și beneficiile rezultate din contract.În consecință, în temeiul Contractului de cesiune, Suport Colect SRL, în calitate de nou creditor era împuternicită pentru a executa toate procedurile de colectare în vederea recuperării creanței cesionate (care la data Notificării cesiunii se ridica la suma de 21.319,36 euro).De asemenea, astfel cum rezultă și din Notificarea cesiunii, Contractul de cesiune a fost înregistrat în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM). Este în afara oricărui dubiu că Reclamantul a avut reprezentarea a ceea ce a semnat la momentul acordului de voințe și a acceptat ca fiind parte din sarcina sa de plată dobânda și comisioanele exprimate clar în contract. Fără a fi fost supus vreunei presiuni sau captații din partea băncii, la propria inițiativă, Reclamantul a considerat echilibrate prestațiile părților contractante, această apreciere fiind formată pe baza unei imagini clare și neechivoce a componentelor de cost.Prin prisma criteriului finalității urmărite se deslușește faptul că Reclamantul urmărește, în final, obținerea unui câștig de natură patrimonială. Capetele de cerere formulate de Reclamant au în vedere clauze referitoare la prețul creditului, făcând parte din obiectul principal al contractului de credit.Reclamantul solicită, fără nicio bază legală, diminuarea acestui preț prin modificarea dobânzii percepute după primul an contractual, la valoarea istorică și promoțională oferită pentru primul an de creditare. El tinde ca, prin acțiunea promovată, să micșoreze sarcina sa de plată prin eliminarea unor obligații de plată, asupra cărora a convenit cu banca la momentul semnării. Rezultă, în mod matematic, o diferență care ar fi fost achitată „în plus", ceea ce constituie un câștig pentru Reclamant.Sumele plătite sunt încasate în mod corect, în aplicarea contractului inițial. Aceste plăți eșalonate au fost încasate în acceptarea unei executări voluntare din partea debitorului, a obligației de rambursare. Nu se poate reține ipoteza nejustificării și a restituirii lor, „în totalitate", fiind parte din ceea ce împrumutatul a avut de plată, ex contractu. Instanța supremă a avut deja ocazia să o constate și să tranșeze în deciziile sale irevocabile (a se vedea și Decizia nr. 4520 din 15. Nov. 2012, pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr. 2844/1371/2o1o,depusă la dosarul cauzei):„Intervenția instanței în sensul solicitat de recurente ar însemna ca BCR să perceapă o dobândă inferioară dobânzii de finanțare obținută de aceasta și dobânzii acordate de Bancă la depozite, ceea ce duce la o disproporție între contraprestațiile părților și lipsește contractul de cauză juridică. Cauza esențială a contractului este cea privind prețul, adică dobânda agreată de părți. Printr-o intervenție a instanței, dobânda, element negociat, devine element impus cu consecința lipsirii de cauză a contractului." (pagina 8 din hotărâre). În ceea ce privește caracterul abuziv al variabilității dobânzii, art. 5 din Contractul de credit prevede că „La data încheierii prezentului contract, dobânda curentă este de 7,4% pe an și este fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior. Dobânda fixă se menține constantă pe o perioadă de 12 luni, începând cu data primei trageri, cu excepțiile prevăzute la pct. 7 și 8. După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,50 pp."
