Acţiune în constatare. Sentința nr. 7734/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7734/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 7734/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7734/2015
Ședința publică de la 22.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: N. M. L. G.
GREFIER: T. G. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant P. Ș.-la cab.av.C. N. și pe pârât . PRIN ., pârât ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită astfel cum s-a arătat în încheierea de ședință din data de 15.09.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier în sensul celor de mai sus, după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 15.09.2015 când părțile prezente au pus concluzii pe fond, ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care s-a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul din 22.09.2015
INSTANȚA
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 03.06.2015 sub nr de dosar_, reclamantul P. S. in contradictoriu cu . B. SUCURSALA Bihor a solicitat:
- sa se constate ca fiind abuzive in sensul art.4 alin 1 din Legea nr.193/2000, urmatoarele clauze din contractu l de credit nr. HL_/01.10.2007:
- pct. 4.3 privind modalitatea de calcul a dobanzii si implicit nulitatea accstcia
- pct. 4.5 privitoare la dreptul bancii de a modifica unilateral dobanda si comisioanele
- pct. 4.8 si 4.9 cu privire la dobanda penalizatoare de 5 p.p/a n peste dobanda curenta si implicit nulitatea acesteia
- pct. 4.10 lit.a cu privire la comisionul de acordare de 1% calculat la valoarea crcditului, rcspcct i 783 CHF si implicit nulitatca acesteia
- pct. 4.10 lit.b cu privire la comisionul de administrare de 0,10%, si implicit nulitatea acesteia
- clauza prcvazuta la pct. 4.10 lit.c cu privire la comisionul de evaluare a garantiei in suma de 360 Ron si implicit nulitatea acesteia
- Recalcularea dobanzii functie de LIBOR +marja fixa a bancii
- Obligarea paratei la restit uirea comision ul ui de acordare retinut
- Obligarea paratei la restituirea comisionului de administrare retinut
- Obligarea paratei la restituirea comisionului de evaluare a garantiei
- Obligarea paratei la restituirea dobanzii penalizatoare retinute
- Obligarea paratei la restituirea sumelor incasate care reprezinta diferenta dintre dobanda stabilita in primul an de 5,9% si dobanda ulterior perceputa de banca
- Obligarea pa ratei la restituirea sumelor retinute reprezentand diferenta intre dobanda contractuala indexabila si D.
- Modificarea clauzelor contractuale in sensul eliminarii acestor prevederi din contract si restituirea sumelor retinute in temciul clauzelor ahuzive, obligarea paratei la recalcularea dobanzii si modificarea ratei lunare
- Stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnarii contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derularii contractului §i restituirca sumelor rcprezcntand diferen ta de curs valutar
- Denominarea in moneda nationala a platilor, in virtutea principiului din regulamentul valutar conform caruia pretul marfurilor sau al serviciilor intre rezidenti se plateste in moneda nationala,
- Obligarea paratei la plata dobanzilor legale calculate asupra sumelor solicitate prin prezenta de la data retinerii si pana la data platii efective
- Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare arata ca la data de 01.10.2007 a incheiat cu parata contractul nr. HL_ pcntru un credit de nevoi personale in valoare de 78.300 CHF pe o· perioada de 300 luni, cu o dobanda FIXA pe primele 12 luni de 5,90°/o pe an, ulterior dobanda fiind indexabila, dcci variabila, D. nefiind specificat in contract .
Modalitatea de calcul a dobanzii stabilita conform punctului 4,3 din contract data de produsul dintre soldul creditului, rata dobanzii procentuale si numarul de zile scurs de la data la care a fost datorata rata anterioara impartit la 360 zil e " este o clauza abuziva in sensu l art.4 a li n 1 d in Legea n r.193/2000 intrucat nu este prezentata o form ula de calcul a dobanzii indexabile raportata la indicatori clar determinati si care sa poata fi verificati.
Este prezentatadoar o formula oarecum generica unde rata dobanzii procentuale este o necu noscu tii, necalculabila si imposibil de dedus matematic, fiind astfel la discretia totala a Bancii. De aici rezulta inegalitatea pozitiilor juridice ale celor doua parti, dezechilibrul contractual major, conditie a retinerii caracterului abuziv.
Prin Legea nr. 193/2000 de transpunere a Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, s-a stabilit in mod expres competenta instantei de judecata de a constata caracterul abuziv al clauzclor din acestc contracte.
Apreciaza ca in speta sunt indeplinite conditiile stabilite de art 4 al 1 din Legea 193/2000 privind caractrul abuziv al unei clauze contractuale, aratand ca reclamantul a fost nevoit a semna un contract preformulat, fara a putea negocia clauzele contractuale, iar prin faptul ca toare riscurile sunt in sarcina reclamantului, rezulta si dezechilibrul contractual, cu incalcarea bunei credinte definita de art 3 pc 1 al Directivei 93/13/CEE, prin incalcarea obligatiei de transparenta de catre comerciant, in baza pozitiei sale, si lipsa de informare privind pretul final al produsului sau..
