Pretenţii. Sentința nr. 2165/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2165/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 2165/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2165/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. O. B.
Grefier R. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant C. C.-B., reclamant C. C.-I. și pe pârât V. R. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantii asistați de av. B. Dochiana și pentru pârâtă av. M. S. în substituirea av. M. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Se procedează la administrarea interogatoriilor reclamanților.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de propus, în baza art. 394 C.pr.civ., instanța constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanții, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Arată că nici o clauză contractuală nu a fost negociată și nici din actul adițional nr. 2 încheiat la convenția de credit.
Pârâta, prin reprezentant, solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Susține pârâta că negocierile au existat la momentul semnării actului adițional, precum și la momentul refinanțării.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare in judecata, înregistrată pe rolul acestei instante sub nr de dosar_, reclamantii C. C.-B. si C. C.-I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta ., sa se constate caracterul abuziv al clauzelor inscrise la pct. 5 lit. a) din Conditiile Speciale si pct. 3.5 din Conditiile Generale ale Conventiei de Credit nr._/08.10.2008, constituie clauze abuzive in sensul art. 4, alin 1 din legea nr. 193/2000, sa se constate pe cale de consecinta nulitatea absoluta a acestor clauze, referitoarea la comisionul de risc, sa fie obligate parata sa le restituie reclamantilor suma de 3821,62 CHF, reprezentand cuantumul comisionului de risc achitat de la data incheierii conventiei si pana la data incheierii actului aditional nr. 2/16.12.2010 ( perioada octombrie 2008 – decembrie 2010); sa se constate caracterul abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de administrare cuprinse in actele aditionale la conventia de credit; sa se constate nulitatea absoluta partiala a actului aditional nr. 1 la conventia de credit, implementat tacit si nesemnat de catre reclamanti, in ceea ce privste introducerea comisionului de administrare a creditului; sa se constate nulitatea absoluta partiala a actului aditional nr. 2/16.12.2010 respectiv a caluzei cuprinse la art. 5 lit. b in ceea ce priveste introducerea comisionului de administrare a creditului; sa fie obligate parata la restituirea catre reclamanti a sumei de 2110,03 CHF achitata cu titlu de comision de administrare incepand din decembrie 2010 pana la data de 30.06.2014, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca in baza conventiei de credit nr._/08.10.2008 a imprumutat de la parata suma de 56.000 CHF.
Se arata ca executarea obligatiei de rambursare a creditului, dobanzilor si comisioanelor a fost garantata prin constituirea de catre reclamant in favoarea bancii a unei ipoteci de prim rang asupra unui imobil pe care il detine in proprietate, astfel ca nu se justifica in nici un fel comisionul de risc, redenumit ulterior comision de administrare.
Reclamanta mai arata ca prevederile indicate in petitul cererii sunt clauze abuzive in sensul art. 4, alin 1 din legea nr. 193/2000.
In sustinerea cererii, reclamantii au depus la dosarul cauzei in copie inscrisuri.
Parata a depus la dosarul cauzei Intampinare prin care a solicitat respingerea cererii introductive.
Pârâta a arătat că conventia de credit incheiata cu reclamantii nu incalca prevederile Legii nr. 193/2000, ca reclamantii a semnat respectivul contract dupa ce a luat cunostinta de continutul acestuia si ca nu au facut dovada existentei vreunui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Se mai arata ca clauza contractuala ce reglementeaza dreptul paratei de a percepe comisionul de risc nu este o clauza abuziva in intelesul art. 4 din legea nr. 193/2000.
In cauza instanta a incuviitat pentru parti proba cu inscrisurile de la dosar si cu interogatoriile reclamantilor.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
In fapt instanta va retine ca intre parti s-a incheiat conventia de credit nr._/08.10.2008 prin care reclamantii au imprumutat de la parata suma de_ CHF.
În partea intitulată „condiții speciale” din conventia de credit, la pct. 5 lit. a), a fost stipulată clauza potrivit căreia împrumutații datorează băncii un comision de risc de 0,26%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în ziua de scadență, pe toată durata de derulare a convenției.
Creditul acordat reclamantului urma a fi rambursat potrivit planului de rambursare anexă la contract, în care este prevăzut, pentru fiecare lună, alături de valoarea lunară a creditului rambursat și dobânda aferentă, și valoarea comisionului de risc la care face referire pct. 5 lit. a din convenție.
Executarea obligatiei de rambursare a creditului, dobanzilor si comisioanelor a fost garantata prin constituirea de catre reclamanti in favoarea bancii a unei ipoteci de prim rang asupra unui imobil pe care il detin in proprietate.