Reclamantul invocă superficial fundamentul dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea
193/2000. Astfel, aceasta susține în mod repetat caracterul ne-negociat al clauzei
precizate. Dimpotrivă, în evaluarea caracterului abuziv al unei clauze, lipsa de negocieri nu este o condiție exclusivă și de sine-stătătoare: interpretarea atentă a art. 4 alin. 1 relevă că această condiție a lipsei de negocieri se circumscrie, în realitate, unui întreg ansamblu de condiții cumulative, alături de crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și de lipsa unei bune-credințe. Mai mult, art. 2.ii.a. al Contractului de credit dispune că „în cazul în care, în urma modificării nivelului dobânzii de către Bancă, împrumutatul nu va rambursa restul din creditul angajat și dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoștință, se consideră că împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii." Sub acest aspect, Reclamantul susține că posibilitatea consacrată de prevederea citată ar fi lipsită de aplicabilitate, „fiind evident că împrumutatul nu are posibilitatea rambursării integrale". învederăm instanței că aprecierea de către împrumutat în sensul că exercitarea unui drept contractual îi este inoportună nu exclude eo ipso aplicabilitatea sau eficiența dreptului. De asemenea, lipsa de diligentă a împrumutatului de a-și constitui provizioane suficiente pentru exercitarea unui drept ale cărui condiții le-a agreat încă de la semnarea contractului nu poate fi plasată în culpa bancii. În privința pretențiilor formulate de Reclamant în raport cu suma totală de 1.300 euro achitată prin Ordinele de încasare nr._/12.09.2011,_/14.02.2011,_/ 04.07.2011 și_ /12.04.2011 („Ordinele de încasare"), acesta susține că suma nu a fost evidențiată în extrasele de cont, ea fiind deci nejustificată și reprezentând o plată nedatorată. Se impune precizarea că beneficiarul indicat în toate Ordinele de încasare este Suport Colect SRL, iar nu de către bancă, creanța derivată din Contractul de credit a fost cesionată către Suport Colect SRL cu mai mult de un an înaintea efectuării acestor plăți.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titulara dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă). Arată că în urma întârzierilor îndelungate și repetate la plată înregistrate de Reclamant, a reziliat contractul de credit și a declarat întregul sold scadent anticipat, în temeiul art. 4.11 din Condițiile generale iar Reclamantul a pierdut dreptul de a mai rambursa Prin efectul Contractului de cesiune și al dispozițiilor Codului civil, toate raporturile dintre bancă și Reclamant ar fi încetat deja, noul creditor fiind Suport Colect SRL, iar nu banca si urmând raționamentul, banca a devenit terț față de raporturile dintre Reclamant și Suport Colect SRL. Oricare ar fi soluția instanței cu privire la cererea Reclamantului, cât timp Contractul de cesiune nu este contestat și produce efecte juridice, fiind încheiat cu respectarea tuturor exigențelor impuse de lege, banca nu ar putea întreprinde nicio acțiune care să afecteze situația juridică a Reclamantului, ducând la realizarea intereselor pretinse de acesta prin acțiune.
Invoca excepția lipsei de obiect și de interes a cererii introductive raportată la cesionarea creanței rezultate din contractul de credit întrucât contractul de credit a încetat ca urmare a declarării scadenței anticipate a creditului din februarie 2010, ca și consecință a neexecutării culpabile de către Reclamant a obligațiilor asumate. Raportat la acest aspect, este evident că acțiunea Reclamantului este lipsită de obiect întrucât instanța nu ar putea dispune anularea și eliminarea unei clauze dintr-un contract care a fost reziliat, deci care nu mai este în ființă și nu mai produce efecte juridice.
Cu privire la excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată în raport cu petitul 3 arată că între cerințele legale impuse cererii de chemare în judecată se înscrie și obligația Reclamantului de a preciza „obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare." (art. 194 lit. c) NCPC). Apreciem că evaluarea obiectului cererii este esențială atât pentru stabilirea corectă a competenței materiale a instanței, cât și pentru determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru datorat de Reclamant.
Se invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune învederându-se că acțiunea formulată de Reclamant nu este imprescriptibilă în sens material.