Atat Legca n r. 193/2000, cat si in Directiva n r. 93/13/CEE a Consiliul ui Comunitatii Europene contin o lista a clauzelor care sunt considerate de iure abuzive. In aceasta lista, la alin. ( 1 ) litera p), respectiv litera l) se mentioneaza ca este abuziva clauza prin care se da posibilitatea unui furnizor de servicii (cum este cazul bancii) sa creasca pretul.
Solicita aplicarea prevederilor art. 77 din Legea nr. 296/2004 care statueaza ca ,,in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fl interpretate in favoarea consumatorului".
Mai arata ca aceste clauze contravin si art. 75 din Legea n r. 296/2004, ca re prevede u n drept fundamental al consu matorilor, de a fi incluse in contracte doar ,,clauze contractuale clare, fara echivoc,pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate".
Cu privire la comisionul de acordare credit prevazut de pct 4.10 lit.a din contract arata ca abuzul sau trebuie analizat din perspectiva justetei lui fata de costurile suportate de banca in legatura cu activitatea sa de acordare a creditului, fiind inesenta o dobanda mascata, ce nu putea fi prevazuta de imprmutat la momentul contractarii intrucat acesta avea cunostinta doar de o dobanda, nu si alte comisionae ce cresc efectiv pretul contractului prin dobanzi mascate.
Acest comision este interzis chiar prin lege, de art.15 din Legea nr. 190/1999, in vigoare la data acordarii creditului care indica in mod limitativ costurile pe care trebuie sa le suporte consumatorul dintr-un contract de credit imobiliar/ipotecar.
Comision ul de ad ministra re estc abuziv, intrucat are un procent consistent de dobanda, marind artificial costul efectiv al creditului
Comision ul de evalua re a gara ntiei este abuziv intrucat nu se justifica si nu are baza legala, in conditiile in care toate cheltuiclilc pentru constituirea garrantiei sunt suporatc de client.Dobanda efectiva D. depaste dobanda care reprczi nta de fapt costul creditarii.
Alte costuri care intra in alcatuirea D. si care nu sunt necesare acoperirii costurilor imprumutului, reprezinta in realitate o dobanda mascata, avand ca finalitate profitul bancii, peste dobanda ce ar trebui sa repref inte pretul imprumutului.
Pe parcursul derularii contractului s-a dublat rata lunara de 2,5 ori, respectiv de la 1.200 lei /luna ajungand la 2.800 lei/luna.
Cu privire la clauza de risc valutar, arata ca la momentul lncheierii contractului de credit raportat la circumstantele economice de la acel moment precum si la capacitatea a de intelegere a clauzelor contractuale si a implicatiilor acestora pe termen lung, contractarea unu i credit in CHF se prefigura a fi cea ma avantajoasa alternativa la un credit in lei sau in euro, acest aspect constituind motivul determinant in vederea perfectarii contractului.
A avut ca premiza cursul valutar al CHF de la accea data de 1,92 Lei, care insa a ajuns in prezent la 4,3 lei, dublandu-se, determinand astfel o imposibilitate fortuita de executare. Clauza d e risc valutar este o clauza abuziva, intrucat determina un dezechilibru major intre dreptu rile si obligatiile asumate de catre parti, riscu l valutar fiind suportat exclusiv de catre consumator cu toate consecintele negati ve asupra posibililatii de respectare a obligatiilor contractuale.
Caracterul abuziv al acestei clauze rezida in faptul ca obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului, fiind incalcata obligatia de transparenta. Hiper-valorizarea CHF era un fenomen previzibil pentru expertii financiari ce activeaza in cadrul bancilor, dat fiind faptul ca CHF este o moneda instabila iar la momentul incheierii contractului aceasta era la un minim istoric, cresterea valorii fata de moneda nationala fiind inevitabila.
In aprecierea echilibrului/dezechilibrului contractual trebuie sa se aiba in vedere criteriul echivalentei prestatiilor, fapt ce presupune existenta unei proportionalitati intre drepturile si obligatiile asumate de parti, or, clauza de risc valutar cade in sarcina exclusiva a consumatorului si denatureaza raportul juridic obligational prin ingreunarea excesiva a situatiei consumatorului si conferirea bancii unui avantaj economic vadit disproportional.
Cu privire la stabilizarea (inghetarea) cu rsului de schimb CHF-leu la momentul semnarii contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derularii contractului, avand in vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar, in detrimentul consu rnatorului, considera ca se impune restabilirea prestatiilor inerente contractului asumat prin inghetarea cursului de schimb CHF-leu la momentul semnarii contractului, astfel incat sa se asigure o proportionalitate a prestatiilor asumatc de parti care sa corcspunda manifestiirii de vointa in sensul angajarii in acest raport juridic.
