Pretenţii. Sentința nr. 5893/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5893/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 5893/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr. 5893/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I.
Grefier C. M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant P. C. G., reclamant P. L. și pe pârât C. EUROPE I. IFN SA PRIN MANDATAR C. EUROPE BANK ROMANIA SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 09.06.2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
DELIBERÂND
Constată că prin cererea de chemare in judecata, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.03.2015, sub nr de dosar_, reclamanții P. C. G. și P. L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. EUROPE I. IFN SA să constate caracterul abuziv al clauzei care prevede (la pct VI din contractul de facilitate de credit și de garanție nr_/20.03.2008) că rambursarea ratelor de credit se va face în valuta în care a fost acordat creditul- CHF, să se constate nulitatea absolută a acestei clauze, să dispună stabilizarea cursului de schimb leu- CHF la momentul semnării contractului, să dispună denominarea în moneda națională a plăților pe principiul din regulamentul valutar că prețul mărfurilor și serviciilor se plătește în moneda națională în contractele dintre rezidenți, să dispună recalcularea întregului credit la cursul din momentul semnării- 2,37 lei/CHF de la data scadenței primei rate și până la finalizarea raporturilor dintre părți fără aplicarea unor comisioane și garanții suplimentare, fără perceperea unor costuri și cheltuieli netransparente și fără modificarea dobânzii, obligarea pârâtei ca în urma conversiei nivelul D. pentru creditul transformat în lei să nu depășească nivelul D. aplicat anterior, obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite în plus ca urmare a recalculării cu dobânda legală până la data plății efective, obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanții au arătat ca la data de 20.03.2008 au semnat cu pârâta contractul de facilitate de credit și de garanție nr_/20.03.2008, pentru suma de 70.384 CHF, pentru o perioadă de 300 luni. Contractul a fost unul standard, reclamanții neavând posibilitatea de a negocia nicio clauză. În plus, reclamanții nici nu au fost informați, ajungând astfel să semneze un contract dezavantajos pentru ei.
La data încheierii convenției, valoarea CHF era de 2,37 lei, iar în prezent reclamanții plătesc peste dublul sumei pentru aceeași cantitate de monedă la care se adaugă și comisioane.
Clauza de risc valutar este abuzivă, întrucât determină un dezechilibru major în relațiile dintre părți- toate consecințele negative ale variației cursului valutar fiind suportate de reclamanți în timp ce banca este scutită total de aceste consecințe negative.
La momentul încheierii convenției, banca nu le-a comunicat, nu i-a informat cu privire la riscurile acestei monede.
În ce privește solicitarea de a se dispune denominarea plăților în moneda națională, invocă principiul din regulamentul valutar, potrivit căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor se plătește în moneda națională în contractele dintre rezidenți.
Solicită a se avea în vedere cauza C-26/13 Kasler si Kaslerne Rabai c. OTP.
In drept, s-au invocat prevederile legii nr 193/2000, Directiva 87/102/CEE, Directiva 2008/48/CA.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Pârâta C. EUROPE I. IFN SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, s-a arătat că inițiativa încheierii contractului a aparținut în exclusivitate reclamanților, iar aceștia au optat pentru creditul în CHF.
D. fiind principiul nominalismului monetar, suma acordată cu titlu de împrumut trebuie restituită întocmai, indiferent de valorizarea sau devalorizarea acesteia. În această situație, este firesc ca împrumutatul să își asume riscul valutar generat de deprecierea monedei în care își realizează veniturile față de moneda în care a contractat creditul.
Riscul valutar face parte din prețul contractului, fiind parte a obiectului principal al contractului.
Posibilitatea existenței unor fluctuații ale cursului de schimb valutar era de la sine înțeleasă și a fost prevăzută și acceptată de ambele părți la momentul semnării contractului, ca fiind o situație care excedea controlului băncii.
În drept, au fost invocate prevederile art 969 Cod civil, Directiva 93/13/CEE, legea nr 193/2000, art 194, 107 Cod proc civ
Nu a fost anexat niciun înscris în probațiune și nu s-a propus administrarea niciunei probe.
In cauză au fost administrată proba cu înscrisurile depuse de reclamanți.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
Între pârâtă, în calitate de creditor ipotecar, și reclamanți în calitate de împrumutat, respectiv codebitor, s-a încheiat contractul de facilitate de credit și de garanție nr_/20.03.2008, în temeiul căreia pârâta a acordat reclamanților un credit în valoare de 70.384 CHF, sumă ce urma sa fie rambursata in termen de 300 luni.
Conform art 6.1 din contract, rambursarea ratelor de credit se face în valuta în care a fost acordat creditul- CHF.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000:
(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Instanța nu poate reține că stabilirea unei monede de creditare poate reprezenta, prin ea însăși, o clauză abuzivă. Este evident că alegerea tipului de credit, inclusiv a monezii de creditare (în speță CHF) a fost exclusiv a reclamanților, din mai multe tipuri de credit puse la dispoziție la acel moment de pârâtă, în lei, Euro, CHF. În plus, pârâta nici nu deținea vreun monopol pe piața de creditare, iar reclamanții au ales-o tocmai apreciind la acel moment că oferta pârâtei este mai avantajoasă din punctul lor de vedere.
