Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 11347/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA O.
SECȚIA CIVILĂ
JUDEȚUL BIHOR
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică din data de 14 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. F. V. GREFIER: N. A.
Pe rol fiind cauza civilă privind pe contestatorul B. S. în contradictoriu cu intimata . prin Lichidator Judiciar CASA DE INSOLVENTA TRANSILVANIA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că prin serviciul registratură, contestatorul a depus la dosar concluzii scrise și completare la concluzii scrise.
Dezbaterile și concluziile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 07.12.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 14.12.2015.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Constată că prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.10.2015, timbrată cu taxa judiciară de timbru de 1000 lei, contestatorul B. S., în contradictoriu cu intimata S.C. E. O. S.A., societate în insolvență, a solicitat anularea executării silite inițiate împotriva contestatorului în dosarul execuțional nr. 545/2015 al B. G. M. F., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a executării silite.
În motivare, se arata ca la data de 23.09.2015 contestatorul a luat la cunoștință de începerea procedurii de executare silită împotriva acestuia pentru suma totală de 20.457,11 lei, din care suma de 132,40 lei reprezintă cheltuieli de judecată, 1057 lei onorariu expert, 16.160,81 lei plăți compensatorii și 3106,90 lei cheltuieli de executare.
Contestatorul arată că întreaga procedură de executare silită este nelegală, cuantumul cheltuielilor de executare solicitate fiind nejustificat de mare, anume 124 lei – cheltuieli materiale, nefiind efectuată vreo cheltuială de acest fel până în acest moment, 496 lei – comunicare acte de procedură, câtă vreme contestatorul a primit doar un plic cu toate actele din dosar, suma fiind mai mare de 400 lei, cât este prevăzut în lege onorariul maximal și semnificativ mai mare de 20 lei, onorariul minimal, 248 lei – consultații în legătură cu constituirea dosarului execuțional, nejustificat față de faptul că în speță avem un singur creditor, persoană juridică care are angajați juriști, care nu necesită vreo lămurire sau consultație pentru constituirea dosarului execuțional.
Titlul executoriu pe care creditoarea și-a întemeiat cererea de executare constă în Sentința civilă nr. 1776/02.02.2012 pronunțată în Dos. nr._ * al Judecătoriei O., rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1017/R/02.12.2014 a Tribunalului Bihor.
Sintetizând, prin Sentința civilă nr. 1776/02.02.2012 a Judecătoriei O. a fost admisă cererea creditoarei de întoarcere a executării silite, motiv pentru care contestatorul, alături de foștii sai colegi de serviciu, a fost obligat la restituirea plăților compesatorii achitate în mod benevol de către creditoare, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 132,4 lei, precum și a onorariului expert.
Prin Decizia civilă nr. 1017/R/02.12.2014 a Tribunalului Bihor a fost respins recursul formulat de contestator și colegii sai împotriva hotătârii instanței de fond.
Dreptul creditoarei de a obține executarea sumelor stabilite prin sentința pronunțată la data de 02.02.2012 este prescris, în cauză fiind incidente prevederile art. 376 alin. (1) rap. la art. 377 alin. (1) pct. (1) și art. 405 ale Vechiului Cod de Procedură Civilă în vigoare la data pronunțării sentinței instanței de fond.
Sentința civilă nr. 1776/02.02.2012 având ca obiect întoarcerea executării silite a fost o HOTĂRÂRE EXECUTORIE, aptă a fi pusă în executare de îndată după pronunțarea sa. Această hotărâre a fost dată în primă instanță, fără drept de apel, fiind DEFINITIVĂ. În aceste condiții, nimic nu a oprit-o pe creditoare să obțină învestirea acesteia cu formulă executorie și să o pună în executare de îndată.
Potrivit art. 405 din Vechiul Cod de Procedură Civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
În speță, dreptul de a cere executarea silită a luat naștere la data de 02.02.2012, termenul de prescripție extinctivă de 3 ani fiind deja împlinit la data la care a fost înregistrată la executorul judecătoresc cererea de executare silită -21.08.2015.
Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie. În aceste condiții, este evident că executarea silită pornită împotriva sa are la bază o hotărâre judecătorească lipsită de putere executorie, impunându-se anularea tuturor actelor de executare demarate în dosarul executional mai sus menționat.
În drept invoca art. 711 și urm. N.C.pr.civ., art. 376, art. 377 și art. 405 V.C.pr.civ.