Contractul de credit se supune regulilor generale prevazute de Codul Civi l cu privire la obligatii, acesta fiind un contract comutativ, caracterizat prin faptul ca intinderea drepturior si obligatiilor partilor la momentul incheierii contractului este determinata astfel incat partile se angajeaza din punct de vedere juridic tocmai in considerarea efectelor contractului pentru care si-au manifestat acordul, exclude expunerea uneia dintre parti la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor si incert si oferirea celeilalte parti a unei sanse de castig.
Stipularea unei clauze de risc valutar este contrara dispozitiilor legale intrucat in lipsa unui acord expres al partilor pr i n care sa-si asume posi bi l itatea unui castig sau a unei pierderi, contractul nu poate fi considerat aleatoriu cu consecinta stramutarii asupra reclamantului a riscului generat de hipervalorizarea CHF.
Norma BNR nr. 17/2003 prevede obligatia bancii de a administra riscul in sensul diminua rii lui prin organiza rea adecvata a activitiitii de creditare. Astfel, aceasta prevedere exclude asumarea riscului operatiunii de creditare de catre consumator, iar o masura in acest sens o constituie inghetarea cursului de schimb valutar la momentul incheierii contractului, masura ce corespunde cerintelor echitatii si bunei credinte.
Cu privire la denominarea in moneda nationala a platilor conform regulamentului valutar care prevede obligativitatea efectuarii platilor intre rezidenti ce fac obiectul comertului cu bunuri si servicii in moneda nationala, arata ca aceasta isi are temeiul in art 3 al 1 din Regulamentul 4/2005 privind regimul valutar. Achitarea ratelor lunare in temeiul unui contract de credit nu este prevazuta in anexa nr 2 a Regulamentului valutar, astfel incat se impune ca executarea obligatiilor decurgand din acest contract sa se faca in moneda nationala.
Efectuarea platilor in valuta implica suportarea unor costuri suplimentare in sarcina consumatorului constand in comisioanele de schimb cu consecinta impovararii consumatorului, determinand o onerozitate excesiva fata de obligatia asumata, fapt contrar principiului echitatii si bunei credinte care trebuie sa guverneze executarea contractului. In acest sens, denominarea apare ca o solutie echitabila pentru reglarea obligatiilor partilor.
In drept invoca Legea 193/2000, Directiva 93/13 CEE privind clauzele abuzive
Parata prin intampinare invoca exceptia lipsei calitatii proecsuale pasive a B. SA Bihor raportat la art 56 al 1 C. si 43 din Legea 31/1990.
Pe fond, arata ca actiunea este neintemeiata, aratand in esenta ca in speta nu sunt indeplinite conditiile lipsei negocierii si a dezechilibrului contractual, reclamantul avand posibilitatea de a lua la cunostinta efectiv de prevederile contractuale si de a opta din varietatea de produse bancare pe cel care a corespuns cel mai bine cu nevoile sale de la momentul contractarii, optand pentru cel din litigiu.
In vederea respectarii obligatiei de transparenta arat aca inclusiv actele aditionale rescriau prevederile contractuale initiale nemodificate in vederea respectarii OUG 174/2008. Iar odata cu . OUG 50/2010, prin care s-au prevazut clauze mai favorabile consumatorilor, a procedat la notificarea reclamantului in sensul modificarii contractului prin act aditional in conformitate cu acest act normativ, fara insa a modifica in vreun fel componenta dobanzii, ci doar asigurand o mai mare transparenta contractului.
Comisionul de acordare a creditului a avut ca temei activitatile bancii de verificare a bonitatii clientului, este exprimat ., fara dubii, fiind cunoscut de reclamant inca de la momentul contractarii.
Comisionul de administrare este reglementat si permis de art 93 lit d teza I din OG 21/1992, atragand incidenta art 3 al 2 din Legea 193/2000 potrivit careia clauzele contractuale prevazute in temeiul altor acte normative in igoare nu sunt supuse dispozitiilor prezentei legi. Acest comision a fost mentinut si de OG 50/2010. De asemenea, este exprimat clar, matematic, fara a crea nici un dubiu cu privire la cuantumul sau.
Comisionul de evaluare garantii este denumit impropiu comision, intrucat de fapt reprezinta o cheltuiala a creditului, intrucat suma incasata cu acest titlu a fost utilizata pentru acoperirea costului evaluarii bunului adus garantie.
In ceea ce priveste dobanda variabila si dretul bancii de a o modifica arata ca aceasta posibilitate este reglementata de al 1 lit a teza a II a din Anexa la Legea 193/2000 si art 93 lit g pct 2 din OG 21/1992. Fiind prevazut inca de la inceput o dobanda variabila, rezulta ca estede esenta acesteia a fi modificata ulterior, cu riscul eferent asumat de ambele parti.
