Acţiune în constatare. Sentința nr. 4258/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4258/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 4258/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4258/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. E. R.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . SRL și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantei, av. P. M., în substituirea av. G. N., în baza împuternicirii avocațiale de substituire depusă la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentanta reclamantei depune la dosar un set de înscrisuri și dovada că societatea pe care o reprezintă a ieșit din insolvență, însă având în vedere că la data formulării prezentei acțiuni era încă în procedura de insolvență apreciază că se impune scutirea acesteia de plata taxei judiciare de timbru.
Față de înscrisurile depuse la dosar, raportat la precizările reprezentantei reclamantei, instanța apreciază că nu se impune plata taxei judiciare de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, ieșirea din insolvență fiind pronunțată prin sentința nr. 9/F/2015 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._ și publicată în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 3451/23.02.2015.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu la termenul anterior de judecată.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu la termenul anterior de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 15.07.2014 sub dosar nr._, legal timbrată, reclamanta . SRL- in insolvență, conform Legii nr. 85/1996, în contradictoriu cu pârâta . reclamanta S.C. GLOBAL BUSINESS DISTRIBUTION SRL, a solicitat instanței să constate ca executarea lucrărilor de construcții magazin de prezentare, bucătărie protocol, hală frigorifică, cameră frig-depozit lactate, depozit crud-uscate din Oradea, ., au fost efectuate de . in calitate de Prestator, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că, în perioada 26.02._14 s-a desfășurat de către intimata ANAF - DIRECȚIA GERERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALA 6 ORADEA, la sediul acesteia, precum și la punctul de lucru al reclamantei din Oradea, ., prin inspectorii antifrauda, un control avand ca obiectiv “verificarea operațiunilor comerciale efectuate de societate și evidențierea acestora în contabilitate.” În urma controlului efectuat la data de 23.06.2014, inspectorii antifrauda au întocmit Procesul verbal de constatare emis catre societatea . SRL, in care au reținut in mod complet greșit faptul că: „S.C. M. I. a întocmit fictiv facturile nr.66/29.09.2013 ȘI NR.67/23.10.2013, in valoare totala de 774.876,40 lei catre H. V. . din urma a înregistrat aceste facturi in contabilitate si a dedus ilegal si nejustificat TVA aferent in valoare de 149.976,04 lei”.
Reclamanta considera ca cele reținute in cadrul Procesului verbal de constatare emis catre societatea . SRL sunt neîntemeiate si nu corespund realității, fiind in contradicție vădita atat cu documentele, situațiile financiar contabile si înscrisurile puse la dispozitia inspectorilor antifrauda de către reclamantă, cat si cu realitățile faptice expuse de către aceasta pe parcursul controlului si dovedite cu înscrisuri, din care rezulta indubitabil ca intre H. V. . I. Srl au avut loc relații comerciale concretizate in executarea de catre respectiva societate a lucrărilor specifice activitatii de constructie: magazin de prezentare, bucătărie protocol, hală frigorifică, cameră frig-depozit lactate, depozit crud-uscate din Oradea, ..
In perioada septembrie–octombrie 2013 intre parti s-au derulat relatii comerciale prin incheierea unui contract de prestări servicii nr.24/01.09.2013, contract prin care parata M. I. Srl in calitate de Prestator a realizat si executat lucrarile de construcții menționate în petitul cererii.
Contractul de prestări servicii nr.24/01.09.2013 are ca și anexe devizele de lucrări împărțite pe 5 categorii de lucrări. În cuprinsul acestor devize au fost descrise în amănunt lucrările executate, materialele folosite, cantitatea acestora și prețul. Toate devizele au fost semnate, stampilate de catre parti, fiind insusite atat lucrarile, cantitatile si materialele folosite, cat si pretul acestora.
În sensul celor anterior arătate, M. I. SRL a procedat la emiterea facturilor fiscale aferente lucrărilor, menționate în procesul-verbal al inspectorilor antifraudă, facturi pe care reclamanta le-a recepționat și înregistrat în contabilitate potrivit prevederilor legale.