Având în vedere considerentele dezvoltate prin cererea de chemare în judecată, consideră că această acțiune este prescrisă. Astfel cum s-a statuat în doctrină, sancțiunea unei clauze abuzive este nulitatea relativă, deoarece interesul protejat în fiecare caz în parte este cel al consumatorului, caracterul abuziv urmând a se aprecia în persoana acestuia. Această nulitate are la bază viciile de consimțământ care sunt invocate de către clienții Băncii, considerate a fi existente în momentul încheierii contractelor de credit .De altfel, prin acțiunea formulată de Reclamant solicită eliminarea din Contractul de credit a clauzelor reclamate ca abuzive, invocând lipsa posibilității de negociere a acestora, pretinzând că acestea le-ar fi fost impuse și având un caracter prestabilit. Considerăm că, deși Legea 193/2000 este o lege de ordine publică, normele sale nu ocrotesc un interes general, ci unul particular, al consumatorului Perioada în care poate fi inițiată o astfel de acțiune, prin care se tinde la anularea clauzelor contractuale, pornind de la o lipsă de claritate a exprimării consimțământului din momentul încheierii contractului este de maxim 3 ani, conform art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, calculat de la data nașterii dreptului material la acțiune prevăzut de lege (facem precizarea că, potrivit art. 6 alin. 4 din Codul Civil actual, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legii vechi). În subsidiar, chiar dacă s-ar constata natura abuzivă a clauzelor deduse analizei instanței, consideră că soluția respingerii ca prescrise se impune cu privire la cererile Reclamantului de restituire a sumelor achitate în temeiul dispozițiilor contractuale pretins abuzive, sume care au fost achitate cu mai mult de 3 ani anterior înregistrării acțiunii. Astfel, raportat la data introducerii acțiunii (22.01.2015), legea conferă Reclamantului posibilitatea teoretică de a revendica sume plătite doar ulterior datei de 22.01.2012.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii privind restituirea sumelor de bani achitate în baza presupuselor clauze abuzive și a dobânzii legale aferente solicită a se observa că admiterea acțiunii formulate nu poate produce efectul restituirii sumelor deja achitate pe de o parte, iar pe de altă parte, reclamantul nu justifică absolut niciun temei pentru această solicitare. Solicitarea Reclamantului privind restituirea sumelor încasate de bancă cu titlu de comision este inadmisibilă, deoarece sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una sui generis, respectiv încetarea producerii efectelor acelor clauze pentru viitor fără a se repune în discuție prestațiile deja executate, cum se întâmplă în cazul sancțiunii nulității. Această sancțiune sui generis este consacrată în art 6 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (2) din Directiva Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. în consecință, capătul de cerere ce vizează restituirea sumelor achitate de Reclamant este inadmisibilă în virtutea aplicării dreptului comunitar, ce se bucură de forță juridică superioară oricărei norme de drept național în baza art. 148 alin. (2) din Constituția revizuită. În mod alternativ, solicită instanței să constate că Reclamantul nu a solicitat desființarea contractului (probabil din cauza efectului imediat al necesității rambursării în totalitate a creditului, în caz de reziliere).Reclamantul a achitat și achită comisioanele și dobânda în temeiul prevederilor contractuale pe care și le-a însușit prin semnare. Până la o eventuală hotărâre judecătorească prin care clauzele pretins abuzive sunt anulate, iar banca obligată la restituirea acestor sume, sumele reprezentând prețul contractului de credit sunt datorate în mod legal de către Reclamant, fiind un capăt de cerere accesoriu cererii principale. Prin urmare, nu se poate vorbi despre achitarea unei dobânzi legale la o sumă care nu a devenit exigibilă. Solicită să se respingă acest petit accesoriu și ca urmare a respingerii petitelor principale.