Iar dobanda penalizatoare are caracterul unei clauze penale, privind daunele interese moratorii, stipulata chiar si in Codul Civil.
In ceea ce oriveste riscul valutar si stabilizarea cursului de schimb la valoarea CHF de la momentul creditarii, si denominarea in moneda natinala a platilor arata ca riscul valutar constituie o transpunere a principiului nominalismului monetar consacrat de Codul civil in virtutea caruia imprumutatul are obligatia de a restitui exact suma imprumutata, indiferent de cresterea sau scaderea valorii banilor. Reclamantul a optat pentru un produs de cerditare ., CHF, prin chiar cererea de credit, fara a fi impiedicat sa opteze pentru contractarea unui credit in lei, sau in alta moneda straina, reprezentand astfel vointa partilor conform art 969 C.civil. De atfel instantele nu au posibilitatea de a modifica o clauza contratuala, ci cel mult de a o inlatura in cazul in care e apreciata abuziva.
In drept invoca art 93 lit c,d teza I, g pct 2 din OG 21/1992, art 1578 C.civil, art 3 al 2 din Legea 193/2000 si al 1 lit a teza II din Anexa la Legea 193/2000.
La termenul din 15.09.2015 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Banpost SA Bihor.
Instanta a incuviintat petru parti proba cu inscrisurile de la dosar si proba cu interogatoriul reclamantului.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Instanta va retine ca intre pârâta Banpost SA, în calitate de bancă împumutătoare, și reclamant în calitate de împrumutat, s-a încheiat convenția de credit de consum nr. HL_/01.10.2007 (fila 16), în temeiul căreia pârâta a acordat reclamantului un credit în valoare de_ CHF, suma ce urma sa fie rambursata in termen de 300 luni.
Conform art 4.1 din contract pentru perioada cuprinsa intre data primei trageri din contul de credit si 12 luni, rata dobanzii este fixa. Dupa aceasta perioada, dobada este indexabila.
Art 4.2 prevede ca la data semnarii contractului dobanda curenta este de 5,9% pe an.
Conform art 4.3 din contract, formula de calcul a dobanzii este produsul dintre soldul creditului, rata dobanzii procentuale si numarul de zile scurs de la data la care a fost datorata rata anterioara impartir la 360 zile.
Conform art 4.5 din contract " pe parcursul derulării creditului banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile și comisioanele bancare".
Partile nu au incheiat nici un act aditional la prezentul contract de credit, aspect necontestat de nici una dintre parti.
În drept, instanța va avea în vedere în speța de față prevederile art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, prevederile art.35-36 din OG 50/2010, Legea 288/2010, Directiva nr. 93/13/CEE.
Art 4.8 din contract prevede ca pentru plata cu intarziere a ratelor de credit imprumutatul va plati bancii o dobanda penalizatoare al carei nivel se stabileste cu 5,00 p.p. pe an peste dobanda curenta prevazuta in contract.
Este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamanta și pârâta intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba despre raporturi decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant (Banca) și consumatori, astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000, republicată, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori.
Instanța reține că potrivit art. 4 al. 1 din Legea nr. 193/2000, „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ".
Potrivit art. 4, alin. 2 din același act normativ o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.
Comisioanele si dobanda constituie fiecare un element al prețului contractului și, în speță, prevederea perceperii lor a fost clară și fără echivoc, fiind însușită de reclamanta prin semnarea contractului, devenind potrivit art. 969 C.civ., lege între părți.
In speță, reclamantul nu a fost obligat să se supună unor condiții contractuale despre care nu ar fi avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință la data semnării contractului, fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor sale. Iar o minimă diligentă il obliga pe reclamant să citească prevederile contractuale, inclusiv graficul de rambursare, pentru a-și angaja în cunoștință de cauză voința juridică. De altfel, din raspunsul reclamantului la interogatoriu (intrebarea 3) rezulta ca acesta cunostea intinderea obligatiilor la momentul contractarii creditului, rezultand astfel in mod neechivoc faptul ca acesta si-a angajat raspunderea contractuala in cunostinta de cauza. De altfel, acesta a recuoscut si faptul ca nu se afla la prima experienta in ceea ce priveste contractarea unui credit, prin raspunsul la intrebarea 1.
Nu se poate afirma ca reclamantul a fost obligat sa adere la un contract in conditii de monopol, ci el a avut posibilitatea reala de a accepta o oferta din multitudinea de oferte existente pe piata bancara si implicit acest aspect denota lipsa caracterului de adeziune a contractului.
Imprumuturile bancare nu sunt monopolizate de către B., ci pe piața bancara exista o gama aproape nelimitata de oferte de creditare . Tocmai datorita acestei abundente de oferte de creditare, fiecare banca oferă mai multe produse bancare - tipuri de credite, din care potențialii clienți sa isi aleagă tipul de credit care corespunde in cea mai mare măsura preferințelor si necesitaților sale.