Ori, in conditiile in care intre doua societati exista: (i) Contract de prestari servicii/lucrari constructii semnate si stampilate de catre Parti, (ii) devize de lucrari anexate la contract, (iii) facturi fiscale emise de catre prestatoare si inregistrare in contabilitate de catre beneficiara, (cu atat mai mult cu cat inregistrarea in contabilitate a operatiunilor financiare si implicit inregistrarea facturilor nu este o optiune ci o obligatie a fiecarui contribuabil), apreciază ca este dovedit raportul comercial dintre parti, ca reprezentantul legal al M. I. Srl nu se poate prevala de nerecunosterea lucrarilor cuprinse in contracte pentru care a emis facturi fiscale, si prin urmare concluzia trasa de catre inspectorii antifrauda este argumentata pe speculatii si declaratiile mincinoase ale administratorului M. I. Srl si nu pe inscrisurile care au fost verificate, cum ar fi firesc.
Soldul de plata in cuantum de 774.876,40 lei a fost stins de catre reclamantă prin compensare cu suma rezultată din contractul de împrumut nr.332/01.09.2013.
Cum misiunea inspectorilor antifraudă este să estimeze eventuale prejudicii aduse prin fapte de evaziune fiscală și să transmită dosarul spre instrumentare organelor de inspecție fiscală, respectiv organelor de cercetare penală – dacă este cazul, prin emiterea fara temei a Procesului verbal de constatare din data de 18.06.2014 catre societatea . declaratiilor mincinoase ale administratorului paratei M. I. Srl, reclamanta este expusa atat unor prejudicii de imagine, cat si unor prejudicii materiale care pot fi ireversibile, iminente si care nu s-ar putea repara.
In acest sens, arata ca impotriva sa s-a emis Avizul de inspectie fiscala, existand riscul ca in urma finalizarii acesteia, impotriva reclamantei sa fie emisa o Decizie de impunere pentru suma de 149.976,04 lei si totodata sa fie deschis un Dosar penal pentru infractiunea de evaziune fiscala.
Avand in vedere situatia de fapt prezentata mai sus, precum si probatiunea pe care se întemeiază reclamanta pe care o va admnistra in prezenta cauza, luând în considerare faptul că parata nu are niciun temei legal să sustina ca nereale operatiunile comerciale derulate intre parti, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris.
In drept, și-a intemeiat acțiunea pe dispozitiile art. 33 si 35 NCPC, iar în probațiune a depus la dosar înscrisuri, solicitând administrarea probei cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială.
La termenul de judecată din 19.03.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Reclamanta a depus la dosar note de ședință (f.90-91), solicitând respingerea excepției susmenționate, iterând faptul că justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială, fiind ascultați martorii B. M. (filele 129-130), Geczi Mehesz F. (filele 131-132), S. N. (filele 160-161) și G. O. Alexei (filele 213-214).
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit Procesului-verbal nr. 1283/23.06.2014 (f.56-62 dosar), întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul ANAF – Direcția Generală Antifraudă Fiscală- Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea, în urma controlului efectuat, în perioada 26.02._14, la . SRL, control având ca obiectiv ”verificarea operațiunilor comerciale efectuate de societate și evidențierea acestora în contabilitate”, s-a constatat că S.C. M. I. SRL a întocmit fictiv facturile nr.66/29.09.2013 și nr.67/23.10.2013 (f.9-10 dosar), in valoare totala de 774.876,40 lei, catre . SRL, iar aceasta din urma a înregistrat facturile susmenționate in contabilitate si a dedus ilegal si nejustificat TVA aferent in valoare de 149.976,04 lei (...) Deoarece facturile nr.66/29.09.2013 și nr.67/23.10.2013 sunt facturi fictive, acestea nu pot îndeplini calitatea de document justificativ pentru deducerea TVA.”
