Plângere contravenţională. Sentința nr. 2878/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2878/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 2878/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2878/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. E. R.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . și pe intimat M. T. - INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR, având ca obiect plângere contravenționala_.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.03.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.06.2014, sub număr de dosar_, petenta . a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. T. - INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR, pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună, în principal, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 26.05.2014, emis de intimat, iar în subsidiar transformarea amenzii contravenționale în avertisment având în vedere pericolul social redus al faptei săvârșite, fără plata oricăror despăgubiri.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta arată că, prin procesul verbal contestat a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 4000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 4 pct. 61 din HG 69/2012, reținându-se că nu a asigurat echiparea autovehicolelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise ale acestora, în momentul controlului operatorul de transport acea pentru autoutilitara N3 cu nr. de înmatriculare_, ITP valabil până la data de 21.03.2015, oblogația de a monta plăcuțe în termen de 10 zile de la verificarea ITP.
Petenta invocă nulitatea procesului-verbal, arătând că au fost încălcate prevederile art. 16 alin. 6 și 7, art. 17, art. 19 alin. 1 și art. 27 din OG 2/2001. Mai mult, apreciază prescrisă executarea amenzii contravenționale, având în vedere că procesul verbal a fost încheiat la data de 26.05.2014 și nu le-a fost comunicat în termenul de o lună e zile de la data aplicării sancțiunii.
În drept, au fost invocate disp. art. 14, 16, 17, 19, 26, 27 și 31 din OG nr.2/2001, iar în probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri, fiind solicitată încuviințarea probei testimoniale.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, cu 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (chitanță f.22 dosar).
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare(f.38-43), înregistrată la instanță în data de 03.10.2014, prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică și nelegală și menținerea în totalitate a procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională.
Prin întâmpinare intimatul invocă excepția conexității raportat la dosar nr._/271/2014, precum și excepția tardivității introducerii cererii.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petenta a fost sancționată contravențional pentru nerespectarea obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise ale acestora conform legislației în vigoare.
În drept, au fost invocate art. 27/2011, OMTI nr. 980/2011 cu modificările ulterioare, HG 69/2012, O.G. nr.2/2001, iar în probațiune, intimatul a depus la dosar înscrisuri.
Petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea din 12.03.2014, instanța a respins excepția conexității și excepția tardivității formulării plângerii, pentru motivele acolo arătate.
La prezentul dosar a fost atașat dosarul nr._/271/2014, conform încheierii nr.1579/2014, pronunțată de instanță în dosarul respectiv.
În cauză a fost încuviințată pentru părți și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 26.05.2014 (f.15 dosar), emis de intimat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.4, pct.61 din HG nr.69/2012, cu modificările și completările ulterioare, și sancționate de art.7, alin.1 din HG nr.69/2012, reținându-se că, în data de 26.05.2014, orele 14:15, pe DN19, km 22 în localitatea Roșiori, jud. Bihor, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehicul cu nr de înmatriculare_ și semiremorca_, utilizat de societatea petentă, în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic internațional, iar în urma verificărilor s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, în termen de 10 zile de la verificarea ITP.
Verificând plângerea din perspectiva art.31 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că aceasta a fost înregistrată la instanță în data de 25.06.2014, respectiv în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat (11.06.2014, conform procesului-verbal de afișare a procesului-verbal de constatare a contravenției, aflat la f.14 dosar).
Potrivit art.34, alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în ceea ce privește cauzele de nulitate a acestuia, instanța reține că doar încălcarea prevederilor art.17 din O.G.2/2001, mai exact lipsa din procesul-verbal a mențiunilor indicate în acest articol atrage de facto nulitatea procesului verbal contestat, nulitate ce se constată și din oficiu.
În speță, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de reglementarea susmenționată, precum și mențiunile prevăzute de art. 16 si art. 19 din O.G. nr.2/2001, care, deși nu atrag nulitatea, pot duce la anularea actului constatator, dacă petenta face dovada vătămării produse, care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului contestat.
Instanța va înlătura critica petentei privind lipsa semnăturii reprezentantului legal de pe procesul-verbal, în contextul în care conducătorul auto al autovehiculului oprit în trafic și suspus controlului, angajat al societății petente, nu este reprezentantul legal al acesteia, iar pe de altă parte procesul-verbal de constatare a contravenției poate fi încheiat și în lipsa reprezentantului legal al societății contraveniente.
În privința lipsei mențiunilor privind martorul asistent, care să certifice faptul că la momentul constatării contravenției și a întocmirii procesului-verbal reprezentantul legal al contravenientei nu era de față, instanța reține că acest viciu este acoperit, conform art.19, alin.3 din OG nr.2/2001, de precizarea expresă a motivului pentru care nu apar înscrise în procesul-verbal datele de identificare și semnătura vreunui martor asistent, conform pct.10, lit.b din actul constatator.
Lipsa datelor de identificare a reprezentantului legal al petentei din cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu sunt de natură a atrage nulitatea actului constatator, în contextul în care societatea petenta a fost corect și complet identificată prin adresa sediului și codul unic de înregistrare.