Atâta vreme cât pe piața bancară din România operează în jur de 30-40 de bănci, nu se poate afirma că reclamanta a fost obligata să adere la un contract în condiții de monopol, din moment ce a avut posibilitatea reală de a alege din multitudinea de oferte existente pe piața bancară și chiar în portofoliul pârâtei acel produs care să corespundă doleanțelor lor și posibilităților sale reale de plată, dovedite cu acte.
In aceste condiții, creditele se acorda: pe durata mai lunga - cu costuri (D.) mai mici sau pe durata mai scurta cu costuri mai mari; in lei sau in valuta; in diferite tipuri de valuta; pentru nevoi personale sau pentru un anumit scop (de ex. achiziționare de imobile); cu dobânda fixa sau cu dobânda variabila; cu dobânda mai mare si comisioane mai mici sau cu dobânda mai mica si comisioane mai multe sau mai mari.
De altfel, în sistemul nevoilor, care este unul dinamic și nelimitat, obținerea unui credit nu constituie o necesitate primară pentru un consumator, reprezentând o opțiune la care unele persoane recurg, iar altele nu, în funcție de aspirațiile și motivația fiecărui individ, de interesele economice ale fiecăruia în parte.
Conform art 948 C. Civ., condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, respectiv pentru încheierea valabila a oricărui contract, sunt capacitatea de a contracta si consimțământul valabil exprimat al părtii care se obliga, la care se adaugă un obiect determinat si o cauza licita. Iar contractul de adeziune se supune acelorași condiții de valabilitate ca si celelalte contracte, singura diferența fiind modul de exprimare a consimțământului (aderarea la oferta comerciantului). Aceste contracte nu sunt ilegale sau interzise de lege, ele nu pot fi catalogate ab initio ca fiind contracte abuzive.
Chiar dacă contractul de împrumut are un caracter prestabilit, în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților, acesta a fost negociat de către părți, clauzele contractuale sunt clare, si stabilesc obligația neechivocă de plata cu periodicitate lunară a unei sume de bani cu un cuantum determinant și nu necesită cunoștințe de specialitate pentru a o înțelege și o aduce la îndeplinire.
Daca s-ar accepta susținerea împrumutatului ca nu a avut posibilitatea de lua cunostinta si ca nu a negociat condițiile contractuale - in speța dobanda, comisionul de administrare, de acordare, dobanda penalizatoare, la fel s-ar putea accepta si o susținere a acestuia ca nu a știut si nu a negociat existenta dobânzii, sau mai mult, ca nu a negociat nici o dobânda si ar trebui sa restituie băncii doar suma pe care a imprumutat-o.
Analizand pe rand prevederile contractuale contestate, instanta retine ca formula de calcul a dobanzii nu este cea sugerata de reclamant ci una precisa, data de produsul dintre soldul creditului, rata dobanzii procentuale si nr de zile scurs de la data la care a fost datorata rata anterioara impartit la 360 de zile.
Tot asa cum la art.5.3 este definita rata creditului aferenta soldului ramas de calculat ca fiind r k = C * d * (d+1) k+1 / (d+1)n-1 unde fiecare element este definit in parte, fara nici o trimitere la Libor sau Euribor, ci doar la dobanda lunara si anuala mentionata de altfel la acelasi articol
Atat Directiva cat si OUG 50/2010 contin dispozitii care atesta faptul ca bancile pot prevedea o dobanda care sa poata fi modificata in functie de nivelul costurilor.
Prin urmare nu se poate retine caracterul abuziv al acestei clauze contractuale, cat timp aceasta este clar exprimata.
De altfel, in actiunea formulata, reclamantul nu a contestat eventuale nelamuriri primite din partea bancii, nici nu a sustinut ca ar fi cerut funcționarilor bancari lămuriri, explicații cu ocazia semnării contractului.
Din comportamentul reclamantului ulterior încheierii contractului, respectiv faptul că nu a contestat clauzele acestuia imediat după incheierea contractului, ci a introdus acțiunea de față după aproape 8 ani de la încheierea contractului, reiese dezinteresul sau pentru clauzele contractuale și lipsa unei vătămări în acest sens.
Cu privire la afirmația reclamantului conform căreia convenția de credit provoacă un dezechilibru semnificativ prin faptul ca da dreptul paratei sa modifice unilateral dobada, instanta retine ca aceasta este neintemeiata, atata timp cat variatia acesteia este rezultatul si consecinta conduitei imprumutatului insusi. Dobanda urmeaza o cotatie majorata, cu 5 puncte (art.4.8) doar in cazul intarzierii la plata a ratelor, si inregistrarii restantelor de catre imprumutat, astfel incat nu se poate invoca propria culpa a acestuia in sustinerea caracterului abuziv al consecintelor propriilor fapte, atata timp cat aceasta apare ca o sanctiune a propriei conduite. Obligatiile trebuie asumate cu buna credinta, astfel incat instanta apreciaza ca depinde exclusiv de reclamant mentinerea ratei la o anumita cota, prin achitarea cu buna credinta a ratelor la termenele stabilite.
