Contestaţie la executare. Sentința nr. 7531/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7531/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 7531/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7531/2015
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. E. R.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator V. V. C., contestator V. B. M. și pe intimat B.R.D. G. SOCIETET GENERALE S.A. PRIN SUCURSALA CLUJ, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.09.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 30.01.2015, sub dosar nr._, legal timbrată, conform art.10, alin.2 din OUG nr.80/2013, contestatorii V. V. C. și V. B. M., în contradictoriu cu intimata B.R.D. G. SOCIETE GENERALE S.A. PRIN SUCURSALA CLUJ, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună admiterea contestației, formulata impotriva tuturor actelor de executare, inclusiv a procesului verbal de sechestru din 05.01.2015 comunicat la 14.01.2015, a somatiei imobiliare din 20.11.2014, a Incheierii de numire administrator sechestru din 21.11.2014, a Incheierii nr._/12.11.2014 si impotriva titlurilor executorii, dispunand anularea formelor de executare silita din dosarul executional nr.381/2014 al B. M. V., respectiv sa constate ca executarea silita in dosarul executional este nelegala si nula de drept.
Totodată, contestatorii au solicitatinstanței lamurirea si constatarea sumelor reale urmaribile silit de BANCII B.-G. SOCIETE GENERALE S.A, respectiv constatarea caracterului abuziv al urmatoarelor clauze din contractele de credit si anularea:
- anularea clauzei prevăzută la 3.4 din Conditii Generale si pct. 7 alin 2 din Conditiii particulare privind dobanda indexabila din Convenția de credit nr. 611/21.09.2007 privind posibilitatea unilaterala a bancii de indexare a ratei dobânzii aplicate
- anularea clauzei prevăzute de art. 8 alin1”comision de intocmire” dosar de 1199,84 eur si 8.3 "comision lunar de gestiune credit " de 0,1% din Convenția de credit nr._/20.06.2006
-anularea clauzei prevazute la 10 a si b privind obligarea noatra la incheierea unuei polite de asigurare viata la un o societate de asigurari impusa si impunerea unui anumit cuantum care se adauga la rata lunar (0,29% la soldul lunar al creditului)
- obligarea B.-G. SOCIETE GENERALE S.A SA la restituirea sumei in echivalent lei la data plății, încasată nelegal din modificarea unilaterala a dobanzii până la data introducerii plângerii, actualizată cu rata inflației la data plății efective, precum și a sumelor de bani cu titlu de comision gestiune, comision de intocmire, reținute până la pronunțarea hotărârii, actualizat cu rata inflației, având în vedere că acest sume le-am plătit lunar, până la finalizarea contractului de credit, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că V. E. si V. V. D., garanți ipotecari pentru terenul intravilan situat in Sanmartin, inscris in CF.NDF 169 nr.topo 399 in suprafata totala de 1500 mp, nu au renuntat la beneficiul de diviziune si discutiune, apreciind că Banca trebuia sa ceara executarea garantiilor Imprumutatului V. V. C. si V. B. M. si ulterior numai dupa ce s-a finalizat executarea silita a acestor garantii, eventual sa urmareasca bunuri proprietatea garantilor ipotecari, contestatorii invocă beneficiul de discutiune raportat la faptul ca B. M. a trecut la executarea si altor bunuri ale subsemnatilor in conditiile in care conventional aceștia s-au angajat sa garanteze rambursarea creditului doar cu terenul din Sanmartin.
Prin urmare, contestatorii mai solicită instanței să constate nulitatea absoluta partiala a contractului de credit nr. 611/21.09.2007 incheiat intre contestatori si B.-G. SOCIETE GENERALE S.A., iar în temeiul art.701 alin 1 C.pr.civ., sa dispună restrangerea executarii doar asupra bunului adus in garantie, intrucat la evaluarea facuta de Banca la acordarea creditului depasea cu mult valaorea debitului,respectiva vea o valaore de 100.000 eur.
