Plângere contravenţională. Sentința nr. 1977/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1977/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1977/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1977/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. E. R.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . și pe intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect plângere contravenționala_.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 18.07.2014, sub dosar nr._, legal timbrată, petenta ., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună admiterea plângerii, înlocuirea sancțiunii amenzii, în cuantum de 8500 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._/03.07.2014, cu sancțiunea avertismentului, și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni de zile.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că, în data de 03.07.2014, în urma unui control operativ, inopinat și prin sondaj, efectuat la punctul de lucru al petentei din Oradea, . din incinta magazinului L., s-au încheiat două procese-verbale: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ și procesul-verbal încheiat în Oradea la data de 03.07.2014, prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8500 lei pentru săvârșirea a două contravenții:contravenția prevăzută de art.10, lit.b din OUG nr.28/1999, republicată privind neîndeplinirea obligațiilor firmei de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, neemiterea binului fiscal ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale; și contravenția prevăzută de art.7, lit.a din Legea nr.252/2003, privind neachiziționarea registrului unic de control de la direcțiile generale ale finanțelor publice.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, petenta a arătat că situația de fapt consemnată de agenții constatatori nu corespunde întru totul adevărului. Astfel,în timpul derulării controlului, agenții constatatori au avut un comportament abuziv și nu au permis angajatei societății să emită bonul fiscal clientului care tocmai beneficiase de serviciile de tuns ale acesteia și care plătise contravaloarea respectivelor servicii, fapt care se poate observa de pe înregistrarea video făcută de camera instalată în spațiul petentei.
Cu privire la a doua contravenție constatată, se arată că punctul de lucru fusese deschis doar cu o zi înainte de efectuarea controlului, prin urmare petenta nu a reușit achiziționarea acelui registru de control, însă, conform legii, registrul în cauză poate fi achiziționat în termen de 30 de zile de la data înregistrării punctului de lucru.
Petenta solicită a se avea în vedere criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale, reglementate de art.21, alin.3 din OG nr.2/2001, pentru a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentului, ținând cont în special de fapta concretă, persoana contravenientului și scopul urmărit.
În drept, petenta a invocat O.G. nr.2/2001, OUG nr.28/1999 republicată, Legea nr.252/2003, iar în probațiune a depus la dosar înscrisuri, solicitând încuviințarea probei testimoniale.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare (f.48-58), depusă la dosar în data de 01.10.2014, solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea procesului-verbal din data de 03.07.2014, emis de Direcția Regională Antifraudă Fiscală Oradea, intimata a invocat excepția inadmisibilității acestuia, având în vedere că documentul susmenționat nu este act administrativ fiscal, ci un document prin care se constată o stare de fapt. Prin acest proces-verbal nu se dă naștere, nu se modifică și nu se sting raporturi juridice fiscale, în înțelesul OG nr.92/2003 și a normelor de contencios administrativ.
Cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționarea contravențiilor, contestat în prezenta cauză, intimata a arătat că, raportat la prima contravenție reținută în sarcina petentei, aceasta nu a prezentat niciun document legal privind suma găsită în plus, ca diferență între soldul faptic și cel scriptic, fiind astfel încălcate prevederile legale incidente în materie, fapt pentru care s-a aplicat petentei o amendă în cuantum de 8000 lei, reprezentând minimul prevăzut de lege. Cât privește sancțiunea complementară a suspendării activității unității pe o perioadă de 3 luni, aceasta se aplică ope legis, nefiind lăsată la latitudinea agentului constatator dacă se aplică sau nu.
Cu privire la a doua contravenție, intimata a arătat că, în urma controlului inopinat, s-a constatat lipsa registrului unic de control de la punctul de lucru al societății, fapt confirmat atât de gestionara societății, cât și de directorul economic prin nota explicativă depusă la dosar.
În drept, intimata a invocat art.205-208 C.pr.civ., iar în probațiune a depus înscrisuri.
La data de 29.10.2014, petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.74-77), reiterând și dezvolând solicitările ce fac obiectul plângerii inițial formulate, iar în privința procesului-verbal din 03.07.2014, a arătat că a formulat, în temeiul art.205, 209 din OG nr.92/2003, o contestație prealabilă.
Prin încheierea din 15.01.2015, instanța a unit cu fondul cauzei excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea procesului-verbal de control, invocată de intimată prin întâmpinare.