In plus, aceasta clauza nu este una specifica doar conventiei incheiate cu reclamantul, fiind una cu aplicabilitate generala, pentru orice consummator, in conditii de egalitate de tratament, ceea ce din nou exclude caracterul abuziv al acesteia.
Contractul de credit este un contract comutativ și cu titlu oneros, iar banca este o instituție care prin însuși obiectul său de activitate desfășoară activități de creditare în scopul obținerii de profit. În schimbul punerii la dispoziție a unei sume de bani împrumutate, pe restituirea integrală a sumei împrumutate, banca are dreptul să perceapă dobânzi și comisioane, acestea reprezentând nu numai contravaloarea folosinței bunului, în speță a banilor pe perioada contractuală, ci și o acoperire a tuturor costurilor de funcționare astfel încât să se asigure marja de profit.
Clauza privind modificarea dobanzii, clauză cu conținut clar și inteligibil, îmbracă forma unei clauze de impreviziune, admisă unanim de doctrina și practica judiciară, clauză perfect admisibilă și în speță, având în vedere durata îndelungată a contractului dintre părți (300 luni), în decursul căreia sunt posibile modificări însemnate si imprevizibile ale condițiilor socio-economice, față de cele avute în vedere la momentul încheierii contractului.
De altfel, sustinerile reclamantului sunt neintemeiate intrucat posibilitatea băncilor de a modifica nivelul dobânzii in chiar cursul executării contractului de credit este prevăzuta de LISTA cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive alin. (1) lit. a) teza a ll-a din Legea nr. 193/2000, potrivit caruia “Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.”
Or, prin art.4.5 din contract este descrisa o suita de posibilitati de comunicare catre reclamanta a eventualelor modificari contractuale, nereclamate de reclamant ca nerespectate in concret.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 93 lit. g) pct. 2 din OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, „in cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați sa respecte următoarele reguli: dobânda poate varia in funcție de dobânda de referința a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta sa fie unica pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv si sa nu fie majorata peste un anumit nivel, stabilit prin contract".
Prin urmare, clauzele din contractul de credit referitoare la dobânda nu sunt abuzive fiind stipulate cu respectarea prevederilor legale aplicabile.
Reclamantul a cunoscut inca de la momentul incheierii contractului faptul ca dobanda era fixa in procent de 5,9 % pe an doar pentru primele 12 luni, urmand ca apoi aceasta sa fie indexabila, astfel incat nu se poate afirma ca si-a asumat riscul contractului in necunostinta de cauza, optand pentru acest produs bancar in detrimentul celorlalte, desi avea deja experienta in domenul imprumuturilor bancare (intrebarile 1,3 din interogatoriu)
In ceea ce priveste comisionul de acordare a creditului, de administrare si de evaluare a garantiei practicate de parata, ce fac obiectul litigiului, nu s-a aratat ca ar fi suferit modificări pe perioada de derulare a contractului, așa încât rezulta ca acestea au valoarea avuta in vedere de către părți la semnarea contractului, ceea ce denota buna credința a pârâtei în relațiile contractuale si lipsa unui dezechilibru semnificativ si contrar bunei credințe, condiții necesare pentru a fi declarata o clauza ca fiind abuziva.
Reclamantul nu a invocat nici un motiv determinant in afirmarea unui dezechilibru semnificativ intre prestatiile partilor, fiind insusita atatia ani, 8ani de la data incheierii conventiei.
Art. 4.10 lit. a0 b) c) din contractul de credit bancar sunt exprimate . inteligibil iar imprumutatul, anterior aprobării si respectiv acordării creditului, deci inca din faza precontractuala, a fost informat asupra tuturor costurilor pe care le presupune acordarea creditului, astfel ca, la data incheierii contractului de credit, reclamantul si-a exprimat acordul in deplina cunoștința de cauza
Referitor la clauza privind comisionul de administrare, instanța constată că aceasta nu este abuzivă, în măsura în care intimata justifica niște costuri legate de administrarea creditului si nu contravine noilor modificari aduse de OG 50/2010 și nici nu constituie o clauză abuzivă în sensul prevederilor Legii nr. 193/2000.
Acest comision, ca si cel de avluare a garantiei si de acordare credit acoperă cheltuielile ocazionate de monitorizarea finanțării (analiza bonitatii imprumutatului, analist de credite, ofițer de administrare credite, departament de monitorizare, evaluatori, sisteme informatice de administrare si monitorizare a finanțării) urmărirea tragerilor din finanțare (daca este cazul) si alte cheltuieli operaționale ale instituției finanțatoare.