Totodată, se solicită și anularea scoaterii la vanzare a imobilului terenul intravilan situat in Sanmartin, inscris in CF.NDF 169 nr.topo 399 in suprafata totala de 1500 mp pentru o valoare net subevaluata, in baza Raportului de Evaluare efectuat de evaluatorii bancii la data de 20.12.2013 - Raport de evaluare a intocmit de COLLIERS, respectiv a se dispune o noua evaluare care sa stabileasca in mod real valoarea imobilului scos la licitatie
În mod cu totlul subsidiar, daca instanța un va constata legalitatea cererilor formulate, contestatorii solicită admiterea contestatiei la executare, în sensul de a dispune lamurirea si intinderea obligatiilor titlurilor executorii contestate, in conditiile in care creditorul nu respecta clauzele contractuale referitoare la garantii
În motivare, se arată că la data de 21.09.2008, prin convenția de credit nr. 611/21.09.2007, intimata B.-G. SOCIETE GENERALE S.A a acordat contestatorilor un împrumut cu garanție imobiliară în valoare totală de 74.990 EURO (saptezecisipatrumiinouasutenouazeci euro), cu o perioadă de rambursare de 300 (treisute) luni, garantat prin ipotecarea unui imobil extrem de valoros terenul intravilan situat in Sanmartin.
Prin procesul verbal de sechestru din 05.01.2015 comunicat la 14.01.2015, a somatiei imobiliare din 20.11.2014,a Incheierii de numire administrator sechestru din 21.11.2014, a Incheierii nr._/12.11.2014 a Judecatoriei Oradea, contestatorii au fost instiintati ca in baza titlulului executoriu susmentionat (contract de credit) sunt datori Bancii B.-G. SOCIETE GENERALE S.A cu suma de 74.440,25 EUR +onorariu executor judecatoresc si cheltuieli executare silita total creanta de recuperat 10.970,39 Lei.
Mai susțin contestatorii că, la data încheierii Convenției de credit, nu au avut posibilitatea să negociem clauzele contractuale, întrucât convenția era deja redactată în mod standard, pentru toți clienții băncii. În acest context, art. 8 .1 si 8.3 din Convenția de credit nr._/20.06.2006 este abuzivă și încalcă în mod flagrant dispozițiile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, respectiv prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2000 unde se stipulează că orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, cele ale alin. 2 prin care se dispune ca, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului și cele ale alin. 3 al aceluiași articol prin care se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Observatiile privind cuprinderea acestor clauze in contracte preformulate, crearea unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor si nulitatea absoluta a acestor clauze abuzive sunt valabile si in aceasta ipoteza. Aceste comisioane, calculate si perceput lunar in suma mare (1199,84 eur), disimuleaza, de fapt, un procent consistent de dobanda, marind artificial costul efectiv al creditului si, in plus, creand bancii un avantaj concurential contrar uzantelor cinstite fata de celelalte banci.
In baza celor invederate, se impune constatarea caracterului abuziv al clauzelor care reglementeaza plata comisionului de gestiune si intocmire dosar din acest contract de credit. Rezervarea dreptului băncii de a revizui rata dobânzii curente în mod unilateral, fără a fi negociată cu noi, respectiv pct. 3.4 din conditii generale si 7.2 din conditii particulare privind dobanda variabila din Convenția de credit nr. 611/21.09.2007 este în mod vădit abuzivă, deoarece nu asigură nici o posibilitate de control, astfel încât să fie îndeplinite cerințele unui tratament egal, în speță să se asigure un grad rezonabil de previzibilitate.
Conform art. 4 alin. 2 și 3 din Legea 193/2000 o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate, sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
La art. 3.4 litera A SI B se vorbeste de dreptul bancii de a modifica dobanda unilateral. Aceasta clauza pune problema constatării caracterului abuziv sub aspectul echilibrului contractual, in sensul ca ofera bancii dreptul de-a revizui dobanda curenta, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, nici macar comunicată, aceasta trebuind doar afișată.
Modul de calcul al dobanzii, care e legal si in concordanta cu art.37 din OUG 50/2010, poate fi influentat si de anumiti factori care tin de vointa unilaterala a bancii: de costurile operationale, costurile de refinantare pe piata monetara/de capital, costurile surselor de finantare proprii, modificari legislative care impun acest lucru. Modificarea dobanzii prin actul aditional este determinata de indicatori necunoscuti,iar subsemantul nu are la dispozitie nici un criteriu dupa care sa verifice corectitudinea si buna credinta a bancii,fiind evident dezechilibru semnificativ intre dreptul bancii si obligatia imprumutatilor
Contestatorii apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru declararea ca abuzivă a clauzei prev. de art. 3. 4 din Convenția de credit, întrucât aceștia au calitatea de consumator, în sensul definit de lege, pârâta de comerciant, iar convenția încheiată a fost una standard.