Cu privire la neindicarea instanței la care se depune plângerea - se va reține caracterul nefondat și al acestui motiv de nulitate, în procesul-verbal de contravenție fiind necesar a se consemna, potrivit art.16, alin.1 din OG nr.2/2001, ”organul la care se depune plângerea”. În speță, la pct.6 din procesul-verbal contestat s-a precizat că plângerea se depune la ”judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită cntravenția”. În privința denumirii judecătoriei unde trebuie înregistrată plângerea, instanța reține că aceasta nu este o mențiune obligatorie în procesul-verbal, caracterul imperativ al mențiunii fiind determinat exclusiv cu privire la ”organul” la care se depune plângerea, respectiv ”judecătoria”, nefiind necesară indicarea expresă a denumirii acesteia. De altfel, revine petentului obligația de a identifica judecătoria la care trebuie introdusă plângerea, raportat la dispozițiile art.32, alin.1 din OG nr.2/2001, prevederi normative pe care are obligația de a le cunoaște, conform principiului de drept conform căruia nimeni nu poate invoca în interesul său necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii (nemo censetur ignorare legem), principiu transpus în reglementarea legii fundamentale la art.1, alin. 6 din Constitutia Romaniei (”respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie").
Nici pretinsa încălcare a disozițiilor art.16, alin.7 din OG nr.2/2001 nu poate fi reținută în cauză, deoarece reprezentantul legal al societății petente nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal, astfel încât să i se aducă la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, imposibilitate consemnată, de altfel, de agentul constatator, la pct.10, lit.a din procesul-verbal.
Totodată, instanța va reține că este consemnată în procesul-verbal și calitatea agentului constatator (inspector în cadrul ISCTR), astfel că nu se poate reține nulitatea absolută a procesului-verbal.
Mai mult, sancțiunea prevăzută de lege, raportat la nerespectarea dispozițiilor art.16, alin.1, 6 și 7, respectiv art.19 din OG nr.2/2001, este nulitatea relativă, și nu cea absolută, astfel că, potrivit dispozițiilor art.174, alin.3 și art.175 C.pr.civ., care condiționează nulitatea actului de procedură de existența și dovedirea unei vătămări, instanța apreciază că petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări, care, dacă ar fi constatată de către instanță, ar duce la anularea procesului-verbal contestat, motiv pentru care va respinge argumentele acesteia ca nefondate.
De asemenea, intimatul a făcut dovada intenției de comunicare a procesului-verbal de contravenție inițial printr-un serviciu de curierat rapid, pe dovada de primire fiind înscrisă mențiunea ”refuz primire” (f.45 dosar), ulterior procedându-se la comunicarea prin afișare a procesului-verbal de contravenție, fiind astfel respectate dispozițiile art.27 din OG nr.2/2001.
Referitor la prescripția executării amenzii contravenționale, având în vedere că procesul-verbal a fost încheiat la 26.05.2014 și nu a fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, conform art.14 din OG nr.2/2001, instanța va respinge ca nefondată această excepție, având în vedere că intimatul a realizat comunicarea procesului-verbal de contravenție în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, așa cum rezultă din procesul-verbal de afișare a procesului-verbal de constatare a contravenției, aflat la f.14, din care rezultă că procedura s-a indeplinit la data de 11.06.2014.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, intervin în analiza instanței cele două prezumții relative recunoscute părților în cadrul procesual determinat de formularea unei plângeri contravenționale, prezumții care, în mod obligatoriu, vor fi analizate în coroborare cu întreg ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, în favoarea autorității intimate din cadrul căreia face parte agentul constatator al faptei reținute prin procesul-verbal contestat, opereaza prezumția de legalitate, veridicitate si autenticitate a procesului-verbal de constatate și sancționare a contravenției, întocmit de un functionar public, aflat in exercitarea atributiunilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Această prezumtie legală are un caracter relativ, care dispenseaza de sarcina probei si este susceptibila a fi combatuta prin proba contrarie.
Pe de alta parte, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza A. contra Romaniei, contraventia retinuta in sarcina petentului intruneste elementele expuse in art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe cale de consecinta, petentei îi sunt recunoscute si garantiile procesuale specifice in materie penala in ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumtia de nevinovatie prevazuta de par. 2 al art. 6.
Se conturează, asadar, doua prezumtii legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecareia dintre parti, astfel că, pentru a asigura echilibrul procesual, urmeaza ca fiecare parte litigantă sa producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea poziției lor procesuale.
În prezenta cauză, rezultă conformitatea cu realitatea a celor consemnate în cuprinsul actului constatator, care conduc la dovedirea existentei faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.
Astfel, potrivit art.4, pct.61 din HG nr.69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (...), precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, potrivit căruia ”următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr.1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr.27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: (...) 61. nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora”.
Potrivit art.7, alin.1 din același act normativ, ”contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei.”
