Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 10598/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 25 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P.-S.-F. P.
Grefier R. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator I. B. și pe intimat B. A. F. F., intimat ., având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal facut in cauza, nu se prezintă nimeni.
Procedura este completa.
S-a facut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 25.11.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA
DELIBERÂND
Constată că prin contestația la executare, înregistrată la instanță la data de 03.08.2015, sub dosar nr._, scutită de plata taxei judiciare de timbru, contestatorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. F. F. și S.C. F. & F. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea tuturor actelor și formelor de executare silită și a executării silite înseși din dos. execuțional nr. 685/E/2015 și suspendarea executării silite pornită împotriva sa în dos. execuțional nr. 685/E/2015.
În motivarea contestației, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 9108/02.09.2014 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia civilă nr. 17/A/20.01.2015 a Tribunalului B., s-a admis plângerea contravențională formulată de S.C. F. & F. S.R.L., dispunându-se plata către aceasta, de către contestator, a sumei de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și a contravalorii mărfii confiscate, în cuantum de 28.341,31 lei.
La data de 15.05.2015, administratorul S.C. F. & F. S.R.L. a depus o cerere la contestator, înregistrată sub nr._/2015, prin care a solicitat punerea în aplicare a hotărârii judecătorești mai sus amintite, în urma căreia s-au luat măsuri pentru plata sumei de 1.800 lei, însă cu privire la contravaloarea mărfii confiscate, reprezentantul societății a fost îndrumat să se adreseze Administrației Finanțelor Publice B. întrucât bunurile au fost valorificate de această instituție.
La data de 24.07.2015 însă, s-a comunicat din partea intimatului BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. F. F. încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, alături de somația de plată, înștiințarea și declarația de înființare a popririi. S-a solicitat plata sumei de 34.613,53 lei, din care 4.472,22 cu titlu de cheltuieli de executare, iar restul reprezentând debit.
Contestatorul a contestat debitul, nefiind vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă, ținând cont de faptul că bunurile confiscate au fost valorificate, fiind bunuri perisabile, suma de bani intrând la bugetul de stat, iar nu în bugetul propriu al contestatorului.
Contestatorul a susținut că executorul judecătoresc a nesocotit prevederile art. 1 și 2 din OG 22/2002, comunicând somația și demarând concomitent și executarea silită, prin poprire.
De asemenea, a învederat că înțelege să conteste și cuantumul exagerat al cheltuielilor de executare raportat la debitul urmărit.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711-717 C.pr.civ. și ale OG 22/2002.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. F. F. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a comunicat copie a dosarului execuțional, solicitând plata sumei de 42,16 lei, cu titlu de xerocopii.
Prin întâmpinare, intimata S.C. F. & F. S.R.L. a solicitat respingerea contestației la executare și a suspendării executării silite, arătând că nu există motive care să ducă la anularea întregii executări silite. A susținut că INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B. are datoria de a executa o hotărâre judecătorească ce reprezintă titlu executoriu și că nu va putea invoca apărări de fapt sau de drept pe calea contestației la executare, dat fiind faptul că titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească. De asemenea, a arătat că în privința Administrației Finanțelor Publice B., instituție la care a fost trimisă de contestator pentru recuperarea contravalorii mărfii, nu are cu aceasta nici un raport juridic.
Cu privire la cheltuielile de executare, intimata a arătat că acestea au fost stabilit potrivit normelor legale în vigoare și sunt pe deplin temeinice și justificate.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că prin sentința civilă nr. 9108/02.09.2015, pronunțată de Judecătoria Oradea în dos._, definitivă prin decizia civilă nr. 17/A/20.01.2015 a Tribunalului B., s-a admis plângerea contravențională formulată de S.C. F. & F. S.R.L. în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B. și s-a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.01.2014, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B. fiind obligat și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.800 lei și a contravalorii bunurilor confiscate.