Dispozițiile Legii 193/2000, invocate în prezenta cauză dedusă judecății, transpun prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
În speță, se impune obligarea intimatei la restituirea către contestatori a sumelor încasate până la data pronunțării prezentei hotărâri, încasată nelegal din modificarea unilaterala a dobanzii până la data introducerii actiunii, actualizată cu rata inflației la data plății efective, precum și a sumelor de bani cu acest titlu reținute până la pronunțarea hotărârii, actualizat cu rata inflației, având în vedere că acest comision a fost plătit lunar, până la finalizarea contractului de credit.
Contestatorii mai solicită a se constata că titlul executoriu în baza căruia s-a procedat la executare silită este contractul de credit, iar creditoarea a procedat la executarea silită a garantului, fără însă ca anterior să fi încercat executarea debitorului principal și numai dacă acesta ar fi fost insolvabil să treacă la executarea silită a garanților ipotecari. Eventuala motivare a începerii executării silite în acest fel ar fi bazata pe faptul că, prin contractul semnat de părți s-a renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune, astfel că aceast creditor se poate îndrepta fie împotriva debitorului principal fie a debitorilor accesorii, după opțiunea sa, pentru a-și realiza creanță.
În aceste condiții, clauza prin care contestatoarea a renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune este lovită de nulitate absolută, nefiind negociată direct și creând în detrimentul acestora și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, mai exact între obligația pe care aceștia și-au asumat-o prin semnarea în calitate de giranți a contractului de credit și modalitatea de interpretare a acesteia de către bancă.
Întrucât contestatorii nu au avut posibilitatea să negocieze clauzele contractuale, respectiv renuntarea la beneficul de diviziune, aceasta este o clauză abuzivă în sensul definit de art. 4 din Legea 193/2000.
Se invocă, totodată, beneficiul de discutiune raportat la faptul ca B. M. a trecut la executarea si altor bunuri ale contestatorilor, in conditiile in care conventional aceștia s-au angajat sa garanteze rambursarea creditului doar cu terenul din Sanmartin, respectiv se solicită anularea procesului-verbal de sechestru din 05.01.2015.
Contestatorii au solicitat instanței și lamurirea si constatarea sumelor reale urmaribile silit de BANCII B.-G. SOCIETE GENERALE S.A si sa constatate caracterul abuziv al clauzelor din contractele de credit indicate în petitul cererii, pe cale de consecință anularea acestora.
În drept, contestatorii au invocat dispozitiile C.pr.civ., Legea nr.193/2000, iar în probațiune au depus la dosar înscrisuri.
Legal citată, intimata B.-G. Societe Generale SA a formulat și a depus la dosar întâmpinare (f.42-53), înregistrată la instanță în data de 02.03.2015, invocând exceptia tardivitatii contestatiei la executare in ceea ce priveste actele si formele de executare efectuate in dosarul executional nr. 381/2014 al B. M., si anume: somatia imobiliara, somatia, incheierea de numire a administratorului sechestru si a incheierii de incuviintare a executarii silite, si a executarii silite insasi, exceptia inadmisibilitatii petitelor privind constatarea caracterului abuziv si anularea unor clauze contractuale, precum si restituirea sumelor incasate in baza acestor clauze pe calea contestatia la executare, respectiv exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste restituirea sumelor achitate cu titlu de dobanda si comisioane, iar pe fondul cauzei respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata.
În motivare, intimata a arătat că actele contestate de catre contestatori, atat somatiile, incheierea de numire a administratorului sechestru, cat si incheierea de incuviintare a executarii silite au fost comunicate contestatorilor la data de 25.11.2014, potrivit dovezilor de comunicare. Astfel, termenul in care contestatorii puteau contesta actele mentionate era de 15 zile de la comunicarea acestor acte, termen care se implinea la data de 11.12.2014. De asemenea, incheierea executorului judecatoresc de numirea a administratorului sechestru se putea ataca in termen de 5 zile de la counicarea acesteia, astfel pentru act act termenul se implinea data de 01.12.2014. Or, se poate observa facil faptul ca, contestatorii au introdus actiunea in contestatie la executare la data de 30.01.2015, aceasta fiind tardiva in ceea ce priveste contestatia tuturor actelor de executare, cu exceptia procesului-verbal de sechestru comunicat in data de 14.01.2015. Termenul instituit prin art 714 alin 1 C. este imperativ, nerespectarea acestuia conducand la decadarea debitorului din dreptul de a contesta actele de executare.
