Plângere contravenţională. Sentința nr. 9209/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9209/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 9209/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9209/2015
Ședința publică de la 26 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. G. C.
GREFIER: C. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul R. V. I. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BIHOR, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19.10.2015 respectiv 26.10.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 05.01.2015, sub dosar nr._, timbrată cu 20 lei (fila 12), petentul R. V. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 17.01.2014 de agent Ruszbach S..
În motivarea plângerii contravenționale petentul a învederat că, virând dreapta de pe . giratoriu spre F., la aproximativ 50-60 m pe partea stângă a direcției de mers, se afla un echipaj de poliție care l-a oprit pentru că n-ar fi respectat indicatorul „obligatoriu dreapta” de pe . a traversat intersecția fără respectarea acelui indicator. Petentul a învederat că a explicat agentului constatator că a circulat regulamentar, din direcția . virat dreapta pe . de poliție a întocmit procesul verbal de contravenție pe care petentul a refuzat să-l semneze, fiindcă nu corespundea adevărului. Petentul a mai arătat că agentul constatator i-a verificat portbagajul și a constatat că nu deține decât un triunghi reflectorizant în loc de două, motiv pentru care va fi amendat, însă în procesul verbal de contravenție nu se făcut referire la acest lucru ci s-a menționat că nu a utilizat centura de siguranță. Conform susținerilor petentului, nu a fost respectat termenul de comunicare prevăzut de art. 25 din OG nr. 2/2001, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 17.01.2014, iar petentul a luat cunoștință de acesta abia la data de 19.12.2014, aspect ce rezultă din adresa emisă de Primăria Oradea – Direcția Economică nr._ din data de 10.12.2014. S-a învederat că, la acel moment, pe lângă procesul verbal de contravenție . nr._/17.01.2014, a primit atașat acestuia un proces verbal încheiat la data de 23.01.2014 de același agent Ruszbach S. și semnat de un martor asistent Ghetea I.. S-a susținut că semnătura martorului Ghetea I. de pe procesul verbal nu este deloc identică cu semnătura pe de procesul verbal de contravenție. S-a arătat că, mai mult, acest martor nu a fost de față nici la constatarea faptei. De asemenea, s-a arătat că nu corespund adevărului cele susținute în procesul verbal, respectiv că petentul a refuzat primirea actului și că acesta a fost atașat pe ușa principală a clădirii deoarece stă la . este închisă tot timpul, iar locatarii dețin cartele de acces. Petentul a considerat că acest proces verbal a fost întocmit ca să poată fi depus la finanțe pentru executare.
Plângerea contravențională nu este motivată în drept.
În probațiune, petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția tardivității plângerii contravenționale susținând că plângerea a fost înregistrată la instanță cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de O.G. nr. 2/2001.
În motivarea întâmpinării s-a susținut că petentul a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție, motiv pentru care procesul verbal i-a fost comunicat la data de 23.01.2014, conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii, încheiat de agentul de poliție Ruszbach Ș., din care rezultă că a comunicat procesul verbal prin afișare în prezența martorului asistent G. I.. Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale, având în vedere că fapta contravențională a fost constatată în mod direct de organele de poliție.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001, Codul de procedură civilă.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei înscrisuri: raportul întocmit de agentul constatator.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 17.01.2014 încheiat de Biroul Rutier Oradea din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție Județean Bihor (fila 8), petentul R. V. – I. a fost sancționat contravențional cu o amendă de 340 lei reprezentând 4 puncte-amendă, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 109 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 al. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, și cu o amendă de 170 lei reprezentând 2 puncte-amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, și sancționată de art. 99 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Pentru această a doua faptă, petentului i s-a aplicat și sancțiunea contravențională complementară constând în 2 puncte de penalizare.
Prin procesul verbal de contravenție s-a reținut că, în data de 17.01.2014, la orele 12:07, petentul a condus autoturismul marca DACIA cu numărul de înmatriculare_ pe . înainte, nerespectând indicatorul „obligatoriu la dreapta”, reținându-se de asemenea că petentul nu a utilizat centura de siguranță.