În prezenta cauză, instanța a încuviințat pentru părți și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.07.2014 (f.41 dosar), emis de intimată, inspectorii antifraudă au reținut în sarcina petentei, urmare controlului operativ, inopinat și prin sondaj efectuat la punctul de lucru al societății petente, situat în Oradea, ., în incinta magazinului L., săvârșirea a două contravenții, respectiv: 1) neîndeplinirea obligației operatorului economic de a utiliza aparatul electronic de marcat fiscal și neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, încălcându-se astfel prevederile art.10, lit.b din OUG nr.28/1999, republicată; și 2) neachiziționarea registrului unic de control de la direcțiile generale ale finanțelor publice din raza teritorială unde își are sediul social contribuabilul, încălcându-se astfel prevederile art.7, lit.a din Legea nr.252/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin procesul-verbal susmenționat, contravenția dela pct.1, reținută în sarcina petentei, a fost sancționată potrivit art.11, alin.1, lit.b din OUG nr.28/1999, aplicându-se petentei o amendă contravențională în cuantum de 8000 lei, dispunându-se, totodată, ca sancțiune complementară, conform art.11, alin.3 din OUG nr.28/1999, confiscarea sumei de 1270 lei, a cărei proveniență nu poate fi dovedită în condițiile legii, precum și măsura complementară a suspendării activității unității verificate pentru o perioadă de 3 luni, începând cu data constatării contravenției, în baza art.14, alin.2 din OUG nr.28/1999.
Pentru contravenția de la pct.2 reținută prin procesul-verbal susmenționat, petenta a fost sancționată potrivit art.8, alin.1, lit.a din Legea nr.252/2003, aplicându-se petentei o amendă contravențională în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestui proces-verbal petenta a formulat plângere, înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 18.07.2014, solicitând doar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, în cuantum total de 8500 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal susmenționat, cu avertismentul, și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității unității pe o perioadă de 3 luni.
Verificând plângerea din perspectiva art.31 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că aceasta a fost înregistrată la instanță în data de 18.07.2014, deci în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal contestat (03.07.2014).
Cu preeminență, instanța va supune analizei sale excepția inadmisibilității plângerii formulate împotriva procesului-verbal de control încheiat de inspectorii antifraudă la data de 03.07.2014, în urma controlului operativ, inopinat și prin sondaj efectuat la punctul de lucru al petentei, în scopul verificării activității agentului economic susmenționat.
Instanța va reține, contrar susținerilor intimatei din întâmpinare, faptul că procesul-verbal susmenționat are caracterul unui act administrativ fiscal, în accepțiunea art.41 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, supus contestației speciale reglementate de art.205 și următoarele din OG nr.92/2003. În acest sens, se va avea în vedere și incidența art.206, alin.2 din actul normativ susmenționat, conform căruia ”obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat,cu excepția contestației împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.”
Cum, în speță, petenta a solicitat, în principal, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, este evident că măsurile și constatprile din cuprinsul procesului-verbal de control din 03.07.2014 pot face doar obiectul contestației administrative susmenționate. De altfel, în răspunsul la întâmpinare depus la dosar, petenta recunoaște faptul că a promovat această contestație împotriva actului administrativ fiscal în cauză, conform art.205 și urm.din OG nr.92/2003.
Pentru aceste considerente, raportat la textele de lege susmenționate, instanța va admite ca întemeiată excepția inadmisibilității plângerii formulate de petent împotriva procesului-verbal de control, emis de intimată la data de 03.07.2014, excepție invocată de intimată prin întâmpinare.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în ceea ce privește cauzele de nulitate a acestuia, instanța reține că doar încălcarea prevederilor art.17 din O.G.2/2001, mai exact lipsa din procesul-verbal a mențiunilor indicate în acest articol atrage de facto nulitatea procesului verbal contestat, nulitate ce se constată și din oficiu.
În speță, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de reglementarea susmenționată, precum și mențiunile prevăzute de art. 16 si art.19 din O.G. nr.2/2001, care, deși nu atrag nulitatea, pot duce la anularea actului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, intervin în analiza instanței cele două prezumții relative recunoscute părților în cadrul procesual determinat de formularea unei plângeri contravenționale, prezumții care, în mod obligatoriu, vor fi analizate în coroborare cu întreg ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, în favoarea autorității intimate din cadrul căreia face parte agentul constatator al faptei reținute prin procesul-verbal contestat, opereaza prezumția de legalitate, veridicitate si autenticitate a procesului-verbal de constatate și sancționare a contravenției, întocmit de un functionar public, aflat in exercitarea atributiunilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Această prezumtie legală are un caracter relativ, care dispenseaza de sarcina probei si este susceptibila a fi combatuta prin proba contrarie.
Pe de alta parte, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza A. contra Romaniei, contraventia retinuta in sarcina petentei intruneste elementele expuse in art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe cale de consecinta, petentei îi sunt recunoscute si garantiile procesuale specifice in materie penala in ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumtia de nevinovatie prevazuta de par. 2 al art. 6.
Se conturează, asadar, doua prezumtii legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecareia dintre parti, astfel că, pentru a asigura echilibrul procesual, urmeaza ca fiecare parte litigantă sa producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea poziției lor procesuale.