In concluzie, contestatorii aveau posibilitatea sa formuleze contestatie la executare silita insasi si sa conteste actele de executare emise si comunicate in luna noiembrie 2014, in termenul de 15 zile in urma comunicarii somatiilor si a celorlalte acte de executare. Avand in vedere ca, contestatia la executarea silita a fost formulata abia in data de 30.01.2015 contestatia este in mod vadit tardiva.
Totodata se observa ca practic prin contestatie se contesta cuantumul creantei in vederea recuperarii careia a fost initiata executarea silita, adica se solicita instantei „sa constate care sunt sumele reale urmaribile”. In esenta se contesta certitudinea creantei. In speta, cuantumul creantei a fost comunicat prin somatii deja in anul 2014, iar la somatii au fost atasate titlurile executorii, astfel cum rezulta din dovezile de comunicare. Insa contestatorii nu au contestat executarea silita insasi in termen legal, adica in 15 zile de la primirea somatiei, formuland dupa mai mult de doua luni dupa primirea actelor.
Toate actele de executare silita ulterioare emiterii somatiei reiau aceasi informatie in ceea ce priveste creanta. In masura in care s-ar admite ca, creanta s-ar putea contesta oricand, s-ar accepta si faptul ca o contestatie la executare insasi se poate formula in termen de 15 zile de la primirea oricarei act de executare.
Faptul ca, contestatorii au contestat certitudinea creantei, invocand OUG 50/2010 si legea nr. 193/2000 nu inseamna ca, în speță, calea procedurala aleasa de acestia nu trebuia exercitata in conditii legale. Or, daca acceptam rationamentul contestatorilor ajungem la concluzia ca, practic creanta al carei cuantum se comunica prin prima somatia comunicata debitorului executat se poate contesta oricand si pentru orice motive, fara a fi necesare respectarea dispozitiilor art 714 C.pr.civ.
In ceea ce priveste inadmisibilitatea petitelor privind constatarea caracterului abuziv si anularea unor clauze contractuale, precum si restituirea sumelor incasate in baza acestor clauze de catre bancă, intimata a arătat că în cadrul unei contestatii la executare se poate discuta legalitatea actelor de executare silita, certitudinea creantei la care se refera executare. Insa in cadrul unei contestatii in mod cert nu se poate solicita restituirea unor sume de bani achitate voluntar in prealabil declansarii executarii silite. Aceste sume de bani nu s-au incasat in cursul executarii silite si nu au nicio legatura cu executarea, fiind inadmisibila transformarea contestatiei la executare . in pretentii.
In ceea ce priveste invocarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, se arată ca legiuitorul prin art. 712 alin 2 NCPC “Conditii de admisibilitate” ale contestatiei la executare, a stabilit in mod clar faptul ca apararile de fond – ca cele privind existenta unor clauze abuzive in contractul de credit – se pot invoca in cadrul unei contestatii la executare numai in situatia exceptionala in care legea nu prevede o cale procesuala specifica pentru desfiintarea titlului executoriu. Or, in vederea constatarii existentei unor clauze abuzive in contracte in mod cert exista posibilitatea formularii unor actiuni de drept comun (de pilda actiunea in nulitate/anulare clauze abuzive prevazuta de legea 193/2000 de care se prevaleaza contestatorii). Totodata, in vederea valorificarii pretentiilor privind restituirea unor sume de bani contestatorii dispun de o actiune in justitie, solicitarea restituirii tuturor sumelor achitate cu titlu de dobanda si comisioane fiind vadit inadmisibila raportat la dispozitiile imperative ale art 712 NCPC.