Clauzele reclamate nu întrunesc caracteristicile clauzelor abuzive, astfel cum sunt prevăzute în art. 4 din legea 193/2000. In primul rând ,clauzele reglementate în secțiunea Condiții speciale ale Contractului de credit încheiat de bancă și Reclamant au fost deci negociate. Modul de construire al contractelor de credit este, până la urmă, reflecția opțiunilor clienților la alegerea produsului din pachetul de servicii oferite de bancă. în plus, este de observat faptul că, deși avea opțiunea contractării și cu alte instituții de credit, clientul a optat pentru BCR, apreciind convenabilă oferta sa. Nu în ultimul rând, dacă Reclamantul ar fi fost nemulțumit de oricare dintre condițiile de creditare, ar fi putut denunța Contractul de credit, desigur cu consecința restituirii sumei împrumutate. în schimb, nu numai că nu a uzat de aceste posibilități contractuale, dar fiind și în culpă în executarea obligațiilor asumate, Reclamantul a ales să cheme în judecata banca invocând cu rea-credință caracterul abuziv al unei clauze a cărei anulare nu îi asigură nici un folos practic și anularea contractului de cesiune a creanței pentru motive total neîntemeiate, ceea ce impune sancționarea demersului judiciar prin respingerea acțiunii și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Clauzele pretins abuzive nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților. Cu privire la dobânda curentă variabilă, prin raportare la dobânda de referință variabilă a BCR (art. 5 teza a doua din Contractul de credit) Ca și chestiune prealabilă, semnalează faptul că efectul sancțiunii prevăzute de Legea 193/2000 în art. 13, este „modificarea clauzelor contractuale sau desființarea acelui contract, cu daune-interese". Arată că Reclamantul nu a solicitat desființarea contractului ci în fapt înlocuirea dobânzii aplicabile pe toată durata creditului contractat cu o dobânda fixă, promoțională de care a beneficiat în primele 12 luni contractuale.Contrar celor susținute prin cererea introductivă, B. nu i-a impus Reclamantului să semneze o convenție de credit pe care nu dorea să o încheie. Dimpotrivă, Reclamantul a avut inițiativa demarării raporturilor contractuale cu Subscrisa, prin formularea cererii de acordare a creditului, și tot Reclamantul a fost cel care a ales produsul de creditare pe care 1-a apreciat ca fiind cel mai convenabil nevoilor sale. Clauzele din Condițiile generale de creditare - anexă la contract - vin să expliciteze mecanismul de determinare a dobânzii percepute de BCR produsul bancar, dând îndeajuns de multe informații clienților, pentru ca aceștia să aibă reprezentarea modului în care va funcționa mecanismul de stabilire a dobânzii curente. Dobânda de referință variabilă reprezintă o dobândă standardizată, unică pentru toată plaja de produse financiare destinate persoanelor fizice, care este afișată în permanență la sediile BCR, alături de ceilalți indici de referință în raport de a căror fluctuație sunt determinate dobânzile percepute de către Bancă pentru creditele acordate.Structural, dobânda de referință variabilă apare ca fiind o reflecție a costului resurselor de creditare pe care B. este nevoită a-1 plăti în scopul obținerii lichidităților necesare în vederea acordării de credite către populație, toate aceste costuri stabilindu-se și având la bază Reglementări ale BNR.
La rândul lui, costul resurselor de creditare are la bază elemente obiective constând în:- indicele de referință EURIBOR/LIBOR/ROBOR (care este doar un element) - acestindice este influențat de gradul de lichiditate de pe piața interbancară și este în strânsă legătură cu dobânda de politică monetară implementată de B. Națională a României;- costul cu rezerva minima obligatorie - calculată ca procent din pasivele băncii cum ar fi depozitele clienților. Rezerva minimă obligatorie este ținută în conturi deschise în evidențele BNR cu o rată de dobândă foarte mică, sub nivelul ratelor de piață;
- costurile de lichiditate - element menit să acopere diferența de scadență între creditele pe termen lung acordate clienților și scadența pe termen scurt a surselor de finanțare corespondente.
Fiind determinată pe baza unor indicatori obiectivi și a unor formule de calcul, trimiterea contractuală la evoluția dobânzii de referință este deopotrivă de surprinzătoare pentru ambele părți ale convenției de creditare.