De asemenea, reclamantii au cesionat in favoarea bancii polita de asigurare incheiata in vederea acoperirii tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul contractului de garantie imobiliara – conform art. 7 lit. b) din Conditiile speciale ale conventiei de credit.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea însãși sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților. A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauzã contractualã va fi consideratã ca nefiind negociatã direct cu consumatorul dacã aceasta a fost stabilitã fãrã a da posibilitate consumatorului sã influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Instanța apreciază că, în prezenta cauză, clauza referitoare la comisionul de risc nu poate fi considerată ca fiind negociată direct cu reclamantul întrucât, așa cum chiar pârâta arată în cuprinsul întâmpinării, contractul încheiat cu acesta a fost unul tip, preformulat, cu clauze nenegociabile.
Împrejurarea invocată de pârâtă prin întâmpinare, și anume că reclamantul a avut cunoștință atât de existența cât și de întinderea obligațiilor ce-i reveneau, și sub aspectul valorii, și sub cel al perioadei, și a fost de acord, prin semnarea convenției, cu plata comisionului de risc, dispunând de posibilitatea de a refuza semnarea convenției dacă nu era de acord cu acest comision, nu poate determina lipsa de incidență a prevederilor Legii nr. 193/2000.
A valida un astfel de raționament ar echivala cu lipsirea, în mare parte, de aplicabilitate a dispozițiilor acestui act normativ, în condițiile în care prin edictarea sa legiuitorul a urmărit să protejeze tocmai consumatorii care deja au încheiat contracte ce ar putea conține clauze abuzive. Codul civil consacră principiul libertății contractuale, dar art. 969 C.civ. conferă putere de lege doar convențiilor legal făcute, Legea nr. 193/2000 reglementând tocmai situații în care clauze contractuale consimțite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal, fiind considerate abuzive.
Pentru a fi incidente prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 în privința dispoziției de la pct. 5 lit. a din „condițiile speciale” ale convenției de credit, este însă necesar și ca această clauză să fi creat, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților.
Potrivit pârâtei, comisionul de risc prevăzut la pct. 5 lit. a din „condițiile speciale” ale convenției de credit reprezintă costul perceput de bancă și datorat de client în legătură cu administrarea riscurilor asumate de bancă prin punerea la dispoziție a creditului, întrucât pe parcursul derulării convenției există posibilitatea ca banca să sufere o pierdere ca urmare a producerii unui eveniment viitor și nesigur, constând în materializarea riscului de credit sau a riscului de piață; chiar Regulamentul nr. 4/2004 privind organizarea și funcționarea la BNR a Centralei Riscurilor Bancare, la art. 2, include acordarea de credite în categoria operațiunilor prin care instituțiile de credit se expun la risc față de debitor.
Instanța nu contestă faptul că acordarea de credite reprezintă o operațiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutător, dar învederează că aceste riscuri trebuie analizate raportat la situația fiecărui împrumutat în parte, urmând a fi avuți în vedere factori precum solvabilitatea probabilă viitoare a clientului, garanțiile acordate pentru aprobarea împrumutului etc.
Or, în prezenta cauză, executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor, a fost garantată prin constituirea, de către reclamanți, în favoarea băncii pârâte, a unei ipoteci de rang I precum si prin cesionarea in favoarea bancii a politei de asigurare incheiata in vederea acoperirii tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul contractului de garantie imobiliara – conform art. 7 lit. b) din Conditiile speciale ale conventiei de credit.
De asemenea, se va avea în vedere și cuantumul lunar al comisionului de risc, potrivit graficului de rambursare a creditului, anexat contractului, cuantum apropiat de cel al dobânzii lunare datorate de reclamanta.
Nu mai puțin, nu este stipulată în contract posibilitatea restituirii către împrumutați a valorii, cel puțin parțiale, a comisionului de risc la finele perioadei de derulare a convenției, dacă se constată că riscurile pentru a căror acoperire a fost prevăzut acest comision nu s-au materializat.
Având în vedere ansamblul acestor elemente, instanța apreciază că prin stipularea comisionului de risc, raportat la circumstanțele speței, s-a creat, în detrimentul reclamantului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților semnatare ale convenției de credit.
În consecință, apreciind că sunt îndeplinite toate cerințele impuse de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanța urmează a constata caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 5 lit. a din „condițiile speciale” ale convenției de credit, in ceea ce priveste comisionul de risc.