Prin întâmpinare (f.11-13), intimata S.C. E. O. S.A. - societate în insolventă, a solicitat respingerea contestatiei la executare ca nefondată.
În fapt, arata ca prin Sentința nr. 1776/02.12.2012 pronunțată de Judecătoria O. în Dosarul nr._ * s-a admis cererea de întoarcere a executării silite și s-a dispus obligarea contestatorului si altii la restituirea către E. a sumelor primite în perioada ianuarie-februarie 2014 cu titlu de plăți compensatorii conform OUG 98/1999, plăți inflație și cheltuieli de judecată nedatorate, sumele urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data primirii până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată de 132,4 lei în sarcina fiecărui intimat din dosar.
Intimații din acel dosar (inclusiv contestatorul din prezenta cauza) au exercitat calea de atac a recursului împotriva hotărârii menționate, recurs respins ca nefondat de Tribunalul Bihor prin Decizia nr. 1017/R/02.12.2014.
Deoarece intimații din acel dosar (inclusiv contestatorul din prezentul dosar) nu au executat de bunăvoie obligațiile financiare stabilite prin hotărârile indicate mai sus, intimata a întocmit și comunicat notificări-somații către fiecare dintre aceștia, punându-le în vedere să-și îndeplinească voluntar obligațiile de plată, acest demers rămânând însă fară vreun rezultat concret. Ulterior s-a apelat la serviciile unui executor judecătoresc, în vederea demarării procedurilor de executare silită a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu menționat anterior. La data de 21.08.2015 a fost depusă cererea de executare silită împotriva contestatoarei din prezentul dosar, formându-se dosarul execuțional cu nr. 545/2015 la B. G. M. F..
Raportat la argumentele invocate de contestator arata ca prevederile Noului Cod de Procedură Civilă se aplică atât executărilor silite începute după ., cât si hotărârilor judecătorești pronunțate înainte de ., conform art. 3 alin. 1 al Legii nr. 76//2012 (actualizată) pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă si art. 5 potrivit caruia „Dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formula executorie
Prin urmare, hotărârile judecătorești menționate anterior (Sentința nr. 1776/02.12.2012 respectiv Decizia nr. 1017/R/02.12.2014) se supun, în ceea ce privește natura lor juridică de titluri executorii, noilor reglementări procedurale (Cartea a V-a, Titlul I, Capitolul II - Titlul executoriu - din NCPC). Chiar dacă potrivit art. 7208 din vechiul C. proc. civ. sub imperiul căruia s-a declanșat procesul civil și s-a pronunțat sentința civilă în cauză era executorie, având în vedere prevederile noului C. proc. civ., rezultă că sentința civilă (...) este supusă prevederilor noului cod. Așadar, sentința civilă (...) nu este o hotărâre executorie față de dispozițiile art. 632 și dispozițiile art. 633 C. proc. civ. "
Sentința nr. 1776/02.12.2012 este hotărâre judecătorească executorie, dar nu este definitiva (aceasta a devenit definitivă în urma respingerii recursului de către Tribunalul Bihor, la data de 02.12.2014).
Relativ la prescripția dreptului de a obține executarea silită, arata ca termenul de prescripție nu începe să curgă în cazul în care hotărârile judecătorești sunt EXECUTORII FĂRĂ A FI DEFINITIVE, invocând in acest sens o opinie doctrinară conform căreia „(...) creditorul - titular al unei hotărâri judecătorești (...) — nu este expus riscului prescrierii dreptului de a obține executarea silită dacă, din prudență sau din orice alte motive, așteaptă ca titlul executoriu să se definitiveze" (prof.univ.dr. G. B.-NCPC-comentarii pe articole-Editura Hamangiu 2013).
Dreptul intimatei de a obține executarea silită, prin punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 1776/02.12.2012 s-a născut în momentul rămânerii definitive a hotărârii și anume data de 02.12.2014, dată de la care, neîndoielnic, începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani, prescripția împlinindu-se la data de 02.12.2017.
În drept invoca disp. art. 205 și Legea 85/2006, art. 3 și art. 5 din Legea nr. 76/2012, art. 150, art. 205, art. 632-634, art. 705, art. 715 alin. (3) din Legea 134/2010 (N.C.P.Civ.)
Prin răspuns la întâmpinare (f.17-22), contestatorul reitereaza in esenta cele sustinute prin actiunea introductiva.
Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, "dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .".
Opinia doctrinară în materie este aceea conform căreia scopul acestei norme generale de drept tranzitoriu - art. 3 din Legea nr. 76/2012, normă special edictată pentru conflictele de legi rezultate din . NCPC - este acela de a fixa legea aplicabilă întregii proceduri, în funcție de data începerii procesului, respectiv de data începerii executării silite; în acest fel, normele de competență și de procedură propriu-zisă sunt pe deplin previzibile pentru toți participanții la proces, care pot estima, de la bun început, coordonatele esențiale înăuntrul cărora se va desfășura procesul. Legiuitorul valorizează așadar cu precădere principiul certitudinii juridice, precum și principiul protejării încrederii legitime: partea care sesizează instanța se poate încrede în stabilitatea regulilor Jocului" pe care a înțeles să-1 inițieze și poate estima, în linii mari, fazele, durata și costurile procesului.
Art. 5 al aceluiași act normativ prevede faptul că dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești (...) care pot fi puse în executare CHIAR DACA NU AU FOST ÎNVESTITE CU FORMULA EXECUTORIE. Cu alte cuvinte, conform acestui articol, titlurile executorii obținute chiar sub legea veche pot fi puse în executare după . noului cod de procedură civilă fără a mai fi necesară învestirea cu formulă executorie a acestora, UNICUL SĂU SCOP FIIND ACELA DE A ELIMINA PROCEDURA ÎNVESTIRII CU FORMULĂ EXECUTORIE.
Art. 5 LPA trebuie interpretat în strânsă conexitate cu art. 10 LPA,
conform căruia, "ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești (...), acestea vor fi puse în executare, de la data intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie ".
Numai în cazul proceselor începute după . noului cod de procedură civilă se vor aplica dispozițiile art. 24 - 28 ale acestuia.
Termenele procedurale aflate în curs la data intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă rămân supuse legii în vigoare la data la care au început să curgă, conform art 27 Ncpc.
Nu se poate extrapola art. 5 din Legea nr. 76/2012 și a susține că hotărârile judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă s-ar supune, în ceea ce privește natura lor juridică de titluri executorii, noilor reglementări procedurale.
Chiar dacă pârâta se raportează la dispozițiile noului cod de procedură civilă, este important de remarcat faptul că ea recunoaște faptul că Sentința civilă nr. 1776/02.02.2012 pronunațată în Dos. nr._ * al Judecătoriei O. constituie titlu executoriu.
Contrar punctului de vedere al pârâtei, caracterul definitiv al acestei hotărâri trebuie apreciat prin raportare la momentul pronunțării sale, astfel cum statuează art. 27 NCPC invocat mai sus.
Sentința civilă nr. 1776/02.02.2012 având ca obiect întoarcerea executării silite este o HOTĂRÂRE EXECUTORIE, aptă a fi pusă în executare de îndată după pronunțarea sa.
Pârâta nu își poate invoca propria-i culpă, argumentând că a rămas în pasivitate în așteptarea definitivării titlului, motiv pentru care nu i-ar fi prescris dreptul de a obține executarea silită.
Art. 201 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil prevede că "prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil SUNT și RĂMÂN SUPUSE dispozițiilor legale care le-au instituit".
Practic, dreptul creditoarei de a cere executarea silită a luat naștere la data de 02.02.2012, termenul de prescripție extinctivă de 3 ani fiind deja împlinit la data la care a fost înregistrată la executorul judecătoresc cererea de executare silită -21.08.2015.
Dacă ar fi să se accepte argumentația pârâtei referitoare la nașterea dreptului său de a cere executarea silită de abia în momentul pronunțării deciziei în soluționarea recursului, respectiv de la data de 02.12.2014, ar însemna să se consimta la posibilitatea prelungirii termenelor de prescripție prevăzute de Decretul nr. 167/1958 printr-o nouă lege, respectiv prin Noul Cod Civil, ceea ce este total inacceptabil din punct de vedere juridic.
