Plângere contravenţională. Sentința nr. 1156/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1156/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1156/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1156/2015
Ședința publică din 6 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. M.
GREFIER: B. P.
******
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petenta V. I. cu domiciliul în Oradea, ., .. 12, județul Bihor în contradictoriu cu intimat POLIȚIA L. ORADEA cu sediul în Oradea, Piața Unirii nr. 1, județul Bihor, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul cu av. R. C., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus, după care:
Petenta solicită proba cu depoziția unui martor pentru a dovedi circumstanțele încheierii procesului verbal.
Instanța respinge proba cu depoziția martorilor solicitată de petentă și de către intimată, ca nefiind concludente cauzei față de recunoașterea petentei și înscrisurile depuse de către intimată.
Reprezentanta petentului nu are alte cereri de formulat sau probe de propus, împrejurare față de care instanța în baza art. 150 cod procedură civilă declară închisă probațiunea și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și precizată, constatarea nulității absolute a procesului verbal, în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul și restituirea sumei de 500 lei achitată de petentă, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub dosar nr._, ulterior precizată, petenta V. I. cu domiciliul în Oradea, ., .. 12, județul Bihor în contradictoriu cu intimat POLIȚIA L. ORADEA a solicitat anularea procesului verbal . nr_, în subsidiar. înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravenționala a avertismentului.
În motivare se arată că în data de 30.07.2014, a fost amendata cu suma de 1.000,00 lei pentru murdărirea spațiului verde conform procesului verbal sus-indicat încheiat de agent constatator principal L. C..
Fapta pentru care am fost amendata cu suma de 1.000,00 lei este ca a aruncat pe jos câteva bucatele de carne de pui pentru a hrăni o pisicuta, arătând ca micile resturi de carne nu le-a aruncat pe trotuar sau la ., ci pe pământ.
Consideră că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei; agentul constatator nu a ținut cont la aplicarea sancțiunii de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise In procesul-verbal.
Fiind prima data când a fost sancționată trebuia sa i se aplice sancțiunea avertismentului.
Mai arată că este pensionata pe caz de boală, având o pensie lunară în cuantum de 506,00 lei; reușind sa achite amenda în termen de 48 de ore a plătit „doar" 500 lei; practic din banii pe care îi primește lunar cu titlu de pensie a rămas cu 6 lei.
Pe de o parte, regretă fapta pe care a făcut-o, întelege că nu este în regulă sa facă mizerie in spațiul public, nefiind asta intenția sa, dar pe de altă parte i se pare injust si disproporționat sa fie amendată cu 1.000 lei pentru ca a aruncat pe jos câteva bucate de carne pentru a hrăni o pisică.
Mobilul faptei sale nu a fost comoditatea de a nu se deplasa până la tomberon, ci de a hrăni o pisica.
Consideră ca agentul constatator nu a respectat la încheierea Procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției art. 21 alin.3 al OUG 2/2001. aplicând o sancțiune disproporționata fata de pericolul social produs, si netinând cont de niciunul dintre criteriile indicate de acest text de lege.
În drept au fost invocate prevederile art. 7, art. 21 alin.3 din OUG 2/2001; Art. 204 Cod proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la fila 11 intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și să se mențină ca temeinic și legal procesul-verbal contestat.
În motivare se arată că în urma controlului efectuat în data de 30.07.2014, în Oradea, ., s-a constatat că petenta a aruncat pe spațiul verde din spatele blocului AN 68 resturi alimentare constând în bucăți de carne de pui.
Potrivit prevederilor art.41 lit. a din HCL nr. 725/2006 modificată prin HCL 760/2009, este interzisă "aruncarea, deversarea sau depozitarea pe străzi, trotuare, cai de acces, parcuri, terenuri virane, malurile râului Crișul R., malurile celorlalte cursuri de apă și alte locuri publice a reziduurilor de orice fel: resturi de materiale, alimente, hârtii, fructe, țigări, semințe, gunoi de grajd, moloz, obiecte uzate, uleiuri, carburanți, alte deșeuri, etc."