Referitor la comisionul de administrare perceput de parata in baza actului aditional nr. 1/ 2010 si in baza art. 2, pct. 5.1, lit. b) din actul aditional nr. 2/16.12.2010, instanta va retine ca prin acesta s-a instituit un comision de administrare în cuantum de 0,10% pe lună, aplicabil la soldul creditului, datorat si plătibil de către împrumutați băncii, lunar, pe toata durata creditului, pentru administrarea de către banca a creditului, din perspectiva riscurilor asumate de către aceasta prin punerea sumei principale la dispoziția împrumutaților.
Instanța constată că acest act adițional a fost semnat de reclamanti, fara obiectiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 35 al. 1 lit. b) din OUG nr. 50/2010, modificată de Legea nr. 288/2010 „se interzice introducerea și perceperea de noi comisioane, tarife și a oricăror alte speze bancare, cu excepția costurilor specifice unor produse și servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza de acte adiționale acceptate de consumator”.
Reclamanta a solicitat instanței constatarea caracterului abuziv al clauzei din actul adițional referitoare la comisionul de administrare, susținând ca, prin actul adițional s-ar fi redenumit doar comisionul de risc in comision de administrare, insa instanța nu poate retine o astfel de afirmație, întrucât, introducând acest comision de administrare, parata a indicat si definiția acestuia, in sensul ca a arătat pentru ce a fost instituit, care e scopul sau si, în plus, s-a schimbat un aspect esențial, și anume cuantumul acestuia, de la 0,26% - cât era comisionul de risc - la 0,10%.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază ca nu suntem in prezenta unei simple redenumiri a comisionului de risc in comision de administrare, ci prin actul adițional nr. 2, comisionul de risc a fost eliminat si a fost inclus comisionul de administrare, cu un alt cuantum.
Existenta acestui comision de administrare este prevăzuta si de art. 36 din OUG nr. 50/2010, iar reclamanta a fost de acord cu introducerea acestui comision prin semnarea actului adițional, deși avea posibilitatea legala de a refuza semnarea acestuia, daca nu era de acord cu conținutul lui.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază, ca prin introducerea comisionului de administrare, prin actul adițional nr._ nu s-a creat in defavoarea reclamanților si contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit, ci dimpotrivă, prin acest act s-a creat o situație mai favorabila reclamantului, in calitate de consumator, motiv pentru care va respinge cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 2, pct. 5.1, lit. b) din actul adițional nr. 2/2010 la convenția de credit si, implicit, va respinge si cererea reclamanților de obligare a paratei la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare.
F. de cele de mai sus, instanta va admite doar in parte cererea de chemare in judecata precizata, in sensul ca va constata ca prevederile inscrise lala pct. 5 lit. a) din Conditiile Speciale si pct. 3.5 din Conditiile Generale ale Conventiei de Credit nr._/08.10.2008, constituie clauze abuzive in sensul art. 4, alin 1 din legea nr. 193/2000 si va obliga parata sa restituie reclamantilor sumele incasate cu titlu de comision de risc in baza contractului de credit nr._/08.10.2008, achitate de reclamanti in perioada cuprinsa intre data incheierii conventiei de credit si data 16.12.2010, urmad a respinge ca nefondate celelalte pretentii.
In temeiul art. 453 Cod procedura civila va obliga parata, cazuta in pretentii, la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecata in suma de 650 lei, reprezentand onorariu avocatial partial, proportional cu pretentiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte acțiunea civilă formulată de reclamantii C. C.-B. si C. C.-I., domiciliati in ORADEA, REPUBLICII, nr. 14, . ., cu sediul in sector 2, București, Soseaua P., nr. 42, . și, în consecință:
Constata ca prevederile inscrise la pct. 5 lit. a) din Conditiile Speciale si pct. 3.5 din Conditiile Generale ale Conventiei de Credit nr._/08.10.2008, constituie clauze abuzive in sensul art. 4, alin 1 din legea nr. 193/2000.
Obliga parata sa restituie reclamantilor sumele incasate cu titlu de comision de risc in baza contractului de credit nr._/08.10.2008, achitate de reclamanti in perioada cuprinsa intre data incheierii conventiei de credit si data 16.12.2010.
Respinge ca nefondate celelalte pretentii.
Obliga parata sa plateasca reclamantilor cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 650 lei, reprezentand parte din onorariul avocatial.
Cu apel, care se va inregistra la Judecatoria Oradea, in termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotarari.
Pronunțată în ședința publică din 04.03.2015.
PREȘEDINTE Grefier F. O. B. C. R.
Red F.B.
Dact R.C. 11 Martie 2015- 5 ex
3 . si C. C.-I.
- .
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 2278/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1971/2015.... → |
|---|