Petenta a susținut că nu există în comerț plăcuțe de genul celor prevăzute în reglementarea legală incriminatoare a faptei, care să certifice masele și dimensiunile autorizate maxime admise/autorizate ale autovehiculului aparținând acesteia. Mai mult, acțiunea de dotare a vehiculelor cu plăcuțele respective este coordonată de RAR, ori acesta nu a pus la dispoziția transportatorilor contra cost aceste plăcuțe, sens în care s-a realizat și s-a obținut inspecția tehnică periodică fără montarea lor.
În primul rând, instanța constată că, din interpretarea art.4, pct.61 din HG nr.69/2012, coroborată cu descrierea faptei reținute în procesul-verbal, nu rezultă obligația operatorului de transport de a deține și de a avea montate aceste plăcuțe la efectuarea ITP-ului, ci în termen de 10 zile de la verificarea ITP, așa cum este reglementată această obligație prin art.134 ind.1, alin.7 din Normele metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul M.T.I. nr.980/2011, conform căruia ”începând cu data de 01.01.2014, termenul-limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data până la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație (...)” .
Chiar dacă petenta a depus la dosar, în susținerea poziției sale procesuale, corespondența purtată de Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România cu M. T., privind dotarea autovehiculelor cu aceste plăcuțe, corespondența respectiv ă datează din anul 2013 și nu înlătură obligația legală instituită prin art.134 ind.1, alin.7 din Ordinul nr.980/2011, cu modificările și completările ulterioare, mai sus citat, operatorului de transport revenindu-i sarcina de a echipa autovehiculul cu plăcuțe cu masele și dimensiunile admise/autorizate, începând cu 01.01.2014.
De altfel, petenta nici nu contestă că autovehiculul oprit în trafic de agentul constatator, aparțnând acesteia, nu deținea, la momentul efectuării controlului, plăcuțele respective, argumentele aduse de aceasta în susținerea poziției procesuale vizând exclusiv imposibilitatea petentei de a le procura, ceea ce nu o exonerează de răspundere, cu atât mai puțin în contextul în care fapta a fost constatată în data de 26.05.2014, iar obligația a fost reglementată legal începând cu data de 01.01.2014.
Prin urmare, motivul invocat de petentă reliefează culpa acesteia, și nu o imposibilitate obiectivă, petenta având timp suficient pentru a depune diligențele necesare obținerii și echipării autovehiculului cu plăcuțele respective. Or, nimeni nu poate invoca in sustinerea intereselor sale propria sa culpa, conform principiului ”nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, motiv pentru care instanța va constata că această contravenție a fost legal și temeinic reținută în cauză.
Instanța mai reține că, pentru săvârșirea acestei contravenții, agentul constatator a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată petentei, instanța reține că, potrivit art.5, alin.5 din OG nr.2/2001, ,,sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", iar potrivit art.21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Analizând pericolul social al acestui gen contravenții, instanța constată că dispozițiile legale, atât cele naționale (HG nr.69/2012, OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere), cât și cele comunitare adoptate pentru reglementarea acestui domeniu de activitate, respectiv Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind conditiile care trebuie indeplinite pentru exercitarea ocupatiei de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata transportului rutier international de marfuri, Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata internationala a serviciilor de transport cu autocarul si autobuzul, au ca obiectiv prioritar verificarea cerințelor efectuării activității de transport rutier în condiții de legalitate, pentru creșterea siguranței rutiere și respectarea principiilor concurenței loiale între operatorii de transport rutier.
Instanța consideră că această contravenție nu este o contravenție de rezultat, ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează. Gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum ridicat - 4.000 lei - al amenzii contravenționale prevăzută de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită (”încălcări grave” ale legislației comunitare în materie, așa cum s-a precizat la art.4, pct.61 din HG nr.69/2012).
Pentru aceste considerente, instanța va reține că agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunii contravenționale aplicate, apreciind că nu se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii și înlocuirea acesteia cu avertisment.
În consecință, pentru considerentele de fapt si de drept expuse anterior, în baza art.34, alin.1 din OG nr. 2/2001, instanța va constata că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, motiv pentru care urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată, menținând în întregime procesul-verbal contestat, inclusiv sub aspectul amenzii în cuantum total de 4.000 lei, aplicată petentei prin acest proces-verbal.
Totodată, instanța va lua act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale,invocată de petentă prin plângerea formulată.
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ., înmatriculată în registrul comerțului cu nr.J_, având CUI RO_, cu sediul în mun.Satu M., ., jud.Satu M., în contradictoriu cu intimatul M. T. - INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER (ISCTR), având C._, cu sediul procesual ales în mun.Baia M., ., ..
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 26.05.2014, emis de intimat, precum și sancțiunea amenzii în cuantum de 4.000 lei, aplicată petentei prin acest proces-verbal.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. O. E. M. M. A.
Red. R.O.E.
Dact. M.A.M.
4 ex./07.08.2015
2 .-petenta ..
-intimatul M. T. - INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER (ISCTR), la sediul procesual ales.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2978/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4051/2015.... → |
|---|