În același timp arătă că variația dobânzii în funcție de dobânda de referință internă a furnizorului de servicii financiare este permisă de normele dreptului consumerist. Astfel, în chiar Legea invocată de Reclamant, punctul 1, litera a) din Anexa Legii 193/2000 se dispune că:„Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul".De asemenea, prevederile contractuale nu îngrădesc în nici un mod posibilitatea clientului de a solicita rezilierea Contractului de credit, conform dispozițiilor prevăzute în art. 1020 și 1021 din Codul Civil, cu toate consecințele ce decurg din exercitarea acestei opțiuni. În același sens a statuat și instanța supremă: „Dreptul de rambursare anticipată integrală, stipulat prin clauzele generale ale contractelor de credit este menit să mențină echilibrul contractual, fiind prevăzut în favoarea clientului" (înalta Curte de Casație și Justiție - Decizia nr. 1423/2011).Întotdeauna dobânda de referință a băncii este mai mare decât un indice de referință. De aceea, în practica bancară, atunci când dobânda variabilă se stabilește în funcție de dobânda de referință a băncii, marja fixă este foarte mică (precum în speță, de 1,5 p.p.). Corelativ, atunci când dobânda variabila se stabilește în funcție de indicele de referință EURIBOR/LIBOR, marja este cu mult mai mare (așa cum rezultă din Actul adițional de aliniere la OUG 50/2010, propus de bancă).În consecință, instanța învestită cu soluționarea prezentului litigiu trebuie să ia în calcul și obligația consumatorului de a manifesta un nivel minim de conștientizare, el neputând profita de calitatea de consumator pentru a obține beneficii referitoare la preț. Instituțiile de credit sunt cele care stabilesc procentul de dobândă aplicabil împrumuturilor din oferta de creditare, pe care urmează să le acorde clienților iar legiuitorul nu a impus o limitare a acestuia (astfel cum nu a impus nici o micșorare a costurilor creditelor aflate în derulare, prin alinierea contractelor de credit aflate in derulare la prevederile OUG nr. 50/2010). Prin urmare, cererea cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la pct. 5 din contractul asumat se impune a fi respinsă pentru argumentele indicate. Subliniem că în același sens a statuat și practica judiciară recentă a instanțelor naționale, inclusiv a instanțelor din raza Curții de Apel Oradea.
În probațiune: solicită încuviințarea administrării următoarelor probe: înscrisuri si interogatoriul reclamantului
În cauză a fost încuviințată si administrată proba cu înscrisuri si interogatoriu reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
In fapt, între părți, s-a încheiat Contractul de credit nr._/2008 (fila 9-14 dosar) având ca obiect un credit în cuantum de 20.000 euro pentru nevoi personale acordat pe o perioada de 300 luni reclamantului, în calitate de împrumutat, de către pârâtă în calitate de bancă împrumutătoare.
În contractul de credit la pct. 5 se specifica că „La data încheierii prezentului contract, dobânda curentă este de 7,4% pe an și este fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior. Dobânda fixă se menține constantă pe o perioadă de 12 luni, începând cu data primei trageri, cu excepțiile prevăzute la pct. 7 și 8. După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,50 pp."