În prezenta cauză, rezultă conformitatea cu realitatea a celor consemnate în cuprinsul actului constatator, care conduc la dovedirea existentei faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.
De altfel, petenta nici nu a contestat situația de fapt reținută de inspectorii antifraudă în procesul-verbal de contravenție încheiat cu ocazia controlului, ci a solicitat doar reindividualizarea sancțiunilor aplicate, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul și al înlăturării sancțiunii complementare a suspendării activității unității pe 3 luni.
Cu privire la prima contravenție, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art.10, alin.1, lit.b din OUG nr. 28/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în următoarea formă prevăzută de lege:
“Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (…) b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.”
De altfel, din înscrisurile probatorii depuse de intimată la dosar, respectiv monetarul și raportul X din data de 03.07.2014, listat la ora controlului (13.30-13.36) (f.63-64 dosar), rezultă că angajații societății petente au prestat servicii clienților din ziua respectivă, încasând suma totală de 127 lei, conform monetarului, iar din raportul X eliberat de aparatul de marcat electronic fiscal, prezent la punctul de lucru supus controlului, inspectorii antifraudă au constatat că pe acesta apare suma de 0 lei, rezultând astfel o diferență de 127 lei între soldul faptic și cel scriptic, pentru care nu s-au emis bonuri fiscale și nu s-au găsit documente legale de proveniență. De altfel, această situație este dovedită și de notele explicative depuse la dosar de intimată (f.65-67), dată de angajata (coafeză) și de administratorul societății petente.
Cât privește lipsa intenției în săvârșirea faptei contravenționale, indicată de petentă, care invocă doar o culpă prin omisiune cu privire la neînregistrarea sumei încasate în aparatul de marcat electronic fiscal, instanța reține că angajarea răspunderii contravenționale se face pentru cea mai ușoară culpă (culpa levissima), și nu obligatoriu și exclusiv pentru săvârșirea doar cu intenție a abaterii contravenționale.
Totodată, obligația de eliberare a bonurilor fiscale este instituită imperativ imperativ prin art.1 și art.2 din OUG nr.28/1999, indiferent de taxele și impozitele pe care le plătește petenta, iar achitarea acestor obligații fiscale nu o exonerează de obligația emiterii bonurilor fiscale.
În plus, supravegherea modului de funcționare a aparatului de marcat electronic fiscal, astfel încât acesta să genereze bonuri fiscale în conformitate cu normele legale în vigoare, reprezintă o activitate de rutină, nu reprezintă o situație imprevizibilă, iar petenta avea obligația de a lua toate măsurile necesare pentru o bună desfășurare a acestei activități.
Coroborând susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale cu fapta stabilită, cu caracter de contravenție, în sarcina acesteia, de agentul constatator, și, respectiv, cu probatoriile administrate în cauză, instanța reține că starea de fapt iterată în procesul-verbal contestat corespunde realității.
Cât privește regimul sancționator al faptei contravenționale reținute în sarcina petentei, la art.11, alin.1, lit.b din OUG nr.28/1999 s-a prevăzut că “amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: (…) b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei” .
Potrivit art.21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
Referitor la modalitatea de individualizare a sanctiunii contraventionale, raportat la prevederile art. 5, alin. 5 și ale art.8, alin.2 din O.G. nr. 2/2001, in sensul respectarii proportionalitatii dintre gradul de pericol social concret al faptei savarsite si sanctiunea aplicata, se retine ca sanctiunea aplicata petentei a fost in mod corect individualizata, in limitele impuse de lege. Mai mult, instanța constată că intimata a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut la art.11, alin.1, lit.b din Legea nr.50/1991 (8000 lei).
Cât privește sancțiunile complementare prevăzute de art.11, alin.3 și, respective, de art.14, alin.2 din OUG nr.28/1999, respective confiscarea sumei de 127 lei și suspendarea activității unității verificate pentru o perioadă de 3 luni, începând cu data controlului, instanța reține că aplicarea acestora este obligatorie în situația constatării contravenției prevăzute la art.10, alin.1, lit.b din OUG nr.28/1999, nefiind o prerogativă lăsată de legiuitor la libera apreciere și alegere a agentului constatator, ci o obligație imperativă instituită de legiuitor (ope legis).
Astfel potrivit art.11, alin.3 din OUG nr.28/1999, “sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin.1, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin.4, ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat”
Totodată, potrivit art.14, alin.2 din același act normativ, “nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate (…)atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.”
În consecință, sub aspectul individualizării sancțiunilor reținute în sarcina petentei prin procesul-verbal susmenționat, instanța va reține corecta individualizare a acestor sancțiunilor, astfel încât nu se impune înlocuirea sau înlăturarea lor, fiind justificate de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, îndreptățind adoptarea de măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau care ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Prin urmare, instanța va avea în vedere, cu prioritate, gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite de petentă, dar și celelalte criterii de individualizare a sancțiunilor contravenționale.