La data de 15.05.2015, intimata S.C. F. & F. S.R.L. a înaintat către contestator o cerere de executare a hotărârii judecătorești mai sus amintită, iar acesta a răspuns că instituția a predat bunurile confiscate Administrației Finanțelor Publice B., care le-a valorificat, invitând intimata să se adreseze acestei entități pentru recuperarea contravalorii bunurilor, arătând totodată că suma de 1.800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată va fi achitată de Serviciul financiar.
La data de 09.07.2015, s-a înregistrat la BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. F. F. o cerere de executare silită, care a fost admisă în aceeași zi, încuviințându-se executarea silită.
La data de 09.07.2015, s-a procedat la comunicarea de către executorul judecătoresc, cu contestatorul a somației de plată a sumei totale de 34,613,53 lei (30.141,31 lei, debit și 4.472,22 lei, cheltuieli de executare silită), a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare silită și a adresei de înștiințare a înființării popririi. Aceste înscrisuri au fost recepționate de contestator la data de 24.07.2015.
Instanța reține că, contestatorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B. are calitatea de „instituție publică”, potrivit art. 9 din OG 51/1998 cu modificările ulterioare raportat la art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora, în categoria instituțiilor publice sunt incluse Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare a acestora.
Dată fiind calitatea de instituție publică, contestatorul a invocat incidența în cauză a dispozițiilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, așa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv faptul că în cadrul procedurii, nu a fost respectat termenul de grație de 6 luni, care operează legal în beneficiul său.
Potrivit art. 2 din actul normativ menționat, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art. 3, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Cronologia procedurii prevăzute în textele legale menționate este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de C.pr.civ., mobiliară, imobiliară sau poprire.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 al. 2 din Constituția României (tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern) și art. 20 alin. 2 (dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile), dispoziții care atrag prioritatea în soluționarea cauzei de față a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Astfel, contestatorul, tocmai în considerarea calității sale de instituție publică are îndatorirea, ca reprezentant al autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și la a executa de bunăvoie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă. Or, în cauză, deși sentința civilă a devenit executorie, se constată că între acest moment și data formulării de către intimata S.C. F. & F. S.R.L. a cererii de executare silită, nu a existat niciun demers din partea contestatorului pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, iar în lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor, simpla solicitare de a se constata incidența prevederilor OG 22/2002 făcută în fața instanței, nu îl poate scuti pe contestator de executarea silită.
Din această situație de fapt, instanța concluzionează următoarele două aspecte: 1. strict procedural, somația de plată efectuată prin executorul judecătoresc (f.21 dos. execuțional) și care este contestată în prezenta cauză constituie un act de executare cerut de înseși dispozițiile art. 2 teza finală a OG 22/2002 pentru începutul curgerii termenului de grație în favoarea contestatorului. Acest act este necesar să îmbrace forma somației de plată, iar nu a unei simple notificări, deoarece textul legal face referire la somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului; 2. mai mult, așa cum rezultă din cele arătate anterior, instanța apreciază că, contestatorul nici nu poate opune cu succes termenul de grație de 6 luni prevăzut de lege deoarece, pe de o parte, nu rezultă din nicio probă administrată intenția sa de executare benevolă a obligației (situație în care prezumția de bună-credință nu poate fi reținută) și nici demersurile făcute pentru obținerea fondurilor necesare, având în vedere presupusa lipsă de lichidități, care doar poate fi, eventual, dedusă.
Curtea Europeană a statuat în Cauza Ș. împotriva României sau Hornsby împotriva Greciei că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Situație ce se regăsește și în cauză, deoarece în lipsa demersurilor contestatorului pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
Or, a arătat Curtea, administrația (în cauză, instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult, Curtea a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale, ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească. În cauza S. P. împotriva României, aceeași Curte a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
În aceeași ordine de idei, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
Ca o consecință a constatării legalității somației de plată emisă de executorul judecătoresc (care nu este o simplă notificare), rezultă că și celelalte acte ale executării, acte care țin exclusiv de acest moment incipient prevăzut de OG 22/2002, neintrând în sfera actelor de executare ulterioare prevăzute de art. 3 din ordonanță, sunt întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite a instituțiilor publice.