Temeiul de drept invocat de intimată nu este aplicabil și nu se referă la speța dedusă judecății, singurele texte legale aplicabile fiind cele din art. 3, alin. 1 din legea nr. 76/2012, raportat la art. 24, 25 și 27 din legea nr. 134/2010, care susțin aceeași idee, anume că ,,dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrare în vigoare a acestora’’, iar ,,hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul’’.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
La data de 21.08.2015 împotriva contestatorului a fost demarată executarea silită la cererea creditoarei intimata E. O. SA in dosar executional 545/2015 al B. G. M. F., in baza Sentinței civile nr. 1776/02.02.2012 a Judecătoriei O., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1017/R/02.12.2014 a Tribunalului Bihor, ambele pronunțate în dosarul cu numărul_ *.
In baza acestora a fost incuviintata executarea silita prin incheierea din 21.08.2015 a B. G. M. F., in urma careia s-a procedat la emiterea incheierii nr.1 din 22.09.2015 in dosar executional 545/2015 de stabilire a cheltuielilor de executare, in cuantum total de 3106,90 lei.
În primul rând, instanța constată că executarea silită împotriva contestatoarei a început dupa data de 15.02.2013, astfel incat, având în vedere dispozițiile art 3 alin 1 din legea nr 76/2012, raportat la art 24 si 622 alin 2 din legea nr 134/2010, constată că sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.
Constituind cea de-a doua faza a procesului civil, executarea silită trebuie să se desfășoare cu respectarea strictă a prevederilor art. 622 și următoarele C.proc.civ. Încălcarea unor astfel de dispoziții deschide părții interesate posibilitatea de a formula contestație la executare prin intermediul căreia pot fi invocate, în principiu, numai aspecte legate de pretinsele neregularități săvârșite cu ocazia întocmirii actului de executare.
În speta se pune in discutie legalitatea executarii silite din perspectiva pierderii caracterului executoriu al titlului pus in executare, datorita implinirii termenului de prescriptie.
Astfel, contestatoarea sustine faptul ca titlul executoriu dat de Sentința civila nr. 1776/02.02.2012 a Judecătoriei O., si-a pierdut caracterul executoriu intrucat de la data pronuntarii ei, 02.02.2012 pana la data formularii cererii de executare silita, au trecut mai mult de 3 ani, fiind astfel implinit termenul de prescriptie. Iar acest efect s-ar retine chiar daca sentinta mentionata a ramas definitiva si a devenit irevocabila abia la data de 02.12.2014, cand s-a pronuntat Decizia civilă nr. 1017/R/02.12.2014 a Tribunalului Bihor, intrucat deja de la data pronuntarii sentintei, aceasta devenise definitiva, si deci executabila, conform art. 377, alin. 1, pct. 1 coroborat cu art. 376, alin. 1 C.pr.civ. de la 1865.
Intimata arata ca desi termenul de prescriptie curgea initial de la data pronuntarii sentintei civile, totusi aceasta si-ar fi pierdut caracterul executoriu odata cu . noului cod de procedura civila, care a aratat ca doar hotararile definitive, astfel cum au fost redenumite fostele hotarari irevocabile, au caracter executoriu, si prin urmare momentul de la curge termenul de prescriptie ar fi cel de la data pronuntarii deciziei tribunalului, cand a devenit definitiva in acceptiunea noului cod de procedura civila.
În conformitate cu dispozitiile art. 706 din noul C.pr.civ., corelativul fostului art 405 al 1 si 2 din vechiul C.pr.civ., dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin implinirea termenului de 3 ani, dupa cum la fel este reglementat in art. 706 C. pr. civ., daca legea nu prevede altfel.
Termenul de prescripție incepe sa curgă de la data cand se naște dreptul de a cere executarea silita, iar prin implinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie (art 707 al.2 C.).