Ulterior, prin Notificarea nr._/13.01.2010,(f 49 dosar) B. a pus în vedere împrumutatului că dacă nu va achita integral debitul restant (de 21.055.87 euro) în termen de 7 (șapte) zile de la primirea notificării. B. va declara scadent anticipat întreg soldul datorat în temeiul Contractului de credit, fără îndeplinirea oricărei alte formalități. De asemenea, împrumutatul a fost notificat că, în condițiile expuse, creanța sa va deveni exigibilă iar în vederea recuperării acesteia, banca va lua orice măsură prevăzută de lege, inclusiv privind cesionarea creanței către un terț. Întrucât împrumutatul nu a înțeles să achite debitul restant, prin Notificarea nr. HC0501, emisă la data de 19.02.2010 Notificarea cesiunii - fila 15 dosar, comunicată împrumutatului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (conform Borderoului nr. 9487 întocmit de către prestatorul de servicii de curierat TCE Post), împrumutatul a fost înștiințat cu privire la încheierea Contractului de cesiune de creanțe nr. J36/12.02.2010 (Contractul de cesiune de creanțe) între bancă în calitate de cedent și Suport Colect SRL în calitate de cesionar. De asemenea, Contractul de cesiune a fost înregistrat în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM)
În drept, instanța va avea în vedere în speța de față prevederile art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei se va respinge întrucât reclamantul supune analizei instanței un contract încheiat cu banca, fiind evident faptul că acesta, in calitate de parte in contract, este subiect în raportul juridic dedus judecății.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune instanța constată următoarele:
Cf. art. 5 cod civil vechi (aplicabil in spete in cf. cu art. 3 si art.102 din Legea 71/2011), nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publica sau bunele moravuri deci caracterul licit al obiectului unei clauze contractuale este o condiție de valabilitate a acelei clauze iar sancțiunea aplicabila este nulitate absolută.
Față de aceste considerente instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect si interes a cererii raportat la cesionarea creanței rezultate din contractul de credit întrucât instanța nu ar putea dispune anularea si eliminarea unei clauze dintr-un contract care a fost reziliat, deci care nu mai este în fiind si nu mai produce efecte juridice, se va retine că acesta este neîntemeiată întrucât nu există la dosarul cauzei dovada unei rezilieri a contractului, Notificarea de la fila 49 făcând vorbire despre intenția de a se declara (la timpul viitor ) întreg soldul datorat scadent anticipat. Se va constata că, deși cesionat, contractul continuă să producă efecte juridice, prin Contractul de Cesiune, toate creanțele derivând din Contractul de credit au fi fost cesionate către Suport Colect SRL. Prin urmare raportat la faptul ca reclamantul urmărește a obține restituirea unor sume plătite in temeiul unor clauze din contractul de credit care sunt si erau in vigoare la data încheierii contractului, opozabile acestuia, excepția urmează a fi respinsa de instanța ca neîntemeiată, fiind evident ca reclamantul urmărește un folos practic in urma promovării acțiunii sale, acesta nu contravine legii sau regulilor de conviețuire sociala, este născut si actual, personal si direct.
Excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată în raport cu petitul 3 se va respinge întrucât prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 11.03..2015 reclamantul a solicitat cu privire la acest capăt de cerere suma de 1435,76 euro.
Pe fondul cauzei instanța retine următoarele:
Este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamant și pârâtă intră sub incidența Legii nr. 193/2000 fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract încheiat între un profesionist (comerciant - pârâta) și consumatori ( reclamanții), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din legea nr. 193/2000.
Instanța va respinge susținerea pârâtei referitoare la negocierea clauzei referitoare la dobândă, sens în care se va retine că pârâta nu a făcut dovada informării reclamantului consumator asupra condițiilor creditului in cf. cu prevederile Legii nr.289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor persoane fizice, în vigoare la data acordării creditului, astfel că nu există nici un temei care să îndreptățească instanța să rețină că, prin negociere, s-a ajuns la forma clauzei referitoare la dobândă cuprinsă in contractul de credit.
In concluzie, se retine că pârâta nu a adus probe concludente si pertinente care să conducă la concluzia că a fost negociat clauza privind dobânda direct cu consumatorul reclamant, in cf. cu prevederile art. 4 alin 3 din Legea 193/2000.
Prin urmare, instanța reține astfel că niciuna din prevederile contractuale ce vor fi analizate nu a fost negociată direct cu reclamantul de către bancă, în sensul dispozițiilor legale arătate, după cum rezulta si din interogatoriul administrat, dar având în vedere si faptul că aceste contracte sunt preformulate, standard, așa cum recunoaște și B. și deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul reclamanților consumatori și contrar cerințelor bunei – credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților si prin urmare aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere .
1. Analiza clauzei prev. de pct. 5 teza privind dobânda variabilă din contractul de credit (f.9 dosar ) si art 2.10 lit a din Conditii generale de creditare (f 11 verso dosar) .
În contractul de credit la pct. 5 se specifica că: „La data încheierii prezentului contract, dobânda curentă este de 7,4% pe an și este fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior. Dobânda fixă se menține constantă pe o perioadă de 12 luni, începând cu data primei trageri, cu excepțiile prevăzute la pct. 7 și 8. După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,50 pp."
Această clauză pune problema constatării caracterului abuziv sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înștiințat. Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000 care prevede că „ sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și totodată cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă de asemenea libertatea de a rezilia imediat contractul.
În condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit bancar, se arată:
„Pentru creditele cu dobândă variabilă:
2.10.d Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent.
Modificarea dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate. ”
Instanța constată că motivul prevăzut în contract ( condiții generale pct. 2.10 a - fila 11 dosar - aplicabil in speță față de tipul creditului, cu dobândă variabilă) este acela al „costului resurselor de creditare”. Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce.
Motivul „costului resurselor de creditare” nu îndeplinește această condiție, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs. O schimbare pe care o persoană sau o instituție bancară o apreciază ca fiind semnificativă poate fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanța învestită cu verificarea legalității acestei clauze și a aplicării ei.
Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiția „motivului întemeiat”, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate, deși prevăzuta formal in condițiile generale de creditare ( art. 2.11 alin ultim care stipulează: „ In cazul in care, in urma modificării nivelului dobânzii de către B., Împrumutatul nu va rambursa restul creditului angajat si dobânzile aferente in termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoștința, se considera ca împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii „ ) este lipsita de aplicabilitate, fiind evident ca împrumutatul nu are posibilitatea rambursării integrale si . scurt a unor sume atât de importate ca cea in discuție, astfel că, indiferent de alte considerații, clauza analizată - anume teza referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda curenta - este abuzivă.
Se retine apoi că B. a cesionat creanța decurgând din contractul de credit prin Contractul de cesiune de creanțe nr. J36/12.02.2010 (Contractul de cesiune de creanțe) încheiat între bancă în calitate de cedent și Suport Colect SRL în calitate de si față de acestea constatând că la data prezentă calitatea de creditor nu o mai are banca pârâtă ci un terț străin de prezentul litigiu, instanța va respinge cererea de eliminare din contracte a clauzei prevăzute la pct. 5 anume teza referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda curentă.
Întrucât clauza in temeiul căreia banca a calculat dobânda majorata a fost declarata abuzivă, sumele achitate de reclamant in temeiul acestei clauze capătă caracterul unei plăți nedatorate. Raportând situația de fapt la dispozițiile art. 992 si urm Cod civil vechi aplicabil in temeiul art. 103 din legea 71/2011 până la data de 01.10.2011 respectiv art. 1341-1344 cod civil coroborat cu art. 1635 cod civil, ce reglementează instituția plații nedatorate, instanța constata întrunirea cumulativa a condițiilor acesteia din moment ce prestația efectuata de reclamant cu privire la comisionul de risc a avut semnificația operației juridice a unei plăți, datoria vizată, deși a existat inițial, a dispărut cu efect retroactiv si, in ipoteza restituirii plații efectuate in temeiul unei obligații lovite de nulitate absoluta legea nu impune condiția erorii, acesta având dreptul la restituirea prestației. In caz contrar s-ar eluda efectele constatării caracterului abuziv al clauzelor in discuție, golindu-se astfel de conținut norma legala. Pentru aceste considerente, dând efect obligației de restituire ce incumba pârâtei in calitate de accipiens, instanța va admite solicitarea reclamantului în parte si va obliga banca a restitui acestora suma încasată cu titlu de dobânda, calculata ca diferența intre dobânda achitată de către reclamant, cf. extras cont si suma cuprinsa cu titlu de dobânda in graficul inițial, începând cu data de 05.03.2009 ( prima scadentă cu dobânda variabilă ) si până la data cesiunii creanței către ..