În final, instanța nu poate să nu remarce că în prezent, chiar aplicabil, termenul de grație este aproape de final, fără a exista nicio dovadă a demersurilor făcute de contestator, în vederea executării obligației.
De asemenea, cu privire la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, instanța reține că aceste cheltuieli de executare au fost stabilite de către executorul judecătoresc în baza art. 669 alin.3 C.pr.civ., art. 39 din Legea nr. 188/2000 rep. și ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/14.11.2006, modif. prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2561/C/30.07.2012. Într-adevăr, nivelul cheltuielilor de executare este cel maxim prevăzut de actele normative mai sus amintite, însă instanța nu va putea dispune cenzurarea onorariului atâta vreme cât acesta este stabilit într-un cuantum legal, fiind opțiunea organului de executare dacă aceste cheltuieli de executare tind spre minimul sau spre maximul prevăzut de textele de lege.
Mai mult decât atât, instanța mai remarcă și faptul că executarea silită este demarată de creditor în contra debitorului, care nu înțelege să achite de bunăvoie un debit, stabilit anterior printr-un titlu executoriu, în speță, hotărâre judecătorească. Atâta timp cât contestatorul nu a dat dovadă de o minimă bună-credință în fața intimatei S.C. F. & F. S.R.L. și nu a înțeles să achite benevol cheltuielile de judecată și contravaloarea bunurilor confiscate, iar odată somat, nu a făcut măcar un angajament de plată, este ținut acum a achita cheltuieli de executare deloc neglijabile, însă acest aspect este de notorietate.
În privința onorariului avocațial aferent fazei de executare silită, instanța reține că suma de 500 lei este rezonabilă, proporțională cu munca efectiv depusă, raportat la faptul că pentru această sumă se plătesc taxele și impozitele aferente, câștigul efectiv al avocatului fiind de aproximativ 300 lei.
Totodată, instanța va reține în cauză incidența prevederilor art. 713 alin.1 C.pr.civ., conform căruia dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. Așadar, raportat la solicitarea contestatorului de a se constata că nu datorează suma de bani reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate, instanța nu va putea da valență acestei apărări întrucât aceste aspecte au fost tranșate în litigiul având ca obiect plângere contravențională, în care a fost parte și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., parte care a și uzat de calea de atac a apelului, o reluare a dezbaterii acestor probleme atingând autoritatea de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. F. F., instanța, văzând Decizia nr. 162/22.04.2013 a Curții Constituționale a României, prin care s-a stabilit că în cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și nu are calitate de parte în proces deci nu este necesar a fi citat ca atare, dar și obiectul prezentei contestații la executare, va admite excepția invocată.
Pentru motivele de fapt și de drept arătate, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. F. F. și a respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., împotriva intimaților BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. F. F. și S.C. F. & F. S.R.L..
Față de faptul că s-a respins contestația la executare, instanța urmează a respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B..
De asemenea, fiind în culpă procesuală, instanța, în baza art. 452 și art. 453 C.pr.civ., va obliga contestatorul la plata sumei de 42,16 lei în favoarea intimatului BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. F. F., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând copie dosar de executare silită și la plata sumei de 800 lei în favoarea intimatei S.C. F. & F. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța de la dosar (f.41).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. F. F..
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., cu sediul în Oradea, Parcul T. nr.18, județul B., împotriva intimaților BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. F. F., cu sediul în Oradea, ., . și S.C. F. & F. S.R.L., cu sediul în Oradea, ., județul B..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B..
Obligă contestatorul la plata sumei de 42,16 lei în favoarea intimatului BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. F. F., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând copie dosar de executare silită și la plata sumei de 800 lei în favoarea intimatei S.C. F. & F. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel, care se va înregistra la Judecătoria Oradea, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2015.
PREȘEDINTE Grefier
P. P. S. F. C. R.
Red P.P. 15 Decembrie 2015
Dact R.C. 21.12.2015- 5 ex
3 . JUDECĂTORESC A. F. F.
- INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B.
- S.C. F. & F. S.R.L.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