Contestatorii solicita constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale si eliminarea acestor clauze. Asadar contestorii urmaresc modificarea titlului executoriu prin eliminarea unor clauze si au pretentii cu privire la sume de bani. Asemenea pretentii in mod cert nu se incadreaza in notiunea de “lamuriri” un titlu executoriu. In urma unei eventuale lamuriri in mod cert nu se elimina clauze si nu se modifica un titlu executoriu. Aceste aspecte exced cadrului stabilit de lege pentru o contestatie la titlu.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste restituirea sumelor achitate cu titlu de dobanda si comisioane, intimata arată că aceasta cerere in mod evident este supusa termenului general de prescriptie de 3 ani care curge de la data achitarii sumelor de bani in temeiul clauzei contractuale criticate.
Pe fondul cauzei, se arată că prezenta contestatia la executare este vadit neintemeiata. In ceea ce priveste anularea procesului-verbal de sechestru din 05.01.2015, intimata a menționat că împrumutul a fost garantat cu un singur bun, si anume cu bunul imobil aflat in proprietatea garantilor ipotecari V. V. D. si V. E.. Astfel, avand in vedere ca, pe de o parte contestatorii sunt debitori principali in cadrul contractului de credit incheiat cu banca, iar pe de alta parte, acestia nu au constituit garantatie reala asupra vreunui bun aflat in patrimoniul acestora pentru restituirea creditului, in mod evident contestatorii raspund personal de indeplinirea obligatiilor lor (potrivit art. 1718 Vechiul Cod Civil). Acest lucru semnifica faptul ca debitorii, in speta contestatorii, raspund personal cu toate bunurile lor mobile si imobile, prezente si viitoare, care servesc drept garantie pentru realizarea creantelor creditorilor lor, in speta intimata.
De asemenea, potrivit art. 730 Cod Proc. Civ. pentru creantele sale, creditorul poate urmari bunurile mobile ale debitorului, indicand astfel care sunt bunurile asupra care ar vrea sa se faca executarea. Astfel, si potrivit acestui text de lege, intimata creditoare este indreptatita sa demareze executarea silita impotriva imprumutatului in vederea recuperarii creantei. Astfel, atat timp cat avea dreptul de a executa silit contestatorii atat mobiliar, cat si imobiliar, ordinea nu conteaza, putandu-se face si concomitent. Nu este justificata sustinerea contestatorilor raportat la faptul ca bunul mobil asupra caruia s-a instituit sechestrul nu era in garantia intimatei, avand textul de lege mai sus invocat din care rezulta in mod clar faptul ca intimatei ii este conferit acest drept de lege. Astfel, in ceea ce priveste solicitarea anularii procesului-verbal de sechestru, motivarea contestatorilor fiind in sensul nerespectarii de catre intimată a executarii garantiilor aferente contractului de credit acordat de catre bancă, aceasta solicitare nu este intemeiata.
Intimata consideră, de asemenea, că, in ceea ce priveste petitul in care se evidentiaza faptul ca garantii ipotecari V. V. D. si V. E. nu au renuntat la beneficiul de diviziune si discutiune, precum si petitul privind invocarea de catre contestatori a beneficiului de discutiune, contestatorii sunt confuzi cu privire la propriile lor solicitari, existand o contradictie atat in ceea ce priveste solicitarea lor, cat si in ceea ce priveste motivarea solicitarilor.
În ceea ce priveste petitul referitor la restrangerea executarii doar asupra imobilului adus in garantie, intimata considera aceasta solicitare ca fiind neintemeiata. Aceasta deoarece, pentru a putea aplica o restrangere a executarii asupra unui bun, in mod imperios este necesar ca valoarea bunurilor urmărite sa fie vădit excesivă în raport cu valoarea creanței ce urmează a fi satisfăcută. Or, in primul rand, este de notorietate faptul ca incepand cu anul 2008 pretul de piata al imobilelor a scazut drastic, valoarea acestora fiind diminuata. In al doilea rand, nu se poate porni de la premisa ca valoarea imobilului adus in garantia bancii este vadit excesiva in raport cu valoarea creantei dorita a fi satisfacuta prin intermediul executarii silite, din moment ce nu exista o evaluare actuala a imobilului.