Procesul verbal de contravenție mai sus arătat a fost semnat de agentul constatator Ruszbach S. și de martorul G. I. – G., menționându-se că petentul a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție.
Prin procesul verbal din 23.01.2014 (fila 9) se face dovada comunicării procesului verbal de contravenție către petent, comunicare realizată prin afișare la domiciliul petentului, reținându-se faptul că acesta a refuzat primirea procesului verbal de contravenție.
Martorul G. I. nu a putut fi audiat de către instanță, fiind plecat din țară, așa cum rezultă din procesele verbale de executare a mandatului de aducere din data de 22.06.2015 de la fila 39 din dosarul cauzei, respectiv din data de 05.10.2015 de la fila 43 din dosarul cauzei.
Sub aspectul introducerii în termen a plângerii contravenționale formulate de petent, instanța constată că, prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 450 din 23 iulie 2013, privind recursul în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – completul competent să judece recursul în interesul legii, instanța supremă a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și 302 31 53>art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Prin aceeași decizie, instanța supremă a stabilit că cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
În prezenta speță, organul constatator a apelat doar la modalitatea subsidiară de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, ignorând modalitatea principală de comunicare, aceea prin poștă cu aviz de primire, deși dispozițiile Deciziei nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt obligatorii.
Instanța apreciază însă că această comunicare prin afișare, naște un dubiu, nu asupra comunicării procesului verbal de contravenție, ci asupra luării la cunoștință a actului comunicat. Susținerea petentului, privitoare la existența unor diferențe vădite între semnătura martorului din procesul verbal de contravenție (fila 8) și semnătura aceluiași martor din procesul verbal de comunicare a procesului verbal de contravenție (fila 9), nu face dovada semnării celor două procese verbale de persoane diferite, în numele aceluiași martor. Astfel, chiar dacă există diferențe între cele două semnături ale martorului, în cauză nu sunt suficiente elemente probatorii care să conducă instanța la concluzia că una dintre cele două semnături ar fi fost falsificată, cu atât mai mult cu cât acestea au fost aplicate în prezența unui agent de poliție, care l-a legitimat pe martorul semnatar, trecând în mod corect CNP-ul martorului prin procesul verbal de contravenție, respectiv domiciliul corect al acestuia prin procesul verbal de comunicare a procesului verbal de contravenție. De aceea, procesul verbal de contravenție și procesul verbal de comunicare a procesului verbal de contravenție bucurându-se de prezumția de veridicitate în ceea ce privește constatările personale ale agentului de poliție, instanța prezumă că cele două acte au fost semnate de același martor, respectiv de numitul G. I. – G..
Între noțiunea de comunicare a unui act și aceea de luare la cunoștință asupra conținutului actului comunicat există diferențe clare, cele două noțiuni neputând fi confundate. Astfel, este posibil ca ulterior afișării lui, datorită intemperiilor vremii sau datorită intervenției unor terți, actul care a făcut obiectul comunicării să fi fost smuls sau înlăturat de la locul comunicării acestuia și astfel să nu mai ajungă la cunoștința petentului. Aceasta este de altfel rațiunea care rezultă din considerentele Deciziei nr. 10/2013 mai sus arătate, rațiune care a determinat instanța supremă să rețină caracterul subsidiar al modalității de comunicare prin afișare. Astfel, prin apelarea doar la modalitatea subsidiară de comunicare a procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că nu se creează un dubiu cu privire la legala comunicare a procesului verbal de contravenție, ci se creează un dubiu cu privire la luarea la cunoștință a comunicării și a conținutului actului comunicat, de către persoana căreia i s-a adresat comunicarea. Or, acest dubiu profită persoanei căreia i s-a făcut comunicarea, respectiv petentului din prezenta speță, în sensul că petentul trebuie prezumat ca fiind în termenul legal de 15 zile pentru formularea plângerii contravenționale. Astfel, comunicarea procesului verbal de contravenție direct prin modalitatea subsidiară, respectiv prin afișare, nu este nelegală, ci doar creează un dubiu asupra luării la cunoștință a actului comunicat, dubiu care profită destinatarului comunicării și impune ca acesta să fie considerat în termen pentru formularea plângerii contravenționale. Prin urmare, în prezenta speță, termenul de contestare a procesului verbal de contravenție începe să curgă de la data la care petentului i s-a