Față de constatările inspectorilor antifraudă, mai sus menționate, s-a arătat că societatea reclamantă, prin operațiunile comerciale desfășurate și prin înregistrările operate în evidențele contabile, a încălcat mai multe prevederi legale (respectiv: art.9, alin.1, lit.c din Legea nr.241/2005, art.29, alin.1, lit.c din Legea nr.656/2002, art.5, alin.7 din Legea nr.656/2002, art.322, alin.1 C.pen., art.146, alin.1, lit.a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal), existând suspiciunea că au fost săvârșite mai multe infracțiuni, și anume: evaziune fiscală, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată. Totodată, societatea a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 lei, întocmindu-se în acest sens PVCSC . nr._/21.05.2014.
Instanța reține că, prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat instanței să constate, în contradictoriu cu pârâta S.C. M. I. SRL, ca executarea lucrărilor de construcții reprezentând ”magazin de prezentare, bucătărie protocol, hală frigorifică, cameră frig-depozit lactate, depozit crud-uscate din Oradea, .”s-a realizat de către., in calitate de prestator. În acest sens, reclamanta a depus la dosar și contractul deprestări servicii nr.24/01.09.2013 încheiat de cele două societăți comerciale (f.11-13 dosar).
Potrivit art. 35 C.pr.civ., „cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței un drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege’’.
Prin urmare, textul legal invocat mai sus instituie, cu preeminență, posibilitatea promovării unei acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar nu a unei situații de fapt.
În speță, instanța constată că a fost investită cu o cerere în constatarea unei situații de fapt – respectiv a faptului că executarea unor lucrări de construcții s-a realizat de către pârâta din prezenta cauză – prin urmare obiectul cererii îl reprezintă constatarea unei situații de fapt, întemeiată pe dispozițiile art.35 C.pr.civ., motiv pentru care instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii introductive.
Acțiunea în constatare exclude o acțiune prin care se cere să se constate o stare de fapt, iar pentru ca acțiunea în constatare să fie admisibilă se cere în primul rând ca reclamantul să dovedească că are un interes legitim, actual și născut.
Condiția interesului stipulată în mod expres în art.35 C.pr.civ. nu are însă semnificația faptului că aceasta ar constitui singura condiție cerută de lege pentru exercițiul cererii în constatare, ci, dimpotrivă, toate cerințele enunțate în art.32, alin.1 C.pr.civ. trebuie să fie întrunite în ipoteza promovării unei astfel de acțiuni civile.
Pe acest considerent, instanța va respinge susținerile reclamantei privind existența unui interes concret, determinat, respectiv a unui drept subiectiv rezultat din existența raportului juridic concret dintre cele două părți, având ca izvor obligațional contractul de prestări servicii susmenționat.
În primul rând, dreptul invocat de reclamantă nu a fost în mod efectiv determinat, existența unui raport juridic obligațional, izvorât dintr-un contract de prestări servicii, nu reprezintă, în esență, un drept, ci dă naștere unor drepturi (de creanță, în speță), pe care reclamanta însă nu le-a precizat. În plus, chiar dacă s-ar acredita ideea existenței acestui drept invocat de reclamantă, dreptul în sine (respectiv existența contractului de prestări servicii nr.24/2013, încheiat de cele două părți procesuale) nu a fost contestat de nimeni, iar reclamanta nu a făcut nicio dovadă a amenințării dreptului său sau a vreunui pericol iminent pentru dreptul său, în viitor.
În al doilea rând, în privința interesului de care se prevalează reclamanta în susținerea acțiunii în constatare (respectiv: prevenirea contestării drepturilor acesteia sau a raportului juridic în baza căruia reclamanta a efectuat plata către pârâtă; asigurarea protecției raporturilor juridice viitoare pe care le va avea cu partenerii comerciali; împiedicarea eventualelor contestări ale terților privind existența raportului juridic; evitarea unor prejudicii de imagine și a unor prejudicii materiale care pot fi ireversibile), instanța reține că acesta este unul generic, evaziv, nedeterminat, nicidecum unul concret, actual, născut, determinat și legitim, iar prejudiciul la care face referire reclamanta este, în mod evident, unul nedeterminat, eventual.