Cu privire la anularea scoaterii la vanzare a imobilului, intimata arată că instanta nu poate anula o actiune/inactiune, o stare de fapt, asa cum solicita contestatorii in prezenta contestatie, o asemenea solicitare fiind inadmisibila. In al doilea rand, din moment ce nu exista momentan un pret stabilit al bunului imobil de un evaluator, o valoare la care se poate raporta executorul judecatoresc in momentul intocmirii publicatiei de vanzare, nu se poate proceda la “scoaterea la vanzare” a imobilului. In consecinta, se impune respingerea acestui petit ca inadmisibil, prematur si neintemeiat.
In ceea ce priveste sustinerea conform careia in contract s-ar regasi clauze abuzive, precum cele privind dobânda indexabilă, comisionul lunar de gestionare/administrare a creditului, comisionul de intocmire/analiza dosar, clauza privind asigurarea de viată, și aceasta este neintemeiata, deoarece aceste stipulatii contractuale sunt in deplina conformitate cu dispozitiile legale cuprinse in actele normative care asigura protectia consumatorilor.
In drept, intimata a invocat textele de lege menționate în cuprinsul întâmpinării, iar în probațiune a depus la dosar înscrisuri, solicitând interogatoriul contestatorilor.
La termenul din 21.05.2015, contestatorii au depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.183-190), solicitând respingerea excepțiilor invocate de intimată, pe fond reiterând și dezvoltând motivele inițiale.
Prin încheierea din 28.05.2015 (f.192-193), instanța a admisîn parte excepția tardivității contestației la executare, respectiv cu privire la actele de executare comunicate contestatorilor la data de 25.11.2014 și cu privire la capetele subsidiare de cerere, a respins excepția tardivității contestației cu privire la procesul-verbal de sechestru, emis la data de 05.01.2015 de B. M. V. în dosarul execuțional nr.381/2014 și comunicat contestatorilor la 14.01.2015, lăsând nesoluționate excpețiile inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de intimată cu privire la capetele subsidiare de cerere.
La solicitarea instanței, formulată în temeiul art.716, alin.2 C.pr.civ., B. M. V. a comunicat și a depus la dosar copia certificată a dosarului execuțional nr.381/2014.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
În fapt, prin încheierea nr._/2014, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._/271/2014, a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr.381/2014 al B. M. V., având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea intimată B.-G. Societe Generale SA împotriva debitorilor V. V. și V. B. M. (contestatorii din prezenta cauză) și a garanților ipotecari V. E. și V. V. D., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr.611/21.09.2007 și contractul de ipotecă autentificat sub nr.1530/21.09.2007 de către BNP B. F. E..
Ulterior, executorul judecătoresc a emis și a comunicat debitorilor contestatori și, respectiv debitorilor garanți ipotecari, la data de 25.11.2014, actele de executare reprezentând înștiințare, somație, somație imobiliară, proces-verbal de situație, însoțite de titlul executoriu susmenționat, acte de executare în privința cărora instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executare, conform încheierii din 28.05.2015, pentru motivele acolo arătate, dispunând, totodată, continuarea judecății exclusiv cu privire la contestația la executare formulată împotriva procesului-verbal de sechestru emis de B. M. V. la data de 05.01.2015.
Având în vedere solicitarea creditoarei intimate și, respectiv, încuviințarea executării silite în dosarul execuțional susmenționat, prin toate modalitățile prevăzute de lege (respectiv poprire/mobiliară/imobiliară), având în vedere că termenul pentru îndeplinirea obligației pecuniare față de creditoarea intimată, prevăzut în somația comunicată debitorilor contestatori, respectiv în somația imobiliară comunicată debitorilor garanți ipotecari, a expirat fără a fi îndeplinită obligația stabilită în titlul executoriu (în sensul neachitării sumelor datorate intimatei), executorul judecătoresc a emis, la data de 05.01.2015, procesul-verbal de sechestru prin care a dispus sechestrarea tuturor autovehiculelor aparținând debitorilor contestatori V. V. și V. B. M..
Sechestrarea autovehiculelor proprietatea debitorului, conform art.739 C.pr.civ., face parte din procedura urmăririi mobiliare, respectiv a urmăririi bunurilor mobile ale debitorului, aflate la acesta sau la alte persoane, în vederea realizării creanței creditorului urmăritor, potrivit art.730 și urm.C.pr.civ.