Cu privire la a doua contravenție reținută de inspectorii antifraudă prin procesul-verbal de contravenției contestat în cauză, instanța va face trimitere la dispozițiile Legii nr. 252/2003 privind registrul unic de control, incidente în speță:
”Art. 6. (1) Registrul unic de control se eliberează, contra cost, de direcțiile generale ale finanțelor publice din raza teritorială unde își are sediul social contribuabilul, pe baza certificatului de înregistrare, în cazul comercianților, și pe baza certificatului de înregistrare fiscală, în cazul celorlalte categorii de contribuabili.
(2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, contribuabilii vor achiziționa registrul unic de control de la direcțiile generale ale finanțelor publice prevăzute la alin. (1).
(3) Contribuabilii nou-înființați sunt obligați ca, în termen de 30 de zile de la data înregistrării, să achiziționeze registrul unic de control.
Art.7. Constituie contravenții următoarele fapte: a) neachiziționarea registrului unic de control de la direcțiile generale ale finanțelor publice din raza teritorială unde își are sediul social contribuabilul, în termenul prevăzut la art. 6 alin.2 și 3 (...)”
Art. 8. (1) Contravențiile prevăzute la art.7 se sancționează cu amendă după cum urmează: a) de la 5.000.000 lei (ROL) la 10.000.000 lei (ROL), pentru fapta prevăzută la lit. a).”
Instanța reține, din probatoriul administrat în cauză, faptul că, la data efectuării controlului, la punctul de lucru al societății petente nu exista registrul unic de control prevăzut de art.6, alin.1 din Legea nr.252/2003, mai sus citat, fapt confirmat și de reprezentanții societății petente, prin notele explicative date agenților constatatori.â În consecință, petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat nici cu privire la această a doua contravenție.
Cu toate acestea, petenta a făcut dovada demersurilor și diligențelor depuse imediat după momentul efectuării controlului de către inspectorii antifraudă, pentru achiziționarea acestui registru, conform înscrisului de la f.13 dosar. Totodată, instanța are în vedere și faptul că punctul de lucru fusese înregistrat la registrul comerțului abia în data de 01.07.2014 (conform certificatului constatator de la f.44 dosar), deci cu două zile înainte de efectuarea controlului și de constatarea contravenției.
Prin urmare, înceea ce privește sancțiunea aplicată petentei pentru a doua contravenție reținută în sarcina acesteia, instanța, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, constată că amenda în cuantum de 500 lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
Astfel, pentru considerentele susmenționate, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.07.2014, emis de intimată, pentru săvârșirea contravenției reglementate de art.7, lit.a din Legea nr.252/2003, cu sancțiunea avertismentului.
În acest sens, instanța va reține că scopul răspunderii contravenționale poate fi și unul preventiv, nu doar coercitiv, astfel încât petenta să realizeze pe viitor importanța respectării normelor care impun agenților economici obligativitatea deținerii registrului unic de control. Totodată, instanta apreciaza ca nu există un prejudiciu efectiv cauzat bugetului de stat prin nedeținerea, la momentul controlului, a registrului de control, conform legii, având în vedere că punctul de lucru abia fusese înființat și deschis, astfel încât instanța concluzionează că sancțiunea amenzii este prea aspră și se impune înlocuirea acesteia cu avertismentul.
Având în vedere considerentele mai sus menționate, precum și ansamblul probator administrat în cauză, instanța constată că prezumția de legalitate, temeinicie și veridicitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.07.2014, emis de intimată, nu a fost răsturnată de petentă.
Pentru toate aceste considerente, instanța va constata că procesul- verbal atacat a fost legal și temeinic încheiat și nu există niciun motiv de anulare a acestuia, dar, în temeiul art.34, alin.1 din OG nr.2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și, în consecință, va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal susmenționat, pentru săvârșirea contravenției reglementate de art.7, lit.a din Legea nr.252/2003, cu sancțiunea avertismentului, menținând în rest ca legal și temeinic procesul-verbal contestat.
Totodată, instanța va lua act de faptul că în prezenta cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității plângerii formulate de petent împotriva procesului-verbal de control, emis de intimată la data de 03.07.2014, excepție invocată de intimată prin întâmpinare.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., înmatriculată în registrul comerțului cu nr.J_, având CUI_, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat N. R., situat în mun.Oradea, ..12, ., ., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5 și, în consecință:
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.07.2014, emis de intimată, pentru săvârșirea contravenției reglementate de art.7, lit.a din Legea nr.252/2003, cu sancțiunea avertismentului.
Menține în rest ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.07.2014, emis de intimată.
Respinge celelalte pretenții ale petentei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. O. E. M. M. A.
Red. R.O.E.
Dact. M.A.M.
4 ex./06.08.2015
2 .-petenta ., la sediul procesual ales.
-intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1982/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2133/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