Din aceasta perspectiva, a prescriptiei, instanta retine, in acord cu contestatorul, ca momentul de la care curge termenul de presriptie este dat de dobandirea caracterului executoriu al titlului pus in executare. Intrucat Sentinta civila nr. 1776/02.02.2012 a Judecătoriei O. a fost pronuntata sub imperiul vechiului cod de procedura civila, rezulta ca acesteia ii sunt aplicabile, din perspectiva dobandirii caracterului executoriu sau nu, dispozitiile legii sub care ea s-a pronuntat, conform principiului neretroactivitatii legii civile, dat de art 15 al 2 din Constitutie, art 1 Vechiul cod civil de la 1864 si art 6 Noul Cod civil. Prin urmare, avand caracter definitiv, fiind atacabila doar cu recurs, rezulta ca aceasta avea caracter executoriu, si putea fi deci pusa in executare de buna voie, inca din data de 02.02.2012. Acest principiu se reitereaza si prin art. 27 din Noul cod de procedura civila, aplicabil spetei din punct de vedere procedural, care arata ca hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor si termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Insa, in ceea ce priveste prescriptia, trebuie facuta distinctie intre dreptul material la actiune si dreptul de a cere executarea silita, intrucat in primul caz vorbim de un drept civil substantial, iar in al doilea caz de un drept civil procesual, fiecare supus normelor de drept specifice, respectiv dreptul civil in primul caz, si dreptul de procedura civila in al doilea caz. In primul caz se aplica, in speta, dreptul civil material reglementat de Noul Cod civil, prin raportare la momentul pronuntarii primei hotarari judecatoresti, 02.02.2012, cand s-a nascut dreptul la actiune, acesta fiind momentul dobandirii caracterului executoriu al titlului pus in executare, iar in al doilea caz se aplica prevederile vechiului cod de proecdura civila, de la 1865, raportat la acelasi moment, 02.02.2012.
Analizand mai departe problema litigioasa, instanta retine ca potrivit art. 405, alin. 2 C.pr.civ., termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Formulată în termeni generici, norma înscrisă în acest articol constituie regula generală privind începutul prescripției care se aplică ori de câte ori nu există o regulă specială în acest sens, știut fiind că norma specială derogă de la norma generală (specialia generalibus derogant). În cazul hotărârilor judecătorești, opinia generală este că prescripția începe să curgă de la data când devin executorii, adică sunt susceptibile să fie puse în executare. Sunt executorii hotărârile definitive (art. 377 alin. 1 V.C.P.C.), în afara cazurilor în care recursul suspendă executare (art. 300 alin.1 V.C.P.C.).
Soluția începerii prescripției dreptului de a cere executarea silită la data când hotărârea judecătorească poate fi pusă în executare silită, mai exact la data când aceasta a devenit definitivă, trebuie nuanțată deoarece nu ține cont de principiile care guvernează prescripția extinctivă, fiind în discordanță cu regulile aplicabile întreruperii prescripției dreptului material la acțiune. Astfel, potrivit art. 2541 al 4 Noul C.civ. (fostul art. 17 alin. 3, din Decretul nr. 167/1958), în cazul când prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată, noua prescripție a dreptului de a obține executarea silita nu începe să curgă, cât timp hotărârea de admitere a actiunii nu a rămas definitivă, adică la data când a intrat în puterea lucrului judecat. Explicația este foarte simplă: cât timp judecata nu este desăvârșită și dreptul câștigat nu este confirmat cu putere de lucru judecat, reclamanta (E. SA) nu are certitudinea dreptului câștigat, siguranță pe care o dobândește abia după epuizarea căilor de atac la care adversarul său este îndreptățit. Din acest motiv, reclamanta nu poate fi constrânsă să purceadă la executarea silită în baza unui titlu executoriu, amenințat încă cu desființarea de către instanța de control judiciar. Desigur, dacă trece la executare, o poate face, deoarece hotărârea este executorie, insa ca o obligație imperfectă, cu riscul de a fi obligată la întoarcerea executării în caz de desființare a hotărârii care constituia titlu executoriu de către instanța de control judiciar – procedură complicată și costisitoarea pentru ambele părți, conform art. 4041-4043 C.. Dar starea de pasivitate nu poate fi însă socotită culpabilă și, în plus, sancționată, prin prescrierea dreptului de a cere executarea silită. Având în vedere durata proceselor, există riscul, precum în speță, ca până la soluționarea recursului prin hotărâre irevocabilă favorabilă, să se fi împlinit termenul de prescripție și reclamanta să ajungă în postura în care dreptul său, confirmat cu putere de lucru judecat, să nu mai poată fi niciodată satisfăcut, pentru simplul motiv că nu a pus în executare hotărârea devenită dinainte executorie. Evident, asemenea consecință este inadmisibilă și vădit nedreaptă.
Prin reglementarea actuala, s-a clarificat acest aspect, fiind prevazut in mod expres, prin art. 706, alin. 2 C.pr.civ. faptul ca „termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.” In acceptiunea noului cod de procedura civila, hotararile definitive sunt echivalentul celor ce in acceptiunea vechiului cod erau cele irevocabile, conform art. 8 din Legea 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii 134/2010 a Codului de procedura civila.