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea prestațiilor respectiv a sumelor încasate de pârâtă, anterior datei de 22.01.2012 instanța constată următoarele:
Acțiunea în restituirea prestațiilor efectuate în baza unui act juridic civil anulat este o acțiune patrimonială încadrându-se în acțiunile bazate pe îmbogățirea fără just temei, întrucât mărirea patrimoniului pârâtei, în speță, nu mai are temei juridic care să o justifice, fiind aplicabil cu privire la momentul de început al curgerii termenului de prescripție prevederile art. 8 din decretul nr. 167/1958, anume prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât si pe cel care răspunde de ea( aceeași reglementare o regăsim si in noul cod civil la art. 2525) Or, în speța de față doar în momentul constatării nulității clauzei (care era temei a prestației executate) sumele achitate de reclamant pârâtei au rămas fără temei juridic (contract) care să le justifice, fiind astfel nedatorate, moment în care s-a născut dreptul lor la acțiunea în restituire.
In consecință instanța va respinge excepția prescripției.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii privind restituirea sumelor de bani achitate în baza presupuselor clauze abuzive instanța va constată în primul rând Directiva Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nu se aplică în speță acest act normativ stabilind obligații pe seama statului si nicidecum nu creează direct drepturi si obligații pentru cetățeni. Apoi pornind de la faptul că inadmisibilitatea intervine în cazul în care forma procedurală utilizată nu este prevăzută de dispozițiile legale sau când pentru promovarea ei legiuitorul impune îndeplinirea prealabilă a unei cerințe, ceea ce nu este cazul în speța de față, față de argumentele mai sus expuse instanța va respinge excepția ca neîntemeiata.
Cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumei de 1300 euro reprezentând plăti efectuate se va retine că această sumă a fost achitată prin Ordinele de încasare numerar nr._/12.09.2011,_/14.02.2011,_/04.07.2011 și_ /12.04.2011 (filele 17-18 dosar). Întrucât sumele au fost plătite de către reclamant după cesiunea creanței decurgând din contractul de credit, fiind încasate în contul cesionarului .(noul creditor) se va constata că banca pârâtă a efectuat doar un serviciu de casă, nefiind beneficiara acestor sume. Întrucât banca pârâtă nu a încasat suma de 1300 euro obligarea sa la restituirea acestor sume este neîntemeiată, sens in care acest capăt de cerere se va respinge.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, instanța in baza art. 453 alin1 si alin 2 cod pr. Civila urmează a o admite în parte si a obliga parata la plata sumei de 918 lei din care 750 lei reprezentând onorariu avocațial parțial cf. chitanței nr. CAFP_/09.04.2015 si 168 lei contravaloare extrase de cont cf. chitanței din data de 15.04.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de pârâta . SA,
Admite in parte acțiunea civilă formulată de reclamantul T. C. V., având C.N.P._, cu domiciliul procesual ales in Oradea, . la Cabinet de avocat insolvență si Birou mediator P. F. împotriva paratei . SA cu sediul in București ..5 sector 1, având CUI_, înregistrată in registrul comerțului sub nr. J40/_ și, în consecință:
Constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la pct. 5 teza a doua referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda curenta din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03.03.2008.
Dispune restituirea către reclamant a sumei reprezentând diferența intre suma efectiv încasată cu titlu de dobândă pe perioada 05.03.2009 si data cesiunii creanței si suma cuprinsă cu titlu de dobândă in graficul inițial de rambursare pe aceeași perioadă.
Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Obliga parata sa plătească reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 918 lei.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. G. S. O.
Red.dact.jud. CMG- 2 .
4 ex./13.05.2015- T. C. V.
- BCR SA
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3603/2015. Judecătoria ORADEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3674/2015.... → |
|---|