Nerespectarea prevederilor art. 41 lit. a din HCL nr. 725/2006 modificată prin HCL 760/2009 se sancționează cu amendă contravențională cuprinsă între 1000 și 2000 lei în cazul persoanelor fizice, conform art. 42 lit e al aceluiași act normativ.
Ca atare, fapta petentei constând în aruncarea resturilor alimentare pe domeniul public constituie contravenție, motiv pentru care prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/30.07.2014 petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, în conformitate cu prevederile art. 41 lit. a coroborat cu art. 42 lit. e din HCL nr. 725/2006 modificată prin HCL 760/2009.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, solicită a se reține că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate impuse de art.17 din O.G.nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, acesta se bucură de prezumția de autenticitate, veridicitate și legalitate, el făcând dovada celor constatate de agentul constatator până la proba contrarie.
Potrivit art.270 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.
În ceea ce privește buna credință a petentei precizează că aceasta a fost contactată de reprezentanți ai Poliției Locale Oradea în perioada mai - iunie 2014 tocmai pentru a fi informată despre caracterul contravențional al faptelor sale și rugată să nu mai arunce resturi alimentare pe domeniul public însă aceasta a refuzat să se conformeze normelor legale în vigoare.
În drept au fost invocate prevederile art.205 din Noul cod de procedură civilă, HCL nr. 725/2006 modificată prin HCL nr. 760/2009.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/30.07.2014 s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii în cuantum de 1.000 de lei, reținându-se că aceasta a aruncat de la fereastra apartamentului resturi alimentare (bucăți de carne de pui) în spațiul verde din spatele blocului AN 68 de pe ..
Agentul constatator din cadrul intimatei a apreciat că fapta constituie contravenție potrivit art. 41 lit. a) raportat la din H.C.L. 725/2009, cu modificările ulterioare.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentei și comunicat acesteia la 07.08.2014, petenta achitând prin CEC Bank jumătate din minimul legal conform chitanței oc1_ BH/08.08.2014 (în care este menționată și data de pe plic).
Plângerea a fost introdusă la data de 12.08.2013, astfel că instanța, în baza art. 31, art. 34 din O.G. 2/2001 constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la înmânare sau comunicare.
Verificând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia conform art. 17 din O.G. 2/2001, instanța constată că sub aspect formal nu există lipsuri, procesul verbal fiind din acest punct de vedere legal încheiat.
Cu privire la temeinicia procesului verbal instanța reține că petenta a recunoscut săvârșirea faptei, contestând legalitatea și temeinicia procesului verbal numai sub aspectul disproporției dintre sancțiunea aplicată și gravitatea concretă a faptei. Petenta a arătat că nu a avut niciodată intenția de a murdări zona de lângă loc și nici nu a săvârșit fapta din comoditatea de a se deplasa la tomberon ci a dorit să hrănească o pisică.
Atât petenta cât și intimatul au solicitat instanței proba cu depoziția unui martor. Petenta a solicitat audierea d-nei C. C. (o vecină) pentru a dovedi circumstanțele săvârșirii faptei, iar intimatul a d-lui Sarca O. (alt vecin) pentru a dovedi stăruința petentei și durata în timp a situației, însă instanța a respins ambele probe ca nefiind concludente.
Intimata a depus la dosarul cauzei o sesizare (fila nr. 14) formulată prin e-mail de d-l Sarca O. prin care acesta se plângea că petenta și d-na C. hrănesc pisicile în zona din spatele blocului astfel că blocul este infestat de gândaci de bucătărie și pureci. Sesizarea a fost însoțită de patru clișee foto (fila nr. 15) și intimata a atașat și răspunsul cu măsurile luate (fila nr. 13).
Din cele de mai sus rezultă că există o animozitate anterioară între petentă și martora propusă de aceasta, pe de-o parte și vecinul care a formulat sesizarea, pe de altă parte.