Prescripția dreptului de a cerere executarea silită nu poate să înceapă a curge cât timp efectul întreruptiv al cererii de chemare în judecată nu este definitiv consumat și dreptul material la acțiune nu este epuizat (art. 2537 si urm NCCiv, respectil fostul art 16 și 17 Decretul nr.167/1958), adică până când hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii nu a intrat în puterea de lucru judecat.
De altfel, codul nostru civil de la 1864, sub imperiul caruia a demarat intregul litigiu ce a facut obiectul dosarului_ * (preluat de actuala reglementare prin art 2539 NCCiv.), era limpede în această privință și nu lăsa loc de niciun dubiu: „cererea făcută în judecată, prevedea art. 1868, nu va putea întrerupe prescripția decât dacă va fi încuviințată de judecătorie prin hotărâre de nerevocabilă autoritate. În cazul acesta, nici o prescripție nu poate curge de la formarea cererii în judecată și până la pronunțarea unei asemenea hotărâri.” Prin urmare, acordand contestatoarei beneficiul aplicarii principiului previzibilitatii legii aplicabile, rezulta ca solutia in cazul de speta este aceeasi indiferent de codul aplicabil, fiind reglementata similar atat in prezent cat si in trecut.
În concluzie, în cazul hotărârilor judecătorești, prescripția dreptului de a cerere executarea silită, începe să curgă întotdeauna de la data rămânerii irevocabile a acesteia, art. 405 alin. 2 C.P.C coroborat cu art 2541 al 4) si 2539 NCCiv (echivalentul art. 17 alin. 3 din D. 167/1958, art. 1868 V.C. Civ.) Începutul prescripției nu trebuie legat de caracterul executoriu sau neexecutoriu al hotărârii, ci de puterea de lucru judecat al acesteia, cu atât mai mult cu cât doctrina românească consideră „executorialitatea” unul din caracterele puterii de lucru judecat (alături de exclusivitate, incontestabilitate și obligativitate) și nu invers.
Cât privește data la care hotărârea judecătorească susceptibilă de executare silită a rămas irevocabilă, ținând seama de prevederile art. 377 alin. 2 C.P.C., aceasta se plasează, în speță, în momentul dat de data pronunțării instanței de recurs, 02.12.2014.
Intrucat cererea de executare silita a fost formulata la data de 21.08.2015, la nici un an de la data pronuntarii hotararii din recurs, in aceste conditii si fata de aceste considerente, instanta va inlatura sustinerile contestatorului privind nelegalitatea executarii silite din dosar executional 537/2015 al B. Gardan M. F..
În ceea ce priveste celelalte aspecte contestate, tinand de cheltuielile de executare, instanta retine ca prin incheierea nr.1 din 22.09.2015 din dosar executional nr. 537/2015 de stabilire a cheltuielilor de executare, s-a stabilit un cuantum total al acestor cheltuieli in valoare de 3106,90 lei. Dintre acestea, sumele contestate sunt cele referitoare la cheltuieli materiale in cuantum de 124 lei, comunicare acte de procedura in cuantum de 496 lei, consultatii in legatura cu constituirea dosarului executional in cuantum de 248 lei.
Analizand pe rand fiecare din aceste sume, instanta retine ca suma de 124 lei, referitoare la cheltuieli materiale, a fost stabilita prin raportare la art. 670, alin. 3, pct. 7 C.pr.civ. referitoare la alte cheltuieli prevazute de lege ori necesare desfasurarii executarii silite. In acest sens, in acord cu contestatoarea, instanta retine ca aceste cheltuieli nu sunt justificate, din probatoriul administrat in cauza nerezultand efectuarea acestor cheltuieli. Caracterul nejustificat este cu atat mai pronuntat cu cat, in cuprinsul aceleiasi incheieri din 22.09.2015, exista specificat expres, defalcat, cheltuieli de acest gen, precum plic posta, taxa CNPP, taxa primarie, taxe postale, taxe CF.
Apoi, suma de 496 lei reprezentand cheltuieli cu comunicarea actelor de procedura, instanta retine ca potrivit pct 1 din anexa la Ordinul 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, acestea au un temei juridic, insa retinand ca aceste cheltuieli au fost deja mentionate si luate in calcul odata cu socotirea sumelor de 1,5 lei plic posta, 17 lei taxa CNPP, 20 lei taxa primarie, 20 lei taxe primărie, 49 lei taxe postale, rezulta ca acestea nu isi mai gasesc o alta justificare, astfel incat si acestea vor fi inlaturate. Oricum, acestea depasesc plafonul maximal de 400 lei, cel mai probabil prin adaugarea de TVA desi aceasta taxa este una cu caracter personal, ce apartine executorului si nu debitorului.