Nu se poate reține obligația pârâtei de a-i informa în legătură cu moneda creditului, la fel cum nu se poate reține nici că pârâta avea cunoștință de evoluția viitoare a cursului de schimb CHF- leu sau de faptul că va urma o criză economică mondială. Este de notorietate faptul că această monedă- CHF- a fost aleasă de mulți consumatori să le fie moneda creditului, tocmai datorită stabilității sale și dobânzilor mici ale acestui tip de credit. De asemenea, este de notorietate că această monedă s-a apreciat foarte mult, nu numai comparativ cu leul, ci și cu celelalte monede ale statelor europene în contextul crizei economice mondiale, ale cărei efecte pârâta nici nu le putea anticipa, cu atât mai puțin nu le putea influența.
Totodată, nu se poate reține că la momentul încheierii contractului, reclamanții nu au avut deloc reprezentarea faptului că poate exista o fluctuație a cursului de schimb al monedei în care urmează să restituie creditul, având în vedere și perioada de derulare a contractului- 25 ani.
Clauza invocată de reclamanți nu transferă riscul valutar doar în sarcina acestora, întrucât clauza s-ar fi aplicat la fel și în măsura în care fluctuația cursului de schimb ar fi fost în favoarea lor.
Decizia CJUE în cauza C-26/13, invocată de reclamanți, nu are nicio legătură cu prezenta cauză. Astfel, în Cauza C-26/13 Á. Kásler and H. Káslerné Rábai v OTP Jelzálogbank Zrt s-a analizat susținerea unor consumatori din Ungaria, care apreciau ca este abuzivă prevederea din contractul de credit care stabilește că ratele pentru rambursarea împrumutului se stabilesc la cursul de vânzare al băncii, mai mare decât cel de cumpărare, luat în calcul în momentul acordării împrumutului. CJUE a dat dreptate acestora, susținând că diferența dintre cursul de vânzare și cel de cumpărare nu poate fi considerat un serviciu oferit de bancă, așadar nu poate fi imputata clienților sub forma unei remunerații pentru plata unui serviciu.
În speță nu se pune însă o problemă similară, reclamanții primind suma împrumutată în moneda pe care ei înșiși a ales-o- CHF- și trebuind să o restituie, în rate lunare, în aceeași monedă.
Mai mult, banca pârâtă nici nu a solicitat reclamanților să achite rata în funcție de cursul său de schimb sau să achiziționeze de la ea suma în CHF necesară achitării ratei lunare, singura obligație contractuală a consumatorilor fiind de a achita rata în moneda creditului- CHF.
În realitate, reclamanții sunt nemulțumiți de faptul că s-a modificat cursul CHF, această monedă apreciindu-se foarte mult în ultimii 5 ani, astfel încât echivalentul în lei al ratei lunare a crescut.
Trebuie avute însă în vedere prevederile art. 1578 din Codul civil de la 1864, in vigoare la data semnarii conventiei de credit, care prevede ca “obligatia ce rezulta din un imprumut in bani este totdeauna pentru aceeasi suma numerica aratata in contract . Intamplandu-se o sporire sau o scadere a pretului monedelor, inainte de a sosi epoca platii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica imprumutata si nu este obligate a restitui aceasta suma decat in speciile aflatoare in curs in momentul platii”
Art. 1578 din Codul civil de la 1864 consacra astfel principiul nominalismului monetar, conform caruia imprumutatul are obligatia de a restitui aceeasi cantitate de moneda cu cea imprumutata.
În speță nu sunt aplicabile prevederile regulamentului valutar, invocate de reclamanți, întrucât legislația și regulamentele BNR prevăd posibilitatea de a se obține un credit într-o valută, cu obligația corelativă de a se restitui suma împrumutată în aceeași valută.
Față de cele de mai sus, instanța nu poate reține că stabilirea monedei creditului a fost stabilită de bancă fără să fi fost negociată cu consumatorul și cu atât mai puțin că astfel, s-ar fi creat contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Astfel, cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei contractuale de la art 6.1 urmează a fi respinsă.
Instanța urmează a respinge și celelate capete de cerere- stabilizare a cursului de schimb leu-CHF, recalcularea întregului credit la valoarea CHF din momentul scadenței primei rate, restituirea sumelor achitate în plus, emiterea unui nou grafic de ramsbursare- reținând soluția dată primului capăt de cerere și obligația reclamanților de a restitui suma împrumutată în moneda CHF, indiferent de fluctuația cursului acesteia.
În consecință, cererea de chemare în judecată urmează a fi respinsă în integralitate.
Va respinge cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, nefiind depuse înscrisuri doveditoare cu privire la existența și cuantumul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare in judecata formulată de reclamanții P. C. G., CNP_, P. L., CNP_, ambii cu domiciliul în Oradea, . 46, . și domiciliu procesual ales la avocat C. A.- Oradea, .-9, județ Bihor, în contradictoriu cu parata C. EUROPE I. IFN S.A., J40/_/2004, CUI RO_, cu sediul in București, ., Anchor Plaza- corp C, . și sediu procesual ales la SCA Țuca Z.&Asociații- București, . 4-8, America House, Aripa de Vest, ..
Fără cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2015.
Președinte, Grefier,
F. I. C. M. B.
Red.IF
Dact.IF
5 ex./18.06.2015
3 . C. G.
P. L.
C. I. IFN SA PRIN MANDATAR C. EUROPE BANK ROMANIA SA
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5913/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5778/2015.... → |
|---|