comunicat, de către Primăria Municipiului Oradea, o copie a procesului verbal de contravenție contestată în prezenta cauză, respectiv de la data de 19.12.2014 (fila 10). În consecință, în condițiile în care plângerea contravențională a fost depusă la poștă la data de 30.12.2014 (fila 13 – verso), plângerea contravențională a fost formulată de către petent în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În condițiile în care procesul verbal de contravenție din 17.01.2014 a fost comunicat, prin afișare, în data de 23.01.2014, adică în mai puțin de o săptămână de la întocmirea acestuia, chiar dacă instanța prezumă că, în urma unor împrejurări ulterioare afișării actului, actul comunicat nu a ajuns la cunoștința petentului, instanța consideră că, în cauză, nu se poate face aplicarea prevederilor art. 14 din O.G. nr. 2/2001, neputându-se reține împlinirea termenului de prescripție a executării sancțiunilor contravenționale, astfel că procesul verbal de contravenție nu poate fi anulat în raport de acest motiv. De aceea, instanța va respinge cererile petentului, privind anularea procesului verbal de contravenție, în raport de motivele mai sus arătate.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că, la întocmirea acestui act au fost respectate prevederile art. 15, 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate expres prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În ceea ce privește susținerea petentului, potrivit căreia în procesul verbal de contravenție s-a reținut, în mod nereal, refuzul semnării de către petent, instanța înlătură această susținere a petentului, considerând-o netemeinică. Astfel, refuzul semnării procesului verbal de contravenție a fost atestat de către martorul semnatar al procesului verbal de contravenție. Pe de altă parte, în condițiile în care persoana prezentă la întocmirea procesului verbal de contravenție nu a semnat acest act, singura explicație pentru lipsa semnăturii persoanei sancționate o constituie refuzul acesteia de a semna, susținerea petentului potrivit căreia agentul constatator nu i-a dat petentului spre semnare procesul verbal de contravenție fiind mult mai puțin probabilă. De aceea, instanța apreciază că mențiunea din cuprinsul procesului verbal de contravenție, potrivit căreia petentul a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție este una corectă.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, în ceea ce privește prima contravenție reținută în sarcina petentului, instanța reține următoarele:
Conform prevederilor art. 109 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, republicată, dacă în apropierea unei intersecții este instalat un indicator sau aplicat un marcaj care obliga să se circule într-o anumită direcție, vehiculele trebuie să fie conduse numai în direcția sau direcțiile indicate. Conform prevederilor art. 100 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, constând în 4 sau 5 puncte-amendă, următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:nerespectarea semnificației indicatoarelor și marcajelor de obligare.
În cauza de față, fapta petentului, care, venind pe . . centură), cu direcția înainte, deși avea în față un indicator cu semnificația „obligatoriu la dreapta”, întrunește elementele constitutive pentru existența contravenției prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, rap. la art. 109 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. Susținerea petentului, potrivit căreia el nu se face vinovat de săvârșirea acestei fapte, în sensul că a circulat pe . regulamentar pe ., nu a fost dovedită, prin niciun mijloc de probă de la dosarul cauzei. În condițiile în care fapta petentului a fost observată în mod direct de către agentul constatator, procesul verbal de contravenție, care se bucură de prezumția de veridicitate, face dovada deplină până la proba contrară, în ceea ce privește starea de fapt descrisă prin acesta. În condițiile în care petentul nu a propus probe prin care să se facă dovada unei stări de fapt diferite de aceea constatată prin procesul verbal de contravenție, instanța consideră că starea de fapt descrisă prin procesul verbal de contravenție corespunde realității. În ceea ce îl privește pe martorul semnatar al procesului verbal de contravenție, care nu a putut fi audiat de către instanță pentru motivele mai sus arătate, instanța consideră că declarația acestuia ar fi fost oricum irelevantă în ceea ce privește starea de fapt constatată în mod direct de către agentul constatator, în condițiile în care, potrivit prevederilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, acesta, prin semnarea procesului verbal de contravenție, atestă doar motivul pentru care petentul nu a semnat procesul verbal de contravenție, și nu starea descrisă în cuprinsul acestui act.