In plus, aceste comisioane sunt prevazute expres si in enumerarea tipurilor de comisioane permise de OG 50/2010, unde la art.36 se prevede ca pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar (in speta numit particularizat in comision acordare), comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor (de evaluare a garantiei), după caz, penalități (dobanda penalizatoare din speta), precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Prin urmare, sunt perfect legale comisionul de administrare credit, ca si comisionul de acordare redit si evaluare a garantiei, comisionul de administrare urmând a se calcula ca procent de 0,1% la soldul creditului.
Prin semnarea contractului, acesta a devenit în condițiile art. 969 vechiul Cod Civil, lege între părți, iar consumatorul nu a fost obligat să se supună unor condiții contractuale despre care afirma ca nu a avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință la data semnării contractului, intrucat a fost în posesia tuturor elementelor care au putut avea efect asupra întinderii obligațiilor acestuia.
În concluzie, instanța reține că, din analiza textelor de lege anterior menționate, clauza privind comisioanele contestate din cuprinsul contractului de credit nu pot fi considerate abuzive. De altfel aceste clauze nu produc nici un fel de dezechilibru in defavoarea reclamantului, întrucât aceste costuri au fost negociate la semnarea contractului, si fac parte din costul total al creditului .
Mai trebuie arătat că reclamantul a solicitat și eliminarea retroactivă a clauzelor apreciate ca abuzive din contract prin obligarea bancii la incheierea unui act aditional din care sa lipseasca clauzele contestate, toate referitoare la pretul contractului sub diverse forme (dobanda sau comisioane), si modificarea formulei de calcul a dobanzii (prin impueea uneia dupa propria formula aleasa unilateral) ori acest lucru ar fi fost inadmisibil chiar dacă ar fi vorba de clauze abuzive (ceea ce nu este cazul conform celor mai sus arătate), deoarece instanța nu poate înlătura sau îndrepta un pretins abuz prin exercitarea unui alt abuz în sarcina părții adverse. Astfel eliminarea totală din contract a clauzelor privind dobanda/ comsioane de administrare etc, ar aduce atingere caracterului oneros și comutativ al contractului.
Reclamantul nu este indreptatit sa obtina modificarea pretului contractului dupa formula sa proprie (in functie de indici alesi unilateral de acesta) prin interventia instantei intrucat aceasta nu este indreptatita sa intervina in raporturile juridice dintre parti si sa fixeze un cuantum al dobanzii care nu este rezultatul acordului partilor. Instanta nu poate suplini consimtamantul unei parti la incheierea unui act juridic, iar banca nu are obligatia legala de incheiere a unui act additional in sensul celor solicitate. Interventia instantei in sensul solicitat ar insemna ca B. sa perceapa o dobanda inferioara dobanzii de finantare obtinuta de aceasta si dobanzii acordate de banca la depozite, ceea ce duce la o disprportie intre contraprestatiile partilor si lipseste contractul de cauza juridica. Cauza esentiala a contractului este cea privind pretul, adica dobanda agreata de parti. Printr-o interventie a instantei, dobanda, element negociat, devine element impus cu consecinta lipsirii de cauza a contractului.
Referitor la solicitarea de stabilizare (înghețare) a cursului de schimb CHF-leu, instanta retine ca clauzele incriminate sunt valabile, fiind o aplicare fidelă a principiului legal al nominalismului monetar (art. 1.578 si 1584 din Vechiul Cod Civil)
Atât Vechiul cod civil (art. 1.578), cât și Noul Cod civil (art. 2.164), consacră în materia împrumutului bănesc principiul nominalismului monetar, potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variația valorii acesteia.
Astfel, potrivit art. 1.578 din Vechiul Cod Civil (în vigoare la data încheierii contractelor de credit în cauză), „Obligația ce rezultă din un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeași sumă numerică arătată în contract. întâmplându-se o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca plății, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată și nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plății."
Valabilitatea acestui principiu a fost menținută în Noul Cod civil, care prin art. 2.164 prevede: „(1) în lipsa unei stipulații contrare, împrumutatul este ținut să restituie aceeași cantitate și calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi creșterea sau scăderea prețului acestora. (2) In cazul în care împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este ținut să înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variația valorii acesteia, dacă părțile nu au convenit altfel."
Creditul în litigiu a fost acordat/tras efectiv în CHF
astfel incat si rambursarea se face în moneda în care s-a acordat creditul (CHF), pe care împrumutatul o procură la libera sa alegere, fie de pe piață (de la casele de schimb, de la alte bănci etc.), fie prin cumpărarea de CHF de la banca împrumutătoare. Prin urmare, în speță nu este vorba despre credit care ar fi doar „denominat" în CHF, cum se încearcă în mod voit și tendențios să se inducă ideea în cererea de chemare în judecată. Denominat înseamnă că suma creditului a fost înregistrată și calculată în valuta creditului (CHF), dar tragerea creditului (adică, suma efectiv primită de client) și restituirea creditului prin plata ratelor s-ar face în moneda națională.