Referitor la critica adusă de contestatori acestei proceduri de executare, în sensul sechestrării autovehiculelor proprietatea lor, în contextul în care creditul acordat de banca intimată fusese garantat cu un imobil, proprietatea garantilor ipotecari V. V. D. si V. E., raportat la care executorul judecătoresc era obligat să se îndrepte cu prioritate, în vederea recuperării creanței creditoarei intimate, instanța constată caracterul neîntemeiat al motivului susmenționat, avut în vedere de contestatori la fundamentarea contestației ce face obiectul prezentului litigiu.
În primul rând, bunul imobil ipotecat în vederea garantării împrumutului acordat de către banca intimată celor doi contestatori, potrivit contractului de credit nr.611/21.09.2007 și contractului de ipotecă autentificat sub nr.1530/21.09.2007 este proprietatea garanților ipotecari V. V. Doruși V. E., și nu a debitorilor principali, contestatorii din prezenta cauză, context în care devin incidente dispozițiile art.1718 din vechiul C.civ. (incident în speță sub aspectul dreptului material, față de data încheierii contractului de credit-titlu executoriu, respectiv 21.09.2007), potrivit cărora ”oricine este obligat personal este ținut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente și viitoare”.
În interpretarea prevederilor legale suscitate, instanța reține că, în speță, contestatorii sunt debitori principali in cadrul contractului de credit incheiat cu banca intimată, iar acestia nu au constituit nicio garantatie reala asupra vreunui bun aflat in patrimoniul acestora pentru restituirea creditului, pe cale de consecință contestatorii raspund personal de indeplinirea obligatiilor lor, cu toate bunurile lor mobile si imobile, prezente si viitoare.
În al doilea rând, cât privește beneficiul de diviziune și de discuțiune, la care garanții ipotecari au renunțat, conform art.8 din contractul de ipotecă autentificat sub nr.1530/21.09.2007, se reține că această chestiune nu are incidență în speță, sub aspectul analizei actului de executare reprezentat de procesul-verbal de sechestru emis de executorul judecătoresc la 05.01.2015, privind autovehiculele proprietatea debitorilor principali, contestatori în prezenta cauză.
Cu toate acestea, instanța va avea în vedere că garanții ipotecari au renunțat la beneficiul de discuțiune, astfel că intimata creditoare nu este obligată să urmărească prioritar bunurile debitorului principal și numai dacă nu va fi îndestulată astfel, să urmărească bunul imobil ipotecat, proprietatea garanților ipotecari, executorul judecătoresc având posibilitatea de a demara și de a parcurge, concomitent, atât urmărirea mobiliară și imobiliară, respectiv prin poprire, împotriva debitorilor principali (contestatorii), cât și urmărirea imobiliară a debitorilor garanți ipotecari, cu privire la imobilul proprietatea acestora din urmă, ce a făcut obiectul contractului de ipotecă susmenționat.
Pentru toate considerentele de mai sus, față de probatoriul administrat în cauză și în temeiul textelor de lege incidente în materie, potrivit art.716 și art.719 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare, în sensul că va menține ca legal și temeinic procesul-verbal de sechestru întocmit la data de 05.01.2015 în dosarul execuțional nr.381/2014 al B. M. V..
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța, reținând culpa procesuală a contestatorilor în prezenta cauză și aplicând principiul accesorium sequitur principale, va respinge cererea acestora de restituire a taxei judiciare de timbru, nefiind întrunite cerințele din art.45, alin.1, lit.f din OUG nr.80/2013.
Totodată, instanța va lua act că, în prezenta cauză, nu au fost solicitate alte cheltuieli de judecată, intimata solicitând cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul V. V. C., având CNP_, și de contestatoarea V. B. M., având CNP_, ambii cu domiciliul în mun.Oradea, ., jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata B.-G. SOCIETE GENERALE SA, înmatriculată în registrul comerțului cu nr.J_, având CUI_, prin Sucursala Bihor, cu sediul în Cluj-N.,., nr.81-83, jud.Cluj.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de sechestru întocmit la data de 05.01.2015 în dosarul execuțional nr.381/2014 al B. M. V..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. O. E. M. M. A.
Red. R.O.E.
Dact. M.A.M.
5 ex./30.09.2015
3 .- contestatorul V. V. C..
- contestatoarea V. B. M..
- intimata B.-G. SOCIETE GENERALE SA
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7533/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6402/2015.... → |
|---|