Cat priveste suma de 248 lei reprezentand consultatii in legatura cu constituirea dosarului executional, instanta retine ca potrivit pct. 14 din anexa la Ordinul 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, se pot stabili asemenea cheltuieli, insa intre limitele date de suma de 20 lei si 200 lei. Cum in speta, s-a stabilit suma de 248 lei, cel mai probabil prin adaugarea TVA, instanta apreciaza ca se impune pe de o parte reducerea acestei sume la valoarea maxima legala, 200 lei, TVA fiind o obligatie personala a organului de executare, iar pe de alta parte, reducerea acestei sume chiar si sub nivelul maxim legal, intrucat, in acord cu contestatoarea, nimic nu justifica aplicarea plafonului maxim, atata timp cat creditoarea a formulat cererea prin consilier juridic, un profesionist al dreptului, astfel incat si consultatiile in legatura cu constituirea dosarului executional este evident ca au decurs la un alt nivel. Prin urmare instanta va dispune reducerea acestor cheltuieli la suma de 50 lei, care include TVA, intrucat plata TVA este o obligatie personala a executorului, si nu a debitorului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a B. G. M. F., invocată de acesta, instanța o va respinge ca lipsită de obiect, deoarece acesta nu a fost chemat în judecată, în calitate de intimat.
F. de toate aceste considerente, instanta va admite in parte contestatia la executare, conform dispozitivului.
În temeiul art. 45, alin.1, lit. f din OUG nr.80/2013 coroborat cu art. 453, alin. 2 C.pr.civ. si art. 10, alin. 2 din OG 80/2013, instanța va dispune restituirea către contestator a partii din taxa judiciara de timbru aferenta parti admise din actiune, calculata la valoarea de [ 124 lei + 496 lei + (248-50) lei = 818 lei, adica suma de 62,26 lei din cei 1000 lei achitati cu chitanta EB_ BH din 01.10.2015 (fila 16), condiționat de rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
In baza art. 453, alin. 2 C.pr.civ., retinand culpa procesuala partiala a intimatei, instanta o va obliga la plata catre contestatoare a sumei de 200 lei, reprezentand onorariu avocat.
In baza art. 717, alin. 2 C.pr.civ., va obliga contestatorul la plata catre executor a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli cu comunicarea dosarului executional, instanta neputand acorda tariful solicitat de 1 leu/pagina, in speta nefiind aplicabil art.9 lit j si k din OG 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca lipsită de obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a B. G. M. F., invocată de acesta.
Admite in parte contestatia la executare formulata de contestatorul B. S., cu domiciliul ales la sediul SCPA „V.&C." din O., ./A, ., jud. Bihor, in contradictoriu cu intimata S.C. E. O. S.A. prin Lichidator Judiciar CASA DE INSOLVENTA TRANSILVANIA – cu sediul in O., ., jud. Bihor.
Anuleaza in parte incheierea nr. 1 din 22.09.2015 din dosar executional 545/2015 al B. Girdan M. F. de stabilire a cheltuielilor de executare, in sensul ca dispune inlaturarea cheltuielilor de executare constand in suma de 124 lei referitoare la cheltuieli materiale, suma de 496 lei reprezentand cheltuieli cu comunicarea actelor de procedura, si va dispune reducerea cheltuielilor constand in consultatii in legatura cu constituirea dosarului executional la suma de 50 lei, in care TVA este inclus.
Obliga contestatorul la plata catre B. Girdan M. F. a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli cu comunicarea dosarului executional nr. 545/2015.
Obliga intimata la plata catre contestator a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.
Dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru de 62,26 lei, condiționat de rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se va inregistra la Judecatoria O..
Pronuntata in sedinta publica din 14 decembrie.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. F. V. N. A.
Red. PFV/07.01.2016
Dact. NA/07.01.2016
Ex. 4
Comunicat cu:
- contestatorul B. S.
- intimata . prin Lichidator Judiciar CASA DE INSOLVENTA TRANSILVANIA
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria ORADEA | Grăniţuire. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