În consecință, pentru toate motivele mai sus arătate, instanța apreciază că fapta petentului a fost corect descrisă prin procesul verbal de contravenție, constatându-se astfel, în mod corect, în sarcina petentului, săvârșirea contravenției prevăzute de art.prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, rap. la art. 109 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește amenda contravențională aplicată petentului pentru această faptă, instanța constată că această amendă, în cuantum de 340 lei reprezentând 4 puncte-amendă, reprezintă minimul special prevăzut de textul legal sancționator,respectiv de art. 100 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Instanța apreciază că, în cauză, această sancțiune a fost aplicată în mod corect, cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute expres de art. 21 alin. 3 și art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001. Instanța apreciază că, în cauză, nu există argumente care să impună înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea contravențională mai blândă, a avertismentului, cu atât mai mult cu cât petentul nu și-a recunoscut fapta.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, în ceea ce privește cea de a doua contravenție reținută în sarcina petentului, instanța reține următoarele:
Conform prevederilor art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament. Conform prevederilor art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002privind circulația pe drumurile publice, republicată, amenda contravențională prevăzută la alin. (1), respectiv amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni, constând în 2 sau 3 puncte-amendă, se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a). Conform prevederilor art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002privind circulația pe drumurile publice, republicată, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz.
Și această faptă, constând în nepurtarea centurii de siguranță, a fost observată în mod direct de către agentul constatator. Nici în cazul acestei fapte, petentul nu a făcut proba contrară stării de fapt descrise prin procesul verbal de contravenție. Și în situația acestei fapte, constatate în mod direct de către agentul constatator, procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de veridicitate, prezumție care nu a fost răsturnată de către petent prin dovedirea unei stări de fapt diferite de starea de fapt descrisă prin procesul verbal de contravenție.
În consecință, instanța consideră că fapta petentului, constând în nepurtarea centurii de siguranță, a fost în mod corect descrisă prin procesul verbal de contravenție. Această faptă a petentului întrunește elementele constitutive pentru existența contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, raportat la art. 36 alin. 1 din același act normativ.
Sub aspectul amenzii contravenționale de 170 lei, reprezentând 2 puncte-amendă, aplicate petentului pentru această faptă, instanța constată că această amendă reprezintă minimul special prevăzut de textul legal sancționator, respectiv de art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Instanța apreciază că sancțiunea contravențională mai sus arătată a fost aplicată cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 și art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, astfel că nu se impune înlocuirea acestei sancțiuni cu sancțiunea mai blândă a avertismentului.
Aceeași este situația și în ceea ce privește sancțiunea contravențională complementară, de 2 puncte de penalizare, aplicată pentru această faptă, sancțiune care, de asemenea, s-a aplicat în baza legii, respectiv în baza prevederilor art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Instanța consideră că nu există temeiuri care să impună înlăturarea acestei sancțiuni, cu atât mai mult cu cât petentul nu și-a recunoscut fapta.
În consecință, procesul verbal de contravenție este legal și temeinici întocmit, atât sub aspectul constatării celor două contravenții, cât și sub aspectul sancțiunilor aplicate pentru acestea.
Prin urmare, în baza prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de către petent, ca fiind neîntemeiată, și va menține, ca legal și temeinic, procesul verbal de contravenție mai sus arătat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul R. V. I., domiciliat în Oradea, . nr. 21/a, .. 19, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, cu sediul în Oradea, Parcul T., nr. 18, jud. Bihor, și, în consecință:
Menține, ca legal și temeinic, procesul verbal de contravenție . nr._ din 17.01.2014 încheiat de Biroul Rutier Oradea.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri, apel care se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. G. C. C. D.
Red. C.O.G.
Dact. D.C./4ex/03.12.2015
Comunicări 2ex- R. V. I.
- Inspectoratul de Poliție Județean Bihor
| ← Suspendare provizorie. Încheierea nr. 9153/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9148/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