Aceasta este de altfel diferența esențială dintre situația dedusă judecății în acest dosar și situația din Ungaria, vizată prin hotărârea CJUE din 30 aprilie 2014, pronunțată în cauza C - 26/13, Kásler împotriva băncii .
În timp ce în Ungaria petenții au primit împrumutul în moneda națională (forinți), numai denominarea creditului făcându-se prin raportarea la CHF cu titlu de referință, în România Regulamentul BNR nr. 4/2005 prevede că pot fi efectuate operațiuni, în mod liber, fie în moneda națională (leu), fie în valută, cu limitările prevăzute în mod expres.
Situația diferită rezultă din chiar cuprinsul hotărârii CJUE din 30 aprilie 2014, pronunțată în cauza 26/13, Kásler în care se arată că "La 29 mai 2008, domnul Kâsler și doamna Káslerné Rábai au încheiat cu o bancă maghiară un contract de împrumut ipotecar într-o monedă străină. Banca le acorda împrumutaților un împrumut în valoare de 14 400 000 de forinti maghiari (HUF) (aproximativ 46 469 EUR), al cărui echivalent în franci elvețieni (CHF) a fost stabilit la 94 240,84 CHF. Potrivit contractului, soții Kásler au luat act că, în afară de cuantumul împrumutului, dobânzile aferente, cheltuielile de administrare, precum și dobânzile de întârziere și celelalte cheltuieli se stabilesc în CHF.
Contractul prevedea de asemenea că stabilirea cuantumului în CHF al împrumutului se efectua pe baza cursului de schimb la cumpărare al acestei monede aplicat de bancă în ziua deblocării fondurilor...Soții Kásler au contestat în fața instanțelor maghiare clauza care permitea băncii calcularea ratelor lunare exigibile pe baza cursului de schimb la vânzarea CHF. Ei se prevalează de natura abuzivă a acestei clauze, în măsura în care prevede, pentru rambursarea împrumutului, aplicarea unui curs diferit de cel utilizat la punerea la dispoziție a împrumutului. Kuria (Curtea Supremă din Ungaria), sesizată cu judecarea recursului, adresează Curții de Justiție întrebarea dacă clauza care determină cursurile de schimb aplicabile unui contract de împrumut încheiat în monedă străină se raportează la obiectul său principal sau la raportul calitate/preț al prestației. "
Prin urmare trebuie evitata o gravă confuzie între situația din speța dedusă judecății în prezentul dosar și cea cu totul diferită din speța Kásler adusă în fața CJUE (care, de altfel nici nu a statuat nimic cu privire la caracterul nevalabil al vreunei clauze contractuale propriu-zise și nici nu a impus modificarea cursului de schimb agreat contractual) ci doar explicitează unele noțiuni generale din Directiva 1993/13 CEE).
În virtutea principiului nominalismului monetar sunt întrutotul valabile clauzele contractuale incriminate care stabilesc că împrumutatul restituie exact ce și cât a luat cu împrumut, în moneda în care s-a acordat (CHF) Clauzele incriminate de reclamanta, ce prevăd rambursarea în moneda în care s-a acordat creditul (franci elvețieni - CHF) nu sunt nelegale/abuzive, ci constituie doar o aplicație a principiului nominalismului monetar. Prin urmare, nu este vorba despre o sarcină plasată nelegal/abuziv asupra consumatorului (debitor), ci despre o consecință firească a principiului nominalismului monetar.
Pentru toate argumentele de mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea principala introdusă de reclamanta.
În ceea ce priveste cererea reclamantei privind restituirea sumelor achitate in baza pretinselor clause abuzive, in baza principiului accesorium sequitar principale, instanta va respinge si acest capat de cerere.
Instanta va lua act ca partea indreptatita, nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul P. S., CNP_, cu domiciliul in Oradea, . . 23, Jud. Bihor și domiciliu procedural ales la Cabinet de avocat C. N. în Oradea, ., . împotriva paratei . Bucuresti cu sediul in București, .. 6A, sector 2, inregistrata la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_/1992.
Respinge actiunea aceluiași reclamant in contradictoriu cu parata . Bihor, cu sediul în Oradea, . ., Jud. Bihor, inregistrata la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_/1992 ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se va inregistra la Judecatoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 22.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
N. M. L. G. T. G. T.
N.G./T.T. 25.09.2015/5ex./3com. - Reclamant P. Ș.-la cab.av.C. N.
Pârât . PRIN .
Pârât .
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9399/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7685/2015.... → |
|---|