Între cerințele admisibilității unei cereri în constatare se numără și aceea că o astfel de acțiune are un caracter contencios, că se bucură de autoritatea de lucru judecat, dar are un caracter subsidiar, pentru că acțiunea nu poate fi primită dacă se poate cere realizarea dreptului.
Legiuitorul a înțeles să dea preferință realizării dreptului, pentru a înlătura definitiv neînțelegerile cu privire la dreptul respectiv și, numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, permite introducerea unei cereri de constatare a dreptului; în aprecierea caracterului subsidiar trebuie avut în vedere că art. 35 C.pr.civ. se referă la toate mijloacele de realizare a dreptului.
Din modul în care își motivează reclamanta acțiunea, rezultă că aceasta urmărește să stabilească, prin probatoriul solicitat (interogatoriul pârâtei, proba testimonială), o altă situație de fapt decât cea reținută de organele de inspecție fiscală, prin procesul-verbal susmenționat, întocmite în urma unor verificări a operațiunilor derulate de societatea reclamantă cu partenerii săi comerciali și a evidențierii acestora în contabilitatea proprie.
Este fără echivoc faptul că reclamanta are la îndemână, pentru a combate constatările inspectorilor antifraudă care au efectuat controlul la societatea reclamantă, atât procedura specială a contenciosului administrativ fiscal, în contextul în care procesul-verbal nr. 1283/23.06.2014, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul ANAF – Direcția Generală Antifraudă Fiscală- Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea, este un act administrativ fiscal, care poate fi contestat conform art.205 și urm. din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cât și procedura plângerii contravenționale, formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.05.2014 (prin care s-a aplicat reclamantei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei), despre care se face vorbire în partea finală a procesului-verbal de control nr.1283/23.06.2014.
Prin urmare, instanța investită cu soluționarea prezentei cereri nu poate statua, cu putere de lucru judecat, asupra fondului raporturilor juridice de drept fiscal privind pe reclamantă. Acest lucru ar contraveni voinței legiuitorului, care a stabilit expres căile legale la care poate apela reclamanta, starea de fapt invocată de aceasta în prezenta cauză, a cărei constatare o solicită, urmând a fi verificată de instanța legal învestită cu soluționarea contestației împotriva actului administrativ fiscal susmenționat și, mai ales, în contradictoriu cu organele de inspecție fiscală, după administrarea probatoriului specific.
Totodată, față de aspectele mai sus iterate, instanța constată că, în speță, nu sunt incidente prevederile art.75, alin.1 din Legea nr.85/2014 (suspendarea judecării cauzei), în privința pârâtei, aflată în procedura insolvenței, conform extrasului de la Oficiul Registrului Comerțului, depus la f.81-82 dosar, motivat de faptul că acțiunea reclamantei nu are ca obiect realizarea unei creanțe, ci constatarea unei stări de fapt.
În concluzie, având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul probatoriului administrat și al textelor de lege incidente în cauză, instanța va admite ca întemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, și va respinge ca inadmisibilă cererea susmenționată, formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta ..
Reținând culpa procesuală a reclamantei în prezenta cauză, instanța va respinge cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, de către instanță.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . SRL, înmatriculată în registrul comerțului cu nr.J_, având CUI_, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat G. N. M., situat în mun.Oradea, Parcul T. nr.1, ., în contradictoriu cu pârâta ., înmatriculată în registrul comerțului cu nr.J_, având CUI_, societate în insolvență, prin administrator judiciar C.I.I. C. I., cu sediul în mun.Satu M., ./A, jud.Satu M..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. O. E. M. M. A.
Red. R.O.E.
Dact. M.A.M.
4 ex./28.07.2015
2 .- reclamanta . SRL, la sediul procesual ales.
- pârâta ., societate în insolvență, prin administrator judiciar C.I.I. C. I..
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4254/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4225/2015.... → |
|---|