Chiar dacă petenta recunoaște că a hrănit pisicile fără stăpân, nu s-a dovedit existența pretinsei invazii de pureci și gândaci de bucătărie și nici legătura de cauzalitate între fapta petentei și pretinsa invazie. Teoretic purecii nu trăiesc în blocuri ci doar pe animale care pe permite supraviețuirea (au blană/păr și sânge cald), părăsind „gazda” doar pentru a găsi altă sursă de hrană. Apoi spre deosebire de gândaci pisicile sunt prin definiție carnivore și trăiesc în zone deschise, deci hrănirea pisicilor cu resturi de carne pe zonele verzi și spațiul public nu ar trebui în principiu să atragă gândacii de bucătărie în blocul în care locuiește petenta. Pe de altă parte însă, petenta și oricare alți iubitori de animale trebuie să adopte o conduită social corectă. Iubitorii de animale pot să le dețină și să le îngrijească în propria locuință și/sau în spații special amenajate, neavând însă dreptul de a provoca deranj altor persoane și nici dreptul de a impune colocatarilor să agreeze prezența animalelor în zonele verzi sau spațiile comune.
Instanța reamintește însă că asemenea discuții nu au legătură directă cu cauza și că sancțiunile contravenționale au ca scop corectarea unor conduite nedorite a cetățenilor, dar nu trebuie folosite ca mijloc direct de „reglare” a relațiilor dintre cetățeni.
Din punct de vedere a laturii obiective prevăzute de norma incriminator/sancționatoare pentru întrunire elementelor constitutive ale contravenției nu are relevanță scopul săvârșirii faptei, deci instanța constată că starea de fapt indicată în procesul verbal corespunde formal adevărului și că raportat la aceasta, încadrarea juridică a faptei și sancțiunea sunt corect identificate, iar sancțiunea aplicată este egală cu minimul legal.
Instanța mai arată că actul normativ sancționator este o hotărâre a Consiliului Local cu adresabilitate generală, deci un act administrativ cu caracter normativ care nu poate fi analizat sub aspectul legalității în cadrul procedurii plângerii contravenționale, ci eventual în fața instanței de contencios administrativ.
Totuși instanța constată că potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și la aplicarea ei se va ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază însă că în cauză s-a încălcat cerința proporționalității sancțiunii cu pericolul social concret al faptei. Este adevărat că intimatul a aplicat sancțiunea amenzii minime, însă această împrejurare nu justifică menținerea ei atunci când valoarea prea mare a minimului special împiedică dozarea sancțiunii cu respectarea principiului proporționalității.
Instanța reține pe de altă parte și că nu poate aplica o sancțiune în afara limitelor prevăzute de legiuitor, adică nu poate reduce minimul legal pentru a obține o amendă proporțională cu pericolul social concret.
Pentru aceste motive, în baza art. 5, 34, 38 din O.G. nr. 2/2001 instanța apreciază că este justificată solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului și că această sancțiune va fi suficientă pentru îndreptarea conduitei viitoare a petentei.
Instanța constată că petenta a achitat suma de 500 de lei respectând jumătate din minimul legal ala amenzii conform chitanței oc1_ BH/08.08.2014emisă de CEC Bank, deci ca urmare a înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul se impune restituirea către petentă a sumei deja achitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată și precizată de petenta V. I. având CNP_ cu domiciliul în mun. Oradea, ., .. 12, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. ORADEA cu sediul în Oradea, P-ța Unirii nr. 1, Cod fiscal_, jud. Bihor, având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/30.07.2014, prin urmare:
- înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 1.000 lei cu avertismentul;
- dispune restituirea sumei de 500 de lei achitată de petentă cu titlu de amendă conform chitanței oc1_ BH/08.08.2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de a declara recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. MONICABOROȘ P.
Red/tehnored
PM/BP.
4 ex/17.02.2015
2 comunicări:
V. I.
POLIȚIA L. ORADEA
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1153/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1161/2015.... → |
|---|
